• Nenhum resultado encontrado

MEDICINE FOR HEALTHY PEOPLE – ONE OF THE MOST IMPORTANT REQUIREMENTS FOR CONTEMPORARY MEDICINE

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2017

Share "MEDICINE FOR HEALTHY PEOPLE – ONE OF THE MOST IMPORTANT REQUIREMENTS FOR CONTEMPORARY MEDICINE"

Copied!
16
0
0

Texto

(1)

„Revista român de sociologie”, serie nou , anul XXVI, nr. 1–2, p. 39–53, Bucureşti, 2015

MEDICINA OMULUI S N TOS – UNUL DINTRE CELE MAI

IMPORTANTE DEZIDERATE ALE MEDICINEI CONTEMPORANE

TEOFIL LUNG∗

ABSTRACT

MEDICINE FOR HEALTHY PEOPLE – ONE OF THE MOST IMPORTANT REQUIREMENTS FOR CONTEMPORARY MEDICINE

The present article, signed by one prominent Romanian scholar specialized in oral and maxillo-facial surgery, evaluates the main reference points (benchmarks) of the “medicine for healthy people” – as an alternative medicine set in contrast with conventional medicine. The medicine for healthy people is a more recent approach to medicine, which emphasizes health habits that prevent disease, including eating a healthier diet, getting adequate exercise, and insuring a safe environment. In this respect, there is a special connection between medicine and society as far as social life has an impact on morbidity and mortality rate, and vice versa. Medicine is indisputably an extremely complex science, but it is, also, an “art” of healing. The quality of medical performance depends upon the scientific and human quality of the practitioner. Technology is only secondary. The very large quantity of graduates of medical studies is surely at the expense of the quality of the art of healing (a clear sign that we stray from this desiderate).

Sociological studies regarding the evolution of the human being prove undoubtedly that we are in obvious regression. What is the cause? Man as a self-destructing being! The solution? The return to nature and to the “medicine for healthy people”. The conditions needed to meet this goal are disclosed throughout the present paper.

Keyword: medicine and society, health – a challenge for sociologists,  medicine for healthy people, risk factors for health, medicine between science and art.

Personalitate proeminent a chirurgiei româneşti, prof. univ. dr. Teofil Lung se num r printre acei specialişti ai domeniului pentru care profesia semnific – aşa cum sublinia unul dintre iluştrii fondatori ai medicinei clujene, Iuliu Ha ieganu –, ,,ştiinţ şi conştiinţ înc lzite de iubire faţ de oameni”. Specializat în chirurgia maxilo-facial , specialitate pe cât de complex , pe atât de plin de riscuri, profesorul Lung a efectuat, cu deosebit pricepere şi înalt m iestrie profesional , sute de interven ii de o extrem dificultate, reprezentând performan e unice la nivel na ional şi, mai ales, interna ional.

(2)

Pentru acest motiv, a fost numit, nu o dat , de c tre reprezentan ii mass-mediei, ,,chirurgul lui Dumnezeu, care face adev rate minuni medicale, unice în lume” sau ,,medicul care a operat şi opereaz , în continuare, cu succes, cazuri considerate «disperate»”. Domnia sa însuşi s-a definit – în frecventele interviuri care i s-au luat – ca fiind ,,un om care se lupt , constant, cu durerea şi încearc , în permanenţ , s amâne moartea”. Este, de altfel, singurul medic din România care a semnalat ,,efectele catastrofale” ale chimioterapiei şi radioterapiei asupra pacien ilor în cazurile de cancer care privesc chirurgia maxilo-facial .

Dincolo de excelenta sa competen profesional , profesorul Teofil Lung are şi o impresionant preg tire umanist , motiv pentru care ideile sale cu privire la exigen ele actului medical în perioada actual şi la viitorul medicinei, eviden iate în rândurile care urmeaz , intereseaz , în cea mai mare m sur , sociologii, mai ales aceia care au preocup ri în domeniul filosofiei şi sociologiei medicale.

Sorin M. R dulescu,

Redactor-şef

1. MEDICINA – ŞTIINŢ SAU ART ?

Desigur c medicina este o ştiin . Dar este ea şi o art ?

Cu siguran , medicina practicat la un anumit nivel, cu o anumit conştiin

şi enorm de mult caracter, dep şeşte sfera ştiin ei şi atinge domeniul artei.

Am afirmat deja, într-o lucrare publicat cu 3 ani în urm 1, c , atâta timp cât fiin a uman nu a fost înc desluşit cu totul, medicul „lucreaz ” pe cea mai complex „maşin rie” şi munca lui se poate oricând transforma în art .

M gândesc aici mai mult la arta de a în elege omul, la arta dialogului cu cel care n-are încotro şi se pred în mâinile medicului, arta de a-l în elege şi de a-i p trunde în suflet şi arta de a-l face p rtaş la ceea ce urmeaz s se întâmple.

Pân când acestea toate nu au loc, actul medical nu e împlinit. Chiar şi atunci când finalul s u este negativ, actul medical trebuie s plece de la aceast armonie stabilit între pacient şi medic.

Şi tocmai de aceea mi-e greu s în eleg uneori cum ajunge un pacient s se întoarc împotriva medicului pân la a-l da în judecat , a-l discredita şi a-i pune sub semnul întreb rii cunoştin ele şi profesionalismul. Nu am în eles şi nu doresc s în eleg un astfel de comportament, deoarece el spune c ceva este fundamental greşit în sistem. M-am tot gândit la cauza unei astfel de rela ii anormale între medic

şi pacient. Am ajuns la concluzia c pleac de la verbul „a avea.

