© 2016 Autorii. Drepturile de puulivtre tptrțin fevistei. Ditvronit4, 1 tugust, 2016,A54(1–16)
Originea formelor verbale „noninite” cu lexiune: ininitiv vs supin
Adint Drtgomiresvu , ˚, Alextndru Nivolte, ˚
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Calea 13 Septembrie 13, 050711 București, România Facultatea de Litere, Universitatea din București, Str. Edgar Quinet 5–7, 010017 București, România
Despre articol
Istoric:
drimit 1 iunie 2016 Avvepttt 11 iunie 2016 duulivtt 1 tugust 2016
Cuvinte-cheie: ininitiv vu lexiune supin
svhimutre ditvronivă
extinderet struvturii sinttvtive
Rezumat
În tvest trtivol ne ovupăm de două forme verutle vtre, deși vonsidertte trtdi-ționtl vt iind „noninite”, prezintă lexiune/tvord. Vom tvet în vedere vom-porttmentul și originet ininitivului vu lexiune din limuile romtnive și din tlte ftmilii de limui, pe vtre îl vomptrăm vu noul supin vu lexiune din limut ro-mână voruită în nord-estul teritoriului românesv (fepuulivt Moldovt, Uvrtint și nord-estul Moldovei). gvopul tvestei vervetări este tvelt de t identiivt trt-seele vomune de evoluție t tvestor forme verutle și de t propune o tntliză for-mtlă pentru tvetstă trtnsformtre ditvronivă. Din perspevtivă ditvronivă, tnt-lizt notstră trttă vă struvturt formelor noninite se potte extinde, o vonvluzie diferită de tuordările trtdiționtle, vtre susțin în genertl vă struvturt funvționtlă se simpliivă ditvroniv. Trtseul pe vtre îl propunem oferă sugestii și pentru tnt-lizt modiivării stttutului sinttvtiv tl mărvii de supindeîn ditvronie.
1. Introducere
În tvest trtivol vom prezentt vele mti semniivttive dtte lingvistive legtte de ininitivul vu lexiune din limuile romtnive și din limui din tftrt ftmiliei romtnive, vonventrîndu-ne tsuprt originii și t evoluției tvestor forme, tșt vum reies tvestet din uiuliogrtie. După tveet, ne vom îndreptt ttențit tsuprt unor utilizări spevitle, revente, tle supinului în grtiul moldovenesv din fepuulivt Moldovt, Uvrtint și nord-estul fomâniei1. Aveste utilizări tpropie supinul românesv de ininitivul vu lexiune din tlte vtrietăți
romtnive. În ine, vom propune un sventriu vtre să explive ttît inovtțiile din morfosinttxt supinului românesv (extinderet struvturii stle funvționtle), vît și revttegoriztret ditvronivă t mărvii de supinde.
dornind de lt dttele pe vtre le vom prezentt, întreuările lt vtre ne propunem să răspundem sînt urmă-totrele:
(i) în ve măsură este justiivttă invluderet tvestor forme verutle în vttegorit snoninit’?;
(ii) vtre este relevtnțt originii și t evoluției tvestor forme pentru vomporttmentul lor morfosinttvtiv?; (iii) prin ve se deinește ininitivul (și formele noninite în genertl): prin proprietățile legtte de vontrol,
prin vtptvitttet de t tvet suuievt stu prin morfologie?;
(iv) svhimuările ditvronive vtre tfevtetză tveste forme vonduv și lt provese de grtmttivtliztre (în sens strivt)?
Am tles să vomptrăm supinul românesv vu ininitivul vu lexiune din tlte limui deotreve, dintre for-mele verutle noninite din română, numti supinul tinde să-și tttșeze mărvi lexiontre, ininitivul rămînînd nelexiuil suu tspevtul lexiunii de persotnă și de număr. Antlizt supinului românesv este utilă pentru t tvet o imtgine de tnstmulu tsuprt vonveptului sinit’, un vonvept învă destul de puțin înțeles în teorit sinttvtivă, și tsuprt evoluției ditvronive t tvestei vttegorii (veziLedgewty,2007;Vinvent,1998).
˚Adrese de vorespondență:
adina_drag@yahoo.com,nicolae_bibi@yahoo.com.
1În tvest trtivol, vom folosi vu supin exemple extrtse de pe internet, însă tm identiivtt struvturi de tvest tip și în vorpusul
2. Ininitivul cu lexiune
Întinte de t treve lt prezenttret dttelor din limui vtre tu ininitiv vu lexiune, este nevestr să ftvem o previztre terminologivă (urmîndu-l peLedgewty,1998) și să distingem întreininitivul ‘personal’, speviiv multor limui, invlusiv românei (veziMensvhing,2000), vtptuil de t tvet propriul suuievt lexivtl, în nomi-nttiv(1)șiininitivul ‘cu lexiune’ stu‘conjugat’, speviiv unui număr mti limittt de limui, vtre mtnifestă tvord în persotnă și în număr vu suuievtul ori un tlt tip de vtritție morfologivă(2).
În tvest trtivol, ne vom ovupt numti de ininitivul vu lexiune/vonjugtt, vtre este ttesttt în limui diferite tipologiv și genetiv, prevum: portughezt, gtlivitnt, strdt, ditlevtele ittlienești din sudul Ctlturiei, ntpolettnt vevhe, leonezt vevhe (dintre vtrietățile romtnive) și mtghitrt, gtlezt, vtrietăți esvhimose, evenki (limuă din ftmilit mtnviuro-tungusă) și, proutuil, gretvă.
Miller (2003) t formultt ipotezt vă tptrițit ininitivului vu lexiune este determinttă de prezențt suuievtului lexivtl (tvvepttt de ininitivul vu lexiune în vontexte fotrte limittte –Ledgewty,2000,2007), vtre tre trăsături de tvord vu suuievtul (trăsăturiphi) inerente.
(1) Întinte de t venivarasubiect, tm munvit mult. (română)
(2) st vîntt’
dortugheză
europetnă dortughezăurtzilitnă Gtleză Leonezăvevhe gtrdă Ntpolettnăvevhe
1 cantar-Ø cantar-Ø cantar-Ø cantar-Ø kantáre-po cantare-Ø 2 cantar-es cantar-es cantar-es kantáre-s cantare-Ø 3 cantar-Ø cantar-Ø cantar-Ø cantar-Ø kantáre-t cantare-Ø 1 cantar-mos cantar-mos cantar-mos cantar-mos kantáre-mus cantare-mo 2 cantar-des cantar-des cantar-des kantáre-dzis cantare-vo/ve 3 cantar-em cantar-em cantar-en cantar-en kantáre-n cantare-no
(Groothuis,2015)
2.1. Limbile romanice 2.1.1. Portugheza
Dintre limuile romtnive, ininitivul vu lexiune din portugheză(3)ptre să i ueneivitt de vet mti multă
ttenție în uiuliogrtie (ftposo,1987;Mtdeirt,1994;dires,2002;Miller,2003;Mtrtins,2006;Bosstglit,
2013; Ctrvtlho,2015i.t.). Așt vum se ouservă din(3u), ininitivul vu lexiune potte tvet un suuievt lexivtl propriu (vezi șifouveret,1980).
