CARTEA NATURII

ION AGARBICEANU

FILE DIN

CARTEA NATURII

Edituro ASTRO

Cuprins

Editor: ^George Huzum Corector: Andreea $erblnescu

Descrierea CIP a Bibliotecll Nalionale a RomAniei AGARBICEANU,ION

File

ilin

cartea

naturii

_/ Ion Agtrbiceanu. - Bucure$i ^: Astro, 2013

ISBN 978-6o6-848-28-1 821.13s.1-93-32

Editura ASTRO

Str. Iacob

Negruzn,rr,

_37A,

Sector 1, Bucure$ti Tel./Fax: o2r ^{223 04} 5r

Comenzi la:

wwv/.cartea-mea.ro www,cartescolara.ro www.depozit-de-carti.ro www.pro-librarie.ro

CiocArlia

Zlpada, subliatl mereu cltre sfArgitul

lui

februarie, la

in-

ceputul lui martie se topi de tot sub adierile vAntului de la mia-

zd.zi. Pe costigele unde bitea soarele, iarba ^se

grlbi sl-qi

^arate

acele verzi _Si fragede. Fierarii satului nu mai rizbeau ^{cu ascu-} Iitul ^{fiarelor de} plug. Prin curli, prin grldini, pe lAngd jirezile de paie

glinile

cotcorozeau rlsun5.tor ^{ca gi cAnd} le-ar

fi

zbnrltXrit cineva. Cocoqii

trimbilau

a

fali

^{de pe} garduri. Purceii mici, ca nigte qobolani, guilau prin cu4i, alergAnd dupi mamele lor, care

nu i-au l5sat

si sugi

de-ajuus, gribindu-se

si

rAme

in

_{elina dezghelatl din

gridini.

Pe drumuri, dupi dezghel, tina ^se

stan-

se, qi se vedeau cireri bltucite.

O

siptlminl

^{de primlvard} invie lumea. Dar iarna inveni-

natl

rdu ^se

hotiri si

^se intoarci, pirAndu-i

ci

prea curAnd a plecat.

$i intr-o seari

didu

drumul vAnturilor de miazinoapte 9i dimineata era alb cdt bitea ochiu'. Nu mai ningea, dar v}zduhul era sur ^qi greu, coborAt pe umerii dealurilor din

jurul

_{satulni, 9i}

vAntul, deqi se mai ^potolise,

tiia

^ca briciul.

Cotcorozitul

giinilor

inceti, purceluqii cei vdrgali cu dungi negre se

grimddiri iar[qi in

paiele

din

cotele, mXmlrulele

-

vacile Domnului

-

^care incepuserl

si

se iveasci in ![rAna ^{de sub} streaqina gardului, unde bitea ^{soarele, se {hcurX} nevizute.

Numai oamenii nu ^se inspiimAntari de toanele iernii. Ei incepurl sd iasX cu plugurile pe colibe, cu sarcinile de fdn legate deasupra-

P5mdntul nu inghelase, iar stratul de z5padi ^era sub{ire de tot.

Daci

nu mai ninge pAni la amiezi se poate qi topi, mai ^cu

seamd.

in

locurile de felie, cum erau ^{cele ce} trebuiau semdnate anul acesta cu orz ^gi cu ov5.z.

I I

\i

La inceput mai putine, apoi, dupd ^ce se ascunse zdpada, tot mai multe pluguri brdzdau ^p5mAntul in locurile de arXtur6.

Vremea mirosea

incl

mereu a

ialnI,

vlzduhul plrea imbAcsit cu praf fin de cenuqd. Oamenii purtau

ciciuli

_9i clicine ^peste piep- tare, pogS.nicii

- ^biielii

^{care mAnau} vitele pe

brazdi -

^aveau

brizele crS.pate

;i

^mAinile ingroqate, roqii ca racul, dar tot aveau inimi.

si

^pocneasch din bici ^{qi sd} strige vitelor ^pe nume.

