JANE AUSTEN
Elinor şi
Marianne
EDITURA EMINESCU
Cuprins
CAPITOLUL I ... 6 CAPITOLUL II ... 12 CAPITOLUL III ... 18 CAPITOLUL IV ... 23 CAPITOLUL V ... 29 CAPITOLUL VI ... 33 CAPITOLUL VII ... 38 CAPITOLUL VIII ... 42 CAPITOLUL IX ... 46 CAPITOLUL X ... 53 CAPITOLUL XI ... 61 CAPITOLUL XII ... 65 CAPITOLUL XIII ... 72 CAPITOLUL XIV ... 79 CAPITOLUL XV ... 84 CAPITOLUL XVI ... 93 CAPITOLUL XVII ... 100 CAPITOLUL XVIII ... 106 CAPITOLUL XIX ... 111 CAPITOLUL XX ... 122 CAPITOLUL XXI ... 130 CAPITOLUL XXII ... 140 CAPITOLUL XXIII ... 150 CAPITOLUL XXIV ... 158 CAPITOLUL XXV ... 165 CAPITOLUL XXVI ... 172 CAPITOLUL XXVII ... 180 CAPITOLUL XXVIII ... 188 CAPITOLUL XXIX ... 194 CAPITOLUL XXX ... 206 CAPITOLUL XXXI ... 217 CAPITOLUL XXXII ... 229 CAPITOLUL XXXIII ... 238CAPITOLUL XXXIV ... 248 CAPITOLUL XXXV ... 257 CAPITOLUL XXXVI ... 265 CAPITOLUL XXXVII ... 276 CAPITOLUL XXXVIII ... 292 CAPITOLUL XXXIX ... 301 CAPITOLUL XL ... 308 CAPITOLUL XLI ... 317 CAPITOLUL XLII ... 325 CAPITOLUL XLIII ... 332 CAPITOLUL XLIV ... 343 CAPITOLUL XLV ... 361 CAPITOLUL XLVI ... 370 CAPITOLUL XLVII ... 380 CAPITOLUL XLVIII ... 388 CAPITOLUL XLIX ... 393 CAPITOLUL L ... 407 Jane Austen
SENSE AND SENSIBILITY
Titlul original este Ra iune şi sim ire (Sense andţ ţ Sensibility). Întrucât prima edi ie în englezeşte a ap rutţ ă cu titlul Elinor şi Marianne, ne-am îng duit s intitul m şiă ă ă noi astfel volumul de fa , cu atât mai mult cu cât oţă traducere fidel a titlului original., în spiritul c r ii, esteă ă ţ destul de dificil .ă
Bemhard Tauchnitz Leipzig, 1864
CAPITOLUL I
Familia Dashwood se stabilise de mult vreme înă Sussex. Avea moşie mare, iar reşedin a îi era la Norlandţ Park, în centrul propriet ii, unde timp de mai multeăţ genera ii dusese o via atât de onorabil încât se bucuraţ ţă ă de aprecierea unanim a celor din jur. Fostul st pân ală ă acestei moşii era un celibatar, care ajunse s tr iască ă ă pân la o vârst înaintat şi a c rui sor îi fu vremeă ă ă ă ă îndelungat o credincioas menajer şi o prieten deă ă ă ă n dejde. Dar moartea ei, care surveni cu zece aniă înaintea mor ii lui, aduse mari schimb ri la conac; c ciţ ă ă pentru a nu-i mai sim i lipsa, el invit , s se stabileasc laţ ă ă ă Norland, familia nepotului lui, domnul Henry Dashwood, moştenitorul legal al domeniului şi persoana c reiaă inten iona s i-l lase prin testament. B trânul domn îşiţ ă ă petrecu în mod pl cut zilele, în societatea nepotului, aă nepoatei lui şi a copiilor lor. Afec iunea ce o sim eaţ ţ pentru ei to i crescu. Permanenta aten ie a doamnei şiţ ţ domnului Dashwood de a-i îndeplini dorin ele, aten ie ceţ ţ nu izvora pur şi simplu din interes, ci din bun tateaă sufletului lor, îl f cu pe b trân s se bucure de toateă ă ă mângâierile în ultimii ani ai vie ii; iar veselia copiilor d duţ ă savoare existen ei lui.ţ
Domnul Henry Dashwood avea un fiu dintr-o primă c s torie şi trei fete cu actuala lui so ie. Fiul lui, un tân ră ă ţ ă onorabil, de isprav , era un om cu dare de mân , c ciă ă ă mama lui avusese o avere mare, din care b iatului îiă revenise jum tate când ajunsese la majorat. Îşi spori apoiă aceast avere prin c s toria pe care o f cu în scurt timpă ă ă ă dup aceea. Pentru el, aşadar, moştenirea domeniuluiă Norland era de mai pu in importanţ ă ţă decât pentru surorile lui; c ci ele nu puteau c p ta o avere prea mareă ă ă chiar dac tat l lor ar fi moştenit acea proprietate. Mamaă ă
lor n-avea niciun ban, iar tat l lor nu dispunea de maiă mult de şapte mii de lire; c ci cealalt jum tate dină ă ă averea primei lui so ii era, dup cum s-a mai spus, laţ ă dispozi ia b iatului ei, Henry Dashwood beneficiind doarţ ă de uzufructul ei.
B trânul gentilom îşi d du duhul: când i se deschiseă ă testamentul, ca aproape oricare alt document de acest fel, el pricinui pe cât dezam gire, pe atâta bucurie.ă ă B trânul nu fu nici atât de nedrept şi nici atât deă nerecunosc tor s nu-i lase domeniul moştenire nepotuluiă ă lui; dar i-l l s în nişte condi ii care reduceau valoareaă ă ţ moştenirii la jum tate. Domnul Dashwood ar fi vrut să ă poat folosi moştenirea mai mult pentru so ia şi fetele lui,ă ţ decât pentru el sau pentru fiul lui: dar ea era h r zită ă ă fiului lui şi fiului acestuia, un copilaş de numai patru ani, în aşa fel, încât nu-i mai d dea posibilitatea s aib grijă ă ă ă de cele care îi erau mai dragi şi care aveau mai mare nevoie s li se asigure existen a din venitul moşiei sau dină ţ vânzarea pre ioaselor ei p duri. Totul era stipulat înţ ă folosul acestui copilaş care, cu prilejul vizitelor ce le f cuse când şi când la Norland cu tat l şi cu mama lui,ă ă reuşise s -şi câştige pân într-atât dragostea unchiuluiă ă lui, prin dr g l şenii ce se întâlnesc adesea la copii deă ă ă doi-trei ani – un anume fel de a stâlci cuvintele, o dorinţă sincer de a-şi impune capriciile, o mul ime de şiretlicuriă ţ de-ale lor şi foarte mult g l gie – încât aproape izbutiseă ă ă s ştearg cu buretele toate aten iile cu care fuseseă ă ţ înconjurat, ani de-a rândul, b trânul domn de c treă ă nepoata lui şi fetele acesteia. Vru totuşi s fie m rinimosă ă şi cu ele şi ca semn al afec iunii ce le-o purta celor treiţ fete, le l s câte o mie de lire la fiecare.ă ă
La început domnul Dashwood fu foarte dezam git; dară avea o fire vesel şi optimist ; putea, pe bun dreptate,ă ă ă spera s tr iasc ani mul i şi, ducând o via chibzuit , să ă ă ţ ţă ă ă pun de o parte o sum frumuşic din produsele uneiă ă ă moşii care era destul de întins şi susceptibil deă ă
neîntârziate îmbun t iri. Dar el se bucur doar un an deă ăţ ă averea în posesia c reia intrase. Nu-i supravie ui maiă ţ mult unchiului s u; zece mii de lire, inclusiv recentaă moştenire, fu tot ce le r mase v duvei şi fetelor lui.ă ă
De îndat ce se afl c via a îi este în primejdie, fuă ă ă ţ chemat fiul lui pe care domnul Dashwood îl rug cu toată ă insisten a şi urgen a la care-l obligau boala, s aib grijţ ţ ă ă ă de mama lui vitreg şi de surorile lui.ă
John Dashwood nu era atât de sensibil ca ceilal iţ membri ai familiei; dar fu impresionat de o astfel de rug minte ce i se f cea într-un asemenea moment, şiă ă f g dui s -şi dea toat osteneala pentru a le asigura oă ă ă ă via confortabil . Tat l lui se linişti când i se d durţă ă ă ă ă asemenea asigur ri şi John Dashwood avu r gazul s seă ă ă gândeasc în ce m sur îi st tea în putin s le ajute înă ă ă ă ţă ă mod rezonabil.