Ce s-a întâmplat pe parcursul istoric al practic rii medicinei? Tot felul de transform ri. Dar punctul de cotitur în procesul de degradare a rela iei dintre pacient şi medicul s u a fost apari ia asigur rilor de s n tate. Acestea sunt simple produse ale unor companii. Astfel, avoca ii au început s intervin în rela ia dintre medic şi pacient pân la bizara situa ie în care reprezentan i ai legii îi aşteapt pe

1

(3)

pacien i în sala de aşteptare pentru a-i întreba, cu inten ii deloc ortodoxe, dac sunt mul umi i de serviciul acordat, de felul în care li s-a pus diagnosticul, dac sunt mul umi i de tratamentul care li s-a prescris. Ce ascund de fapt toate aceste gesturi mizerabile? Ascund, evident, o afacere, un business.

Aflându-m la un moment dat în Statele Unite, un coleg medic mi-a povestit c a fost dat în judecat de c tre un pacient la insisten ele unui avocat. Ajuns fa în fa cu pacientul, medicul l-a întrebat ce nemul umiri are. Acesta i-a r spuns c este foarte mul umit de toat munca medicului, îns avocatul îi spusese c , dându-l în judecat pe medic, ar putea câştiga bani frumoşi de la firma de asigurare.

Banii aceştia vin de la firmele de asigur ri. Acestea, la rândul lor, fac presiuni asupra medicilor pentru încheierea asigur rilor de malpraxis şi iat cum rela ia care ar trebui s fie una strict personal (între medic şi pacient) ajunge s fie invadat de principiile bussiness-ului. Aşa s-a ajuns ca medicului s -i fie fric de pacien i. Ca s nu greşeasc , prefer s nu mai ac ioneze şi se fereşte de anumite proceduri care uneori ar putea salva via a pacientului. Dac îi lipseşte siguran a, prefer expectativa, care îl pune la ad post. Este şi acesta un exemplu de „evolu ie” (involu ie?) a medicinei, care, dac va continua aşa, va ajunge la o degradare definitiv .

Altfel, medicina practicat aşa cum ar trebui, cu lejeritate, cu devotament şi cu competen , ar trebui s exclud aceast suspiciune între medic şi pacient.

Eu unul, cu excep ia urgen elor, nu operez pe nimeni pân nu explic în detaliu atât familiei, cât şi pacientului ce presupune interven ia, ce se poate face în alte ri pentru afec iunea de care pacientul sufer ; explic ce se poate face în România, ce se poate face în str in tate şi ce pot face eu.

Adaug de asemenea c pacientul are dreptul s aleag şi c noi to i – pacientul, familia şi medicii – trebuie s form m o echip care s îşi asume atât succesele, cât şi eventualele eşecuri.

De ce fac asta? Pentru c simt nevoia de a-l face pe pacient s în eleag ce urmeaz s i se întâmple, vreau ca el s ştie prin ce va trece în cursul opera iei. Un medic profesionist, mai ales în chirurgie, trebuie s îi explice în detaliu pacientului ce se va întâmpla cu el în timpul interven iei şi dup aceea. Astfel, pacientul va putea spune da sau nu în deplin cunoştin de cauz .

2.EXIGENŢE ACTUALE ALE ACTULUI MEDICAL ŞI ALE FORM RII PROFESIONALE A MEDICILOR

Revenind la discu ia general despre medicin , se vorbeşte mult ast zi despre aceast ştiin şi parc toat lumea este bolnav , sufer de ceva şi, adeseori, se cunoaşte arta t m duirii.

Probabil c şi în alte epoci a fost la fel.

(4)

dezechilibru. Dezechilibrul poate s fie evident, cu manifest ri organice, cu o leziune sau alta la nivelul unui organ sau poate s fie ascuns, greu perceptibil la nivel senzorial şi, totuşi, s influen eze mult func ionarea organismului.

Ast zi arta t m duirii, aşa cum a fost transmis de antici, nu se deosebeşte mult de ceea ce ea era în timpuri ancestrale, dovad c Hipocrate este citat mereu şi de la el pleac , într-un fel sau altul, medicina alopat . Jur mântul lui este acelaşi, cu foarte mici modific ri, şi ast zi. Principiile sunt aceleaşi, doar forma de aplicare a metodelor terapeutice s-a modificat. Este firesc s fie aşa.

Medicina a fost, este şi va r mâne fundamental pentru omenire. Îns problema care st la baza medicinei este ca ea s fie practicat onest, s nu sufere nicio influen financiar sau politic , s fie practicat de profesionişti.

Suferin a mea este c pe zi ce trece cei care practic medicina sunt din ce în ce mai mul i şi cu posibilit i intelectuale şi cunoştin e din ce în ce mai pu ine. Din aceast cauz se întâmpl din ce în ce mai multe erori. Trebuie s vorbim aici despre selec ia care se face pentru aceast profesie.

Mai demult medicina beneficia de trei categorii de studen i, cam aceleaşi şi ast zi: categoria mic a celor care vin la medicin dintr-o voca ie conştient , pentru c au avut curiozitatea s se informeze în prealabil şi s fie în cunoştin de cauz în privin a aştept rilor de la aceast meserie; exist apoi categoria tinerilor care vin f r s aib aceste cunoştin e ini iale despre domeniul în care doresc s se specializeze şi care se acomodeaz pe parcurs, integrându-se perfect în domeniu, şi în sfârşit, exist cea de-a treia categorie de studen i la medicin , care nu vin la facultate din voca ie şi care nu se formeaz nici pe parcurs şi care din p cate ajung în sistem. Şi nu sunt pu ini.

Mi se pare c în aceasta const marea problem a medicinei actuale şi a celei de viitor – cantitatea în detrimentul calit ţii.

