Un ghid practic de etică în cercetarea științifică”, proiect cofinanțat de Fondul Social European, prin programul operațional „Dezvoltarea capacității administrative” între www.date-cdi.ro/sites/default/files//uploads/1 De foarte multe ori eficiența „în bani” vine mult mai târziu, sau chiar niciodată, când rezultatele sunt/deseori au fost „prinse” de către alții prin „însușirea/manipularea rezultatelor cercetării/creării anterioare de către alții”; plagiat). integrarea în colectiv poate fi dificilă, deși – în multe cazuri – devine și obligatorie.
Gândirea creativă este comună multor oameni și poate fi împărțită în capacitatea de dezvoltare – un raționament divergent => gândire divergentă. Gândirea divergentă este exemplificată prin bogăția de idei și – foarte adesea – prin originalitatea lor. Gândirea convergentă este capacitatea intelectuală de a evalua logic ideile/soluțiile, de a critica constructiv și de a selecta cea mai favorabilă soluție pentru o anumită problemă dintr-o bază/selecție de soluții.
Cu toate acestea, afirmația poate fi relativă, ținând cont de relativitatea ideii de „cel mai bun”...; întrebare inerentă: „din ce punct de vedere, în baza cărui sprijin” etc.?. Gândirea convergentă se bazează pe raționamentul analitic, care poate fi măsurat prin teste de inteligență. O caracteristică a acestui aspect este capacitatea de a redefini problemele într-un mod complet diferit și de a gândi intuitiv și perspicace.
Acțiunea este specifică și derivată ca urmare a dorinței de a obține „un punctaj în plus” în CV-ul personal (cât mai multe lucrări), scopul fiind acela de a (pseudo)crește aprecierile în raport cu propriile realizări.
Termeni, terminologie și sensuri de interpretare a. Deontologia profesionala constituie
Se poate vorbi responsabil despre autoplagiat – ca fraudă academică – doar în situația în care există susținerea faptului că materialul a fost deja distribuit/prezentat 1:1 prin (și mai multe) publicații anterioare ale aceluiași autor, într-un procent peste 60 - 80%, cu tehnica copy-paste fără a menționa vreo publicație anterioară. În cazul includerii rezultatelor în cărți proprii - sub formă de texte reproduse 1:1 din lucrările anterioare ale autorului, se cere/recomandă să se menționeze în mod explicit faptul că noua lucrare include rezultate-texte publicate anterior și lucrările anterioare sunt citat așa cum este menționat în mod expres în noua lucrare, în bibliografie. Etica este o disciplină practică și normativă care își propune să ne spună cum ar trebui să trăim și să ne comportăm.
În principiu, nu este vorba de a crea ceva nou pentru sine, ci de a oferi soluții pentru a putea acționa responsabil.
Codul de etică în cercetarea ştiinţifică
Ascunderea conflictelor de interese etc., cu scopul de a induce în eroare comunitatea științifică și de a provoca prejudicii societății, constituie o lipsă de onestitate intelectuală;
Principalele standarde ș tiin ț ifice de evaluare a valorii ș tiin ț ifice a rezultatelor de cercetare
Totuși, situația și acuzația de „autoplagiat” trebuie tratate cu discernământ, cu o analiză a conținutului rezultatelor vechi și noi și a etapelor în care s-au produs multiple publicații (intenționat sau neintenționat). Orice nerespectare a standardelor fundamentale și profesionale de bună conduită de către personalul de cercetare și dezvoltare constituie o abatere de la un Cod de Etică Profesională. Tehnica de scriere fantomă - sau „ștergerea urmelor de autor a rezultatelor cercetării”, cu două aspecte principale de manifestare (mai sunt și altele):
Motive pentru angajarea sau producerea fraudei științifice - Presiunea în carieră, mediul competitiv, trebuie să vă mențineți reputația publicând, - Fenomenul „complexului de inferioritate”. Teama că un alt grup care lucrează în domeniu ar putea publica mai repede rezultate similare sau chiar incomplete de cercetare a câștigat „în același timp”. Aceste aspecte sunt incriminate de normele deontologice, de toate publicațiile științifice, pentru care constatarea lor este/poate fi considerată fraudă intelectuală.
Există metode euristice pentru a facilita și stimula creativitatea unei persoane sau a unui grup de oameni (varietatea acestora este cuprinsă în mai multe lucrări citate în literatură și - parțial - și în bibliografia de la pagina 3). Tehnici suplimentare: Brainstorming (de ex. https://en.wikipedia.org/wiki/Brainstorming) reprezintă o tehnică pentru dezvoltarea (metoda) și stimularea gândirii creative (creativitatea), care este considerată a fi de cea mai mare valoare. În esență, brainstorming-ul este o tehnică de a genera noi idei, chiar noi direcții în abordarea de a găsi o soluție.
În practică, tehnica este implementată sub formă de sesiuni (întâlniri, seminarii) (care pot fi repetate periodic) în care. Brainstormingul poate fi folosit individual sau într-un grup mic sau mai mare (de obicei nu mai mult de 12 indivizi la un moment dat). Numărul (cantitatea) de idei generate trebuie să fie cât mai mare posibil și să ofere posibilitatea de a combina idei și posibilitatea de a alege dintr-o gamă largă de idei.