Nu era un tân r r u la suflet, în afar de cazul în careă ă ă r u la suflet înseamn a fi nesim itor şi cam egoist: dar înă ă ţ general era un om stimat; c ci se comporta cu bun -ă ă cuviin în îndeplinirea îndatoririlor lui obişnuite. Dac s-ţă ă ar fi c s torit cu o femeie mai bun la suflet, poate c ară ă ă ă fi ajuns s fie înc şi mai respectat decât era: ar fi putută ă deveni poate el însuşi un om amabil. C ci era înc foarteă ă tân r când se c s torise şi inea enorm la so ia lui. Dară ă ă ţ ţ nevasta lui era o viguroas caricatur a lui însuşi: multă ă mai egoist şi mai îngust la minte.ă ă
Când îi f g duise tat lui s u, se gândise în sinea lui să ă ă ă ă sporeasc averea surorilor sale f cându-le un cadou de oă ă mie de lire la fiecare. Pe atunci chiar se credea în stare să o fac . Perspectiva c -şi va spori venitul pe care-l avea,ă ă cu înc patru mii de lire pe an, în afar de cealaltă ă ă jum tate ce-i r m sese din averea mamei lui, îi înc lzeaă ă ă ă inima şi-l f cea s fie chiar şi m rinimos. „Da, le va oferiă ă ă trei mii de lire: va fi un gest frumos şi generos din partea lui! Şi va fi suficient pentru a le pune la ad post de oriceă
grij material . Trei mii de lire! Se putea dispensa destulă ă de uşor de aceast sum frumuşic .” Se gândi toat ziuaă ă ă ă la aceast inten ie a lui, se gândi la ea mai multe zile laă ţ şir, şi nu se c i.ă
Abia se terminase înmormântarea tat lui s u, c so iaă ă ă ţ lui John Dashwood sosi împreun cu b iatul şiă ă servitorimea lor f r m car s-o fi înştiin at în vreun felă ă ă ţ oarecare pe soacra ei. Nimeni nu-i putea contesta dreptul de a o face; casa devenise proprietatea so ului ei din clipaţ în care tat l lui decedase; dar tocmai din aceast pricin ,ă ă ă lipsa ei de delicate e se dovedea a fi şi mai flagrant , şiţ ă unei femei în situa ia doamnei Dashwood, animat deţ ă sentimentele fireşti într-o astfel de împrejurare, trebuie să i se fi p rut extrem de dezagreabil ; dar doamnaă ă Dashwood avea un sim al onoarei atât de profund, oţ m rinimie atât de romantic , încât orice astfel de jignireă ă din partea absolut oricui, era doar o surs de profundă dezgust. So ia lui John Dashwood nu fusese niciodat peţ ă placul celor din familia lui; dar pân atunci nu avuseseă ocazia s le arate cât de pu in considera ie putea să ţ ă ţ ă aib fa de al ii, când aşa o cerea situa ia.ă ţă ţ ţ
B trâna doamn Dashwood se sim i atât de jignit deă ă ţ ă aceast comportare grosolan şi-şi dispre ui nora atât deă ă ţ mult pentru lipsa ei de bun -cuviin , încât ar fi p r sită ţă ă ă casa pentru totdeauna la sosirea acesteia, dacă rug min ile celei mai mari dintre fiicele ei n-ar fi f cut-oă ţ ă s se gândeasc dac e cuviincios sau nu s plece, iară ă ă ă dup aceea propria ei iubire duioas fa de cei trei copiiă ă ţă ai ei o determinaser s r mân şi s evite astfel, deă ă ă ă ă dragul lor, o ruptur cu fratele fetelor ei.ă
Elinor, fata ei cea mai mare, ale c rei sfaturi avuseseră ă atâta efect, avea o putere de în elegere şi un calm în aţ judeca lucrurile, ce-i d deau dreptul, deşi n-avea decâtă nou sprezece ani, s fie consilierul mamei ei,ă ă permi ându-i adeseori s contracareze, spre avantajul lor,ţ ă
al tuturora, acea pripeal a doamnei Dashwood, care, înă general, ar fi f cut-o s ac ioneze cu nes buin . Elinoră ă ţ ă ţă avea o inim de aur; era afectuoas , iar sentimentele îiă ă erau profunde: ştia îns cum s şi le st pâneasc : ună ă ă ă lucru pe care mama ei îl mai avea înc de înv at şiă ăţ despre care una dintre surorile ei nici nu vroia s aud .ă ă
Însuşirile Mariannei erau, în bun m sur , cu totulă ă ă asem n toare cu cele ale lui Elinor. Era deşteapt şiă ă ă sensibil ; dar punea prea mult pasiune în tot ce f cea:ă ă ă nici durerile şi nici bucuriile ei nu cunoşteau modera ie.ţ Era m rinimoas , bun la suflet, interesant : avea toateă ă ă ă calit ile în afar de pruden . Asem narea dintre ea şiăţ ă ţă ă mama ei era într-adev r izbitoare.ă
Elinor era îngrijorat de aceast sensibilitate exagerată ă ă a surorii ei, care, pe de alt parte, era foarte mult peă placul doamnei Dashwood. În momentul acesta de mare triste e pentru ele, se stimulau una pe alta în a-şi da frâuţ liber durerii. Chinul suferit la început era cu bun ştiină ţă realimentat, împrosp tat iar şi şi iar şi între inută ă ă ţ neîncetat. Se l sar cu totul copleşite de durerea lor,ă ă str duindu-se s şi-o sporeasc cu orice gând ce-o puteaă ă ă redeştepta şi fiind hot râte s nu accepte ca trecereaă ă timpului s le aduc vreo mângâiere.ă ă
Elinor era şi ea profund îndurerat ; cu toate acesteaă era în stare s se lupte cu ea îns şi, avea destul putereă ă ă s nu se lase copleşit . Se consult cu fratele ei, îşi primiă ă ă cumnata când aceasta sosi şi izbuti s-o trateze cu deferen a cuvenit ; se str dui s o fac şi pe mama ei sţ ă ă ă ă ă aib o comportare asem n toare, încurajând-o s seă ă ă ă înarmeze cu r bdare şi îng duin .ă ă ţă
Margaret, cea de-a treia sor , era o fat pl cut şiă ă ă ă vesel ; dar cum era în bun m sur p truns deă ă ă ă ă ă romantismul Mariannei, f r s posede în egal m sură ă ă ă ă ă bunul sim al acesteia, la treisprezece ani nu prea d deaţ ă semne c va ajunge vreodat s fie pe potriva suroriloră ă ă
CAPITOLUL II
Şi-aşa so ia domnului John Dashwood se instal laţ ă Norland ca st pân a casei, în timp ce soacra şiă ă cumnatele ei r maser acolo ca simple musafire. Înă ă aceast calitate erau tratate de so ia domnului Johnă ţ Dashwood cu o rezervat polite e, iar de so ul ei cu atâtaă ţ ţ bun tate cât era el în stare s simt fa de oricine înă ă ă ă ţă afar de el însuşi, de so ia lui şi de copilul lor. Insistă ţ ă foarte mult, chiar cu oarecare zel, ca ele s considereă conacul de la Norland drept propria lor cas , şi cumă doamnei Dashwood nicio perspectiv nu-i p rea maiă ă ademenitoare decât aceea de a r mâne acolo pân cândă ă avea s -şi g seasc o cas prin apropiere, invita ia îi fuă ă ă ă ţ acceptat .ă
S r mân într-o cas în care totul îi aducea aminte deă ă ă ă bucurii din vremuri trecute era exact ce-i convenea. În momente de veselie nimeni n-o putea întrece în voioşie. Dar şi în triste e se l sa dus de imagina ie, şi aşa cumţ ă ă ţ bucuria ei era f r prihan , se ar ta la fel de neconsolată ă ă ă ă în mâhnirea ei.
Doamna Dashwood cea tân r nu era de loc de acordă ă cu ceea ce inten iona so ul ei s fac pentru surorile lui.ţ ţ ă ă Trei mii de lire din averea scumpului lor b ie el ar fiă ţ însemnat s -l s r ceasc îngrozitor. Îl rug fierbinte s seă ă ă ă ă ă mai gândeasc . Cum îşi putea lua r spunderea de a-şiă ă lipsi copilul, singurul lor copil, de o sum atât de mare? Şiă ce preten ii puteau avea domnişoarele Dashwood la oţ asemenea sum , la o asemenea generozitate din parteaă lui? Doar nu-i erau decât pe jum tate rude de sânge,ă ceea ce pentru ea nu însemna niciun fel de înrudire. Se ştie doar c n-a existat niciodat afec iune între copiii dină ă ţ c sniciile unui b rbat; şi de ce trebuia oare s se ruinezeă ă ă şi s -l ruineze şi pe micu ul lor Harry dându-şi to i baniiă ţ ţ
surorilor lui vitrege?
— Asta a fost ultima dorin a tatii. S-o ajut pe v duvţă ă ă şi pe fiicele sale, îi r spunse so ul ei.ă ţ
— Cred c nu ştia ce vorbeşte; pun pariu c nu eraă ă întreg la minte când i-a spus una ca asta. De-ar fi fost înţ toate min ile nu s-ar fi putut gândi s - i cear s -l lipseştiţ ă ţ ă ă pe fiul t u de jum tate din avere.ă ă
— Nu mi-a cerut o sum anume, drag Fanny; m-aă ă rugat numai, în termeni foarte generali, s le ajut şi s leă ă asigur o via mai confortabil decât i-a stat lui în putinţă ă ţă s-o fac ; poate c-ar fi fost mai bine dac l sa chestiuneaă ă ă întru totul pe seama mea. Doar nu-şi putea închipui c n-ă am s am grij de ele. Dar cum mi-a cerut s -i facă ă ă aceast f g duial , nu puteam s nu-mi dau cuvântul. Celă ă ă ă ă pu in aşa m-am gândit atunci. I-am promis prin urmare cţ ă am s le ajut şi trebuie s m in de cuvânt. Trebuie f cută ă ă ţ ă ceva pentru ele, când or fi s plece de la Norland şi s seă ă stabileasc într-alt cas .ă ă ă
— Ei, atunci s facem ceva pentru ele, dar asta nuă înseamn c trebuie s le dai trei mii de lire. Nu uita c oă ă ă ă dat da i, banii nu se mai întorc înapoi, ad ug ea.ă ţ ă ă Surorile tale au s se c s toreasc şi adio bani. Dacă ă ă ă ă bietul nostru b ie el i-ar putea c p ta înapoi…ă ţ ă ă
— Ei da, atunci s-ar schimba lucrurile, r spunse so ul eiă ţ pe un ton grav. S-ar putea s vin o dat şi timpul cândă ă ă Harry va regreta c-a fost lipsit de o sum aşa de mare.ă Dac , de pild , s-ar întâmpla s aib o familie numeroas ,ă ă ă ă ă banii pe care-i dau surorilor mele i-ar fi bineveni i.ţ
— Sigur c da.ă
— Ei, atunci, poate ar fi mai bine pentru toat lumea să ă reducem suma la jum tate. Cinci sute de lire ad ugate laă ă averea lor înseamn foarte mult.ă
— O, ar fi grozav pentru ele! Care frate din lumea asta ar face pe jum tate din cât faci tu pentru surorile tale,ă chiar dac i-ar fi surori adev rate? Numai c nu- i suntă ă ă ţ
decât surori vitrege! Dar tu ai o inim atât de larg !ă ă
— N-aş vrea s fiu meschin, replic el. În astfel deă ă împrejur ri, e bine s faci mai degrab prea mult decâtă ă ă prea pu in. Aşa nimeni n-o s poat spune c n-am f cutţ ă ă ă ă destul pentru ele: nici chiar ele. Nu se pot aştepta la mai mult.
