COLECÞIE COORDONATÃ DE
Vasile Dem. Zamfirescu
Cum sã lupþi cu cancerul
Metoda Simonton: un ghid pentru pacienþi ºi familiile lor
O. CARL SIMONTON
STEPHANIE MATTHEWS-SIMONTON JAMES L. CREIGHTON
Traducere din englezã de Justina Bandol
EDITORI:
Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL:
Magdalena Mãrculescu DESIGN:
Faber Studio (Magdalena Radu) DIRECTOR PRODUCÞIE:
Cristian Claudiu Coban REDACTOR:
Victor Popescu DTP:
Corina Rezai CORECTURÃ:
Roxana Samoilescu Sînziana Doman
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României SSIIMMOONNTTOONN,, CCAARRLL OO..
CCuumm ssãã lluuppþþii ccuu ccaanncceerruull--mmeettooddaa SSiimmoonnttoonn:: uunn gghhiidd ppeennttrruu ppaacciieennþþii ººii ffaammiilliiiillee lloorr/ O. Carl Simonton, Stephanie Matthews-Simonton, James L. Creighton ; trad.: Justina Bandol -Bucureºti : Editura Trei, 2011
Bibliogr.
ISBN 978-973-707-548-2 I. Matthews-Simonton, Stephanie II. Creighton, James L.
IIII. Bandol, Justina (trad.) 616-006.6
Titlul original:Getting Well Again
Autor:O. Carl Simonton, M.D., Stephanie Matthews-Simonton, James L. Creighton Copyright © 1978 by O. Carl Simonton and Stephanie Matthews-Simonton Copyright © Editura Trei, 2011
pentru prezenta ediþie C.P. 27-0490, Bucureºti Tel./Fax:+4 021 300 60 90 e-mail:comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN 978-973-707-548-2
Aceastã carte este dedicatã pacienþilor care au fost dispuºi sã încerce sã-ºi schimbe cursul bolii cu ajutorul proceselor lor mentale ºi emoþionale ºi care au dovedit curajul necesar pentru a adopta sfaturile noastre.
Carl ºi Stephanie Simonton Dedic aceastã carte soþiei mele, Maggie Creighton, care m-a condus pe aceste cãi ºi mi-a fost alãturi pe tot parcursul drumului.
James Creighton
CUPRINS
Mulþumiri 11
PPAARRTTEEAA ÎÎNNTTÂÂII MMiinntteeaa ººii ccaanncceerruull
11 LLeeggããttuurraa ddiinnttrree mmiinnttee ººii ccoorrpp:: oo aabboorrddaarree ppssiihhoollooggiiccãã aa ttrraattaammeennttuulluuii ccaanncceerruulluuii 1155
Punctul de plecare: „voinþa de a trãi“ 17
Primul pacient: un exemplu spectaculos 19
O abordare a tratamentului cancerului din perspectiva integralitãþii persoanei umane 22
Rezultatele metodei noastre 23
Aplicarea teoriei în practicã 25
22 MMiisstteerruull vviinnddeeccããrriiii:: iinnddiivviidduull ººii ccoonnvviinnggeerriillee ssaallee 2277
Importanþa individului 28
O vindecare misterioasã 30
Remisiunea „spontanã“ ºi efectul placebo 34
Sãnãtatea psihosomaticã 39
Biofeedbackul ºi capacitatea de a ne influenþa starea de sãnãtate 41
Un concept sistemic al sãnãtãþii 44
33 ÎÎnn ccããuuttaarreeaa ccaauuzzeelloorr ccaanncceerruulluuii 4455
Ce este cancerul? 45
Care sunt cauzele cancerului? 46
Sistemul imunitar: apãrarea noastrã naturalã împotriva bolilor 53
44 LLeeggããttuurraa ddiinnttrree ssttrreess ººii bbooaallãã 5599
Mãsurarea nivelului de stres ºi prezicerea bolilor 59
Stresul ºi vulnerabilitatea la boalã 64
Un sumar al descoperirilor: întoarcerea la individ 68
55 PPeerrssoonnaalliittaatteeaa,, ssttrreessuull ººii ccaanncceerruull 6699
O privire istoricã asupra legãturii dintre cancer ºi emoþii 70