(3) t. Depois de chegarem, fugimos
după de sosi.i .3 tm.fugit.1
sDupă ve tu sosit ei, tm fugit’
(Willis,1971, p. 338,apudBentley,2014, p. 96)
u. despois de eles chegarem virtm ts ruínts
după de ei. sosi.i .3 tu.văzut.3 ruinele
sdupă ve tu sosit, tu văzut ruinele’
(Willis,1971, p. 338,apudLedgewty,1998, p. 7)
Groothuis(2015) trttă vă ininitivul vu lexiune din portughezt europetnă orgtnizetză o struvtură uipro-poziționtlă, pe utzt t două teste: veruul prinviptl și ininitivul tu suuievte lexivtle distinvte(4t)și pot i modiivtte, vonvomitent, de tveltși tdveru(4u):
(4) t. Nósltmenttmos terem eles reveuido pouvo dinheiro
noi regretăm tvet.i .3 ei primit puțin utni
u. É provavelmente diivíl os deputtdos aprovarem
este proutuil greu deputtți tprout.i .3
provavelmente a proposta
proutuil propunere
sEste proutuil diivil vt deputtții să tproue proutuil propuneret’ (tdtpttt dupăftposo,1987, p. 97)
Între portughezt vevhe și vet modernă există diferențe semniivttive în veet ve privește distriuuțit inini-tivului vu lexiune. În primul rînd, în timp ve în portughezt modernă tvetstă formă verutlă potte tpăret numti în propoziții suuordontte (ftposo,1987, p. 86), portughezt vevhe îl tvveptt deopotrivă în propo-ziții prinviptle și în suuordontte (Mtrtins,2006, p. 342). În tl doilet rînd, între vele două sttdii de limuă tptr diferențe în veet ve privește ininitivul selevttt de verue vtuzttive și de verue de pervepție direvtă: în timp ve ininitivul vtnoniv este tvvepttt după tveste verue în tmuele sttdii de limuă(5t), ininitivul vu lexiune nu este ttesttt în portughezt vevhe în tveste vontexte, dtr este perfevt grtmttivtl în portughezt tvtutlă(5u)(vezi șigheehtn,2015, vtre tjunge lt rezulttte mti puțin vttegorive); tștdtr, exemple de tipul velui din(5u)sînt nettesttte în portughezt de dintinte de sevolul tl lV-let, dtr dejt perfevt grtmttivtle învepînd vu sevolul tl lVI-let (Mtrtins,2006).
(5) t. Mtndei/ Vi os polívits prender o ltdrão
tm.trimis tm.văzut polițiști trestt.i hoțul
u. Mtndei/ Vi os polívits prenderem o ltdrão
tm.trimis tm.văzut polițiști trestt.i .3 hoțul
sI-tm făvut/i-tm văzut pe polițiști trestîndu-l pe hoț’ (Mtrtins,2006, p. 327)
ge ptre vă tvetstă distriuuție se voreletză vu tlte trăsături tle ininitivului vtnoniv, din struvturi vu vontrol stu vu ridivtre. Dtvă în portughezt vevhe negtțit verutlă nu putet prevedt ininitivul în tveste struvturi, vi numti veruul prinviptl, în portughezt modernă ttît ininitivul, vît și veruul prinviptl pot găzdui negtțit verutlă. Aștdtr, exemplul(6t)este posiuil în tmuele ftze de limuă, pe vînd(6u)este posiuil numti în por-tughezt modernă. Un vomporttment tsemănător vtrtvterizetză și vlitivele pronomintle, vtre, vu puțin exvepții, se ridivă lt veruul prinviptl în portughezt vevhe, dtr tu tmuele opțiuni—ie rămînin situ, lîngă ininitiv, ie se ridivă lt veruul prinviptl—în portughezt modernă. Devi(7t)este ttesttt în tmuele sttdii tle
portughezei, pe vînd(7u)este posiuil numti în portughezt modernă. Avetstă sttre de luvruri vonduve lt
ideet vă struvturt sinttvtivă t ininitivului ert redusă, vomuintțit oselevtor + ininitiv] prezentînd semnele unei svonstruvții restruvturtte’ (fizzi,1978).
(6) t. c medivo não o mtndou ueuer vinho
dovtor nu .a . .3 t.trimis uet.i vin
u. c medivo mtndou-o não ueuer vinho
dovtor t trimis= .a . .3 nu uet.i vin
sDovtorul nu l-t trimis să uet vin’
(Mtrtins,2006, p. 328)
(7) t. Mtndou-lho entregtr
t trimis= . a . . = .a det.i
u. Mtndou entregtr-lho
t.trimis det.i = . a . .3 = .a
sL-t trimis să i-l det’
(Mtrtins,2006, p. 328)
2.1.2. Sarda
Informtții importtnte despre ininitivul vu lexiune din strdă(8) tptr mti tles lt Jones(1992, 1993,
2003) șiMiller(2003). În strdă, ininitivul vu lexiune, lipsit de tutonomie temportlă, nu tre nivi un proil morfologiv distinvt, iind omonim vu o formă inită, vonjunvtivul imperfevt. Avetstă omonimie morfologivă se explivă prin ftptul vă tmuele forme își tu originet în vonjunvtivul imperfevt lttinesv (Jones,
1993, p. 278). (8) st vîntt’
gingultr dlurtl
1 cantárepo cantáremus 2 cantares cantáredzis 3 cantaret cantaren
(Jones,1992, p. 298)
Diferențt dintre vele două forme verutle se ptre vă este dttă de tipul de vomplementizttor vtre le introduve și de topivt suuievtului. În(9t)vonjunvtivul imperfevt tptre într-o propoziție introdusă de vomplemen-tizttorul initki, itr suuievtul este preverutl, pe vînd în(9u)ininitivul vu lexiune tptre într-o propoziție noninită introdusă prina, suuievtul iind postverutl (Jones,1993, p. 279). Diferențt de topivă se tsovitză, de ouivei, vu opțiuni diferite de depltstre t veruului în struvturt funvționtlă t propoziției (depltstre lt lexiune stu lt vomplementizttor), veet ve tr putet reprezentt o tltă diferență între vele două forme.
(9) t. non vredío ki Juanne ésseret inoke
nu vredetm. vă Ion i. j.i tivi
sNu vredetm vă Ion e tivi’
(Jones,1993, p. 279)
u. non kelio t cantares tue
nu vretu. t vîntt.i .2 tu.
sNu vretu vt tu să vînți’
(Jones,1992, p. 297)
În plus, distriuuțit velor două forme verutle nu este identivă. Ininitivul vu lexiune este folosit ttunvi vînd suuievtul tvestuit tre referință independentă(10t), dtr este de regulă exvlus în vonstruvțiile vu vontrol ouligttoriu(10u).
(10) t. devo tvvtuutre vustu trtvtllu primt de ghirtret su mere
treuuie.1 termint.i tvetstă tretuă întinte de întotrve.i .3 șef
sTreuuie să termin tvetstă tretuă întinte de t se întotrve șeful’ (Jones,1993, p. 279)
u. ?provo t travallarepo
înverv t luvrt.i .1
sÎnverv să luvrez’
(Jones,1993, p. 280)
2.1.3. Napoletana veche
Ininitivul vu lexiune din ntpolettnt vevhe (studitt mti tles deLedgewty,2007,2009,Vinvent,1998și
Miller,2003) tptre în două tipuri de vontexte (Ledgewty,2007, p. 338–339). În vontextele vu vontrol
nonouligttoriu, este și ininitiv persontl, tdivă potte tvet suuievt propriu (11t–u). În vontextele vu
ininitivul vtnoniv, t fost și motivul pentru vtre lexiunet ininitivului s-t pierdut și de lt formele de plurtl (Ledgewty,2007, p. 340–341).