Iat c , în luna iulie 2010, ca de altfel în fiecare an, Universitatea de Medicin şi Farmacie „Iuliu Ha ieganu” din Cluj a organizat o mare s rb toare dedicat absolven ilor tuturor sec iilor.

Locul de desf şurare? Pe stadion. Num r de absolven i? 1 500.

Cred c cifra şi locul de desf şurare spun totul sau foarte mult despre ce se întâmpl în înv mântul medical de azi. Cantitate şi iar cantitate, în timp ce nimeni nu mai pare interesat de calitate. Ceea ce se întâmpl e o plafonare în sens negativ, astfel încât nu ne mai putem aştepta la un act medical performant. Dac ast zi se merge cu frâna de mân tras , mâine s-ar putea ca motorul s se gripeze.

Se observ cu ochiul liber, chiar şi de c tre cei care nu fac parte din sistemul medical, c organizarea în acest domeniu este profund dezechilibrat şi merge pe un drum greşit.

Greşelile pleac de la modul de recrutare şi de preg tire a tinerilor pentru medicin , aşa cum aminteam.

(5)

memoria este folositoare, dar numai în tandem cu inteligen a, gândirea lucid , puterea de sintez şi, nu în ultimul rând, un caracter armonios. Pentru specialit ile chirurgicale, obligatorie este şi o bun manualitate. F r ea, oricât ai fi de genial, r mâi un simplu teoretician. De aceea chirurgii adev ra i sunt pu ini. Principiul „capul dirijeaz mâna” este real şi de necontestat.

Trecem peste modul defectuos de intrare în sistemul de reziden iat şi ajungem la perioada de preg tire în specialitate, care poate ajunge şi la şase ani. În chirurgia maxilo-facial mai este necesar şi preg tirea unei licen e complementare, de medicin general , respectiv de stomatologie, al turi de cei cinci ani de preg tire în specialitate. Şi aici pe an ce trece num rul reziden ilor creşte vertiginos, aşa încât se ajunge la o situa ie hilar : num rul reziden ilor este mai mare decât num rul paturilor din sec ia respectiv . În clinicile serioase din lume, la un num r de dou zeci şi cinci de paturi num rul celor care se preg tesc pentru specialitate nu poate dep şi cifra cinci, acesta fiind num rul de reziden i, indiferent de anul de preg tire.

Cine sufer din aceast dezordine organizat ? Preg tirea final a „specialistului”. Şi-acum, dup toate aceste organiz ri dezorganizate, spre „b trâne e”, pe la treizeci şi cinci de ani, „specialistul” primeşte o hârtie de atestare în specialitatea lui.

Şi stupoare! Nu g seşte un loc de munc în toat România. Devine un şomer cu înalt calificare, un om dezam git care nu-şi explic de ce ara lui nu-l vrea. Şi atunci încearc cu inima strâns s -şi caute pâinea pe alte meleaguri, unde este primit numai cel care a fost performant în to i anii de şcoal . Inevitabil, restul r mân pe meleaguri mioritice, mereu f r orizont şi f r nicio lumin la cap tul tunelului.

Cine pierde? Noi to i. ara − mereu în lips , devalizat , cu toate trebuin ele ei materiale în suferin , dar şi lipsit de o materie f r pre : omul serios, specialistul, cel chemat s ridice neamul spre lumea normal .

Dup ce ai ajuns medic cu responsabilit i clare, începi s te izbeşti de sistemul concret de organizare, sistemul medical. Începi s consta i în fiecare zi c , de fapt, lucrurilor, aşa cum sunt, li se potriveşte orice cuvânt numai „organizare” nu. Legile şi ordinele nu sunt logice sau nu pot fi nici aplicate, nici respectate, pentru simplul motiv c realitatea este alta decât cea din cancelariile miniştrilor. Consta i c ai de-a face cu oameni care au puterea s hot rasc , dar care n-au c lcat vreodat într-un spital decât ca pacien i şi deci sunt departe de a putea în elege lucrurile în profunzimea lor.

Consta i, de pild , c , din pu inii bani aloca i s n t ii, cei mai mul i se duc spre plata medicamentelor.

(6)

Când îi aud mereu pe cei care dirijeaz sistemul medical spunându-ne c trebuie s ne descurc m cum ştim, aproape f r s vreau îmi aduc aminte c şi acum mai bine de dou zeci de ani la fel ni se spunea: „Descurc -te, tovar şe!”.

De fapt nu s-a schimbat nimic, mai nimic din ce era înainte, la conducere sunt foştii U.T.C.-işti, fl mânzi şi avizi de putere, o putere pe care o folosesc numai şi numai în scop personal. Degeaba am tradus din limba german legea de organizare sanitar , dac aplicarea ei o facem în stil de Dâmbovi a. Aceste încruciş ri n-au dat şi nu vor da rezultate. Tot mere p dure e vor ap rea, care doar vor strepezi gura lumii.

S ne p str m îns optimismul. În mul imea asta pestri exist totuşi min i de mare calitate, capabile de performan e înalte. Problema e s li se ofere posibilitatea de exprimare aici în ar . Din p cate, felul în care societatea româneasc evolueaz ast zi nu e d t tor de speran e.

Revin la calitate în practicarea medicinii, pentru c asta cred c e esen a discursului despre medicin . Secretul acestei profesiuni rezid în sim ul observa iei

şi puterea de sintez şi de analiz , dac se doreşte devenirea medicului întru profesionalism şi eficien . La medicin nu au ce c uta persoanele care lucreaz doar pe baz de memorie, ci doar cele dotate cu calit i speciale: altruismul, puterea de adaptare la fiecare caz în parte şi intui ia.

