Geographia
Napocensis
Anul I, nr. 1-2/2007
ŞCOALA NA IONAL DOCTORAL ÎN GEOGRAFIE A
PROFESORULUI TIBERIU MORARIU
Grigore POSEA
Universitatea Spiru Haret, Bulevardul Timişoara nr.58, sector 6, Bucureşti, România
ABSTRACT. The national doctor's degree school in Geography of the
teacher Tiberiu Morariu. The study analyses in a equidistant manner, the stupendously activity handed by the teacher Tiberiu Morariu on the doctor's degree domain, where he educated remark specialists in geomorphology, hydrology and regional geography. The Cluj geographic school has remarked because of those that were guided by the teacher, they became remarkable personalities of the Roumanian Geography
Încerc s abordez aceast problem ca unul care, împreun cu profesorul Virgil Gârbacea, am fost primii doctoranzi cu frecven ai profesorului, activând sub conducerea sa şi câ iva ani ca lector universitar. În plus, eram venit la Cluj dintr-un alt mediu universitar şi am avut posibilitatea s judec metodele şi stilul de munc ale lui Tiberiu Morariu, cel pu in pentru un timp, şi ca unul venit din afar .
Începuturile acestei şcoli „tip Morariu“ au avut loc în 1953/1954 când Clujul a devenit singurul centru universitar cu drept de doctorat în geografie şi când au fost scoase la concurs 2 locuri cu frecven . S-au prezentat 6 candida i dintre care eu eram singurul ce nu absolvisem facultatea de geografie din Cluj. Eram deci oarecum un necunoscut pentru profesorul Morariu. Zic oarecum, deoarece îl întâlnisem în câteva rânduri la şedin ele de comunic ri ştiin ifice ale Institutului de Geografie din Bucureşti. Am fost admis totuşi şi vreau s spun, cu aceasta, c era un om drept, suferea mult pentru dreptate, odat l-am v zut chiar l crimând, dup pensionare, pentru comportamentul mai pu in demn al unui (sau doi) colegi fa de dânsul.
Geographia
Napocensis
Anul I, nr. 1-2/2007
Îmi amintesc, în schimb, c programasem s plec spre Bucureşti la ora 1600, şi, când a sosit acea or , profesorul m-a întrebat dac mai plec la ora 1600! Am r spuns c mai am un tren la ora 2000. A repetat întrebarea şi aproape de ora 2000. I-am r spuns c şi pe jos şi tot plec în aceast noapte. Nu ştiu dac a dorit s fac o demonstra ie în ce priveşte nivelul intr rii la doctorat sau dorea s se conving pe deplin asupra capacit ii viitorilor s i doctoranzi, dar re in c am plecat în acea noapte cu un personal, am adormit imediat pe un loc la clasa a doua şi m-am trezit numai la Bucureşti.Revenit la Cluj dup circa o lun , pentru a intra în stagiu, ni s-a impus un plan de lucru, relativ scurt şi precis: examenele, titlul şi planul tezei, fişe din materialul bibliografic prezentate s pt mânal, asisten la orele profesorului şi perioadele de teren.
Împreun cu colegul Gârbacea, cu care lucram în acelaşi birou, am încheiat tacit conven ia s facem schimb de fişe pentru a prezenta s pt mânal profesorului un num r cât mai mare. Cu timpul am clasat fişele pe teme şi probleme. Temele erau cuprinse în câte un dosar, care cuprindea plicuri cu fişe, respectiv probleme. Greutatea cea mai mare o constituie îns discu ia pe temele din fişele prezentate, mai ale c profesorul f cea mereu referiri (întreb ri) şi la alte lucr ri pe care, uneori, înc nu le citisem; era clar c te trimitea s le citeşti. Nu te d d cea, nu te punea s re ii şiruri de date, ci te obliga la expuneri logice, critice, î i ar ta calea de urmat.
Tot în programul nostru ap rea şi obligativitatea de a lua parte, dar prin discu ii, la comunic rile ştiin ifice inute în catedr .