(11) t. tve pltzuto t li nuostri Diey denuy esseremo in questt ptrte
t plăvut a noștri zei de noi i.i .1 în tveste părți
szeilor noștri le-t plăvut vt noi să im în tveste lovuri’ (Ledgewty,2009, p. 600)
u. per nuy averemo ordene
pentru noi tvet.i .1 ordine
spentru vt noi să primim ordine’
(Ledgewty,2009, p. 922)
v. se nui tvertevtmo de leandarimo tppriesso
dtvă noi tm.vonsidertt. de .a .3 =merge.i .1 după
non ne svtptvt nissviu(n)o
nu . a .1 =t.svăptt niviunul
sdtvă tm i tvut intențit să mergem după ei, niviunul nu tr i svăptt’ (Ledgewty,2007, p. 338)
2.1.4. Dialecte italienești de sud
Deși luvrările trtdiționtle nu revunosv existențt unui ininitiv vu lexiune în vtrietățile din sudul Ctlturiei,
Ledgewty(1998) t demonstrtt vă propozițiile introduse prinmu/ma/mi(< ltt. ) sînt ininitivtle (vezi șiMiller,2003,Ledgewty,2007), spre deoseuire de vele introduse princa-/chi-, vtre sînt inite.
Ar-gumentele pentru stttutul de mărvi ininitivtle tle relexelor lttinesvului (Ledgewty,1998,2007;
vezi șiTtylor,2016pentru o disvuție despre în nivoterese) sînt:
(i) singurt topivă posiuilă este suuievt > (12t), veet ve însetmnă vă nu este
vomplementi-zttor, deotreve vomplementizttorii ovupă poziții superiotre iertrhiv suuievtului în struvturt propo-ziționtlă;
(ii) potte i voovurent vu un tlt vomplementizttor, și tnumeca, mti tles în propozițiile hortttive
(în(12u),chimmu<ca+mu);
(iii) propozițiile introduse prin nu tu referință temportlă proprie, timpul suuordonttei iind
tnt-foriv, tdivă determintt integrtl de timpul propoziției prinviptle.
(12) t. vostra mama mu vi vidi Ctvtleri
dumnetvotstră mtmă i vă vedet.i .3 domni
spentru vt mtmt dumnetvotstră să vă vtdă, domnule’
(nungri,Fiori Selvatici, 1894, p. 125,apudLedgewty,1998, p. 24)
u. vi promettu, si non vi ptgu, chimmu moru svhjettu!
vă promit dtvă nu vă plăti.1 -i muri.1 uurltv
sVă promit, dtvă nu vă plătesv, (tș vret să) mor uurltv’
(giderno,Filocamo, 1984, p. 41,apudLedgewty,1998, p. 30)
Aștdtr, din vtrietățile voruite în sudul Ctlturiei este o mtrvă de ininitiv, prevumașidedin tlte
vtrietăți romtnive, itr formt verutlă pe vtre o introduve este similtră ininitivului vu lexiune.
2.2. Limbi nonromanice
2.2.1. Greaca
În legătură vu gretvt modernă sttndtrd,Miller(2003) voruește despre o struvtură vvtsiininitivtlă, tse-mănătotre vu vet din ditlevtele vtltureze despre vtre tm voruit mti sus, prevedttă de ptrtivultnași vtre prezintă tvord în persotnă și număr vu suuievtul. Totuși, în vele mti multe luvrări, tveste struvturi tu
fost vonsidertte vonjunvtive vtre tu înlovuit ininitivul dispărut. Argumentele luiMiller (2003) sînt
următotrele:
(i) tveste struvturi tptr în vontexte vu vontrol ouligttoriu(13);
(ii) pe utzt efevtelor de tipweak cross-overse potte demonstrt vă suuievtul formelor verutle introduse de
naeste dfc(14);
(iii) propozițit suuordonttă potte i dominttă de un determintnt/trtivol(14).
(13) t. i Mtrit prosptthi-s-e na diavas-i
Mtrit. . t.învervtt i viti.3
sMtrit t învervtt să vitetsvă’
u. ? i Mtrit prosptthise na divas-un
Mtrit. . t.învervtt i viti.3
sMtrit t învervtt vt ei să vitetsvă’ (Terzi,1997, p. 338)
(14) pioninevritz-i todfci na plen-i to ttokinito (tu) ti
vine supărt.3 i spălt.3 mtșină lui
spe vine supără spăltret mtșinii’
(Terzi,1997, p. 346)
gistemul ininitivtl din ditlevtul romeykt, studitt degittridou(2014), se distinge de vel din gretvt mo-dernă sttndtrd prin două trăsături: ininitivul vtnoniv și vel persontl (vtptuil de t tvet suuievt lexivtl propriu) tu fost vonservtte și t tpărut o nouă formă, ininitivul vu lexiune(15).
(15) st spune’
gingultr dlurtl
1 ipina ipiname
2 ipines ipinete
3 ipine ipinane
gittridou(2014) explivă tptrițit ininitivului vu lexiune în romeykt prin tptrtenențt tvestei vtrietăți grevești lt gprtvhuund-ul vtuvtzitn.
2.2.2. Maghiara
Așt vum trttăMiller(2003), mtghitrt tre un ininitiv vtnoniv, termintt în–ni, și un ininitiv vu lexiune,
în struvturt văruit segmentul–nieste urmtt de mărvile de persotnă și de număr. Ininitivul vu lexiune
este ttesttt învă din mtghitrt vevhe. În timp ve ininitivul vtnoniv tre un suuievt vontroltt de tip dfc
(16t), ininitivul vu lexiune tre ie un suuievt lexivtl, ie un suuievt pronomintl neexprimtt, de tippro
(16u):
(16) t. sikerült odfc kinyit-ni tz tjtó-t]
t.reușit desvhide.i ușă.a
st reușit desvhideret ușii’
u. sikerült opro kinyit-n-om tz tjtó-t]
t.reușit desvhide.i .1 ușă.a
sAm reușit să desvhid ușt’
2.3. Originea ininitivului cu lexiune
Miller(2003) t identiivtt două surse genertle tle ininitivului vu lexiune: vonjunvtivul vu vtlotre intlă (în limuile romtnive și, proutuil, în vele utlvtnive) și elemente pronomintle vtre tptr pe lîngă o nomint-liztre (în mtghitră, vtrietăți esvhimose de vest, gtleză). Antlizt situtției din diferite limui trttă vă sursele sînt mti vtritte.
2.3.1. Ininitivul cu lexiune provenind din alte forme verbale
2.3.1.1. dentru originet ininitivului vu lexiune din portugheză tu fost propuse vel puțin trei ipoteze (disvuttte îndires,2002;Miller,2003;gvidt,2004;Ctrvtlho,2015):
(i) José Mtritfodrigues(1913) t trăttt vă ininitivul vu lexiune este un desvendent direvt tl vonjunv-tivului imperfevt din lttină, ttît în veet ve privește formt(17), vît și unele funvții; tvest „vonjunvtiv” tr i rămts în uz pînă în sevolele tl lV-let – tl lVI-let (Ledgewty,1998, p. 6).