Dovezile psihologice 75
Exemple din viaþa pacienþilor noºtri 80
Procesul psihologic premergãtor bolii 85
Cum sã lupþi cu cancerul 89
66 AAººtteeppttããrriillee lleeggaattee ddee ccaanncceerr ººii eeffeecctteellee lloorr aassuupprraa îînnssããnnããttooººiirriiii 9922
Profeþiile autoîmplinite 93
Ideile negative ale societãþii despre cancer ºi efectele lor 97
Construirea unui sistem de idei pozitive 98
77 UUnn mmooddeell ddee vviinnddeeccaarree aa ccaanncceerruulluuii ddiinn ppeerrssppeeccttiivvaa iinntteeggrraalliittããþþiiii ppeerrssooaanneeii uummaannee 110044
Un model holistic al apariþiei cancerului 105
Inversarea ciclului: un model holistic al vindecãrii 109
PPAARRTTEEAA AA DDOOUUAA CCããii sspprree ssããnnããttaattee
88 PPrrooggrraammuull:: tteeoorriiaa aapplliiccaattãã îînn pprraaccttiiccãã 111177
Un sumar al cãilor spre sãnãtate 118
Punerea programului în practicã 125
99 CCuumm ccoonnttrriibbuuiimm llaa pprroopprriiaa ssttaarree ddee ssããnnããttaattee 113300
John Browning: un istoric de caz 132
Bob Gilley: un istoric de caz 135
Interpretarea semnificaþiei unui eveniment 136
Identificarea contribuþiei dumneavoastrã la apariþia bolii 138
Acceptarea responsabilitãþii pentru starea dumneavoastrã de sãnãtate 141
1100 „„BBeenneeffiicciiiillee”” bboolliiii 114444
Rezolvarea problemelor cu ajutorul bolii 145
Legitimitatea nevoilor emoþionale 148
Identificarea „beneficiilor“ bolii 149
1111 CCuumm ssãã nnee rreellaaxxããmm ººii ssãã nnee vviizzuuaalliizzããmm vviinnddeeccaarreeaa 115533
Tehnica de relaxare 155
Relaxarea ºi imageria 157
Tehnica imageriei 159
Imageria pentru alte boli 163
Valoarea relaxãrii ºi a imageriei 165
Depãºirea posibilelor probleme legate de practicarea imageriei 166
1122 VVaallooaarreeaa iimmaaggiinniilloorr mmeennttaallee ppoozziittiivvee 116688
Criteriile unor imagini eficiente 171
Depãºirea problemelor legate de imagerie 174
Interpretarea desenelor ºi a imageriei pacienþilor noºtri 178
Imaginile mentale ca descriere a sinelui 190
1133 DDeeppã㺺iirreeaa rreesseennttiimmeenntteelloorr 119933
Tehnici de iertare a unor vechi rãutãþi — propria noastrã experienþã 195
Imageria pentru depãºirea resentimentelor 196
Experienþele pacienþilor noºtri în domeniul imageriei pentru depãºirea resentimentelor 198
Înþelegerea propriilor resentimente 201
1144 CCuumm nnee ccrreeããmm vviiiittoorruull:: ssttaabbiilliirreeaa ddee oobbiieeccttiivvee 220044
Beneficiile stabilirii unor obiective 205
Stabilirea obiectivelor: îndrumãri generale 208
Consolidarea obiectivelor prin imagerie 213
1155 GGããssiirreeaa ccããllããuuzzeeii iinntteerriiooaarree 221177
Descãtuºarea resurselor interioare: din experienþa pacienþilor noºtri 219
Însemnãri în jurnal 225
O altã abordare a cãlãuzei interioare 226
Imageria pentru comunicarea cu cãlãuza interioarã 228
1166 GGeessttiioonnaarreeaa dduurreerriiii 223311
Componentele emoþionale ale durerii 232
„Recompensele“ durerii: a învãþa sã nu folosim durerea ca pe o justificare 234
Metode de gestionare a durerii 235
Imageria pentru gestionarea durerii 237
Înlocuirea durerii cu plãcerea 240
1177 EExxeerrcciiþþiiiillee ffiizziiccee 224422