Scopul școlilor doctorale este de a crea/furniza ateliere creative în care „individuul” este inclus în colective de creație științifice și tehnice de top cu rezultate care au conținut original. În forma actuală de organizare, studiile doctorale urmează parcurgerea pregătirii de bază dobândite la nivelurile de „matriculare” anterioare și. Existența unui laborator de cercetare cu echipamente adecvate care să ghideze finalizarea eficientă a cercetării cu rezultate concrete, publicabile și observabile;
În acest context, activitatea de cercetare doctorală poate deveni decisivă în conturarea și dezvoltarea personalității viitorilor cercetători.
Activităţi creative în cercetarea doctorală
Principalele metode/opțiuni de sintetizare și comunicare a rezultatelor cercetării sunt (vezi de exemplu [1], [2] și [4]. Discuția despre evoluția cercetării în cadrul unor ateliere științifice de specialitate care ar trebui să funcționeze în cadrul colectivelor de cercetare. valoarea „noului” în obiectivele cercetării: - eficiență, utilitate, deschidere către viitor, susținere a evoluției în domeniu etc.; comunicare eficientă, accesibilă și plăcută a noului.
Valoarea conținută (publică) în publicații, care trebuie confirmată de „comunitatea internațională de specialiști în domeniu”; poate/trebuie apreciat prin ratingurile întocmite de asociaţiile de experţi din domeniu. Astfel de prezentări au – de regulă – foarte puțină valoare științifică, dar pot asigura realizarea unor legături colegiale naționale și transnaționale.
Contribu ţ ii personale aduse prin teza de doctorat
Există și alte puncte de vedere în clasificări și, prin urmare, și alte clasificări, dar toate se bazează pe „asemenea informații”.
INAINTE DE ORICE DETALIERE apare, inerent, intrebarea (poate și mai multe) daca SUNT ACESTI INDICATORI «OBIECTIVI»?
- Teaching (the learning environment): 30% - 35 %
- Research (volume, income and reputation): 30% - 35%
- International reputation
- International outlook (staff, students): 7.5% - 10% or more
- Cateva aspecte referitoare la inteligen ță (coeficientul IQ) ș i creativitate
Creativitatea este un proces mental și social și se manifestă prin „capacitatea de a face, de a produce ceva nou, care poate fi fie o nouă soluție la o problemă, fie o nouă metodă de investigare sau o nouă procedură tehnologică sau un dispozitiv/un nou echipament. /sistem sau un nou „obiect de artă” sau o nouă formă artistică (aici în sensul mai general al valorii artistice) Motivația este în general acceptată ca fundamentală pentru creativitate, iar principalii factori motivatori sunt pasiunea interioară (automotivația) și cea intrinsecă interesul de a face munca (obiectul pentru creație) care sunt mai eficiente decât motivația. IQ-ul inteligent - Coeficient inteligent, reprezintă „un scor derivat” din rezultatele testelor standardizate.
Valoarea medie a coeficientului IQ, IQ-ul mediu, este în jur de 100 (între 90 și 110) și este tipică pentru aproximativ 50% din populația lumii. 34; „Ipoteza pragului de inteligență” – cu un „prag” IQ de 120 – propagată/propusă de diverși cercetători ca un număr care susține creativitatea, menționând că un nivel ridicat de inteligență poate fi o condiție necesară, dar nu suficientă, pentru o creativitate superioară Sus » prag „nivel de IQ= 120, inteligența se corelează relativ slab cu creativitatea, cu alte cuvinte, pot exista oameni foarte inteligenți care pot nota slab la testele de creativitate și invers.
Subiecții care au rezultate ridicate la testele de creativitate au – la testele de inteligență – scoruri cel puțin medii sau peste medie, ceea ce poate duce la concluzia despre nevoia de inteligență pentru o creativitate superioară. Sub influența anumitor factori externi, persoanele care sunt clasificate într-o anumită categorie în funcție de coeficientul IQ se pot comporta deasupra, dar și mult sub cifra caracteristică. Câteva detalii despre coeficientul IQ (informativ, rating relativ, pe baza prezentării The most intelligent people.pdf, clasificare dată de Cyril Burt) - și corelarea acestuia cu comportamentul uman.
Capacitate foarte bună pentru activități creative, capacitate mare de lucru, finalizează studiile universitare cu relativă ușurință. Capacitate bună pentru activități creative, capacitate de muncă foarte bună, finalizează studii universitare fără probleme deosebite. 100 - 110 Inteligenta medie Capabil sa desfasoare activitati creative, capacitate buna de lucru, studii universitare dificil de finalizat, ajutat, indrumat.
Poate finaliza studiile secundare (de obicei cu sprijin), se poate adapta, dar controlat cu creativitate locală, nivelul etic al comportamentului este adesea discutabil. Comportament greu de controlat, nivelul etic al comportamentului este scăzut, greu de adaptat, cu un grad relativ scăzut de discernământ (adesea imprevizibil) asupra acțiunilor. Comportament foarte greu de controlat, nivelul etic al comportamentului este foarte scăzut, neadaptabil, cu un grad foarte scăzut de discernământ asupra efectelor acțiunilor întreprinse și a consecințelor acțiunilor întreprinse.
ADENDUM. PASTILA DE LIMBĂ