3. NOTE BIOGRAFICE SUMARE: DE CE AM ALES S DEVIN MEDIC CHIRURG?

Apropierea mea de medicin a cunoscut un traseu destul de curios. Când eram elev de liceu nu îndr zneam s m gândesc c aş putea fi medic. Dar nimeni nu-şi cunoaşte mai bine puiul decât p rin ii, cu condi ia s fie p rin i cu adev rat. Aşa c mama obişnuia s -mi spun c nu sunt construit pentru munca fizic , pentru munca în condi ii de şantier (în ar începuser s apar puzderie de şantiere), c nu am mâinile f cute s reziste la astfel de munc , c îmi place s fiu curat şi s fie cur enie în jurul meu. De fapt, o însuşire moştenit de la mama şi cultivat tot de ea. Cum fusesem olimpic la faza din „regiunea Cluj”, care mai cuprindea şi actualele jude e S laj şi Alba, m-am îndreptat spre Farmacie cu gândul sincer c voi practica o meserie frumoas , desf şurat într-o cur enie care este îns şi eticheta profesiei. Spre norocul meu, nu am reuşit la examenul de admitere. Un noroc, pentru c probabil m-aş fi retras curând. Domeniul farmaceutic nu se potrivea construc iei mele.

(7)

La intrare în armat m gândeam s dau la Filozofie sau la Istorie, ca s pot face arheologie. Ast zi zâmbesc la amintirea acestor gânduri. Toate profesiile sunt frumoase când le faci cu pasiune şi cu pricepere, dar aceste domenii nu aveau leg tur cu mine, în fapt. Aşa încât, la îndemnul ferm al unui coleg de suferin de la prima admitere şi care devenise deja student la Stomatologie, m-am preg tit pentru admiterea la aceast facultate al c rei student am şi devenit.

Când e vorba de performan în studiu, acesta era cel mai mare succes al meu, pentru c în doar cinci luni s-a întâmplat totul. În toat aceast perioad am fost şi profesor suplinitor la o şcoal general la care predam francez .

Am devenit deci student la Medicin şi m gândeam cu mare emo ie la întâlnirea cu cadavrul, cu disec ia la disciplina de anatomie. Spre bucuria şi liniştea mea, totul s-a petrecut firesc, aşa încât m g seam mereu cu pensa şi bisturiul în mân , preg tit s disec un vas, un nerv, în timp ce al i colegi citeau din Papilian sau din caietele de lucr ri practice pentru disec ie.

Ajuns în anul al treilea, când studen ii încep s intre la stagiile clinice din spital, m-am îndr gostit pe loc de semiologie. Este ştiin a care studiaz semnele şi simptomele bolilor. Am dorit imediat s m transfer la Medicin general , dar nu s-a putut, din p cs-ate. Atunci s-am intrs-at pentru prims-a ds-at într-o ss-al de opers-a ii. Ss-als-a m atr gea f r s fi putut explica de ce.

Se spune c prima dragoste nu se uit niciodat . Tot aşa pot spune şi eu. Nu voi uita niciodat c am intrat la masa de opera ie, ca mic şi inocent ajutor, lâng profesorul Kauffman, la o opera ie de varice. Pân s ajung aici, îi câştigasem încrederea prin felul în care îi îngrijeam postoperator pe bolnavii opera i. Dorin a de a deveni şi medic generalist mi-am îndeplinit-o mult mai târziu. Aceştia au fost primii mei paşi spre medicina concret , aplicat în deplin comuniune cu pacientul, seam nul meu.

Iat c au trecut anii şi practic una din cele mai complexe discipline medicale: chirurgia maxilo-facial . Dac aş fi f cut numai stomatologie, aş fi f cut-o cu prcut-ofesicut-onalism, dar f r satisfac ii. Întcut-otdeauna am tânjit dup chirurgie şi am practicat-o, stomatolog fiind, în ambulator.

Apoi mi-am dorit mai mult. Profesorii mei (precum Dr. Cosma) au ştiut despre aplecarea mea c tre chirurgie şi mi-au propus s m întorc în clinic . Nu existau posturi şi a trebuit s aştept câ iva ani pân s se iveasc o ocazie. Şansa trebuie s i se ofere, întrebarea e ce faci cu ea. Am ajuns s lucrez în clinic târziu, la 35 de ani, şi a trebuit s fac eforturi extraordinare ca s recuperez elementele de chirurgie maxilo-facial pe care nu le practicasem şi pe care nu le studiasem pân atunci. Nu m-am gândit niciodat c voi ajunge profesor universitar.

(8)

Am dorit s -i fac pe studen i s fie aten i, dar şi s în eleag lucrul la care erau aten i. Am dorit s fiu şi un bun profesionist şi un bun orator.

Ca medic, performan a mea este în chirurgia oncologic , deoarece România nu a fost şi nu e nici azi dotat tehnologic pentru a face, de exemplu, chirurgia osului. În chirurgia oncologic îns , am putut s m dezvolt singur, lucrând numai

şi numai cu pacientul atât în extirparea unei tumori, cât şi în procesul de reconstruc ie, f r s fiu condi ionat neap rat de aparatur .

Aceste performan e mi-au adus satisfac ii îns am fost şi obligat s m îndrept spre ele. De ce? Pentru c am considerat c , în aceste timpuri, noi, doctorii trebuie s facem cel pu in dou lucruri pentru cei care vin spre noi. În primul rând s suprim m durerea, o chestiune formidabil , pentru c durerile în aceast zon a capului şi a gâtului sunt insuportabile, iar cancerul în fazele sale avansate ajunge s dea dureri aşa de mari, încât pacien ii nu-şi mai pot înghi i nici m car saliva. Ş i-apoi, medicul este obligat ca, în m sura posibilit ilor, s prelungeasc via a pacien ilor chiar şi cu o zi. Bazându-m pe aceste dou mari coordonate – suprimarea durerii şi prelungirea vie ii – am fost for at s fac performan şi asta pentru c mul i pacien i au ajuns la mine în stadii avansate ale bolii, când aveau dureri aproape continue şi via a le era pus în pericol.