Prescripþia noastrã: o orã de exerciþii fizice de trei ori pe sãptãmânã 246 1188 CCoonnffrruunnttaarreeaa ccuu tteeaammaa ddee rreecciiddiivvãã ººii ddee mmooaarrttee 225500
Recidiva: feedbackul organismului 251
Moartea: o nouã decizie 254
Experienþele pacienþilor noºtri 256
Cum sã cãpãtãm o privire de ansamblu asupra vieþii ºi a morþii 260
Consecinþele fantazãrii despre moarte ºi renaºtere 262
1199 RReeþþeeaauuaa ddee sspprriijjiinn aa ffaammiilliieeii 226644
Acceptarea emoþiilor pacientului ºi ale dumneavoastrã 265
Stabilirea unei comunicãri deschise, eficiente ºi afectuoase 266
Încurajarea responsabilitãþii ºi participãrii bolnavului la vindecare 274
Recompensarea sãnãtãþii, nu a bolii 279
Cum sã faceþi faþã solicitãrilor unei boli de lungã duratã 283
A învãþa ºi a ne maturiza 285
Bibliografie 286
Mulþumiri
Le suntem profund recunoscãtori tuturor cercetãtorilor a cãror muncã a furnizat temeiul propriilor noastre eforturi ºi al acestei cãrþi.
Le mulþumim din suflet membrilor Facultãþii de medicinã a Universitãþii din Oregon, îndeosebi celor de la Catedra de radio- oncologie, pentru susþinerea moralã ºi încurajãrile pe care ni le-au dat în perioada naºterii acestui proiect, ca ºi membrilor Serviciu- lui de Radiooncologie ºi Secþiei de Radiologie de la Centrul Medi- cal al Bazei Aeriene „Travis“ a armatei SUA, pentru ajutorul acordat în conceperea unui program oficial care sã vinã în întâm- pinarea nevoilor emoþionale ale bolnavilor de cancer. O recunoº- tinþã deosebitã îi datorãm lui Oscar Morphis, oncolog principal la Asociaþia Oncologilor din Fort Worth, Texas, pentru sprijinul ºi înþelepciunea lui.
Interesul ºi încurajãrile pãrinþilor noºtri au fost pentru noi un ne- secat izvor de energie, pentru care le suntem profund recunoscãtori.
Pentru sprijinul lor preþios le mulþumim lui Robert F. White din Minnesota, lui Len ºi Anitei Halpert din New York, lui Dorothy Lyddon din California.
Mulþumim Institutului pentru ªtiinþe Noetice, care ne-a acor- dat o bursã foarte utilã, permiþându-ne sã muncim mai intens ºi sã ne extindem cercetãrile.
La redactarea acestei cãrþi au contribuit Jeanne Achter- berg-Lawlis, Anne Blocker, Bob Gilley, Frances Jaffer, Flint Sparks ºi, mai ales la diversele variante ale manuscrisului, Sharon Lilly.
Tuturor le suntem recunoscãtori.
Îi mulþumim de asemenea redactorului responsabil al cãrþii, Victoria Pasternack, pentru îndrumãrile ei ºi pentru devotamentul faþã de carte, ºi editorului nostru, Jeremy Tarcher, pentru ajutorul sãu extrem de util, pentru sfaturile sale ºi pentru prietenia sa, fãrã de care aceastã carte nu ar fi ceea ce este astãzi.
Mulþumiri speciale lui Reece ºi Doris Halsey, care au contri- buit la configurarea finalã a cãrþii.
O gratitudine cu totul aparte avem faþã de John Gladfelter, pen- tru sfaturile ºi înþelepciunea cu care a îmbunãtãþit în mod semni- ficativ calitatea vieþii noastre personale ºi profesionale.
În fine, am vrea sã le mulþumim pacienþilor noºtri, care au îm- pãrþit cu noi atât de mult din fiinþa lor ºi ne-au dat voie sã le împãr- tãºim ºi noi atât de multe din fiinþa noastrã.