— Nu se ştie la ce se pot aştepta ele, spuse doamna Dashwood, dar noi nu trebuie s ne gândim la ce seă aşteapt ele. Chestiunea este: ce- i d ie mâna s faciă ţ ă ţ ă pentru ele.
— Sigur c da. Şi cred c -mi pot permite s le dauă ă ă fiec reia câte cinci sute de lire. Aşa stând lucrurile, f ră ă ă ca eu s le mai dau ceva în plus, fiecare dintre ele o să ă aib peste trei mii de lire la moartea mamei lor – o avereă frumuşic pentru orice tân r .ă ă ă
— P i sigur. Şi dac stai şi te gândeşti bine nici nu credă ă c-ar trebui s le mai dai ceva în plus. Au s aib zece miiă ă ă de lire de împ r it între ele. Dac au s se c s toreasc ,ă ţ ă ă ă ă ă f r îndoial c au s se descurce foarte bine şi dac n-auă ă ă ă ă ă s se c s toreasc , atunci pot tr i toate trei foarteă ă ă ă ă confortabil din dobânda pe care au s-o primeasc la zeceă mii de lire.
— Asta-i foarte adev rat şi deci nu ştiu dac , inândă ă ţ seama de toate astea, n-ar fi mai nimerit s facem maiă degrab ceva pentru mama lor, cât mai este în via ,ă ţă decât pentru ele, s -i oferim, de exemplu, o rent anuală ă ă viager . Aşa ar putea beneficia de rent şi surorile mele.ă ă Cu o sut de lire pe an s-ar descurca toate foarte uşor.ă
So ia lui şov i o clip , înainte de a-şi daţ ă ă consim mântul.ţă
— Sigur c e mai bine decât s te despar i de 1.500 deă ă ţ lire dintr-o dat . Dar dac s-ar întâmpla ca doamnaă ă Dashwood s tr iasc cincisprezece ani de acum înainteă ă ă ne-am p c li prea din cale-afar .ă ă ă
are s tr iasc nici pe jum tate…ă ă ă ă
— Sigur c nu, dar nu ştiu dac ai observat c oameniiă ă ă tr iesc pân la adânci b trâne e când li se pl teşte oă ă ă ţ ă rent viager ; şi pe urm ea e foarte s n toas şi robustă ă ă ă ă ă ă şi abia dac-a împlinit patruzeci de ani. O rent viager e oă ă treab foarte serioas ; trebuie s-o pl teşti an de an, nuă ă ă po i sc pa de ea. Nu- i dai seama ce anume vrei s faci.ţ ă ţ ă Am v zut câte necazuri se pot ivi dintr-o rent viager ,ă ă ă c ci potrivit testamentului tatii, mama a trebuit să ă pl teasc trei astfel de rente, unor servitori b trâni şi niciă ă ă nu- i po i închipui ce greu i-a venit. Aceste rente trebuiauţ ţ pl tite de dou ori pe an; şi mai trebuia s aib grij să ă ă ă ă ă ajung în mâna lor şi la un moment dat s-a spus c unulă ă dintre ei a murit şi mai târziu s-a dovedit c nu fuseseă adev rat. Mama se s turase pân peste cap de ele.ă ă ă Spunea c veniturile nu mai sunt ale ei din pricina aceloră permanente preten ii b neşti; n-a fost de loc frumos dinţ ă partea tatii, pentru c altfel, mama ar fi putut dispune deă bani cum ar fi vrut, f r absolut nicio restric ie. De aceeaă ă ţ am ajuns s -mi fie groaz de rentele viagere, aşa c nuă ă ă m-aş obliga s pl tesc o astfel de rent pentru nimic înă ă ă lume.
— Sigur c e nepl cut s ai an de an astfel de pierderiă ă ă ce- i seac venitul pic tur cu pic tur , r spunseţ ă ă ă ă ă ă Dashwood. Aşa cum pe bun dreptate spunea şi mamaă ta, averea nu mai este a ta. F r îndoial nu e de locă ă ă pl cut s fii obligat s pl teşti astfel de sume la zile fixe:ă ă ă ă î i d într-un fel sentimentul c eşti lipsit deţ ă ă independen .ţă
— Aşa şi este şi pân la urm nu te alegi nici m car cuă ă ă mul umiri. Dac-aş fi în locul t u, aş face numai ce cred euţ ă de cuviin . Nu m-aş obliga s le dau vreo rent anual .ţă ă ă ă Uneori s-ar putea s ne vin greu s ne dispens m de oă ă ă ă sut de lire sau chiar şi de cincizeci de lire pe an dină cheltuielile noastre.
— Cred c ai dreptate, draga mea; are s fie mai bineă ă s nu ne încurc m cu nicio rent viager în cazul de fa ;ă ă ă ă ţă ce le-aş da ocazional va fi de mai mare ajutor decât o rent anual , pentru c dac ar fi sigure de un venit maiă ă ă ă amplu, ar duce o via pe picior mare şi n-ar fi nici cu unţă gologan mai bogate la sfârşitul anului. Cu siguran cţă ă aşa o s fie cel mai bine. Un cadou de cincizeci de lire dină când în când ca s nu le las s duc lips de bani. Asta oă ă ă ă s m ajute s -mi in pe de-a-ntregul f g duiala fa deă ă ă ţ ă ă ţă tata.
— Aşa cred şi eu. Ba, drept s - i spun, sunt convins că ţ ă ă tat l t u nici nu s-a gândit s le dai bani. Cred c ajutorulă ă ă ă la care s-a gândit el trebuia s fie ceea ce pe bună ă dreptate se putea cineva aştepta de la tine; de exemplu s ai grij s le g seşti o c su confortabil , s le aju i să ă ă ă ă ţă ă ă ţ ă se mute în ea şi s le trimi i peşte şi vânat şi alteă ţ asemenea cadouri. Pot s jur c nu s-a gândit la nimică ă altceva, n-ar fi logic şi ra ional s se fi aşteptat la altceva.ţ ă Ia gândeşte-te numai, drag domnule Dashwood, cât deă confortabil poate tr i mama ta vitreg şi fetele ei dină ă dobânda celor şapte mii de lire, în afar de mia de lire aă fiec reia dintre cele trei fete, care le aduce în parte ună venit de cincizeci de lire pe an şi nu se poate s nu-iă pl teasc ele şi mamei lor între inerea din acesteă ă ţ câştiguri. Împreun au s aib cam 500 de lire pe an şiă ă ă cum naiba s aib patru femei nevoie de mai mult deă ă atâta? Au s cheltuiasc atât de pu in! N-o s aib de faptă ă ţ ă ă mai nicio cheltuial ! Între inerea casei n-o s le costeă ţ ă aproape nimic. N-au s aib tr sur , n-au s aib cai şiă ă ă ă ă ă nici prea mul i servitori; n-au s primeasc oaspe i, aşaţ ă ă ţ c n-au s aib niciun fel de cheltuieli. Ia gândeşte-te ceă ă ă via tihnit au s duc ! Cinci sute de lire pe an! Z uţă ă ă ă ă dac -mi pot închipui cum au s poat ele cheltui m cară ă ă ă jum tate din banii ştia; aşa c e cu totul absurd s teă ă ă ă gândeşti s le mai dai bani de la tine. Mai degrab au să ă ă fie ele în stare s - i dea ie câte ceva.ă ţ ţ
— Pe legea mea, cred c ai perfect dreptate, spuseă ă domnul Dashwood. E cât se poate de limpede c atunciă când m-a rugat s le ajut, tata s-a gândit numai la ceă spuneai tu. Da, e cât se poate de limpede şi-o s -miă respect cu stricte e promisiunea, oferindu-le ajutorul şiţ amabilit ile de care vorbeai. Când mama are s se muteăţ ă în alt cas o s-o ajut cu drag inim la mutat pe cât îmiă ă ă ă va sta în putin . Şi poate cu aceast ocazie am s -i facţă ă ă cadou şi nişte mobil .ă
— Sigur c da, încuviină ţă doamna Dashwood. Dar oricum s nu ui i un lucru. Când tat l şi mama ta s-auă ţ ă mutat la Norland, cu toate c şi-au vândut mobila de laă Stanhill, au reuşit s p streze toate por elanurile,ă ă ţ argint ria şi ruf ria, care acum i-au r mas mamei tale.ă ă ă Aşa încât are s aib aproape tot ce-i trebuie când o s seă ă ă mute la ea.
— Bine chibzuit, ai dreptate. O moştenire pre ioas , ce-ţ ă i drept! Şi totuşi, o parte din argint rie ne-ar fi prins şiă nou foarte bine ca s-o completeze pe cea pe care-oă avem.
— Aşa-i; iar serviciul lor pentru micul dejun e de două ori mai frumos decât cel pe care-l avem. Dup p rereaă ă mea, mult prea frumos pentru orice cas în care le-ar daă lor mâna s locuiasc vreodat . Dar m rog, ce s -i faci.ă ă ă ă ă Tat l t u nu s-a gândit decât la ele. Şi nu-i datorezi nicioă ă recunoştin , ascult -m pe mine, şi nici nu-i cazul s - iţă ă ă ă ţ dai prea mult osteneal s -i îndeplineşti dorin ele; c ciă ă ă ţ ă ştiu prea bine c dac-ar fi putut, lor le-ar fi l sat aproapeă ă tot ce avea pe lumea asta.