VAntul pilea cd nu mai bate, nu mai miqca nicio buruianl uscati, dar era

inc[

viu gi ardea obrajii tineri, ca o

flac[ri

^ne-

vi.zut de sublire.

Cdteva zile soarele nu se

ariti

din bolia

suri

_$i neclintitd.

in

lumea aceea

mohoriti,

nu-i venea niciunui fecior ^de la coa- rnele plugului

si

cAnte; intinderile 7 ^lanurile, luncile, dealurile pireau, nu _Etiu cuIn, ca de fier. Parci toate rdsuflau

inci

^a iarni.

Seara, c6nd se intolceau plugarii in siit, vorbeau ^pe drum:

-

Blestematd weme!

-

^{O mai fi asta primdvald !}

-

Ne-a zdplcit sdptimAna ^cea caldi. Poate am ieqit _Ei noi prea devreme cu plugul.

-

Da'de unde! ^Ca in to{i anii, nu ^mai in grabi.

-

^{N-am apucat sd ar de primdveri fdrX}

^si

aud ciocArlia'

-

Vom auzi-o, n-avea

griji!

Sd se iveascl numai soarele.

Ea ce a$teaptd?

Pogdricii cdnd

intri in

cildura din ^cas.i, cu degetele c6.rlig, cu buzele cripate, cu obrajii arqi de foc, au lacrimi pe ^{gene, de} care ei nu qtiu nimic, ci incep sX

spuni

cu ^glas tare, aproape zbierAnd, cAt de mult ^au arat azi.

O lreme a stat incordate lupta intre ,iarni _qi

primivarl -

cAteva zile. Poate deasupra vXzduhului de cenuEi s-au

tliat in sibii,

pentlu cd

intr-o

bund dimineali sabia

primiverii

a des- picat plumbul ^{de sus,} _9i vAnt cald de ia niazdzi, ^cu mireasml ^de veldeatd a umplut lumea, fugdrind

nolii

^cei incremenili parcl lntr-unul singur.

4

Soarele s-a i1.it strelucitor ^de prospetime, de tinelete 9i ^se

inilla

biruitor in seninitatea cerului.

Un bdietas care se

gr[bi

s5. iasi cu oi)e la pdscui ciuli deo- data urechile, se razimd

in

bdtd,

i;i

rasturna pe spate capul infundat in ciciuld, deslugi mai intAi cAntecul

mlrunt,

ciripitor, apoi vizu ^qi rotirea ^{ce se} intrlla in vdzduh, drept

in

sus, 5i cale pirea cX ea cAntd, _Ei un zAmbet larg ii inundi intreaga fa{[.

-

CiocArlial strigX el nemaiputdnd de bucurie.

-

CiocArlia!

Ia'

ascultati qi

uitali-vl in

soarel CAntii cio- cArlial

Privi imprejur; ^{nu era} nimeni in apropiere care sd-1 audX Cunoptea zborul gi cAntecul ciocArliei

inci

din ^primXvara trecutA.

CAnd lnlelese cd nu-i nimeni in ^{apropiere sX-i spunir vestea}

cea mare, lds5 oile in

lunci

^{qi alergd la cel} mai apropiat plug:

-

^{BXdilX, auzit-ai} ciocArlia? Eu arn auzit-o _{5i am} vlznt-o!

Omul cunoqtea bXiefagul.

-

^{Unde, md Ionaq?}

-

Acolo unde-s oile mele.

-

^{Nu mai spunel}

Plugarul ara cu boii, fbr5 poglnici. Oprii boii.

-

^{N-am vXzut-o cAnd s-a ridicat in aer,} ci am auzit numai cum ciripegte ceva mdrunt ^{deasupra mea.}

-

Tu cunogti cAntecul ciocArliei?

-

^{Cum sd nu-] cunosc!} $i m-am uitat ^la cercurile pe care se

inhlla spre soare, pAnX s-a pierdut in cer.