(17) ltt. a a > ptg. tmtr-mos
iuui.i .1 st iuui’
(ii) heodoro HenriqueMturer(1984) susține vă ininitivul vu lexiune tre lt origine ininitivul persontl (vtptuil de t tvet suuievt propriu), tltfel spus, ininitivul vu lexiune s-t dezvolttt în mod tntlogiv și sponttn din ininitivul persontl vu suuievt în nominttiv.
(iii)Gtmillsvheg(1970), urmtt și deMiller(2003), propune o ipoteză mixtă, vonform văreit ininitivul vu lexiune t rezulttt din suprtpuneret dintre vonjuvtivul imperfevt din lttină și ininitivul romtniv în vontexte speviive:
(18) t. ltt. dltvuit (nōuis) vende-re
t.plăvut.3 noi. a vinde.i
sne-t plăvut t vinde’
u. ltt.vulg. dltvuit nouis ut venderemus
t.plăvut.3 noi. a vinde. j.i .1
sne-t plăvut să vindem’
(fouerts,1953–1957, p. 30–31)
v. ltt.vulg. dltvuit venderemus
t.plăvut vinde. j.i .1
sIt wts tgreed thtt we sell’
d. ptg. tgrtdou-nos vendermos
t.plăvut-ne vinde.i .1
sne-t plăvut să vindem’
Așt vum trttăMiller(2003), în lttină, ininitivul(18t)și vonjunvtivul imperfevt(18u)ertu evhivtlente funvționtl și se tltu în vtritție liueră în multe texte. Învă din lttint timpurie, vomplementizttorulutsvă, să’ ert frevvent omis, vt în(18v)(vezidires,2002, p. 145). Ininitivul vu lexiune din portugheză tre devi lt utză struvturi vt(18v), treveret iind ftvorizttă de tsemăntret formtlă t ininitivului vtnoniv din lttină și din portugheză (ltt.vendere, ptg.vender) și de tlte vontexte vomune de utiliztre.
2.3.1.2.Ininitivul vu lexiune din ntpolettnt vevhe provine din indivttivul mti-mult-vt-perfevt lttinesv (Loporvtro,1986;Ledgewty,1998, p. 6; vezi însă opinit lui Mtrtin Mtiden, v.p., vtre respinge tvetstă ipoteză deotreve ininitivul vu lexiune păstretză temt imperfevtivă din lttină, și nu temt perfevtivă de lt vtre se formetză mti-mult-vt-perfevtul). Este interestnt de remtrvtt vă în ntpolettnt vevhe totte formele noninite tvetu vtritnte vu lexiune, vhitr dtvă nu ertu folosite vu tveetși frevvență pentru totte persotnele (Loporvtro,1986, p. 173–174).
2.3.1.3.În ditlevtul grevesv romeykt, ininitivul vu lexiune t tpărut din ininitivul vtnoniv, vonform ur-mătorului sventriu, propus degittridou(2014): în periotdt medievtlă, este ttestttă o vonstruvție formttă din veruulixastm tvut’ vu vtlotre vontrtftvtivă plus ininitiv; tpărînd în strivtă tditvență vu veruulixa, ininitivul și-t o vrett lexiune tntlogivă, identivă vu vet de torist t veruuluiixa(20). Antlogit t fost ftvorizttă și de identitttet formtlă dintre lexiunet ininitivului vtnoniv și persotnt t III-t t toristului. Ulterior, ininitivul vu lexiune s-t extins drept vomplement tl veruelor modtle și, dtt iind vă în romeykt nu există vomplementizttori, și în tlte vontexte (după verue voliționtle, vtuzttive și de pervepție).
(20) t. ixe ipina
t.tvut spune.a .i .1 sdtvă tș i spus’
u. ixe ipines
t.tvut spune.a .i .2 sdtvă ti i spus’
2.3.2. Ininitivul cu lexiune provenind din alte clase de cuvinte
2.3.2.1.În gtleză, ininitivul vu lexiune este rezultttul retntlizei unor prepoziții vu lexiune(21t)vt tvord tl ininitivului(21u)(Miller,2004). Gtlezt nu tre o formă de ininitiv vu o mtrvtre morfologivă speviivă, dtr tre suusttntive verutle vtre uneori sînt însoțite de prepozițitislt’. Ininitivul vu lexiune t tpărut, tștdtr, din vomuintțit dintre mtrvti, mărvile de tvord și suusttntivul verutl, întregul vomplex tvînd tstfel lexiune de persotnă, itr prepozițitiiind retntlizttă vt mtrvă de ininitiv(22).
(21) t. i-dtw slt el’ (gtlezt medie)
u. i-ddo slt-3 . ’ (gtlezt modernă)
(22) detth y dyn oi-ddynt ei gweld hi]
t.venit om lt.3 3 . vedet. i et
st venit omul, pentru vt ei să o pottă vedet’ (Ttllermtn,1998, p. 119)
2.3.2.2.În ine, în evenki, ininitivul vu lexiune(23u)tre vt sursă mărvile posesiei nomintle(23t), vtre tu devenit mărvi de tvord (Miller,2003).
(23) t. Nume + mărvi de posesie (Nedjtlkov,1995, p. 443;1997, p. 143)
d’u-v svtst met’ d’u-vun svtst notstră’
d’u-s svtst tt’ d’u-sun svtst votstră’
d’u-n svtst lui/ei’ d’u-tyn svtst lor’
u. Ininitive vu lexiune/tvord (–raki–= suix noninit;baka–st găsi’)
baka-raki-v st găsi eu’ baka-raki-vun st găsi noi’
baka-raki-s st găsi tu’ baka-raki-sun st găsi voi’
baka-raki-n st găsi el/et’ baka-raki-tyn st găsi ei/ele’
2.4. Rezultate și probleme
În urmt prezentării dttelor legtte de ininitivul vu lexiune din diferite limui și de originet tvestuit se pot formult vîtevt ouservtții genertle:
(i) nu numti ininitivul, vi și tlte forme verutle noninite tu vtritnte vu lexiune/tvord vu suuievtul în diverse limui; în vontinutre, vom demonstrt vă și supinul românesv intră în vttegorit formelor „noninite” vtre tu o vtritntă fără lexiune și unt vu lexiune;
(iii) dintre limuile tntliztte, se ptre vă ininitivul vu lexiune s-t dezvolttt din ininitivul vtnoniv numti în romeykt și în mtghitră, limui pentru vtre etivhett sininitiv vu lexiune’ ptre mti potrivită; vom trătt vă supinul românesv vu lexiune este o extindere t supinului vtnoniv, veet ve ftve vt românt să nu semene vu limuile romtnive, vi mti degrtuă vu vtrietăți grevești ori vu mtghitrt.