Ce îi po i spune unui astfel de om? O singur dat i-am spus unui pacient c nu îl pot opera şi nu uit niciodat cum la ieşirea din cabinet mi-a spus: „Deci, domnule doctor, m trimite i s mor”. Este îngrozitor pentru un medic s aud aşa ceva.

Toate performan ele mele în profesiune au fost realizate nu din dorin a de a epata, ci din obliga ie. Este adev rat c am avut mereu dorin a de a face altceva, de a face mai mult. Acesta a fost un ferment – dac am f cut pân aici, atunci s fac şi mai departe, s for ez limita. Din punct de vedere tehnic, am realizat lucruri performante la nivel na ional şi european. Doar c satisfac ia a ajuns s lipseasc . Am ajuns eu într-un punct al carierei în care îmi dau seama c nu acesta ar trebui s fie drumul pe care s mearg medicina. Medicina trebuie practicat altfel, profilactic, un cuvânt care s-a golit de sens în medicina alopat .

Am spus pe scurt povestea devenirii mele, din dorin a sincer de a-i convinge pe cei care sunt la vârsta îndoielii c , în alegerea drumului, totul depinde de noi înşine, de mintea şi voin a noastr . Cred c pe cei care doresc s fac ceva adev rat în via Dumnezeu îi sprijin . Asta e defini ia mea pentru noroc. Pe mine Dumnezeu m-a iubit, cred c m iubeşte în continuare şi sunt un norocos, adic un om muncitor.

4. VIITORUL MEDICINEI ŞI MEDICINA VIITORULUI

(9)

Constat m c popula ia s-a m rit alarmant, f r îns ca starea de s n tate s se îmbun t easc . Dac înainte se murea de cium sau holer , ast zi se moare de inim , de cancer, de boli cerebrale. De fapt, omul a devenit mult mai vulnerabil în mediul lui natural, care, din nefericire, ast zi numai natural nu se mai poate numi.

Explica iile acestei st ri vin din toate p r ile, de la specialiştii de mediu pân la cei care se ocup de alimenta ie sau de studiul comportamentului. Cu to ii constat c „suntem modifica i”, c nu mai suntem ce am fost.

Şi atunci ştiin a, atât cât exist , încearc s g seasc remedii. Aceste remedii sunt aproape în totalitate tehnologizate, fie c vorbim de aparatura de investigare, fie c vorbim de terapia propriu-zis . Aparatele, din ce în ce mai scumpe, sunt invazive, iar medica ia este aproape în întregime de sintez , din petrol, adic str in de organismul nostru. Pentru ca ac iunea unui medicament s fie imediat , el trebuie s con in o doz suficient de substan şi care tocmai de aceea are şi efecte secundare, afectând celelalte organe sau, aşa cum se spune în popor, „face bine într-o parte, stric în cealalt ”. Aşa încep şi aşa sunt între inute mici deregl ri în sistemele noastre de control şi reac ie.

Desigur, exist şi organisme care rezist eroic unor astfel de agresiuni. Nu putem exclude tot ce s-a acumulat în aceste domenii, dar putem şi chiar avem obliga ia s lucr m cu discern mânt şi în elegere a biologiei lumii vii şi a omului în special. De aceea am spus mereu c în medicin este nevoie de oameni inteligen i, dar care s aib şi discern mânt şi caracter. Doar aşa nu vom mai vedea zilnic oameni cu pungi întregi de medicamente, uneori pân la zece astfel de remedii, care este limpede ce fel de efecte produc.

În prezent, se consum fonduri imense pentru medicamente. Practic, niciun stat nu-şi poate permite s asigure pentru oamenii s i un sistem care s ajung la nivelul solicit rilor. Am devenit scumpi, ne ,,curg” bani prin vene şi prin organe, am devenit o veritabil ,,marf ”. Las cititorul s -şi r spund singur la întrebarea dac medicina a progresat sau nu.

Dup o astfel de sumbr perspectiv se poate c dea într-o depresie iremediabil . Dar, aşa cum la toate cele care in de om se g sesc solu ii mereu salvatoare, tot aşa şi-n medicin solu iile exist şi, paradoxal, ele exist de mii de ani. În fapt, ele sunt cele care au inut omenirea în via .

Medicina tradi ional este tot atât de veche ca fiin a uman . Ea s-a dezvoltat

şi s-a perfec ionat în mii de ani pe baza observa iei, sau, cum spun unii t m duitori din ultimele secole, pe baza examenului clinic. Observa ia clinic acumulat în timp şi transmis pân ast zi este temeinic , neinvaziv şi mai ales ieftin . Cât inteligen le-a trebuit celor care au descoperit f r aparatur meridianele şi punctele energetice ale corpului uman? De cât inteligen şi exerci iu este nevoie ca s po i pune un diagnostic dup pulsul pacientului sau dup examinarea unor produse de excre ie?

(10)

Viitorul practicii medicale? Obligatoriu, din nou o simbioz între medicina alopat şi cea tradi ional . Aceasta e p rerea mea ferm şi ştiu c majoritatea specialiştilor gândesc la fel. Semnele acestei colabor ri de succes între cele dou tipuri de abord ri a terapiei bolnavilor sunt evidente de mult timp. Acupunctura cu care se realizeaz reechilibrarea energetic a individului (medicina omului s n tos) beneficiaz de ajutorul aparaturii moderne şi putem vorbi deja de mul i ani de electropunctur . Alungirea oaselor prin calusare progresiv dup fracturi cu pierderi de substan sau alte defecte, o metod descoperit de rusul Ilizarov în urm cu patruzeci de ani, beneficiaz de aparate din ce în ce mai performante în aplicarea ei modern . Opera iile de cord deschis în hipotermie... şi exemplele pot continua şi vor continua, cu siguran .