Carl ºi Stephanie Simonton Îi sunt recunoscãtor secretarei mele, Marie Von Felton, care a introdus pe calculator numeroasele versiuni ale manuscrisului acestei cãrþi.
James Creighton
Partea întâi
Mintea ºi cancerul
Fiecare om contribuie în permanenþã la propria stare de sãnãtate.
Aceastã carte îºi propune sã le arate celor care suferã de cancer sau de alte boli grave cum pot contribui la propria vindecare, iar celor care nu sunt bolnavi, cum pot sã contribuie la menþinerea stãrii lor de sãnãtate.
Cuvântul „contribuie“ indicã aici rolul vital pe care dumnea- voastrã îl jucaþi în crearea propriei stãri de sãnãtate. Cei mai mulþi dintre noi presupun cã vindecarea este ceva ce ni se face din afarã ºi cã, dacã avem o problemã medicalã, responsabilitatea noastrã se limiteazã pur ºi simplu la a merge la un medic care sã ne vindece.
Lucrul acesta este adevãrat într-o anumitã mãsurã, dar reprezintã numai o parte a adevãrului.
Toþi contribuim la propria stare de sãnãtate prin ideile noastre, prin sentimentele ºi atitudinea noastrã faþã de viaþã, ca ºi în mod mai direct, de pildã prin exerciþii fizice ºi printr-un anume regim
1 Legãtura dintre minte ºi corp: o
abordare psihologicã a tratamentului
cancerului
alimentar. În plus, rãspunsul la orice tratament medical este in- fluenþat de încrederea noastrã în eficacitatea tratamentului ºi în personalul medical.
Cartea aceasta nu minimizeazã în niciun caz rolul jucat de me- dici ºi de restul personalului de specialitate pe parcursul tratamen- tului medical. Cum sã lupþi cu cancerulse concentreazã însã asupra a ceea ce puteþi face dumneavoastrã înºivã, în sprijinul tratamen- tului medical, pentru a avea sãnãtatea pe care o meritaþi.
A înþelege cât de mult poate contribui cineva la propria stare de sãnãtate sau de boalã este un prim pas semnificativ în procesul vindecãrii. Pentru mulþi dintre pacienþii noºtri este pasul crucial.
S-ar putea ca ºi pentru dumneavoastrã sã fie la fel.
Numele noastre sunt Carl ºi Stephanie Simonton. Suntem con- ducãtorii Centrului de Consiliere ºi Cercetare în Domeniul Cance- rului din Dallas, Texas. Carl, directorul medical al centrului, este oncolog radioterapeut, un tip de medic specializat în tratamentul cancerului. Stephanie este director pe probleme de consiliere ºi are pregãtire superioarã în psihologie.
Majoritatea pacienþilor noºtri, care vin la noi din toatã þara, au primit de la medicii lor diagnosticul de „incurabil“. Conform sta- tisticilor naþionale, ei au o speranþã medie de viaþã de un an. Dacã asemenea oameni cred cã numai tratamentul medical îi poate sal- va, însã doctorii le spun cã medicina nu le mai este de mare ajutor ºi cã probabil nu mai au decât câteva luni de trãit, ei se simt con- damnaþi, prinºi în cursã, neputincioºi ºi de obicei nu fac decât sã adevereascã pronosticurile medicilor. Dar, dacã îºi mobilizeazã resursele interioare ºi contribuie activ la propria vindecare, ei pot depãºi cu mult speranþa de viaþã care le-a fost prezisã ºi îºi pot îm- bunãtãþi semnificativ calitatea vieþii.
Ideile ºi tehnicile descrise în aceastã carte reprezintã metoda pe care noi o folosim la Centrul de Consiliere ºi Cercetare pentru a-i învãþa pe pacienþii noºtri sã contribuie la propria vindecare ºi sã ducã o viaþã împlinitã.