De tsemenet, tvînd în vedere dttele prezenttte, ne putem întreut ve este, de ftpt, o formă noninită și ve este, de ftpt, un ininitiv? Cum deoseuim un ininitiv vu lexiune de un vonjunvtiv, în vondițiile în vtre tmuele forme pot tvet lexiune și pot ttriuui vtzul nominttiv suuievtului? Este tdevărtt vă ininitivul
vtnoniv este noninit în sens morfologiv (veziLedgewty,2007, p. 336 pentru vonveptul de sinitudine
morfologivă’), tdivă nu prezintă tvord în persotnă și număr vu suuievtul, dtr ininitivul vu lexiune este o formă inită din punvt de vedere morfologiv. dosiuile răspunsuri lt multe dintre tveste întreuări derivă dintr-o viziune svtltră tsuprt vonveptului sinit’ (Ledgewty,1998, p. 8), redttă prin svhemt din(24).
(24) t. o`Timp,`Avord] Ñ propoziții inite (lt trevut, prezent, viitor)
u. o`Timp,´Avord] Ñ ininitiv persontl (vu suuievt propriu)
v. o´Timp,`Avord] Ñ ininitiv vu lexiune (vu suuievt vontroltt)
d. o´Timp,´Avord] Ñ ininitiv vtnoniv
În tvetstă svhemă,(t)și(d)reprezintă opțiunile nemtrvtte, prezente în fotrte multe limui, itr(u)și(v)
reprezintă punvte de vtritție interlingvistivă semniivttivă (vezi, pentru dettlii, șiLedgewty,2000,2007). În sevțiunet de tntliză, vom identiivt lovul supinului românesv în tvetstă svhemă.
3. Supinul românesc: standard vs dialectal
ge știe vă supinul românesv este o formă noninită în sens strivt, tdivă nu prezintă vtritție morfologivă și, în genertl, nu tvveptă suuievt lexivtl, vu vîtevt exvepții (dtnă Dindelegtn,2011;Drtgomiresvu,2011). Distriuuțit st este limitttă lt tnumite vontexte sinttvtive (dtnă Dindelegtn,2008,2013;Drtgomiresvu,
2013t,u). Alte trăsături relevtnte tle supinului verutl românesv sînt: posiuilitttet de t tvet ouievt direvt în tvuzttiv(25t), invompttiuilitttet vu vlitive pronomintle(25u), vu negtțit propoziționtlă(25v)și vu
semitdverue tspevtutle(25d). Clitivele pronomintle, negtțit și semitdveruele se ridivă ouligttoriu lt
veruul prinviptl(25e).
(25) t. Terminăde scrisarticolul.
u. *Terminădeîlscris.
v. *Terminădenu/ne-scristrtivolul. d. *Terminădemaiscris.
e. Nu îl maiterminăde scris.
În unele vtrietăți voruite în fepuulivt Moldovt, în Uvrtint și în nord-estul fomâniei, supinul tre însă un vomporttment diferit, mtnifesttt prin:
(i) extinderet distriuuției lt tlte vontexte devît vele din românt sttndtrd;
(ii) posiuilitttet de t găzdui vlitive pronomintle, negtție verutlă și semitdverue tspevtutle în tnumite vontexte;
(iii) posiuilitttet de t se tvordt vu suuievtul, ttunvi vînd tptre pe lîngă veruula trebuistu de t primi tvord dupăe greu de.
3.1. Combinarea cu clitice pronominale
Ctptvitttet supinului din vtrietățile nord-estive tle românei de t găzdui vlitive t fost ouservttă de
(i) după verue modtle vta avea(folosit persontl),a trebui,a putea(folosite impersontl):
(26) t. fusit tredeneplătitdtune (historit.ro)
u. Avemdeneplătitimpozitele (www.uistritetnul.ro)
v. mti tvețideîiaduspe mtmt și tttt lui Lilitnt (zitrulnttiontl.md)
(27) t. Treuuiedelefăcutouservtție urgent (inprofunzime.md)
u. treuuiedelelăsatpotrtt desvhisă spre plevtre (m.puulivt.md)
v. Treuuie identiivtt persotne inluente șideleconvinssă vină în uotrd (www.viviv.md)
(28) t. vîte trgumente se pottedeleadusvontrt lu Ghimpu (www.puulikt.md)
u. se pottedelearuncat(www.puulikt.md)
(ii) după verue tspevtutle vta se apuca de,a termina,a se opri:
(29) t. mă gîndesv să mă tpuvdelecitit(jurntlul-unei-vititotre.ulogspot.vom)
u. după ve terminidelearătatvtmerele (hd.porttltv.ro)
v. nu m-tm opritdeleluat(www.ntturtpltnt.ro)
(iii) după verue vonttive vta încerca:
(30) vt tveste răspunsuri să merite de învervttdelecăutat(www.opinii.md)
(iv) dupăe greu de(tșt-numitele stough-vonstruvtions’):
(31) t. eu vred vă testet mivi e mti greudelefăcut(www.torrentsmd.vom)
u. uune sftturi, greudeleurmat(ulogs.ftnuox.vom)
(v) după tdjevtive tpte de t lut vomplemente introduse prin prepozițitde:
(32) demnedeleurmat(ro-ro.ftveuook.vom)
(vi) în tiptre de temttiztre t predivtției:
(33) vădelepusîn getntă, tot vretu să le pun de vreo săptămînă (www.miresivi.ro)
În tveste exemple se potte ouservt și o tltă trăsătură t supinului din vtrietățile nord-estive, tnume extin-deret distriuuției după veruul modtla putea(folosit impersontl) și după veruul vonttiva încerca(situtții nettesttte în tlte zone). În plus, după veruul modtla trebuise folosește numti supinul vude, spre deoseuire de limut sttndtrd, în vtre se folosește, în mod exvepționtl, supinul fărădestu ptrtivipiul (vezi, pentru dettlii,gtndfeld & clsen,1936, p. 281;fosetti,1968, p. 258;Lomutrd,1974, p. 301;Netmțu,1980, p. 512–513;dtnă Dindelegtn,2007, p. 170–171,2011, p. 121;Drtgomiresvu,2013t, p. 36–38,2015).
3.2. Combinarea cu negația verbală
În timp ve supinul din românt sttndtrd tvveptă numti vomuintret vu preixul negttivne–, dtr nu și vu
negtțit verutlănu(vezi șiCornilesvu & Cosmt,2010, pentru o interprettre diferită t negtțieine–), în vtrietățile nord-estive supinul este vompttiuil vu negtțit verutlănu:
(34) t. gînt multe de spus, multedenule spus(sorinels.ulogspot.ro)
u. treuuitdenule pusptmpers (htinuteueue.vom)
3.3. Combinarea cu semiadverbe aspectuale
gpre deoseuire de limut sttndtrd, supinul din vtrietățile nord-estive se potte vomuint vu semitdverue tspevtutle:
3.4. Supinul acordat
Deși în românt sttndtrd supinul nu prezintă tvord în niviun vontext, în vtrietățile nord-estive, după veruula trebui, supinul se tvordă în gen și număr vu suuievtul (de persotnt t III-t; veleltlte persotne sînt exvluse din struvturile vu tvord), indiferent dtvă tvestt este ridivtt în propozițit prinviptlă(36t–u)
stu este postpus supinului(36v–e); tvordul în gen și număr tptre și în vonstruvțiile de tipule greu de(37).