Acest argument se dovedi irezistibil. Conferi inten iilorţ sale hot rârea ferm ce-i lipsise pân atunci de a le puneă ă ă în practic ; şi în cele din urm ajunse la concluzia c ar fiă ă ă fost absolut de prisos, ba chiar de prost gust, s fac maiă ă mult pentru v duva şi fetele tat lui s u decât asemeneaă ă ă acte de ajutorare a aproapelui cum îi sugerase so ia lui.ţ
CAPITOLUL III
Doamna Dashwood râmase la Norland câteva luni; nu pentru c n-ar fi vrut s se mute acuma, când fiecareă ă col işor atât de bine cunoscut nu-i mai deştepta puternicaţ emo ie ce i-o pricinuise o vreme; dar când începu s nuţ ă mai fie chiar atât de ab tut şi când în loc s -şiă ă ă aminteasc numai de lucruri triste începu s se maiă ă gândeasc şi la altele, o cuprinse ner bdarea de a plecaă ă şi-şi d du toat osteneala s -şi g seasc o locuină ă ă ă ă ţă potrivit prin împrejurimi. C ci i-ar fi fost imposibil s seă ă ă mute prea departe de mult îndr gitul conac de laă Norland. Dar nu g si nicio cas care s fie destul deă ă ă liniştit şi de confortabil şi care s -i convin şi fetei eiă ă ă ă mai mari, fat foarte în eleapt , c ci, cu judecata eiă ţ ă ă solid , Elinor respinsese mai multe locuin e cu care şiă ţ mama ei fusese de acord c sunt prea mari pentru venitulă lor.
Doamna Dashwood ştia de la so ul ei, de promisiuneaţ solemn pe care i-o f cuse fiul lui în favoarea lor,ă ă promisiune ce adusese mângâiere ultimilor sale gânduri p mânteşti. Nu se îndoia de sinceritatea acesteiă promisiuni dup cum nici so ul ei nu se îndoise şi seă ţ gândea la ea cu mul umire, socotind acest lucru înţ favoarea fetelor ei, deşi ea era convins c , în ceea ce-oă ă privea, o sum mai mic de şapte mii de lire i-ar fi ajunsă ă şi chiar i-ar fi prisosit. Se bucur şi pentru fratele lor,ă pentru inima lui larg ; îşi reproş c nu-i recunoscuseă ă ă pân atunci meritele, necrezându-l în stare de m rinimie.ă ă Dar purtarea lui grijulie fa de ea şi de surorile lui oţă convinse c bun starea lor nu-i este indiferent şi multă ă ă ă vreme se bizui cu încredere pe generozitatea inten iilorţ sale.
d duse prima dat ochii cu ea, crescu şi mai mult peă ă m sur ce ajunse s-o cunoasc mai bine, în jum tatea deă ă ă ă an în care convie uir sub acelaşi acoper mânt; şi poateţ ă ă c în ciuda sentimentelor materne şi a polite ii doamneiă ţ Dashwood, cele dou femei n-ar fi putut tr i împreună ă ă atât de mult, de nu s-ar fi ivit o anume împrejurare care s le determine, dup p rerea doamnei Dashwood, peă ă ă fetele ei s r mân mai departe la Norland.ă ă ă
Aceast împrejurare consta în afec iunea crescândă ţ ă dintre fata ei cea mai mare şi fratele so iei lui Johnţ Dashwood, un tân r manierat şi pl cut, care le fuă ă prezentat la scurt vreme dup ce sora lui se stabili laă ă Norland şi care de atunci îşi petrecuse cea mai mare parte a timpului acolo.
Unele mame ar fi încurajat din interes intimitatea lor, c ci Edward Ferrars era fiul cel mai mare al unui om careă murise l sând o avere enorm ; altele ar fi încercată ă eventual s-o în buşe, din pruden , c ci în afar de oă ţă ă ă sum derizorie, întreaga lui avere depindea deă testamentul mamei lui. Dar doamna Dashwood nu se l să ă influen at de niciunul din aceste dou considerente.ţ ă ă Pentru ea era destul c el p rea a fi un tân r simpatic, că ă ă ă o iubea pe fata ei şi c Elinor îi împ rt şea sentimentele.ă ă ă C deosebirea de avere poate ine departe doi tineri ce seă ţ simt atraşi prin asem n rile firii lor era o idee contrară ă ă oric ror concep ii ale doamnei Dashwood şi n-ar fi putută ţ în elege c meritele lui Elinor nu sunt recunoscute de to iţ ă ţ cei ce o cunosc. Nu-şi f cuser o bun p rere despreă ă ă ă Edward Ferrars ca urmare a unor calit i deosebite aleăţ înf iş rii sau purt rii sale. Nu era frumos, iar maniereleăţ ă ă sale nu- i deveneau agreabile decât cu timpul. Era preaţ lipsit de îndr zneal pentru a face impresie în societate,ă ă dar timiditatea lui fireasc o dat înfrânt , felul s u de a fiă ă ă ă îi d dea la iveal o inim sincer şi prietenoas . Eraă ă ă ă ă înzestrat cu o inteligen pe care educa ia i-o rafinase înţă ţ mare m sur . Dar n-avea nici însuşirile şi nici firea careă ă
s -i permit s duc la îndeplinire dorin a mamei şi aă ă ă ă ţ surorii lui: ele ineau foarte mult s -l vad distingându-seţ ă ă într-un fel oarecare – dar cum anume nici ele nu ştiau prea bine. Ar fi vrut ca el, într-un fel sau altul, s facă ă impresie bun în societate. Mama lui ar fi dorit s -l vadă ă ă manifestând interes pentru via a politic , s -l fac sţ ă ă ă ă ajung în Parlament, s -l vad c are trecere la unii dintreă ă ă ă oamenii mari ai zilei, şi la fel ar fi vrut şi so ia lui Johnţ Dashwood; pân ce s-ar fi putut ajunge la aceast stareă ă binecuvântat , şi-ar fi putut potoli ambi ia v zându-lă ţ ă conducând o caleaşc . Dar Edward n-avea nicio înclina ieă ţ pentru oamenii mari sau pentru caleşti. Toate dorin eleţ lui erau legate de tihna casei şi de bucuriile liniştite ale vie ii de familie. Din fericire avea un frate mai tân r careţ ă promitea mai mult.
Edward locuise mai multe s pt mâni la Norland înainteă ă ca doamna Dashwood s -l bage în seam , c ci pe atunciă ă ă era atât de mâhnit încât nu d dea importan la cele ceă ă ţă se petreceau în jurul ei. Observ doar c e liniştit şi nu eă ă de loc înfig re şi asta-i pl cu. Edward nu-i tulbură ţ ă ă mâhnirea prin conversa ii inoportune. Avu prima datţ ă prilejul s -l observe şi s -l aprobe înc şi mai mult când,ă ă ă într-o zi, Elinor se întâmpl s fac o remarc despreă ă ă ă deosebirea dintre el şi sora lui. Contrastul o cuceri întru totul pe mama ei.
— E destul, spuse ea, s spui c nu seam n cu Fanny;ă ă ă ă e destul. Asta implic tot ceea ce este agreabil. Pot spuneă c l-am şi îndr git.ă ă
— Cred c are s - i plac când ai s -l cunoşti mai bine,ă ă ţ ă ă spuse Elinor.
— S -mi plac ! îi r spunse zâmbind mama ei. Pentruă ă ă mine nu exist alt sentiment de aprobare în afar deă ă dragoste.
— S-ar putea s -l stimezi.ă
dragoste.
Aşa c doamna Dashwood începu s -şi dea ostenealaă ă s -l cunoasc mai bine. Felul ei de a fi era cuceritor şiă ă curând izgoni timiditatea b iatului. Curând ajunse s -iă ă aprecieze meritele; poate c puterea ei de p trundere fuă ă ajutat şi de simpatia pe care el o manifesta fa deă ţă Elinor; era îns convins de autentica lui valoare şi până ă ă şi felul acela rezervat de a fi, care-l caracteriza, şi care era cu totul deosebit de ideea ce şi-o f cuse despreă modul în care trebuie s se poarte un tân r, nu i se maiă ă p rea lipsit de interes, de vreme ce ştia c are o inimă ă ă cald şi un temperament afectuos.ă
Abia dac şi-a dat seama de vreo dovad de dragosteă ă în purtarea lui fa de Elinor, c a şi început s considereţă ă ă leg tura dintre ei ca ceva foarte serios şi s se gândească ă ă la o foarte apropiat c s torie între ei.ă ă ă
— E foarte probabil, drag Marianne, ca în câteva luniă Elinor s se aşeze la casa ei. O s ne lipseasc , dar ea vaă ă ă fi fericit .ă
— Vai, m mico, şi ce-o s ne facem f r ea?ă ă ă ă
— Draga mea, nici nu poate fi vorba de o desp r ire. Oă ţ s locuim la o dep rtare doar de câteva mile şi-o s neă ă ă întâlnim în fiecare zi l sat de la bunul Dumnezeu. Şi-aiă ă s dobândeşti un frate, un frate adev rat, care-o s teă ă ă iubeasc . Am cea mai bun p rere despre caracterul luiă ă ă Edward. Dar eşti cam trist , Marianne; dezaprobi cumvaă alegerea f cut de sora ta?ă ă
— Poate c m cam surprinde, spuse Marianne. Edwardă ă e foarte dr gu , şi-l iubesc din tot sufletul. Dar cu toateă ţ astea – nu este genul de tân r care place – parc -iă ă lipseşte ceva – n-are o înf işare care s te impresioneze,ăţ ă n-are nimic din farmecul pe care m-aş fi aşteptat s -l aibă ă b rbatul de care s-ar putea îndr gosti sora mea. Nu are înă ă priviri acel spirit, acel foc care s te impresioneze imediată prin inteligen şi omenie. Şi pe urm , tare mi-e team ,ţă ă ă
mam , c nu prea are gusturi alese. Se pare c muzicaă ă ă nu-l prea atrage, şi deşi admir mult desenele lui Elinor,ă admira ia lui nu este a cuiva care s -şi dea seama deţ ă valoarea lor. Şi deşi se intereseaz adesea de ceă deseneaz ea, este evident c , de fapt nu se pricepeă ă deloc la desen. Admir ca un îndr gostit, nu ca ună ă cunosc tor. Pe mine nu m-ar putea mul umi decât cel ce-ă ţ ar îmbina aceste dou calit i. N-aş putea fi fericit al turiă ăţ ă ă de-un b rbat ale c rui gusturi nu coincid întru totul cu aleă ă mele. Ar trebui s aib aceleaşi sim minte ca şi mine: ară ă ţă trebui s ne farmece aceleaşi c r i, aceeaşi muzic . Oh,ă ă ţ ă m mico, cât de monoton şi de molcom a fost lectura peă ă ă care ne-a f cut-o Edward asear ! Ce r u mi-a p rută ă ă ă pentru sora mea! Şi cu toate astea a suportat-o foarte liniştit , cred c nici m car n-a observat. Eu una abia maiă ă ă puteam sta pe scaun. S ascul i versurile aceleaă ţ minunate, care m-au înnebunit de-atâtea ori, rostite cu un calm atât de imperturbabil, cu o indiferenţă atât de îngrozitoare!