PUNCTUL DE PLECARE: „VOINÞA DE A TRÃI“
De ce sunt pacienþi care îºi recapãtã sãnãtatea, în timp ce alþii mor, deºi diagnosticul este acelaºi pentru ambele categorii? Carl a devenit interesat de aceastã problemã în timp ce-ºi fãcea rezi- denþiatul în oncologie la Facultatea de medicinã a Universitãþii din Oregon. Acolo a observat cã unii pacienþi care afirmau cã vor sã trãiascã acþionau adesea ca ºi cum de fapt n-ar fi vrut. Erau oameni cu cancer la plãmâni care refuzau sã se lase de fumat, bolnavi de cancer la ficat care nu încetau sã consume alcool sau pacienþi care nu se prezentau la tratament în mod regulat.
În multe cazuri era vorba despre oameni care, dacã ar fi urmat tratamentul, ar fi putut trãi încã mulþi ani de atunci încolo. ªi totuºi, deºi afirmau constant cã au nenumãrate motive de a trãi, aceºti pa- cienþi manifestau o apatie, o deprimare ºi o demoralizare mai inten- sã decât alþii care fuseserã diagnosticaþi cu boli în fazã terminalã.
Din aceastã ultimã categorie fãcea parte un mic grup de pacienþi care fuseserã trimiºi acasã dupã un tratament minimal, cu foarte mici speranþe cã urmãtorul consult periodic avea sã-i mai prindã în viaþã. ªi totuºi, ani mai târziu, oamenii aceºtia apãreau la uºa cabi- netului, pentru consultul anual sau bianual, într-o stare fizicã re- lativ bunã, contrazicând în mod inexplicabil statisticile.
Când Carl i-a întrebat cum îºi explicau starea lor de sãnãtate, a primit frecvent rãspunsuri de genul: „Nu pot sã mor pânã când fiul meu nu terminã facultatea“, sau: „Oamenii au prea mare nevo- ie de mine la muncã“, sau: „N-am de gând sã mor pânã când nu rezolv problema cu fiica mea“. Asemenea rãspunsuri aveau în co- mun convingerea acestor oameni cã ei puteau exercita o anumitã influenþã asupra cursului propriei boli. Diferenþa esenþialã dintre aceºti pacienþi ºi cei care nu voiau sã coopereze consta în poziþia lor faþã de boalã ºi în atitudinea lor pozitivã în faþa vieþii. Pacien- þii care continuau sã reziste, dintr-un motiv sau altul, aveau o mai puternicã „voinþã de a trãi“. Aceastã descoperire ne-a fascinat.
Stephanie, care îºi luase diploma în consiliere motivaþionalã, era interesatã de oamenii de succes — cei care pãreau meniþi sã ajungã în vârful ierarhiei afacerilor. Studiase comportamentul celor care obþineau performanþe ºi predase principiile acestui comportament altora, care nu se puteau lãuda decât cu realizãri medii. Încercarea de a studia bolnavii de cancer în acelaºi mod ni s-a pãrut întemeiatã.
Urma sã aflãm ce au în comun cei care suportau bine boala ºi prin ce se deosebeau de cei care o duceau prost.
Dacã diferenþa dintre pacientul care îºi recapãtã sãnãtatea ºi cel care nu se vindecã este, în parte, o chestiune de atitudine faþã de boalã ºi de încredere în capacitatea noastrã de a o influ- enþa într-un fel sau altul, atunci, ne-am întrebat noi, cum am pu- tea sã influenþãm ideile pacienþilor în direcþia pozitivã? Am putea oare sã utilizãm metode specifice psihologiei motivaþiona- le pentru a le induce ºi a le spori pacienþilor „voinþa de a trãi“?
Începând din 1969, am început sã examinãm nenumãrate posi- bilitãþi, luând în considerare tehnici psihologice diverse precum grupurile de întâlnire, terapia de grup, meditaþia, imageria, gân- direa pozitivã, tehnicile motivaþionale, cursurile de „dezvoltare a minþii“, precum cursurile Silva sau cele de dinamicã mentalã, ºi biofeedbackul.
Din studiile de biofeedback am aflat cã anumite tehnici îi pot ajuta pe oameni sã influenþeze procese interne din propriul orga- nism, ca de exemplu pulsul ºi tensiunea arterialã. Un aspect im- portant al biofeedbackului, aºa-numita imagerie mentalã, s-a dovedit a fi o componentã principalã ºi a altor tehnici studiate de noi. Cu cât aflam mai multe despre ea, cu atât eram mai intrigaþi.