(36) t. ositutțit]. treuuiede analizată. (www.dejure.md)
u. Totuși, oorive întreutre, temere, propunere]. treuuiede discutată. vu medivul
(odorts.vom)
v. vă treuuiede rezolvată. otvetstă proulemă]. (protv.md)
d. treuuiede făcută. oo vosmetivă ușotră]. (999.md)
e. treuuiede făcute. și vîtevt oouservtții vritive]. (uooks.google.md)
(37) tre o munvă ogret]. de făcută. (gtndul.md)
3.5. Rezultate și probleme
Așt vum tm văzut în tvetstă sevțiune, supinul din vtrietățile nord-estive se deoseuește fundtmenttl de vel din românt sttndtrd prin: extinderet distriuuției, vompttiuilitttet vu vlitivele pronomintle, vompttiui-litttet vu negtțit verutlănuși vu semitdveruul tspevtutlmaiși prin tvordul în gen și număr.
În următotret sevțiune, vom învervt să învtdrăm evoluțit supinului românesv în vontextul evoluției ininitivului vu lexiune din tlte limui și să propunem o tntliză formtlă pentru svhimutret de vomportt-ment sinttvtiv prin vtre treve în prezent supinul din vtrietățile nord-estive tle românei.
4. Analiza
În tntlizt notstră, tdoptăm vtdrul teoretiv folosit în mod vurent în modelul generttiv tvtutl, vu o struv-tură t propoziției svindttă în trei domenii: Cd (domeniul funvționtl tl vomplementizttorului, vtre vu-prinde vomplementizttorii, elementelewh-și tlte elemente dislovtte găzduite de periferit stîngă t tves-tuit), Id (domeniul funvționtl vuprinzînd lexiunet verutlă și vlitivele pronomintle, responstuilă, între tltele, de ttriuuiret nominttivului) șivd (domeniul lexivtl, responstuil de genertret veruului și t trgumen-telor). Argumentele interne se generetză și sînt mtrvtte vtzutl în domeniul lexivtl. În svhimu, trgumentul extern (suuievtul), deși genertt în domeniul lexivtl (Koopmtn & gportivhe,1991), depinde de proievțit de timp genertlizttă (Td), vtre ftve ptrte din domeniul Id, pentru t i mtrvtt vu vtzul nominttiv (Chomsky,
1981; veziCornilesvu,2000șigttn,2005pentru română).
4.1. Supinul din româna standard
Avînd în vedere vomporttmenul sinttvtiv tl supinului din românt sttndtrd (tusențt suuievtului, invom-pttiuilitttet vu negtțit verutlă, vu vlitivele pronomintle, vu semitdveruele tspevtutle), presupunem vă tvetstă formă verutlă, într-tdevăr noninită, tre o struvtură funvționtlă redusă—tșt vum s-t propus pentru imperttivul din multe limui—, vt în(38).
(38) Id
Id’
vd
v’
Vd
V’
Ddacuzativ
△ I
de
v
făcut
V tface
4.2. Supinul dialectal
Așt vum se vede din svhemt din(39), supinul folosit în vtrietățile din nord-est tle românei și-t dezvolttt o struvtură propoziționtlă vompletă.
(39)
Cd
C’
Negd
Neg’
dersd
ders’
M-T-Ad
M-T-A’
vd △ V
...
C
de
Neg
nu
ders
le
mai
M-T-A
făcut
gtruvturt funvționtlă t tvestui supin este, tștdtr, similtră struvturii propoziției inite, în vtre sînt proiev-ttte totte vele trei domenii: Cd, Id șivd. Domeniul C este ovuptt de mtrvt de supinde, vtre în tveste vtrietăți t fost retntlizttă din mtrvă situttă în domeniul lexiontr în vomplementizttor. În plus, se ptre vă domeniul Cd și-t dezvolttt și o periferie vtre potte găzdui vonstituenți fovtliztți și topivtliztți(40)(Hill & Drtgomiresvu,2014). Exemplele de mti jos sînt, în orive vtz, tmuigue, întruvît vonstituenții evidențitți prin vtrtvtere tldine pot i interprettți vt depinzînd de predivttul prinviptl.
(40) t. și treuuie ocumvade le adus] vt nimeni să nu știe (unimedit.info)
u. Treuuie ola botde dat] (www.timpul.md)
Din dttele de pînă tvum, nu există dovezi pentru existențt unei proievții de Timp: nu tm identiivtt exem-ple vu supin tvînd un suuievt propriu în nominttiv, diferit de suuievtul veruului prinviptl. În vonvluzie, deși struvturt funvționtlă t supinului ditlevttl este mti uogttă devît t velui din românt sttndtrd, tvetstt este totuși mti redusă suu tnumite tspevte devît vet t propozițiilor inite.
gtttutul propoziționtl tl supinului ditlevttl este vonirmtt însă și de ftptul vă potte tpăret în struvturi vu topivtliztre t propoziției suuordontte (CP-topicalization):
(41) t. dtr ode le adus]itreuuie ti(www.retliztt.vom)
u. oDe le scris]inu e greu ti, tm tdăugtt unt (forum.sotpedit.vom)
4.3. Supinul pe scara initudinii
Învervînd să învtdrăm supinul ditlevttl în svhemt din(24), propusă deLedgewty(1998) și revizuită în luvrările ulteriotre, ouservăm vă tvestt se vomportă extvt vt ininitivul vu lexiune din limuile romtnive, tvînd totte trăsăturile speviive unei propoziții inite, mti puțin vtptvitttet de t tvet suuievt lexivtl
pro-priu. Aștdtr supinul ditlevttl tr tvet trăsăturile o´Timp,`Avord], veet ve însetmnă vă domeniul său
lexiontr, deși dispune de proievții de Negtție, de dersotnă, de Aspevt etv. este învă invomplet, deotreve îi lipsește proievțit de Timp, responstuilă de legitimtret unui suuievt propriu. Cu tlte vuvinte, supinul ditlevttl este o formă inită din punvt de vedere morfologiv (tdivă se tvordă), dtr noninitită din punvt de vedere sinttvtiv (pentru vă nu potte ttriuui vtzul nominttiv) (veziLedgewty,2007).
5. Concluzii
În tvest trtivol, tm tntliztt vomporttmentul supinului vu lexiune din vtrietățile nord-estive tle românei prin vomptrtție vu vel tl ininitivului vu lexiune din diferite vtrietăți romtnive și nonromtnive.
În urmt tntlizei, tm tjuns lt vîtevt vonvluzii vtre privesv, pe de o ptrte, vttegorit sinit’ și mtnifesttret ei ditvronivă și, pe de tltă ptrte, evoluțit supinului românesv.
(i) Cttegorit sinit’ este unul dintre vonveptele lingvistive vel mti puțin înțelese, vtre tre mtnifestări mor-fologive, sinttvtive și semtntive divergente (Ledgewty,2007). Cttegorit sinit’ prezintă mtnifestări ditvronive fotrte diferite. De exemplu, în treveret de lt ntpolettnt vevhe lt vet modernă, ininitivul vu lexiune t fost înlovuit de ininitivul vtnoniv, în timp ve supinul românesv, invtrituil și vu o struvtură funvționtlă redusă pînă în prezent, devine, ditlevttl, o formă „noninită” vu lexiune și vu o struvtură funvționtlă îmuogățită. Aștdtr, ditvroniv, o formă verutlă pottă să își diminueze stu să își tmpliive grtdul de initudine. În plus, este vltr vă sininitivul’ din diferite limui tvoperă retlități lingvistive destul de diferite.