-

^{Dac[-i aqa, a} sosit de-acum _0i primlvara, nrei beiete. Era chiar wemea.

Pdni sE-gi rXsuceasci omul o ligarh, clin imprejurimi se mai

iniltari

cAteva ciocArlii in vizduh.

-

Auzitu-ie-ai? Uite-o ^pe una! Uite incd unal Ba-s treil Ba-s

patru! Vezi-le, Bedita?

5

IonaE nu mai gtia dup5. care sd priveascd. iqi intorcea capul meleu de la una la alta.

-

Tine-te numai dupi una, biiete, ^dacd vrei sd o vezi pane o inghite vizduhul. Altfel le pierzi ^pe toate qi

rimAi

numai ^cu

cantecuL.

Se mai oprird _Ei alti plugali, $i ^capete resturnate ^{pe spate,} de oameni mari Ei de poginici, scrutau

inillimile

CAliva bdie- 1a9i de pe ldlrgl p]uguri iEi srnulseli ciciulile _Ei le azvArliri

in

vdzduh.

-

^{A venit ciocirlia!}

-

^{Cdntd ciocirlia!}

-

^{De acum} primivara rdmlne!

Linigtea a stdpAnit ^qi

plni

acum peste hotar, dar

dupi

^ce

au inceput

si

cinte ciocArliile, pirea ^gi mai adincl. Din indllimi pitrundea clar

;i ^mlrunt

ciripitul,

tot

mai imaterial, ctt c6t ^se indllau in cer pisiruicile cele sule.

De ]a o vreme ^cele ftilgerate de lumind $i ^de

in5llimi ci-

deau ca gloan{ele r.rnde Ei unde, pe pajigtea rar inverziti sau pe ardtnd.

PlrLgLrlile incepurA sr ^{Lttnble iar.}

Ionaq se intoarse la oile

lui,

care aveau miei mbrigori, ^pe care soarele totuqi irc5. nu rezbea

sI-i

incdlzeascd, Ei umblau strAmb qi zgribulili dupi mamele lor, incercAnd sd sug6. iqi adu-

ni

turmulila ^{qi o mAnd} intr-o parte a luncii, unde mai erau ^qi

alli

copii cu oile cu miei. Unii erau copii ^de 9coaiI, mai mari ^ca Iona$.

-

^{Ati auzit?}

^Ai

^vAzut?

-

CiocArliile!

-

^{D-apoi cel}

-

^{$i acum sunt \Teo cinci in vdzduh. Nu se mai aud qi nu}

se mai vdd. Poate si le mai vedem c6nd

pici.

-

^{De unde si Pice?}

-- Din ^{cer', vezi} bine!

-

Zboari pAni-n ^cer?

-

^{Tu nu ai vezut?}

-

Uite, una a clzut!

-

^Unde?

-

^{Colol Da'nu se vede,}

^ci-i

^{o pasile micX!}

-

^{Nu-i aga de mici, zise} Ionaq. Eu le-am v5.zut de aploape ast5-iarnl la noi

in

_Eur[, in

jurul jirezii

_{de paie.}

$i

^{cioc6rlie qi}

ciocArlan! Cel cu mo!!

Un biiat din clasa a III-a, vecin cu Ionag, zise:

-

Le-am vXzut gi eu astd-iarnl. Dar nu ^acelea-s ciocAr]iile care c6nti.

-

^{Cum nu? Nu-s ciocArlii?}

-

^{A,9a le zicem qi 1or, dar ele nu cAnti}

ⁱⁿ

^{aer. Acestea care}

cAnta se inal1i

in

v5zduh

pi cAnti

sunt mai

miei

qi.s

plsiri

cllltoare. Nu rimAn iarna ^la noi, ci se duc in ldrile ^calde

Nici Ionag, nici a1li copii de seama

lui

nu voiau

si

^creadd

CiocArlia e numai una: Ei cea care vine iarna

prin

ogrdzi gi pe drumuri, ^{qi cea care} cAnti primdvara.