Lumea se afl în continu schimbare, problemele oamenilor r mân aceleaşi, metodele de rezolvare sunt mereu altele.

Politica lumii d semne clare de schimbare dup falimentele celor dou sisteme politice din ultimul secol. Practica medical va fi influen at major de aceste schimb ri. Secolul XXI va fi unul al ecologiei, adic se va reveni la natur , deci la normal, sau nu va fi deloc.

Idealul medicinei trebuie s fie medicina omului s n tos. Noi facem acum o medicin a omului bolnav. Din p cate, fiin a uman trebuie s se îmboln veasc şi acesta este un dat cât se poate de real. Omului îi este dat suferin a şi nu beneficiaz de un drum lin între via şi moarte. Pacientul vine la noi în stare de boal . La polul opus se situeaz medicina tradi ional , care se adreseaz omului s n tos. Deosebirea între cele dou tipuri de medicin este fundamental . În medicina tradi ional omul este privit ca f când parte dintr-un sistem energetic,

yin-ul şi yang-ul, cerul şi p mântul, energie pozitiv şi negativ . Echilibrul dintre cele dou este cel care d starea de s n tate. Acest echilibru energetic trebuie men inut în permanen , tocmai pentru ca starea de boal s nu apar . Din punctul meu de vedere acest tip de medicin este singurul de pe glob la ora actual care face adev rata profilaxie. Ca medic alopat nu pot vorbi despre profilaxie atâta timp cât pacientul ajunge la mine deja cu o stare de boal . Eu unul mi-aş dori s tratez numai oameni s n toşi şi nu cancere sau alte afec iuni grave.

5. PROLIFERAREA FACTORILOR DE RISC ASUPRA S N T ŢII ÎN EPOCA CONTEMPORAN

Dac ne uit m în jur ne d m seama c ast zi aproape nu exist o cas în care cineva s nu sufere de ceva. Ce a determinat aceast creştere a num rului de bolnavi? Perioada industrializ rii a adus cu sine atât procesul tehnologic, cât şi bolile ataşate acestuia. Apar în prezent noi şi noi boli.

(11)

silen ios sau se poate manifesta acut şi s conduc la moarte. Acest fapt este rezultatul modific rii reactivit ii organismului.

Mai mult, natura agresat de om ajunge s îmboln veasc fiin a uman . Apa nu mai este curat ; alimentele sunt cele pe care le ştim; animalele sunt crescute cu hormoni de creştere. Aşa ceva este de domeniul fic iunii şi nu are nicio leg tur cu biologia. Fructele şi legumele sunt la rândul lor modificate genetic şi ne întreb m pân când organismul nostru poate rezista la acest tip de agresiune. Tot mai mult o parte a lumii ştiin ifice dar şi lumea mass-mediei vorbesc despre riscurile uriaşe pe care alimentele actuale le arunc asupra organismului uman şi mai ales asupra copiilor. Problemele sunt atât de grave încât se semnaleaz chiar fenomenul de efeminare a b rba ilor. Utilizarea xenoestrogenilor în alimenta ie este responsabil de acest fenomen. Cu to ii ştim c estrogenii sunt hormonii care induc formarea caracterelor feminine la toat lumea vie. Xenoestrogenii sunt substan e str ine de corpul nostru, deci artificiale, şi care reproduc efectele hormonilor naturali. Rezultatul este unul care se poate constata cu ochiul liber: maturitatea precoce a feti elor, pubertatea la opt–zece ani şi deci maturitatea sexual precoce. La b ie i apar tulbur ri de sexualitate care induc caractere feminine. Toate vârstele „beneficiaz ” de efectele negative ale acestor substan e artificiale, str ine de corpul nostru. Astfel, la sexul feminin apare tot cortegiul de boli hormonale: cancerul de sân şi intestin, mastozele, sindromul de premenopauz care genereaz osteoporoza

şi atâtea altele. La b rba i apar caracterele feminine, cancere la sân, adipozitate etc. De ce insist de cel pu in cincisprezece ani asupra acestor lucruri? Pentru c sursa acestor substan e artificiale sunt alimentele pe care ni le servesc zilnic mai marii lumii. Aceşti hormoni sunt numi i hormoni de creştere. Prin urmare, sunt folosi i pentru for area creşterii la plante şi animale, pe care noi, apoi, în ciclul firesc, le inger m.

De exemplu, un pui de g in tratat cu astfel de substan e ajunge la maturitate în 28, 30 de zile. Se ştie c un pui de g in „natural” are nevoie de o prim var şi o var ca s ajung la maturitate relativ . Prin urmare, produse precum carnea de pas re sau porc, laptele, ou le provenite din fermele de tip industrial şi, din p cate, în ultima vreme, şi din gospod riile r neşti sunt rezultatul alimenta iei cu astfel de produse. Pentru a se demonstra acest lucru nu e nevoie de prea mult ştiin : se face dozajul estradiolului şi al prolactinei în sângele copiilor care consum astfel de produse şi se va constata c sunt semnificativ m rite, ceea ce denot un efect clar perturbator.

Atât a devenit de artificial , de contraf cut via a noastr , încât oriunde te duci şi orice foloseşti are influen perturbatoare asupra organismelor vii. Iat , de exemplu, ambalajele de tot felul din plastic con in un estrogen numit bisfenol, cu efecte asem n toare cu cele descrise anterior. La fel substan ele consumate, aditivii alimentari, detergen ii, multe altele.