În esenþã, procesul imageriei presupunea o perioadã de rela- xare în cursul cãreia pacientul încerca sã vizualizeze în minte un þel sau un rezultat la care dorea sã ajungã. Bolnavii de cancer în- cercau de pildã sã-ºi imagineze cancerul, tratamentul care îl dis- trugea ºi, cel mai important, mecanismul de apãrare al propriului lor organism intrând în acþiune. Dupã ce am discutat cu Joe Ka- miya ºi Elmer Green, doi remarcabili cercetãtori în domeniul
biofeedbackului de la spitalul Menninger din Houston, am decis sã folosim tehnicile imageriei cu pacienþii noºtri bolnavi de cancer.
PRIMUL PACIENT: UN EXEMPLU SPECTACULOS
Primul pacient împreunã cu care am încercat sã punem în prac- ticã teoriile noastre pe atunci încã nedefinitivate a fost un bãrbat de ºaizeci ºi unu de ani care a venit în 1971 la spitalul facultãþii cu o formã gravã de cancer de gât. Omul era foarte slãbit, ajunsese de la 60 la 45 de kilograme, abia îºi putea înghiþi saliva ºi respira cu greu. ªansele sã supravieþuiascã cinci ani erau de sub 5 la sutã.
Doctorii de la facultatea de medicinã dezbãtuserã serios proble- ma dacã sã-i administreze vreun fel de tratament, pentru cã era foarte posibil ca acesta sã nu reuºeascã decât sã-l facã mai neferi- cit, fãrã a-i ameliora sensibil starea de sãnãtate.
Carl a intrat în cabinetul de consultaþii foarte hotãrât sã-l deter- mine pe acest om sã participe în mod activ la tratament. Era un caz care justifica folosirea unor mãsuri excepþionale. A început prin a-i explica pacientului cum putea el însuºi sã influenþeze cursul propriei boli ºi i-a schiþat un program de relaxare ºi image- rie bazat pe cercetãrile noastre. Bãrbatul urma sã-ºi rezerve trei perioade de câte cinci pânã la cincisprezece minute în fiecare zi — di- mineaþa la sculare, la prânz dupã masã ºi seara înainte de a mer- ge la culcare — în care trebuia mai întâi sã se echilibreze, ºezând liniºtit ºi concentrându-se asupra muºchilor din corpul sãu, de la cap pânã la picioare, îndemnând fiecare grup de muºchi sã se re- laxeze. În aceastã stare trebuia apoi sã se imagineze într-un spaþiu agreabil ºi liniºtit — ºezând sub un copac, lângã un pârâu sau în orice alt loc care i-ar fi plãcut. Aici urma sã încerce sã-ºi vizualize- ze cancerul în orice formã ar fi putut.
Mai departe, pacientul trebuia sã-ºi imagineze tratamentul sãu, radioterapia, sub înfãþiºarea a milioane de particule minuscule de
energie care loveau în drumul lor toate celulele, atât pe cele sãnã- toase, cât ºi pe cele canceroase. Celulele canceroase, mai slabe ºi mai dezorientate decât celulele obiºnuite, nu erau capabile sã re- pare daunele, i-a sugerat Carl, aºa încât celulele sãnãtoase aveau sã rãmânã întregi, în timp ce acelea canceroase aveau sã moarã.
În ultima ºi cea mai importantã etapã pacientul urma sã vizu- alizeze sosirea globulelor albe din propriul organism, nãvala lor peste celulele canceroase, selectarea ºi transportul celor moarte sau aflate pe moarte ºi eliminarea lor din corp prin rinichi ºi ficat.
Cu ochii minþii, pacientul trebuia sã-ºi vadã cancerul micºorân- du-se ºi sãnãtatea revenindu-i. Dupã ce încheia un asemenea exer- ciþiu, putea sã se întoarcã la programul obiºnuit al zilei.