-

^Nu, sunt doui. feluri ^de ciocdrlii, intSri ^{qcolarul. A4a} ne-a

invilat

domnul invS{ltor, aga e scris gi in carte. Ba ne-a ardtat ^gi chipurile lor pe niEte table. CAntirelele sunt mici qi nu-s motate.

Sunt

pisiri

cilitoare qi numai primS.vara se intorc la noi.

Ciobinagii rdmaseri nedumerili.

Niciunul nu

Etiuse ^cX sunt

doui

feluri de ciocArlii.

in

vremea cdt ei vorbeau se rnai indllaserd incd

multe

ciocArlii,

oprindule

vorbele

qi

porun- cindule si le urrnirescX ^qi si le asculte.

Pe nesimlite se amestecl intre ei gi un feciorag de vreo pa- trusprezece

ani

care

pizea oile primarului. Era un fel

^de

slugulili

la primar, 9i-l chema VasilicX.

fi

^cunoqteau to{i copiii care erau aici cu oile.

VasilicX era orfan qi nu uurblase la _Ecoal5, nu Stia carte,

iI

crescurl nigte ludenii indepdrtaie pAni la ^vArsta de gapte ani, apoi

il

dddurd la st5pan. Erau in ^{sat incd} mulli copii siraci, care

,j

gustare din r'reme painea amari a

striinului

_{9i care} nu

puturl

inveta carte.

DupX ce-i ascultd ciorovdindu-se asupra celor

doul

soiuri de ciocArlii, Vasilici ^zise:

-

^{Nu Etiu} daci-s mai multe feluri ^de ciocArlii, dar ^asta nici nu are insemndtate. Cante una ori cente alta, e tot atat. Dar ^care

$tie dintre voi pentru ^ce ciocArlia e singura pasere cant5'toare care nu ^se a$eazd pe o

lamuri

^s5. cAnte, sau de pe pamAnt, din grAne, ca pitpalaca, ci cdntl numai in ^vdzduh,

iniltindu-se

^spre

soare? Asta v-a spus dascllu'la gcoali? Aqa-i cd nu v-a spus?

Si vi

spun eu,

vid ci

niciunul nu ^gtie.

Erau ^de to{i vreo opt copii, trei care umblau la ^{gcoald, cei-} lalli nu ajunseserl incd la vdrsta cerutl.

Vasilici _Stia multe povegti _5i le mai spuse _9i alte date' DupX ce iqi aruncarl ochii ^dupX oilele lor, se adunard in

jurul

_{lui Va-}

silici, iar

el, dregAndu-gi ^glasLrl 9i slltAndu-9i gluga

in

spate, incepu:

,,-

^{A fost odati ca niciodati un}

^imp[rat

^{qi o} implrlteas5, puternici qi bogali, _{9i aveau} un palat de aur pe care-l aprindea in fiecare zi senind soarele, incdt de departe pirea cX a mai rXsdrit un soare qi pe pimAnt. Nu aveau la sufletul lor decAt o fatd, dar

ce mai fatd, ruptE din soare, nu alta!

Pe wemea aceea erau zmei pe pimAnt, care

wljeau

fetele frumoase de

impirali

^gi

le

duceau pe caii

lor inaripali

^prin

vdzduh, pe tirdmul celdlalt.

Dupi ce crescu fata, impdratul ^o lncuie in rAndul de sus al paiatului, unde erau ugi de fier, ^qi la fiecare uqX, paznici cu arma la picior'. Tot randul de sus era al ei, unde

triia

_9i ^{se juca cu}

prietene $i sewitoare $i ^avea toate bundtdlile la masi. Avea _9i

juclrii

frumoase. Nu-i fu urAt in anii ^cei dintAi ai zivorArii ^ei.