(12)

pentru care se cer solu ii de rezolvare. Reactivitatea lumii vii este profund modificat , cu deregl ri grave, ireversibile.

Unii dintre cei care vor citi aceste rânduri şi mai ales o parte din cei care practic medicina vor fi nemul umi i de cele spuse de mine pân aici. Îi rog s nu se gr beasc , ba mai mult, s cugete la problemele medicinei actuale. Şi, ca s mai aduc un argument în favoarea pledoariei mele, amintesc c , înc din mai-iunie 2010, cu ocazia zilei mondiale a diabetului (nu a fost aceasta o zi trist ?), s-au lansat o serie de semnale de alarm referitoare la statusul ponderal al omenirii şi cohorta de suferin e generat de obezitate. Semnalele au fost trase de oamenii de

ştiin cu experien vast în medicin din rile cu poten ialul economic cel mai ridicat din lume. To i sunt de acord c perioada consumist a generat şi genereaz obezitate şi de aici tot cortegiul de suferin e şi maladii. Trebuie spus şi c lupta împotriva obezit ii nu se duce prin medica ie, ci prin educa ie. Dac persoanele adulte sunt aproape pierdute din acest punct de vedere, educa ia poate func iona foarte bine în cazul copiilor şi al adolescen ilor.

Obezitatea, boala „epocilor avute”, se formeaz înc din leag n şi acest lucru ar trebui s îl ştie fiecare p rinte. Medicii trebuie s explice oamenilor c omul este programat genetic s „tezaurizeze”, adic s depun gr sime într-o „banc ” numit

adipocit, ca rezerv , în caz de nevoie. Ei bine, când noi stimul m numai func ia de tezaurizare printr-un permanent aport caloric înalt, iar consumul este minim, este lesne de observat c apare starea de boal . De aici necesitatea logic de a reduce consumul şi de a m ri arderile prin mişcare zilnic , prin efort fizic.

Dac omul ar fi avut de milenii apuc turile din epoca pe care o numim modern , probabil c ar fi disp rut demult de pe planet . Doar faptul c şi-a folosit ra iunea şi în sensul unei vie i echilibrate l-a salvat. Nu degeaba a fost instituit postul de dou ori pe an. În aparen exclusiv religios, el avea şi continu s aib virtutea unei purific ri, a asan rii întregului organism. În fapt, postul duce la cur irea tubului digestiv, mai ales a intestinului, organul cu ponderea imunitar cea mai mare. În perioada postului organismul se reînnoieşte, studiile ştiin ifice efectuate de geriatri pe loturi largi de popula ie arat chiar c fenomenul îmb trânirii este încetinit.

Şi la noi s-a constatat, dup anul 1990, când s-a putut vorbi despre de inu ii politici care supravie uiser , c , printre altele, aceştia aveau valori mici ale colesterolului, nu sufereau de sindrom metabolic, acela numit şi sindrom al bun st rii, care include toate bolile grave ale zilelor noastre: obezitatea, diabetul de tip II, bolile cardiovasculare şi atâtea altele. A nu se în elege c pledez pentru un regim restrictiv ca acela din închisorile pentru neferici ii de inu i politici. Înfometarea lor a fost exclusiv o barbarie, cu unicul scop de a-i extermina. Pledoaria mea este aceea a bunului sim , care se g seşte între cele dou extreme: înfometarea şi sindromul bun st rii versus via a echilibrat în tot ansamblul ei.

(13)

În zilele noastre omul este din ce în ce mai pu in dispus s fac efort fizic şi mişcare. Tinerii sunt sedentari, prefer calculatorul şi mai pu in mişcarea în aer liber. Astfel, organismul şi mintea nu mai pot fi s n toase. Dac au mai deprins şi vicii precum tutunul, alcoolul şi drogurile, care la vârsta de cincisprezece ani au ajuns deja s fie „normale”, atunci şansele tinerilor de a tr i o via s n toas scad radical.

Tuturor acestor elemente li se adaug şi polipragmazia practicat ast zi conştient sau inconştient de c tre medici şi pacien i. Tratamentele şi re etele cu cinci, şase medicamente, toate de sintez , prescrise unui pacient, nu pot fi benefice organismului uman. Toate acestea au efecte secundare multiple, imediate. Invariabil, se prescrie un antibiotic de fiecare dat când pacientul d semne c ar avea o mic r ceal , o mic infec ie, uitându-se c însuşi cuvântul antibiotic se traduce prin „împotriva vie ii” şi c el ac ioneaz în acest sens. El ar fi trebuit s ac ioneze împotriva vie ii bacteriilor şi probabil c la începuturile administr rii sale aşa s-a şi întâmplat, antibioticul salvând omenirea de la dispari ie dup cel de-la Doilea R zboi Mondial.

Ast zi îns , din cauza administr rii inconştiente şi incompetente a medicamentelor, s-a ajuns la automedica ie, care duce la dezechilibre fundamentale în organism. Apar şi anemiile de aport, care duc la suferin a celulei, c reia îi scade imunitatea, puterea de reac ie, de ap rare şi chiar de via , la un metabolism sc zut, încât, la apari ia celui mai mic şoc sau dezechilibru, se declanşeaz starea de boal . Dezvolt m cu repeziciune boala pentru care avem predispozi ie; şi asta pentru c ani de zile ne-am „preparat” organismul în sensul imposibilit ii sale de a se mai ap ra.

Ce st la baza acestei polipragmazii? O ordine financiar . Exist o presiune atât de mare din partea produc torilor şi distribuitorilor de medicamente, încât este aproape imposibil s -i rezişti.