— Sunt sigur c s-ar fi descurcat mult mai bine dac-ară ă fi avut de citit o proz simpl şi elegant . La asta m-am şiă ă ă gândit asear , dar tu ai vrut neap rat s -i dai s citească ă ă ă ă versuri de Cowper.
— Vai, m mico, dac nu-l inspir Cowper, atunci cineă ă ă s -l mai inspire! Dar trebuie s recunoaştem c nu toateă ă ă gusturile sunt la fel. Elinor nu simte la fel cu mine şi poate deci s i-o treac cu vederea şi s fie fericit cu el. Dară ă ă ă mie, mie, dac l-aş fi iubit, mi-ar fi frânt inima s -l audă ă citind cu atât de pu in sensibilitate. Cu cât cunosc maiţ ă bine lumea asta, m mico, cu atât sunt mai convins c n-ă ă ă am s întâlnesc niciodat vreun b rbat pe care s -l potă ă ă ă iubi cu adev rat. Sunt atât de preten ioas ! Ar trebui să ţ ă ă aib toate calit ile lui Edward, iar înf işarea şi felul s uă ăţ ăţ ă de-a fi ar trebui s -i întregeasc bun tatea cu toateă ă ă farmecele posibile.
— Nu uita, draga mea, c n-ai înc nici şaptesprezeceă ă ani. E prea devreme s - i pierzi speran a c vei avea şi tuă ţ ţ ă parte de o astfel de fericire. De ce-ai fi tu mai pu inţ norocoas decât mama ta? Dea Domnul, draga meaă Marianne, ca destinul t u s se deosebeasc de al meuă ă ă doar într-o singur privin !ă ţă
CAPITOLUL IV
— Ce p cat, Elinor, spuse Marianne, c lui Edward nu-iă ă place de loc desenul.
— Nu-i place desenul! replic Elinor, dar de ce creziă asta? E adev rat c el nu deseneaz , dar îi place mult să ă ă ă admire realiz rile altora; şi te asigur c nu-i lipseşteă ă înclina ia înn scut , deşi n-a avut prilejul s şi-oţ ă ă ă valorifice. Cred c dac ar fi avut ocazia s înve e, ar fiă ă ă ţ desenat foarte bine. Are atât de pu in încredere înţ ă propria lui judecat în aceast privin , încât nu eă ă ţă niciodat dispus s -şi dea cu p rerea despre vreună ă ă tablou; dar are un gust sigur şi o simplitate înn scut în aă ă face aprecieri în acest domeniu care, în general, îl c l uzesc foarte corect.ă ă
Marianne nu vru s-o jigneasc şi nu mai ad ug nimică ă ă în leg tur cu acest subiect, dar aprobarea pe careă ă spunea Elinor c o deşteapt desenele altora în Edwardă ă era foarte departe de acea încântare entuziast , care,ă dup p rerea Mariannei, era singura ce putea fiă ă considerat drept înclina ie pentru desen. Totuşi, deşiă ţ zâmbea în sinea ei de greşeala pe care o f cea sora sa, oă respecta pentru acea oarb p rtinire fa de Edward, ce oă ă ţă determina s fac o astfel de eroare.ă ă
— Sper, Marianne, c -n general nu-l consideri lipsit deă gust, continu Elinor. De fapt, sunt aproape sigur c nuă ă ă crezi aşa ceva, c ci purtarea ta fa de el este foarteă ţă cordial şi dac ai gândi c n-are gust, sunt sigur c n-aiă ă ă ă ă
fi atât de politicoas cu el.ă
Marianne nu prea ştia ce s -i r spund . Nu vroia cuă ă ă niciun chip s jigneasc sentimentele surorii ei, şi totuşi îiă ă era imposibil s -i spun ceva ce nu credea. În cele dină ă urm r spunse:ă ă
— S nu te sim i jignit , Elinor, dac n-am s -l laud înă ţ ă ă ă toate privin ele cum crezi tu c o merit . N-am avut preaţ ă ă multe ocazii s -i apreciez toate calit ile min ii, toateă ăţ ţ gusturile şi înclina iile, aşa cum ai avut tu ocazia s-o faci;ţ dar am cea mai bun p rere din lume despre bun tatea şiă ă ă în elepciunea lui. Cred c este într-adev r demn deţ ă ă dragoste şi de respect.
— Sunt sigur , îi r spunse Elinor zâmbind, c nici ceiă ă ă mai buni prieteni ai lui n-ar fi nemul umi i s aud c esteţ ţ ă ă ă astfel l udat. Nu-mi pot închipui cum ai fi putut s teă ă exprimi cu mai mult c ldur .ă ă ă
Marianne se bucur s constate c o poate încânta cuă ă ă atâta uşurin pe sora ei.ţă
— Cred c niciunul dintre aceia ce l-au întâlnit destulă de des ca s -l poat antrena într-o discu ie f r rezerveă ă ţ ă ă nu se poate îndoi de în elepciunea şi bun tatea lui,ţ ă continu Elinor. Extraordinara sa inteligen şi principiileă ţă lui nu sunt ascunse decât de acea timiditate pe care-o are şi care prea adesea îl face s nu scoat o vorb . Îl cunoştiă ă ă doar destul de bine ca s - i dai seama de reala luiă ţ valoare. Din anumite motive nu-i cunoşti atât de bine ca mine acele înclina ii mai pu in importante, cum le spui tu.ţ ţ Dar s-a întâmplat ca el şi cu mine s fim mai multă împreun , în timp ce tu erai cu totul absorbit deă ă afec iunea faţ ţă de mama. L-am v zut mai mult, i-amă analizat sentimentele şi i-am ascultat p rerile în materieă de literatur şi alte domenii; şi, în general, îndr znesc să ă ă spun c e bine informat, c -i place mult s citeasc , are oă ă ă ă imagina ie vie, o capacitate de observa ie just şiţ ţ ă corect , gusturi pure şi delicate. Pe m sur ce-l cunoşti,ă ă ă
calit ile sale cap t mai mult str lucire, la fel ca şiăţ ă ă ă ă înf işarea şi felul lui de a fi. Purtarea lui e, f r îndoial ,ăţ ă ă ă impresionant la prima vedere şi nu se poate deloc spuneă c -i frumos pân ce nu- i dai seama de expresia ochilor,ă ă ţ de-o bun tate cu totul deosebit şi în general deă ă blânde ea figurii lui. În momentul de fa îl cunosc atât deţ ţă bine, încât consider c e chiar frumos sau cel pu ină ţ aproape frumos. Tu ce zici, Marianne?
— În curând am s -l g sesc şi eu frumos, Elinor, chiară ă dac acum nu mi se pare. Când ai s -mi spui s -l iubescă ă ă ca pe un frate, fa a lui o s mi se par la fel de perfectţ ă ă ă cum îmi pare acum a fi sufletul lui.
Elinor tres ri când o auzi ce spune şi-i p ru r u c seă ă ă ă d duse de gol vorbind cu atâta c ldur despre el.. Îşiă ă ă d dea seama c are o p rere foarte bun despre Edward,ă ă ă ă credea cu t rie c sentimentul e reciproc; dar ar fi trebuită ă s fie mult mai sigur de aceasta, pentru a-i fi agreabilă ă ă convingerea Mariannei cu privire la ataşamentul dintre ei. Ştia c ceea ce Marianne şi mama lor îşi închipuiser laă ă un moment dat, credeau cu t rie în clipa urm toare – că ă ă la ele a dori însemna a spera şi a spera însemna a aştepta s se întâmple. Încerc s -i explice surorii eiă ă ă adev rata stare de lucruri.ă
— Nu încerc s neg faptul c am o foarte bun p rereă ă ă ă despre el, c -l stimez foarte mult, c -mi place…ă ă
La care, Marianne izbucni indignat :ă
— Îl stimezi! Î i place! Ce inim de ghea po i avea,ţ ă ţă ţ Elinor! Z u, mai r u decât atât! i-e ruşine s fii altfel.ă ă Ţ ă Mai rosteşte o dat cuvintele pe care le-ai rostit, şiă p r sesc odaia chiar în clipa asta.ă ă
Elinor nu-şi putu st pâni râsul.ă
— Iart -m , spuse ea, şi fii sigur c n-am vrut s teă ă ă ă ă jignesc, vorbindu- i atât de liniştit , despre sentimenteleţ ă mele. Consider -le mai puternice decât i le-amă ţ m rturisit; pe scurt, consider -le a fi potrivite meritelor luiă ă
şi b nuiala, speran a afec iunii ce mi-o poart pot fi oă ţ ţ ă garan ie, f r a fi o nes buin sau o dovad de lips deţ ă ă ă ţă ă ă în elepciune. Dar nu trebuie s crezi nimic mai mult decâtţ ă atât. Nu sunt de loc sigur de simpatia lui pentru mine.ă Sunt momente când m îndoiesc foarte mult deă intensitatea ei şi pân ce nu voi fi pe deplin sigur deă ă sentimentele lui nu trebuie s te mire dorin a mea de aă ţ evita orice încurajare a vreunei atitudini subiective din partea mea, care m-ar face s cred sau s spun mai multă ă decât este în realitate. În inima mea nu prea m îndoiesc,ă sunt aproape sigur de sentimentele lui. Dar pe lângă ă atrac ia pe care o simte pentru mine, sunt şi alte lucruriţ care trebuie luate în considera ie. E departe de a fiţ independent. Nu putem şti cum este în realitate mama lui; din felul în care s-a referit Fanny la comportarea şi la p rerile ei nu ne prea putem gândi la ea ca la o persoană ă prea agreabil ; şi cred c greşesc foarte mult dac îmiă ă ă închipui c Edward nu este el însuşi conştient c va aveaă ă de întâmpinat multe greut i dac ar fi s doreasc s seăţ ă ă ă ă însoare cu o femeie care n-are nici avere prea mare şi niciun rang înalt.