Spre

r5sirit

gi miazdzi, palatul, la lAndul de sus, ^avea un singur geam

de aur

sublire,

prin

care se vedea soarele ^de

8

dimineali pAnd seara, dar nu te orbea cu lumina lui, aqa ch fata

de implrat putea

sl-l

priveascl mereu.

Dar la inceput Lia

-

^{clci Lia} o chema pe fata imPiratului

-

nu-i prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietenele sale.

Dupe trecerea anilor insa, fata se juca

tot

mai

putin

^qi

rXmAnea adeseori pe gAnduri. Era acum fat[ mare,

-

^{Nu-ti mai place jocul? o intrebarX} prietenele.

-

^{Ba-mi place.}

-

^{Nu-1i mai place de noi?}

-

^{gi de voi imi place.}

-

^{Sd iscodim} jocuri noi, ^poate !i ^{s-a urdt de cele vechi.}

-

^{Nu mi s-a uratl}

- ^Pii,

^{daci-i aga, cum poti ttrcea} cu ceasurile, $i nu te

uiti

la noi?

-

^{Nu tac!}

-

^{Dar ce faci?}

-

^Vorbesc!

-

^{Nu auzim nimic!}

-

^Vorbesc

^fird

^cuvinte,

*

Cu cine?

-

^{$tiu eu? Poate cu inima mea.}

CAnd auzi doica fetei

- ^clci

^{9i ea era cu Lia}

^-

^{vorba din}

urmd,

ali

la impdriteasd s-a dus.

-

^{A venit wemea stipAnd!}

-

^{De buni seamd?}

-

^A venit. Domnita nu se mai ^joacX gi-i mereu

t[cuti

$i gAnditoare.

- ^li

^{voi spune} impXratului ^{sd dea}

sfarl-n lari

^{qi sa t'lna}

pefitorii.

impiratul

se bucur6 lucru mare; ^{de cAnd} aqtepta el vestea asta.

Cobora spre b[trdne]e gi-i trebuia un ginere ^care sdJ ajute la impird{ie. Apoi, ^dacd se mdrita fata, sclpa _{9i el de} grija qi de

9

teama

lui

de zi qi de noapte: zmeii nu mai aveau putere se i-o r[peasci!

Se pornird crainicii se strige vestea cea mare _$i in

tarl

$i in implrXliile vecine. ln wemea asta, plietenele Liei auzir5, cX fata incepe

si

cAnte, ea singuri, abia $optit, un ^{cAntec care} le fhcea

si

tremure 9i inimile lor, qi se mirau

ci

fata de

implrat

nu se

mai depirteazd ^{de geamul} prin care soarele privea in palat.

Se uita la soare qi cAnta. Uneori glasul

i

se ridica Ei prie- tenele simteau o dulceali nemaigustat5, care le imbolnXvea _Ei le

fScea vis[toare.

Trecuri s5.ptimAni qi luni, pelitori din ^lumea intreagi ince-

purl s[

curgl la palat; crai voinici 9i tinerei,

toli inalli

_9i ^sub-

{irei, ^se lipesc ochii de ei, qi mulli feciori ^de plugari _9i de gazde p}.curari, parci-s nigte ghinerari de cei mai

mari

To{i prin curte caii-gi

poartl

qi-n vArtej se-nvArt

in roati,

streluceste curtea toati de lucirea armelor, de sclipirea hainelor, mirarea boierilor, topirea cucoanelor.

Toli boierii mari ^gi mici se adunari la palat

sI

vadi pe ci- ne-qi va alege fata impiratului; ei de so! _9i lor ^de crai.

lmpiratul

hotirAse ca Lia

sI

se uite din ferestrd

in

curte, cu un

mir

de aur

iu

mAni, ^qi care-i va plhcea, s5-1 loveascX cu

mirul.

Dar fata privea cu ochii impiienjenili

in

curte, nu izbi ^pe niciunul cu

mlrul,

ci fugi

in

grabi la rdndul de sus qi ^rdmase stane inaintea geamului ^de aur sublire, prin care privea soarele.