Ceea ce s-a întâmplat a depãºit cu mult orice experienþã a lui Carl în tratarea bolnavilor de cancer prin metode pur medicale. Radio- terapia a funcþionat excepþional, iar bãrbatul nu a avut aproape niciun fel de efecte secundare pe piele sau pe mucoasa bucalã ºi la- ringalã. La jumãtatea tratamentului a reînceput sã mãnânce. ªi-a recãpãtat din putere ºi din greutate. Cancerul a dispãrut progresiv.
În cursul tratamentului — atât al radioterapiei, cât ºi al image- riei —, pacientul a afirmat cã sãrise o singurã ºedinþã de vizualiza- re, într-o zi când fãcuse o plimbare cu maºina cu un prieten ºi rãmãsese blocat într-un ambuteiaj. Fusese foarte supãrat, atât pe sine însuºi, cât ºi pe prieten, pentru cã simþise cã, pierzând o sin- gurã ºedinþã, starea de sãnãtate îi scãpa de sub control.
Rezultatele acestui tratament au fost entuziasmante, dar, în acelaºi timp, într-o anumitã mãsurã înfricoºãtoare. Posibilitãþile care pãreau sã se deschidã în faþa noastrã erau mult dincolo de tot ceea ce pregãtirea medicalã universitarã a lui Carl îl învãþase sã prevadã.
Pacientul a continuat sã progreseze, pânã când, în cele din urmã, dupã douã luni, n-a mai dat niciun semn de cancer. Convin- gerea sa cã îºi putea influenþa cursul bolii a ieºit la ivealã cu toatã tãria atunci când, cãtre sfârºitul tratamentului, i-a spus lui Carl:
„Domnule doctor, la început am avut nevoie de dumneavoastrã ca
sã mã fac bine. Acum cred cã dumneavoastrã aþi putea foarte bine sã dispãreþi, ºi eu tot m-aº descurca“.
Dupã remisiunea cancerului, pacientul a decis de unul singur sã foloseascã tehnica imageriei pentru a-ºi uºura o artritã care îl chinuia de mai mulþi ani. ªi-a închipuit leucocitele trecându-i peste încheieturile braþelor ºi picioarelor, luând cu ele toate aspe- ritãþile, pânã când suprafeþele respective rãmâneau netede ºi cura- te. Simptomele artritei s-au atenuat treptat ºi, deºi au revenit din timp în timp, bãrbatul a început sã practice pescuitul în ape re- pezi, un sport destul de dificil chiar ºi fãrã artritã.
În plus, pacientul a hotãrât sã foloseascã tehnicile de relaxare ºi vizualizare pentru a-ºi ameliora viaþa sexualã. Deºi suferise de im- potenþã timp de peste douãzeci de ani, dupã câteva sãptãmâni de practicã a ajuns la o viaþã sexualã completã ºi starea sãnãtãþii sale i-a rãmas foarte bunã în toate privinþele timp de peste ºase ani.
Faptul cã rezultatele acestui prim caz au fost atât de spectacu- loase a fost un noroc pentru noi, deoarece, atunci când am început sã vorbim deschis în cercurile medicale despre experienþele noas- tre ºi sã avansãm ideea cã pacienþii aveau o influenþã mult mai mare asupra cursului bolii decât se credea de obicei, ne-am con- fruntat cu reacþii negative foarte puternice. Au existat chiar nume- roase momente când noi înºine ne-am îndoit de propriile noastre concluzii. Ca toatã lumea — ºi aici ne referim mai ales la cei cu pre- gãtire medicalã —, ºi noi fuseserãm învãþaþi sã considerãm cã boa- la li se „întâmplã“ oamenilor fãrã ca ei sã aibã posibilitatea vreunui control individual de naturã psihologicã asupra cursului ei ºi fãrã sã existe aproape nicio legãturã cauzalã între boalã ºi ceea ce se în- tâmpla în restul vieþii lor.
Am continuat totuºi sã folosim noua metodã. Deºi uneori nu a dat rezultate, în cea mai mare parte a cazurilor ea a produs schimbãri semnificative în modul cum pacienþii rãspundeau la tratament. Pânã astãzi, la mai bine de ºapte ani de când Carl a lucrat cu acel prim pacient, am elaborat, pe lângã vizualizare, o serie de procedee pe care le-am folosit cu pacienþii noºtri, mai