În rela iile cu dânsul devenise chiar o obişnuin ca uneori s -l conducem spre cas , timp în care discutam diferitele probleme de specialitate, mai ales cele recent ap rute în publica iile geografice. Pe de alt parte, devenise o obişnuin şi pentru profesor s se închid în biroul s u pentru un anume timp spre a r sfoi sau citi în linişte ultimele nout i din ar sau primite din str in tate.
Geographia
Napocensis
Anul I, nr. 1-2/2007
întemeietorului geografiei româneşti, ca un tot unitar. Avea chiar expresii aproape de divinizare pentru marele nostru întemeietor. Aprecia mult şi pe George Vâlsan, al c rui elev a fost, subliniindu-i fine ea de dasc l, caracterul, spiritul poetic şi concrete ea lucr rilor geografice. În domeniul geomorfologie, cartea de c p tâi pe care ne-a impus-o a fost tratatul lui Emm. de Martonne, deşi eram în plin er a ideologiei sovietice.Îmi amintesc, în leg tur cu acest ultim aspect, c unul dintre examenele mele fusese planificat, din întâmplare, în planul de doctorat, chiar în ziua de Paşti. Spre a nu avea surprize, la ora fixat s-au prezentat profesorul Morariu şi prorectorul Universit ii (profesorul Ion Ciobanu) la catedr şi, dup câteva glume, mi-au spus, amândoi, dac nu sunt de acord s amân m examenul cu dou zile. Comentariile sunt de prisos.
Alegerea subiectului tezei de doctorat a fost o problem discutat pe toate fe ele. Eu propuneam Depresiunea Braşovului, motivând pe atunci şi o anume apropiere de casa p rinteasc de la Nehoiu. Profesorul mi-a spus c motiva ia mea s-ar putea s fie mai mult un defect, respectiv s merg mai des pe acas şi s stau mai pu in pe teren. Mi-a sugerat s iau Depresiunea L puşului, spunând c este complex , c şi el a vrut mai întâi s o ia ca subiect de doctorat şi dup el şi un ieşean. „Poate c tu o vei face!“ Şi am r mas la L puş. A fost greu, dar nu am regretat niciodat . L puşul m-a trimis apoi la alte unit i din Ardeal. Am înv at de aici c teza de doctorat trebuie s deschid un drum în cercetare şi nu s -l încheie.
Disciplina la catedr , în desf şurarea procesului de înv mânt şi în cercetare era pentru Morariu un lucru sfânt. Controla pe to i subalternii în ce priveşte orele de lucru în facultate, rezultatele, dar şi inuta în care se intra la ore. Aici, la Clujul lui Morariu, şi de la Morariu am înv at cum, printr-o munc permanent şi disciplinat , po i s ob ii rezultate de nivel. El era de obicei primul care sosea la facultate şi adesea pleca ultimul. Îl g seai la catedr şi în majoritatea zilelor de duminic pentru a lucra mai în linişte.