Nu peste mult se auzi iar cAntecul ei abia

infiripat,

dar ^{aqa de} dulce pi de duios, incAt prietenele ei incepurb

s[

suspine, iar doica ei a plAnge.

impiratul

mai

flcu

proba zile

in

qir. Veniseri atAlia pe{i- tori, incAt curtea se umplu de ^zece ori, tot voinici care rnai de

Dar fata nu ^alese pe niciunul de sotr 9i ^se gr[bea mereu la geamul de aur plin care privea soarele.

impiratul

^gi impiriteasa se imboln5viri de intristare. Ce sd fie cu fata lor? A pdtruns cineva in locuinla ei?

Paznicii rdspunserS:

-

Unde ne stau picioarele sd ne stea ^capetele, dacd om pi.mAntean va fi intrat in iatacurile ^ei.

Prietenele qi servitoalele ^{se jurar'6:}

-

Sd-mpletim cosi{e albe,

daci

a

pltruns

aici qi numai umbrX de om!

Doica plingea, cutremurandu-se toati:

-

Nimeni n-a intrat aici decat soarele prin geamul cel de aur sublire.

Chemarl un vraci b1trAn, ^care ridicAndu-5i sprAncenele cu carja gi privind-o pe Lia, oRi _{5i zise:}

-

^A5

^{binui ci}

^s-a indrdgostit de soare.

-

^{De soare! suspinarl}

^impiratul

qi implrdteasa'

Ai

im- bitrAnit Ei dumneata degeaba, mogule!

Vraciul igi trase cArja, sprAncenele-i cbzurl iar pe ochi gi

porni

la

drurnul pe care venise. CAnd veni

din

^pegtera

lui

^de

munte tot mai vlzu pulind

lumini

9i

piplind

cu c6.rja {inu dru-

rrul

_9i singur. Acum

insl

^se irnpiedica la

tot

pasul, se izbea de lucrurile din palat ^{gi nu} mai gtia incotro

si

^apuce.

-

^{Dali-mi o ciliuzX}

^{si mi}

duc acasl, zise el impdratului'

-

^{lncoace ai} venit singur.

-

^Da, mai vedeam ceva. Acum nu mai

vld

nimic. M-a orbit fata voastri.

-

^{Spui prlpdstii!}

-

Nu, spun adevdrull Fata voastrd e acurn

ruptl

din soare.

Voi n-ali vizut-o?

-

^{Totdeauna a fost frumoasi!}

-

^{Frumoasi ca acum? Si} ia vederile omului?

Si

orbeascd de tot ^pe un mosneag?

impiratul inilll

din umeri, ca gi cAnd ar zice ch nu-5i pier- de milrtea ^cu un bdtrAn, qi-i didu

c

^{S.uza ceruti.}

...Trecu primlvara qi vara, _9i incepu toamna' incepu, dar ziua

in

loc ^sd scad5., cre$tea mereu, qi cdidura verii ^se inte{ea' Soarele rislrea ^la wemea lui, ^{dar apunea} tot mai tarziu

Dupi

o weme iumea rirnase incremenitd. ^Ce

si

fie asta?

Cum s-a schimbat rAnduiala firii? Nu mai vine toamna? Nu ^va

fi

iarnl? $i celdura care crestea mereu, odatd cu ziual Muncitorii lucrau

s[

se speteasce; nu puteau ]Xsa lucrul ^pAnX nu apunea soarele! Dar soarele apunea tot mai tarziu.

Oamenilor le ^venea nebunia, ^{se usca} tot ce era mai verde pe hotar. Muncitorii cldeau de osteneali prea multd,

iar

stX- pAnii nu-i scoteau din brazdl ^pAnX nu apunea soarele' Nici ^pe ei, nici vitele ^de jug, Ajunseri numai oasele qi pielea Vai ^de zi- lele lorl

Popii se apucaserl de slujbe, clopotele nu mai incetau' ^Cu ziua de cap, cititorii

in

stele nu se mai migcau din ^palatele

lm- piralilor,

s[ cerceteze ^{qi sS} spund ce minune ^{va mai} fi _9i asta'

Numai fata

implratului,

^{Lia, se} flcea din zi

in

zi mai

fru-

moasl ^{qi cdnta} mai minunat privind, prin geamurile subliri ^de aur, soarele.