Marianne fu foarte mirat s afle cât de departe deă ă adev r mersese imagina ia mamei sale şi a ei.ă ţ
— Cum, chiar nu eşti logodit cu el? spuse ea. Dar o să ă v logodi i cât de curând, sunt sigur . Oricum această ţ ă ă amânare va avea dou avantaje. N-am s te pierd atât deă ă curând şi Edward va avea prilejul s -şi valorifice aceaă înclina ie fireasc pentru preocuparea ta preferat , lucruţ ă ă indispensabil fericirii tale viitoare. Oh, ce straşnic ar mai fi s fie pân într-atâta stimulat de talentul t u încât să ă ă ă înve e şi el s deseneze!ţ ă
Elinor îi spusese surorii ei p rerea sa sincer . Nu puteaă ă considera c ataşamentul ei pentru Edward areă perspective atât de favorabile, cum crezuse Marianne. Uneori Edward manifesta o lips de entuziasm care, dacă ă
nu dovedea indiferen , sugera în orice caz ceva la fel deţă pu in promi tor. Îndoiala lui cu privire la sentimentele ei,ţ ţă presupunând c ar fi sim it aşa ceva, putea cel mult s -lă ţ ă fac s se simt neliniştit. Era pu in probabil ca ea să ă ă ţ ă deştepte în el acea deprimare ce se putea adesea observa la el. O cauz mai fireasc ar fi putut fi situa ia saă ă ţ dependent ce nu-i îng duia libertatea unei astfel deă ă afec iuni. Ştia c mama lui nu se poart cu el în aşa felţ ă ă încât s -l fac s se simt bine la el acas . Şi nici nu-iă ă ă ă ă d duse vreo asigurare c ar putea s -şi f ureasc ună ă ă ă ă c min al lui, f r s in cu stricte e seama de p rerile eiă ă ă ă ţ ă ţ ă cu privire la prop şirea lui. Ştiind toate acestea, lui Elinoră îi era imposibil s se simt la largul ei în aceast privin .ă ă ă ţă Nu depindea decât prea pu in de acel rezultat alţ preferin ei lui pentru ea, pe care mama şi sora sa îl luauţ drept absolut sigur. Mai mult chiar, cu cât erau mai mult împreun , cu atât sentimentele lui fa de ea p reau maiă ţă ă îndoielnice; ba uneori, în unele clipe penibile avea impresia c ele nu înseamn decât prietenie.ă ă
Dar oricare-ar fi fost adev ratele limite ale acestuiă ataşament, când el a fost remarcat de sora lui, acest lucru a fost suficient s o fac s nu se mai simt în apeleă ă ă ă ei şi-n acelaşi timp (ceea ce era înc şi mai cumplit) s oă ă fac s fie nepoliticoas . Profit de prima ocazie ca s -şiă ă ă ă ă înfrunte soacra, vorbindu-i atât de limpede despre frumoasele perspective ale fratelui ei, despre hot râreaă doamnei Ferrars care dorea ca amândoi fiii ei s seă c s toreasc foarte bine şi de primejdia la care seă ă ă expunea orice tân r dac-ar încerca s -l prind -n la , încâtă ă ă ţ doamna Dashwood nu putea nici s pretind c nu-şi dă ă ă ă seama de nimic şi nici s se str duiasc s fie calm . Îiă ă ă ă ă d du un r spuns prin care-şi ar ta dispre ul şi p r siă ă ă ţ ă ă imediat înc perea luând hot rârea de a nu o mai expuneă ă pe scumpa ei Elinor la o alt s pt mân de astfel deă ă ă ă insinu ri, oricât de mult ar fi costat şi oricât de incomodă ă ar fi fost o mutare atât de neaşteptat .ă
Pe când se afla în aceast stare de spirit, poştaşul îiă aduse o scrisoare ce cuprindea o propunere cum nu se poate mai oportun . O rud de-a ei, un domn cu oă ă frumoas pozi ie şi propriet i în Devonshire, îi oferea înă ţ ăţ condi ii foarte avantajoase o c suţ ă ţă ce-i apar inea.ţ Scrisoarea venea chiar de la acel domn şi era scris cuă mult prietenie şi bun voin . El în elesese c ea areă ă ţă ţ ă nevoie de o locuin şi deşi locuin a pe care i-o oferea nuţă ţ era decât o vilişoar , o asigur c îi va face toateă ă ă amenaj rile ce le va considera ea necesare, dac îiă ă convenea casa. Insist mult, dup ce-i d du am nunte înă ă ă ă leg tur cu vila şi gr dina, s vin cu fetele ei la Bartonă ă ă ă ă Park, conacul lui, de unde va putea ea îns şi aprecia dacă ă locuin a, vila Barton – c ci casele se aflau în aceeaşiţ ă parohie – ar putea, dac i s-ar aduce vreo modificare, să ă devin un c min confortabil pentru ea. P rea c doreşteă ă ă ă cu adev rat s le ofere o locuin ; şi scrisoarea avea ună ă ţă stil atât de prietenos încât nu putea s nu-i fac pl cereă ă ă verişoarei lui, mai ales într-un moment când suferea din pricina comport rii reci şi nesim itoare a rudelor ei maiă ţ apropiate. Nu-i trebui timp s delibereze sau s seă ă intereseze. Lu hot rârea chiar în timp ce citeaă ă scrisoarea. Aşezarea casei de la Barton, într-un comitat atât de îndep rtat de Sussex, cum este Devonshire care,ă cu câteva ore în urm , ar fi fost o obiec iune suficient să ţ ă ă înl ture orice avantaj posibil al acelei reşedin e, constituiaă ţ în momentul acela cea mai bun recomandare. Acum nu iă se mai p rea o nenorocire s p r seasc împrejurimileă ă ă ă ă Norlandului, iar noua locuin , obiectul unei dorin e, era oţă ţ binecuvântare în compara ie cu starea nefericit de a maiţ ă r mâne oaspete în casa nurorii ei; şi faptul c trebuia să ă ă se mute pentru totdeauna din acea cas care-i era dragă ă era mai pu in dureros decât acela de a locui în ea sau deţ a fi oaspete acolo, atâta timp cât conacul de la Norland va avea o astfel de femeie drept st pân . Îi scrise deă ă îndat lui sir John Middleton spre a-i mul umi pentruă ţ
amabilitatea sa şi spre a-i spune c -i accept propunerea;ă ă apoi se gr bi s arate amândou scrisorile fetelor ei, caă ă ă s fie sigur c sunt şi ele de acord, înainte de a trimiteă ă ă r spunsul.ă
Elinor fusese întotdeauna de p rere c ar fi mai în eleptă ă ţ pentru ele s se stabileasc la o oarecare dep rtare deă ă ă Norland decât s fie în imediata apropiere a cunoştin eloră ţ lor. În aceast privin , prin urmare, n-avea de ce seă ţă opune inten iei mamei ei de a se muta în Devonshire.ţ
Cât despre casa în care urmau s locuiasc , ea era –ă ă aşa cum o descrisese sir John – atât de simpl , iar chiriaă atât de modest , încât nu-i d deau dreptul s fac niciună ă ă ă fel de obiec ie; aşadar, deşi perspectiva nu-i surâdea deţ loc şi deşi aveau s plece de la Norland la o dep rtareă ă mult prea mare faţă de dorin ele ei, nu f cu nicioţ ă încercare s o împiedice pe mama ei s trimit oă ă ă scrisoare prin care s accepte oferta.ă
CAPITOLUL V
Nici nu expediase bine doamna Dashwood scrisoarea c îşi acord numaidecât pl cerea de a-şi anun a fiulă ă ă ţ vitreg şi pe so ia lui c i s-a oferit o cas şi c nu-i va maiţ ă ă ă incomoda decât pân când se va putea muta acolo. Ceiă doi r maser foarte surprinşi. So ia domnului Johnă ă ţ Dashwood nu spuse nimic; dar so ul ei îşi exprimţ ă politicos speran a c nu se vor muta prea departe deţ ă Norland. Mama lui vitreg avu marea satisfac ie s leă ţ ă poat r spunde c urmau s se mute în Devonshire.ă ă ă ă Edward se întoarse repede spre ea, când o auzi ce spune, şi cu o voce mirat şi îngrijorat , care n-o surprinse deă ă loc, repet :ă
— Devonshire! E chiar adev rat c v muta i acolo?ă ă ă ţ Atât de departe de-aici? Şi-n ce parte anume a comitatului?