Geographia
Napocensis
Anul I, nr. 1-2/2007
Rodnei, am auzit una dintre cele mai frumoase expresii româneşti de bine e; ne-au ajuns pe c rare câ iva localnici ce urcau spre stâne şi care ne-au salutat cu „bun ajunsu“, iar Morariu, localnic şi el, le-a r spuns cu „bun sositu“. Am fost cu conduc torul ştiin ific şi în Bistri a lui Gârbacea şi în L puşul meu. În ambele p r i ne-a prins şi câte o ploaie toren ial . Deplas rile locale se f ceau cu câte un camion de ocazie şi pe jos. Rezultatele au fost concrete.Între timp, Tiberiu Morariu a primit şi al i doctoranzi la „f r frecven “. Dominau cei din centrele universitare şi din cercetare. Exigen a examenelor era mare şi pentru aceştia, dar parc nu chiar ca cea aplicat celor de la zi. Amintesc, în leg tur cu aceşti doctoranzi un episod cu anumite urm ri deosebite. Întâlnindu-m cu unii dintre colegii asisten i de la Iaşi, i-am întrebat de ce nu se înscriu şi ei la doctorat, la Morariu, singurul conduc tor de doctorat pe atunci din ar . Dup mai multe explica ii l turalnice, unul dintre ei mi-a spus, mai cu jum tate de gur , c sunt sf tui i de unul sau doi dintre profesorii lor s nu vin la Cluj deoarece Morariu, şi re in expresia, „... îşi va bate joc de voi ...“. În realitate motivul era altul. Le-am explicat c profesorul este adesea ironic cu cei „slabi“, dar cu mult respect, politicos, cu aprecieri elogioase pentru cei care ştiu carte. S-au hot rât şi au venit în corpore trei ieşeni (B c naru, Donis şi Hârjoab ). Faptul important şi rezultatul pe care doresc s -l relev este acela c , dup ce au ob inut doctoratul, to i trei au venit mult timp, cam o dat pe an, la Cluj, pentru a-l s rb tori pe Morariu. Este clar, c cei trei, ca şi mul i al ii, atunci şi mai apoi, înv aser ceva de la Morariu, se ataşaser de el şi îl apreciau cu mult respect. De altfel şi azi, foştii doctoranzi ai lui Morariu, recunosc cu claritate c profesorul le cerea „... carte la nivel înalt ...” şi nu ideologie.
Aşa a reuşit Morariu s creeze o mare şi înalt şcoal na ional de doctorat în geografie, chiar în anii domin rii ideologiei comunisto-sovietice, şi dovad st nivelul nenum ratelor teze de doctorat publicate în acea perioad . Pentru aceasta, geografia româneasc de azi trebuie s -i fie recunosc toare profesorului Tiberiu Morariu, deoarece, indiferent de erorile de atunci ale istoriei, ştiin a noastr , prin el, şi-a p strat traseul şi spiritul european.
Geographia
Napocensis
Anul I, nr. 1-2/2007
cândva am numit-o „a patriarhilor geografiei româneşti“. A fost o şcoal a geografiei în general. De altfel, excelenta şcoal actual geografic , complex , a Clujului apar ine stilului modernizat al lui T. Morariu. În aceast direc ie, o completare este absolut necesar ; foarte mul i dintre cei care şi-au sus inut doctoratul la şcoala lui Morariu au ajuns mai apoi conduc tori de doctorat. Este normal ca, cel pu in în parte, aceştia s fi continuat concep ia şi metodele lui Morariu. Eu, de exemplu, recunosc acest lucru, aplicând, mai ales primilor mei doctoranzi, metodele înv ate de la Morariu. Prin aceşti noi conduc tori de doctorat, şcoala doctoral n scut la Clujul lui Morariu şi având r d cini în concep iile lui Mehedin i, Vâlsan sau Emm. de Martonne, s-a r spândit la un nivel cu adev rat na ional şi a putut s creasc continuu în pas cu şcolile geografice din vest. În leg tur cu tezele de doctorat mai fac o precizare: T. Morariu a fost printre pu inii, dup p rerea mea, chiar singurul, dintre mul ii conduc tori de doctorat de mai apoi, care nu a f cut rabat în ce priveşte nivelul ştiin ific. Cunosc cazuri de teze înapoiate de mai multe ori pentru refacere sau respinse.Aşadar, la aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui T. Morariu, se impune s s rb torim şi cei peste 50 de ani de la naşterea oficial a şcolii de doctorat închegat şi condus la Cluj şi de la Cluj, de Tiberiu Morariu şi apoi de urmaşi lui r spândi i în toat ara şi chiar peste grani e.
La o asemenea omagiere se cuvine, totodat , s felicit m Facultatea de Geografie din Cluj şi pe profesorii ei, care au organizat aceast excelent sesiune „Tiberiu Morariu“, ca demni şi devota i urmaşi ai mentorului lor. Este un act moral, o cinste şi o onoare pentru cei ce-şi recunosc şi omagiaz înaintaşii şi mentorii.