Beneficiul de pe urma administr rii medicamentelor este enorm. Comer ul cu medicamente se situeaz , dup cum se spune, pe locul trei în lume dup cel cu arme şi droguri. Profiturile ajung la sume de ordinul a şapte sute de miliarde de dolari pe glob. Se investeşte foarte mult şi în reclame, tocmai pentru a-i convinge pe pacien i c se pot vindeca de cutare sau cutare boal . Astfel, omenirea ajunge s fie mai bolnav decât a fost în urm cu o sut , trei sute sau cinci sute de ani.

Aceştia sunt factorii care contribuie la dezechilibrarea sau la modific rile pe care organismele umane le simt ast zi.

În acest context trebuie s ne referim şi la media de vârst a fiin ei umane în secolul XXI.

(14)

Ne g sim deci în fa a unor cifre false în ceea ce priveşte vârsta de supravie uire. De fapt, ce anume ne intereseaz , s tr im o sut de ani, din care ultimii dou zeci ca nişte legume, sau ne intereseaz calitatea vie ii dup o anumit vârst ? Vom constata c foarte mul i bolnavi sunt o povar pentru ei înşişi, pentru cei din jur şi pentru societate, implicit.

6. MEDICINA HOLISTIC – MEDICINA VIITORULUI

Nu pledez pentru solu ii radicale, ci am dat aceste exemple extreme ca s trag un semnal de alarm în ceea ce priveşte mediul artificial în care ne g sim când este vorba de cifrele legate de media de vârst a fiin ei umane.

Îmi doresc, de fapt, prelungirea vie ii pacien ilor cu o zi sau cu mai multe, cu o calitate a vie ii acceptabil . Asta trebuie s fac medicina şi nu experimente bazate pe medicamente care s prelungeasc via a cu orice chip şi în orice condi ii. Este cunoscut de noi to i c , de sute de ani, se caut metode prin care s se prelungeasc via a omului, elixirul vie ii veşnice sau al tinere ii f r b trâne e. Via a omului pe p mânt este destul de scurt , deşi se spune c am fi programa i pentru o vie uire de peste o sut dou zeci de ani. Dar v rog s observa i c toate metodele experimentale, care din p cate sunt p strate în mare secret, au la baz mijloace naturale (transplantul de celule embrionare sau fragmente de organe cu rol inductor, de la exemplarele tinere) şi nu prin substan e de sintez chimic în laborator, care au efect invers.

Cred c viitorul în medicin apar ine celor dou sisteme îmbinate armonios, în sensul folosirii ponderate a aparaturii şi a tehnologiei, în combina ie cu elementele caracteristice din medicina tradi ional . Îns aceast îmbinare nu poate fi str in de mişcarea politic a lumii, deoarece aceast „c snicie” a celor dou tipuri de medicin are la baz c snicia dintre dou lumi total diferite.

Viitorul omenirii depinde de o organizare politic al c rei rol va fi s dea semnalul în diferite domenii ale vie ii sociale, dup ce va fi f cut un leg mânt politic. Comunismul a dat faliment, capitalismul feroce, financiar, absolutist a dat faliment chiar de dou ori la intervale de cincizeci, şaizeci de ani şi, în tot acest timp, într-o alt parte a lumii, se dezvolt un alt sistem care foloseşte elemente din capitalism şi din comunism care s dea un nou tip de societate şi prin care lumea va ar ta altfel.

(15)

Omul însuşi va cere s i se fac un alt tip de tratament, care s implice mai pu in medicamentele de sintez şi mai mult remediile naturiste.

Numai organismele curate în sens natural au şanse de vie uire normal , restul sunt vulnerabile şi perisabile. Sunt din ce în ce mai mult o frunz pe ap , plutind în deriv .

De aceea, aşa cum am mai afirmat şi cu alte ocazii2, ,,ca s nu-i fie fric de moarte, omul trebuie s înveţe s tr iasc.

Noi, vindec torii de trup şi suflet, trebuie s -i venim în ajutor. Înc se mai poate! Medicina mileniului în care am intrat va fi holistic sau nu va fi deloc.

(16)

Referências

Documentos relacionados

Acesta a fost elaborat de comun acord cu ministerul me- diului, cu administra ţ ia parcului ş i cu un birou specializat în acest domeniu. Unele rezultate sunt comunicate într-o

- depunerile de ioni amoniu sunt ridicate în România, comparabile cu valorile deter- minate în Germania ş i dep ăş indu-le pe cele înregistrate în celelalte ţă ri europene

Prin urmare, am putea spune ca online ­ ul a fost un “must” pentru Iohannis, pentru a ­şi tine publicul în priză şi pentru a­ l mobiliza, în timp ce, pentru

În primul rând, datorit op iunilor foarte variate ale cererii turistice, poate ap rea situa ia în care turistul are alte preferin e decât cele oferite de obiectivul considerat,

O definire a sa nu se poate realiza decât în interiorul elucidării a ceea ce înseamnă arta şi raportul pe care artistul îl instau rează cu mecanismul psihologic al

În ceea prive ş te rata medie de suicid în perioada 2009 − 2013, în func ie de cele 8 regiuni de dezvoltare, în concordan cu valorile medii pe care le-am calculat personal

Contactul direct atât cu grupul de persoane adoptatoare, cât ş i cu persoanele aflate în rela ţ ie cu cei investiga ţ i: asisten ţ ii sociali care se ocup de cursurile de educa

Geografii fizicieni intra i, totu ş i, în ultimul timp într-un con de umbr indus nu atât de diminuarea aportului lor ş tiin ific, demn de tot respectul (de ş i cantonarea obsesiv