Le explic cum stau lucrurile. Casa se g sea la nord deă ă Exeter, la o dep rtare de aproximativ patru mile.ă
— Nu e decât o vil mic , continu ea, dar sper s -i potă ă ă ă primi acolo pe mul i dintre prietenii mei. I se mai pot uşorţ ad uga una sau dou od i; şi dac prietenilor mei n-o să ă ă ă ă le vin greu s c l toreasc atât de departe s m vad ,ă ă ă ă ă ă ă ă sunt sigur c mie o s -mi vin uşor s -i g zduiesc.ă ă ă ă ă ă
Încheie invitându-i cu c ldur pe doamna şi pe domnulă ă John Dashwood s-o viziteze la Barton; iar pe Edward îl invit înc şi mai c lduros. Deşi recenta conversa ie peă ă ă ţ care o avusese cu nora ei o f cuse s devin fermă ă ă hot rât s plece de la Norland cât putea de repede, nuă ă ă avusese niciun efect în ceea ce priveşte scopul principal al discu iei dintre ele. Nici prin gând nu-i trecea s-oţ despart pe Elinor de Edward; şi vroia s -i arate so ieiă ă ţ domnului John Dashwood, prin invita ia direct pe care i-oţ ă f cuse fratelui ei, cât de pu in o intereseaz faptul c eaă ţ ă ă nu aprob c s toria lor.ă ă ă
Domnul John Dashwood îşi ar t de mai multe oriă ă p rerea de r u fa de mama lui vitreg , spunându-i că ă ţă ă ă regret c se mut atât de departe de Norland şi c nu-iă ă ă ă d astfel posibilitatea de a o ajuta s -şi transporte mobila.ă ă Fu sincer sup rat de aceast situa ie; c ci în felul acestaă ă ţ ă efortul la care-şi limitase îndeplinirea f g duielii fa deă ă ţă tat l s u devenea practic imposibil. Lucrurile ce leă ă apar ineau fur expediate pe ap . De fapt ele constauţ ă ă mai ales din lenjerie,. Tacâmuri, servicii de por elan şiţ c r i, la care se ad uga frumosul pian al Mariannei. So iaă ţ ă ţ domnului John Dashwood oft când v zu bagajeleă ă p r sind conacul Norland: nu se putea s nu-i par r uă ă ă ă ă gândindu-se c doamna Dashwood va avea lucruri atât deă frumoase, când veniturile ei vor fi atât de mici în compara ie cu ale lor.ţ
Doamna Dashwood închirie casa pentru un an; era mobilat , aşa c putea intra numaidecât în st pânirea ei.ă ă ă
Nu se ivir dificult i nici dintr-o parte, nici din cealalt , înă ăţ ă privin a învoielii; şi nu aştept decât s -şi mai vând dinţ ă ă ă lucrurile pe care le avea la Norland şi s -şi aleagă ă personalul de serviciu de care urma s aib nevoie înă ă viitoarea locuin , înainte de a porni înspre vest. Şi cumţă era foarte gr bit în a-şi aranja treburile ce-o interesau,ă ă toate fur gata în cel mai scurt timp. Caii ce-i r m seseră ă ă ă când murise so ul ei fuseser vându i la pu in vremeţ ă ţ ţ ă dup moartea lui şi cum tocmai i se oferi un prilej de a-şiă vinde tr sura, fu de acord s scape şi de ea, fiindă ă insistent sf tuit în acest sens de fata ei cea mai mare.ă ă De-ar fi inut seama numai de dorin ele ei, ar fi p stratţ ţ ă tr sura spre a le oferi fetelor o via mai confortabil ; dară ţă ă Elinor îşi impuse punctul de vedere în elept. Şi tot Elinor,ţ chibzuit cum era, hot rî c trei servitori le sunt de ajuns;ă ă ă dou slujnice şi un valet, pe care-i aleser grabnic dină ă servitorimea pe care-o avuseser la Norland.ă
Valetul şi una dintre slujnice fur numaidecât trimişi înă Devonshire, s preg teasc locuin a pentru sosireaă ă ă ţ st pânelor lor; c ci cum n-o cunoştea de loc pe ladyă ă Middleton, doamna Dashwood prefer s se stabilească ă ă de la început în vilişoara ei, decât s fie mai întâi g zduită ă ă la Barton Park; şi se bizui pân -ntr-atâta pe descrierea peă care i-o f cuse sir John despre cas , încât nu fu de locă ă curioas s-o vad înainte de a se stabili în ea. Când îşiă ă d du seama cât de satisf cut este nora ei deă ă ă perspectiva plec rii lor, o bucurie pe care abia dacă ă încerca s şi-o ascund printr-o invita ie f cut cu multă ă ţ ă ă ă r ceal , de a-şi mai amâna plecarea, nu mai sim i nicioă ă ţ p rere de r u s p r seasc conacul de la Norland, baă ă ă ă ă ă chiar dimpotriv . Acum era momentul când ginerele ei ară fi putut s -şi in f g duiala pe care i-o f cuse tat lui lui.ă ţ ă ă ă ă ă Cum neglijase s-o fac când venise s se stabileasc laă ă ă conac, momentul în care ele urmau s -l p r seasc ar fiă ă ă ă fost cel mai potrivit pentru ca el s -şi in f g duiala. Dară ţ ă ă ă foarte curând doamna Dashwood începu s -şi piard oriceă ă
speran în aceast privin şi s se conving tot maiţă ă ţă ă ă mult, din sensul general al discu iei lui, c ajutorul peţ ă care trebuia s i-l dea urma s se m rgineasc la celeă ă ă ă şase luni pe care ele le petrecuser la Norland. Pomeni deă atâtea ori de cheltuielile tot mai mari pe care le f ceaă pentru gospod ria sa şi de faptul c toat lumea veneaă ă ă s -i cear bani – lucru la care era expus mai presus deă ă orice aştept ri un om cu stare – încât el p rea s fie acelaă ă ă care are nevoie s primeasc bani şi nicidecum s dea.ă ă ă
La numai câteva s pt mâni dup ce primiser primaă ă ă ă scrisoare de la sir John Middleton, totul era atât de bine pus la punct în viitoarea lor locuinţă încât doamna Dashwood şi fetele ei îşi începur c l toria.ă ă ă
V rsar multe lacrimi luându-şi r mas bun de la un locă ă ă pe care-l îndr giser atât de mult. „Iubitul nostru Norland,ă ă iubitul nostru” , spunea Marianne în timp ce hoin reaă singur prin fa a casei în ultima sear dinaintea plec riiă ţ ă ă lor. „Oare n-are s -mi par r u dup tine, când am să ă ă ă ă încep s m simt ca acas în alt parte? Oh, casă ă ă ă ă preafericit , de-ai şti cât suf r s te privesc acum de aici,ă ă ă de unde poate c n-am s te mai v d niciodat ! Şi voi,ă ă ă ă copaci pe care v cunosc atât de bine! Dar voi n-o s vă ă ă schimba i. N-o s v cad nicio frunz pentru c plec mţ ă ă ă ă ă ă noi de aici şi ramurile voastre vor frem ta mai departe,ă chiar dac noi n-o s mai fim aici s ne uit m la voi! Da,ă ă ă ă n-o s v schimba i; nu v da i seama de bucuria sauă ă ţ ă ţ regretul pe care le prilejui i şi r mâne i nesim itori laţ ă ţ ţ schimb rile celor ce se plimb pe sub umbra voastr ! Şiă ă ă cine-o s r mân s se bucure de voi!” ă ă ă ă
CAPITOLUL VI
În prima parte a c l toriei fur prea triste şi de aceeaă ă ă ea li se p ru nepl cut şi plictisitoare. Dar pe m sur ceă ă ă ă ă se apropiau de sfârşitul ei interesul lor pentru înf işareaăţ unui inut unde urmau s locuiasc le învinse triste ea, iarţ ă ă ţ priveliştea v ii Barton, când intrar în ea, le înveseli. Eraă ă o regiune roditoare, împ durit , bogat în p şuni. Şi după ă ă ă ă ce drumul şerpui în lungul ei mai bine de o mil , ajunseră ă la casa lor. În fa n-avea decât o curticic verde; intrarţă ă ă în untru printr-o porti foarte cochet .ă ţă ă
Ca locuin , c su a Barton, deşi mic , era confortabilţă ă ţ ă ă şi solid , ca vil îns avea lipsuri, c ci era prea simpl ,ă ă ă ă ă avea acoperiş de igl , obloanele de la ferestre nu erauţ ă vopsite în verde şi nici pere ii nu erau acoperi i cuţ ţ caprifoi. Un coridor îngust ducea, prin cas , direct înă gr dina din spate. De o parte şi de alta a uşii din fa seă ţă afla câte o micu camer de zi, şi dincolo de ele, oficiileţă ă şi sc rile. Patru dormitoare şi dou camere mansardateă ă alc tuiau restul casei. Nu fusese construit de prea multă ă ă vreme şi era în stare bun . În compara ie cu conacul de laă ţ Norland era într-adev r mic şi s r c cioas ! Dară ă ă ă ă ă lacrimile pe care le v rsar când intrar în cas ,ă ă ă ă aducându-şi aminte de fosta lor reşedinţă se uscară curând. Se-nveselir v zând bucuria pe care le-o ar tară ă ă ă servitorii când le v zur şi fiecare dintre ele se hot rî să ă ă ă par fericit ca s nu le mâhneasc pe celelalte. Era pe laă ă ă ă începutul lui septembrie; toamna era frumoas ; şi pentruă c v zur casa pentru prima dat avantajat fiind deă ă ă ă ă vreme, curând îşi f cur o impresie favorabil foarteă ă ă important pentru p rerea bun şi statornic ce aveau să ă ă ă ă şi-o formeze despre ea.