(ii) Așt vum tm suulinitt în gevțiunet2.4, este ltrg tvveptttă ideet vă ininitivul vu lexiune din limuile romtnive nu își tre originet în ininitivul vtnoniv, vi în forme verutle inite (vonjunvtiv, indivttiv). Ininitivul vu lexiune provine din ininitivul vtnoniv în limui nonromtnive (romeykt, mtghitrt). Din tvest punvt de vedere, românt, vtre tre, ditlevttl, un supin vu struvtură funvționtlă extinsă și vu lexiune dezvolttt din supinul vtnoniv, se tsetmănă mti mult vu limuile nonromtnive pe vtre le-tm disvuttt.
(iii) Din perspevtivt svhimuărilor ditvronive tle formelor noninite, românt se tsetmănă totuși și vu lim-uile romtnive. Dtvă tvem în vedere ftptul vă ininitivul vtnoniv din portughezt vevhe nu ert vompt-tiuil vu vlitivele pronomintle și vu negtțit, tvestet iind ouligtte să se ridive lt veruul prinviptl, itr vel din portughezt modernă potte găzdui și vlitive pronomintle, și negtție, ouservăm vă și provesul prin vtre treve supinul românesv urmetză un trtseu tsemănător, sintetiztt în(iv).
vt supinul românesv să difere de tlte forme noninite vu lexiune din limuile romtnive, vtre mtnifestă tvord în persotnă și în număr. Evoluțit supinului românesv trttă vă îmuogățiret struvturii funvționtle este un tiptr posiuil de svhimutre sinttvtivă. Avetstă vonvluzie este destul de surprinzătotre, tvînd în vedere veet ve se știe despre svhimutret sinttvtivă: în luvrările trtdiționtle se insistă tsuprt reduverii ditvronive t struvturilor sinttvtive (vezi, de exemplu, vtpitolul 7 dinHtrris & Ctmpuell,1995,Procese care simpliică structurile bipropoziționale); evoluțit formelor noninite vu lexiune ilustretză extvt situtțit opusă: îmuogățiret struvturii funvționtle.
(v) Mtrvt de supindetre un trtseu istoriv interestnt. În momentul grtmttivtlizării supinului verutl din
supinul tmuiguu (veruo-nomintl), deeste retntliztt din prepoziție în mtrvă lexiontră (
Drtgomi-resvu,2013t,u), urmînd un tiptr de grtmttivtliztre vunosvut, identiivtt, de pildă, și pentru inini-tivele vutedin neerltndeză (Ijuemt,2002). Extinderet struvturii funvționtle t supinului determină retntlizt mărviidedrept vomplementizttor; vu tlte vuvinte, din perspevtivt struvturilor din(38)și
(39),deovupă în ditlevtele de nord-est o poziție superiotră (ventru C) în vomptrtție vudedin limut sttndtrd (ventru lexiontr). Avetstă svhimutre ditvronivă, din mtrvă situttă în domeniul lexiontr
în vomplementizttor, este în tvord vu teorit svhimuării sinttvtive propusă de fouerts & foussou
(2003), vonform vărort provesul de retntliză / grtmttivtliztre presupune depltstret / genertret /
reinterprettret elementului grtmttivtliztt într-o poziție superiotră iertrhiv.
Mulțumiri
Adresăm vtlde mulțumiri profesorilor/volegilor vtre ne-tu vitit trtivolul stu tu disvuttt vu noi diferite prouleme: Adtm Ledgewty, Mtrtin Mtiden, Gturielt dtnă Dindelegtn, Dtvid desetsky. drimt versiune t tvestei luvrări t fost prezentttă lt MIT în vtdrul vonferințelorLingLunch, pe 7 tprilie 2016; mulțumim volegilor de lt MIT pentru vomenttrii și sugestii.
Bibliograie
Bentley, D. (2014).On the personal ininitive in Sicilian, în: d. Beninvà, A. Ledgewty, N. Vinvent (eds),Diachrony and Dialects. Grammatical Change in the Dialects of Italy, cxford University dress, cxford, p. 96–115,Crossref.
Bosstglit, G. (2013).Inlected/Non-inlected Ininitive Alternation in Causative and Perception Constructions of Contemporary European Portuguese: A Corpus-based study, în „drovedit – govitl tnd Behtviortl gvienves”, vol. 95, p. 220–230,Crossref. Ctrvtlho, M.J. (2015).Para a história do ininitive lexionado português: uma abordagen semântico-pragmática, în „neitsvhrit
für romtnisvhe dhilologie”, vol. 311, nr. 3, p. 664–689,Crossref.
Chomsky, N. (1981).Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrevht.
Cinque, G. (1999).Adverbs and Functional Heads: A Cross-Linguistic Perspective, cxford University dress, cxford.
Cornilesvu, A. (2000).he double subject construction in Romanian, în: V. Mottptnytne (ed.),Comparative Studies in Roma-nian Syntax, Elsevier, Amsterdtm / Ltustnne / New mork / cxford / ghtnnon / gingtpore / Tokyo, p. 83–133.
Cornilesvu, A. & Cosmt, f. (2010).Remarks on the Romanian Verbal Supine and its German Equivalents, vomunivtre lthe Annual Conference of the Faculty of Foreign Languages and Literatures, Universitttet din Buvurești, 5–6 noiemurie. Drtgomiresvu, A. (2011).he subject of the supine clause in Romanian and A-chains, în „fevue roumtine de linguistique”,
vol. LlI, nr. 4, p. 371–392.
Drtgomiresvu, A. (2013t).Particularități sintactice ale limbii române în context romanic. Supinul, Editurt Muzeului Ntționtl tl Litertturii fomâne, Buvurești.
Drtgomiresvu, A. (2013u).Du latin au roumain. Une nouvelle hypothèse sur l’origine du supin en roumain, în „fevue de lingu-istique romtne”, vol. 77, nr. 305–306, p. 51–85.
Drtgomiresvu, A. (2015).Utilizări dialectale ale supinului, în: f. ntiu, I. Nedelvu (eds.),Variația lingvistică: probleme actuale. Actele celui de al 14-lea Colocviu al Departamentului de Lingvistică, I, Editurt Universității din Buvurești, Buvurești, p. 39– 48.
Drtgomiresvu, A. & Hill, V. (2014).A diachronic perspective on de-supine complements, vomunivtre lt ACED, Universitttet din Buvurești, 5–7 iunie.
Gtuinsvhi, M. (2010).Formele verbale nepredicative nonconjunctivale ale limbii române (pe marginea tratării lor în gramatica oicială), Chișinău.
Groothuis, K. (2015).he inlected ininitive in Romance, vomunivtre lt workshop-ulRomance Syntax. Comparative and Dia-chronic Perspectives, Universitttet din Buvurești, 27–28 noiemurie.
Htrris, A. & Ctmpuell, L. (1995).Historical Syntax in Cross-Linguistic Perspective, Ctmuridge University dress, Ctmuridge, Crossref.
Hill, V. & Drtgomiresvu. A. (2014).De-supine complements in Romanian: a paradigmatic view, vomunivtre lt LgfL 44, 2–4 mti.
Ijuemt, A. (2002).Grammaticalization and ininitival complements in Dutch, LcT duulivttions, Utrevht, oonline].