Zarva d.in lume crescu mereu _9i ajunse ^pAnd la palatul soa- relui, unde muma

lui

de mult se minuna 9i-l intreba

in toati

seara de ce intirzie ^s5.

vini

la culcare, din zi in zi mai mult' Dar soarele nu-i r[spunse nimic, ^qi

bltrina

^vedea

c[

el a- doarme mai greu, ^cu fiecare seard.

CAnd vXzu

ci

de la el nu poate afla nimic,

iar

zbuciumul muritorilor se lnXlti pene la ea, se hotXri sd porneascd ^pe urme- le lui s[ vad[ ^{ce-i cu} minunea asta.

lmbrlcati ln

^{neguri dese,} lntr-o dimineali porni

tiptil in

urma soarelui, merse tot dupl _{el 9i} nu descoperi nicio piedic[

in

drumul lui pdni ^{ce ajunse la} palatul de aur al impdratului' Acolo soarele se opri privind prin gearnul cel sublire de aur' ^Se opri _9i

bitrAna ^gi vdzu prin geam pe fata impdratului, pe Lia, cum se

schimbl la fa{i, cum se lumineazS, qi o auzi cum incepe sd cAnte.

CAnd o v5.zu gi o auzi, muma soarelui tresdri gi ^se eutre- mur6, ca gi cAnd ar

fi

intrat

in

ea toatd tineretea gi frumuse{ea fetei de impdrat. Aqa frumoasl numai ^ea, muma soarelui, mai fusese

la

vremea

ei: nu-i

mirare cd se oprise

fiul ei si vadi

minuneal

Dar soarele nu se gr5bi

si

^plece mai departe, pdrea ^cd-gi uitase de drumul

lui.

iqi uitd _Ei betrana o vreme pentru ce era aici tot privind ^la Lia gi sorbindu-i cAntecul.

Cdnd

iqi

veni

in fire,

soarele era nemiqcat, dar zarva gi plangerea luminii se

inil{a

^pAnd la ea gi-gi aduse aminte de ce pornise pe urmele soarelui.

-

^{Adici asta estel} suspinl bitrdna. Aici intArzie! DacI n-ar fi lumea qi gemetele ei, n-aq zice nimic! Frumoasi

fati,

ca

rupti

din soare. Slrmana

fat[!

N-am ce-!i face, rAnduia]a

firii

nu se poate surpa, ci se pripddeqte lumea!

gi, ciuruindu-i lacrimile din ochi, muma soarelui gopti o

wajl

qi schimbl pe fata

impiratului

in

pisiruica

asta ce-i zice ciocArlie, qi o meni

sI

^se inalle

in

vdzduh

in toati

primivara, drept spre soare, jucAnd

in

cercuri tot mai mici qi cintAndu-gi cAntecul, dar sd nu poatd ajunge niciodatd pAnd la el, ^sd strice crugul lumii ^qi

si

ristoarne rAnduiala

firii.

Un col{ din geamul sublire de aur se topi qi

prin

deschi-

zituri _!i9ni

pdsiruica cenugie, iar soarele porni

gribit

pe dru- mul lui c5tre asfin{it.

$i ^pe

dati

se puse pe lume toamnl tArzie cu

ploi

dese gi vAnturi leci, _9i lumea scdpi de pldpld..."

Vasilici trebui si-9i curme mai ^de multe ori firul povestilii

-

ciobinaqii dddeau buzna sd-9i adune oile care se rizleliserd _Ei

se intorceau cu sufletul la guri sd audi mai departe.

t2 13