Casa avea o pozi ie minunat . Chiar în spatele ei seţ ă ridicau nişte dealuri înalte şi tot la fel de o parte şi de alta
a casei; unele dintre ele erau coline golaşe, altele erau împ durite sau acoperite de culturi. Satul Barton se aflaă aproape în întregime aşezat pe unul dintre aceste dealuri şi- i oferea o privelişte pl cut de la ferestrele vilei. Înţ ă ă fa a casei perspectiva era vast ; domina întreaga vale şiţ ă ajungea pân în inuturile de dincolo de ea. Dealurile ceă ţ înconjurau vilişoara m rgineau toat valea; ea seă ă desf cea din nou f cându-şi loc de-a lungul a dou dintreă ă ă cele mai pr p stioase în l imi de prin împrejurimi.ă ă ă ţ
Doamna Dashwood era în general mul umit deţ ă dimensiunile şi de mobilierul casei; c ci deşi felul de viaă ţă pe care îl dusese pân atunci presupunea nenum rateă ă transform ri indispensabile actualei lor locuin e, pentruă ţ ea era o adev rat pl cere s -i aduc îmbun t iri; înă ă ă ă ă ă ăţ momentul acela avea destui bani lichizi care s -i permită ă toate schimb rile ce erau necesare pentru a da casei oă înf işare mai elegant .ăţ ă
— Cât despre casa în sine, spunea ea, fireşte c e preaă mic pentru familia noastr , dar deocamdat o s-oă ă ă aranj m în aşa fel încât s ne sim im cât se poate de bineă ă ţ în ea; c ci anul e pe sfârşite, aşa încât nu mai avem cândă s -i mai aducem îmbun t iri. Poate c la prim var , dac-ă ă ăţ ă ă ă am s am destui bani, şi sper c îi voi avea, o s neă ă ă putem gândi s mai cl dim. Aceste salonaşe suntă ă amândou prea mici pentru prietenii noştri pe care speră s -i vedem adesea aduna i aici; şi m gândesc c poateă ţ ă ă n-ar fi r u s unesc coridorul cu unul din ele şi poate chiară ă şi cu o parte din cel lalt, l sând astfel restul acestuiaă ă drept antreu; aceast schimbare şi înc un salon ce seă ă poate ad uga cu uşurin vor face din vilişoara noastr oă ţă ă c su foarte confortabil . Mi-ar fi pl cut ca scara s fieă ţă ă ă ă mai frumoas . Dar nu ne putem aştepta la prea multe; cuă toate c îmi închipui c n-ar fi o treab prea complicat să ă ă ă ă o l rgim pu in. Am s v d eu cum au s -mi meargă ţ ă ă ă ă treburile la prim var şi atunci o s ne mai gândim şi laă ă ă alte îmbun t iri ce i le-am putea aduce.ă ăţ
Între timp, pân ar fi putut efectua toate acesteă schimb ri dintr-un venit de cinci sute de lire pe an, al uneiă femei care nu fusese niciodat obişnuit s facă ă ă ă economii, fur destul de în elepte s se mul umeasc cuă ţ ă ţ ă casa aşa cum se afla; aşa c fiecare dintre ele îşi f cu deă ă lucru, aranjându-şi c r ile şi celelalte acareturi ce leă ţ aveau. Pianul Mariannei fu despachetat şi pus la loc potrivit, iar desenele lui Elinor fur expuse pe pere iiă ţ salonaşului lor.
A doua zi, pe când erau astfel ocupate, se pomenir ,ă curând dup micul dejun, cu proprietarul lor, care trecuă s le ureze bun venit la Barton şi s le pun la dispozi ieă ă ă ţ tot ce mai aveau nevoie din casa şi gr dina lui.ă
Sir John Middleton era un b rbat chipeş de vreoă patruzeci de ani. Le vizitase la Stanhill, dar de atunci trecuse prea mult vreme ca tinerele lui verişoare s -şiă ă mai aduc aminte de el. Fa a lui era deosebit deă ţ agreabil şi voioas ; felul s u de a se purta era tot atâtă ă ă de prietenos ca şi stilul scrisorii ce le-o trimisese. P reaă cu adev rat mul umit s le vad acolo şi se interes cuă ţ ă ă ă mult solicitudine dac au tot ce le trebuie. Îşi manifestă ă ă dorin a sincer de a avea leg turi cât mai prietenoase cuţ ă ă familia lui şi insist atât de mult ca ele s ia zilnic masa laă ă Barton Park pân ce-şi vor fi pus toate la punct, încât,ă deşi rug min ile lui aproape c dep şir limita polite ii,ă ţ ă ă ă ţ ele nu puteau în niciun caz s supere pe nimeni. Nu-şiă manifest bun voin a numai prin vorbe; c ci cam după ă ţ ă ă un ceas de la plecarea lui primir de la conac un coş mareă cu legume şi fructe, ce fu urmat, spre sear , de nişteă vânat. Insist , pe deasupra, s le duc şi s le aducă ă ă ă ă scrisorile de la poşt şi nu renun la pl cerea de a leă ţă ă trimite zilnic ziarele.
Lady Middleton trimisese prin so ul ei o scrisoare foarteţ politicoas , ar tându-şi inten ia de a-i face doamneiă ă ţ Dashwood o vizit , de îndat ce va fi sigur c nu le-ară ă ă ă
incomoda şi cum la aceast scrisoare se r spunse printr-oă ă invita ie la fel de politicoas , lady Middleton le fuţ ă prezentat chiar a doua zi.ă
Erau, fireşte, foarte ner bd toare s cunoasc peă ă ă ă aceea de care depindea ca şederea lor la Barton s fieă pl cut sau nu; înf işarea ei elegant le f cu o bună ă ăţ ă ă ă impresie. Lady Middleton n-avea mai mult de dou zeci şiă şase sau dou zeci şi şapte de ani; avea un cap frumos, oă statur înalt ce- i atr gea imediat privirea şi o inută ă ţ ă ţ ă plin de gra ie. Manierele ei aveau toat elegan a care îiă ţ ă ţ lipsea so ului, dar dac ele ar fi împrumutat ceva dinţ ă sinceritatea şi c ldura acestuia, n-ar fi avut decât deă câştigat. Şi cum vizita ei nu fu prea scurt , admira ia ceă ţ le-o deşteptase la început mai sc zu când îşi d dură ă ă seama c , deşi este perfect de binecrescut , e rezervat ,ă ă ă rece şi nu prea are ce spune în afar de cele mai banaleă întreb ri şi observa ii.ă ţ
Cu toate acestea, nu duser lips de conversa ie, c ciă ă ţ ă sir John era foarte vorb re şi lady Middleton îşi luaseă ţ în eleapta precau ie de a-l aduce şi pe copilul lor cel maiţ ţ mare, un b ie el simpatic de vreo şase ani; prezen a luiă ţ ţ prilejui un subiect de discu ie la care doamnele recurserţ ă adesea, c ci se tot interesar cum îl cheam şi câ i aniă ă ă ţ are, îi admirar frumuse ea, îi puser întreb ri la careă ţ ă ă primir r spuns de la mama lui, în timp ce el se totă ă ascundea dup fustele ei inându-şi capul în jos, spreă ţ marea mirare a lady-ei Middleton, care se minuna cât poate fi de timid în societate, când acas face atâtaă g l gie. Copiii ar trebui s participe la orice vizit oficială ă ă ă ă pentru a oferi un subiect de conversa ie la nevoie, înţ cazul de fa , doamnelor le trebuir zece minute s seţă ă ă hot rasc dac se arunca mai mult în partea mamei sau aă ă ă tat lui, şi prin ce tr s tur anume sem na cu vreunulă ă ă ă ă dintre ei, c ci fireşte, p rerile erau împ r ite şi fur cuă ă ă ţ ă to ii uimi i de constat rile celorlal i.ţ ţ ă ţ
Doamnei Dashwood şi fetelor ei li se oferi în curând prilejul de a-şi spune p rerea şi despre ceilal i copii aiă ţ familiei Middleton, c ci sir John nu vru s plece înainte deă ă a i se promite c vor veni s ia masa la Barton Park aă ă doua zi.
CAPITOLUL VII
Barton Park se afla cam la o jum tate de mil deă ă vilişoar . Doamnele trecuser pe lâng el în drumul loră ă ă de-a lungul v ii, dar conacul nu se putea vedea de acasă ă de la ele din cauz c era ascuns în spatele unui deal.ă ă Conacul era mare şi frumos; la fel şi ospitalitatea şi comportarea familiei Middleton. Prima spre lauda lui sir John, a doua spre cea a so iei sale. Rareori se întâmpla sţ ă nu aib oaspe i pe care s -i g zduiasc în casa lor şiă ţ ă ă ă aveau mai mul i musafiri decât orice alt familie dinţ ă împrejurimi. Aveau amândoi nevoie de societate ca s fieă ferici i, c ci oricât s-ar fi deosebit ca fire şi fel de a se-ţ ă purta, sem nau foarte mult printr-o des vârşit lips deă ă ă ă aptitudini şi înclina ii pentru frumos, ce le limitauţ ocupa iile, în afara celor oferite de societate, la o gamţ ă foarte restrâns . Sir John era sportiv, iar lady Middletonă mam . El mergea la vân toare c lare şi tr gea cu puşca,ă ă ă ă ea îşi r sf a copiii; acestea le erau singurele resurse.ă ăţ Lady Middleton avea avantajul de a face gusturile copiilor în tot timpul anului, pe când îndeletnicirile lui sir John nu se desf şurau decât în jum tate din acest timp. Cu toateă ă acestea, permanentele obliga ii pe care le avea sir Johnţ acas şi în lume îi men ineau buna dispozi ie, iar so ieiă ţ ţ ţ sale îi ofereau prilej de a-şi exercita bunele maniere.
Lady Middleton se mândrea cu elegan a ospe elor ei şiţ ţ cu toate celelalte aranjamente gospod reşti, acest gen deă vanitate oferindu-i cea mai mare pl cere ce i-o puteauă prilejui petrecerile ce le d dea. Dar bucuriile ce le avea siră John când d dea vreo petrecere erau mult mai sincere; îiă pl cea s adune în jurul lui un num r de tineri mai mareă ă ă decât înc pea în cas şi cu cât erau mai g l gioşi, cu atâtă ă ă ă mai încântat era. Pentru tineretul de prin împrejurimi era