Jones, M.A. (1992).Ininitives with speciied subjects in Sardinian, în: C. L Lteufer, T. A. Morgtn (eds),heoretical analyses in Romance linguistics, John Benjtmins, Amsterdtm, p. 295–309,Crossref.
Jones, M. A. (1993).Sardinian syntax, foutledge, London.
Jones, M. A. (2003).Sintassi della lingua sarda: Sardinian syntax(f. Bolognesi, Trtns.), Condtghes, Ctglitri. Kiss, K. (1987).Conigurationality in Hungarian, feidel, Dordrevht – Boston,Crossref.
Koopmtn, H. & gportivhe, D. (1991).he Position of Subjects, în „Lingut”, vol. 85, nr. 2–3, p. 211–258,Crossref.
Ledgewty, A. (1998).Variation in the Romance ininitive: the case of the Southern Calabrian inlected ininitive, în „Trtnstvtions of the dhilologivtl goviety”, vol. 96, nr. 1, p. 1–61,Crossref.
Ledgewty, A. (2000).A Comparative Syntax of the Dialects of Southern Italy: A Minimalist Approach, Wiley-Bltvkwell, cxford. Ledgewty, A. (2007).Diachrony and Finiteness: Subordination in the Dialects of Southern Italy, în: I. Nikoltevt (ed.),Finiteness:
heoretical and Empirical Foundations, cxford University dress, cxford, p. 335–365. Ledgewty, A. (2009).Grammatica diacronica del napoletano, Niemeyer, Tüuingen. Lomutrd, A. (1974).La langue roumaine. Une présentation, Éditions Klinvksievk, dtris.
Loporvtro, M. (1986).L’ininito coniugato nell’Italia centro-meridionale: ipotesi genetica e ricostruzione storica, în „Ittlit ditlet-ttle”, vol. 49, p. 173–140.
Mtdeirt, A.-M. (1994).On the Portuguese Inlected Ininitive, în „UCL Working dtpers in Linguistivs”, 6, p. 179–203. Mtrtins, A.M. (2006).Aspects of ininitival constructions in the history of Portuguese, în: f. Gess, D. Artetgt (eds),Historical
Romance Linguistics: Retrospective and perspective, John Benjtmins, Amsterdtm, p. 327–355,Crossref.
Mturer, T.H., Jr. (1984).O Ininito Flexionado Portugues: Estudo historico-descritivo, Editort Ntviontl, gto dtulo; ed. I: 1968. Mensvhing, G. (2000).Ininitive Constructions with Speciied Subjects. A Syntactic Analysis of the Romance Languages, cxford
University dress, cxford.
Miller, D.G. (2003).Where do conjugated ininitives come rom, în „Ditvhronivt”, vol. 20, nr. 1, p. 45–81,Crossref. Miller, D.G. (2004).he origin of the Welsh conjugated ininitive, în „Ditvhronivt”, vol. 21, nr. 2, p. 329–350,Crossref. Netmțu, G.G. (1980).Despre construcția „a trebui + participiu”, în „Limut română”, vol. llIl, nr. 5, p. 511–514.
Nedjtlkov, I.V. (1995).Converbs in Evenki, în: M. Htspelmtth, E. Konig (eds), Converbs in Cross-Linguistic Perspective. Structure and meaning of adverbial verb forms—adverbial participles, gerunds, Mouton de Gruyter, Berlin – New mork, p. 441–463.
Nedjtlkov, I.V. (1997).Evenki, foutledge, London – New mork.
Nivolte, A. (2015).Ordinea constituenţilor în limba română: o perspectivă diacronică. Structura propoziţiei și deplasarea verbului, Editurt Universității din Buvurești, Buvurești.
dtnă Dindelegtn, G. (2007).Din nou despre participiu şi supin, în „gtudii şi vervetări lingvistive”, vol. LVIII, nr. 1, p. 163–173. dtnă Dindelegtn, G. (2008).Supinul, în: V. Guțu fomtlo (ed.),Gramatica limbii române, I.Cuvântul, Editurt Avtdemiei
fomâne, Buvurești, p. 509–524.
dtnă Dindelegtn, G. (2011).Din istoria supinului românesc, în: f. ntiu, C. Uşurelu, H. Bogdtn cpret (eds.),Limba română – ipostaze ale variației lingvistice, I, Editurt Universității din Buvureşti, Buvureşti, p. 119–130.
dtnă Dindelegtn, G. (2013).he supine, în: G. dtnă Dindelegtn (ed.),he Grammar of Romanian, cxford University dress, cxford, p. 233–245.
dires, A. (2002).Cue-Based Change: Inlection and Subjects in the History of Portuguese Ininitives, în: D. Lighfoot (ed.),
Syntactic Efects on Morphological Changes, cxford University dress, cxford, p. 143–159,Crossref.
ftposo, E. (1987).Case heory and Inl-to-Comp: he Inlected Ininitive in European Portuguese, în „Linguistiv Inquiry”, vol. 18, nr. 1, p. 85–109.
fizzi, L. (1978).A restructuring rule in Italian syntax, în: g. J. Keyser (ed.),Recent Transformational Studies in European Languages, MIT dress, Ctmuridge, MA, p. 113–158.
fouerts, I. & foussou, A. (2003).Syntactic Change. A Minimalist Approach to Grammaticalization, Ctmuridge University dress, Ctmuridge.
fouerts, K.g. (ed.) (1953–1957).An Anthology of Old Portuguese, Livrtrit dortugtl, Lisuon.
fodrigues, J. M. (1913).O imperfeito do conjuntivo e o ininitivo pessoal no Portugues, în „Avtdemit dts gvienvits de Lisuot: Boletim dt gegundt Cltsse”, 8, p. 72–93.
fosetti, Al. (1968).Istoria limbii române de la origini pînă în secolul al XVII-lea, Editurt pentru Literttură, Buvureşti. fouveret, A. (1980).Sur la notion de proposition inie. Gouvernement et inversion, în „Ltngtges”, vol. 14, nr. 60, p. 75-107,
oonline].
gvidt, E. (2004).he inlected ininitive in Romance languages, foutledge, New mork – London. gheehtn, M. (2015).Control of Inlected Ininitive in European Portuguese, ms, oonline].
gittridou, I. (2014).he Romeyka ininitive. Continuity, contact and change in the Hellenic varieties of Pontus, în „Ditvhronivt”, vol. 31, nr. 1, p. 23–73,Crossref.
gttn, C. (2005).Categoria cazului, Editurt Universității din Buvurești, Buvurești.
Ttllermtn, M. (1998).he Uniform Case-licensing of Subjects in Welsh, în „he Linguistiv feview”, vol. 15, nr. 1, p. 69–133. Ttylor, C. (2016).Aspects of Clause Structure in Nicoterese. A Descriptive Account, teză de dovtortt, University of Ctmuridge. Terzi, A. (1997).PRO and Null Case in Finite Clauses, în „he Linguistiv feview”, vol. 14, nr. 4, p. 335–360.
Vinvent, N., (1998).On the grammar of inlected non-inite forms (with special reference to Old Neapolian), în: L. Korzen, M. Herslun (eds),Clause combining and text structure, gtmfundlitteretur, Copenhtgen, p. 135–158.
