ERNST CASSIRER

Tehnoredactot'. Rodica Boacd

@ 2015 Editura Paideia Pia(a

Unirii

^{nr. 1, sector 3}

Bucureqti, Romnnia rel.: 021.316.82.10 e-mail: office@Paideia.ro

www.Paideia.ro www.cadourialese.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii ^{Nafionale a RomAniei} CASSIRER, ERNST

Filosofia formelor simbolice : (introducere) : formd

ti

tehnici ^{gi alte} scrieri / Ernst Cassirer ; trad': Alexandru Boboc - Bucuresti : Paideia, 2015

ISBN 978-606-748-086-3 I. Boboc, Alexandru (trad.)

r30.2

ERNST CASSIRER

FILOSOFIA FORMELOR

SIMBOLICE (Introducere) FormI qi tehnicl qi alte scrieri

Cassirer prin el insu;i

Edilie,

traducere, note _$i

postfa![

de

ALEXANDRU BOBOC

ilaldela

Traducere dapri: ERNST CASSIRER. Philosophie der rymbolischen Formen, Erster Teil: Die Sprache,4, Aufl., Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1964, pp.3-52;

krm

und Technik; Mythische4 Asthetischer und Theoretischer Raum, in: Symbol, Technik, Sprache. AuJsiitze aus den Jahren 1927-33, F. MeinerVerlag, Hamburg, ^1985, pp.39-139; Newtonund Leibniz,in: Philosophie und exakte Wis senschaft. Kleine re SchriJter, V. Klostermann, Frankfurt a.M. 1969, pp. 132-164.

Cug*r$xns

Noti introductivi... ...7

Filosofia formelor simbolice:

Introducere ... ...9

Formi si tehnici ...7t Notele autorului

...12g

Spatiu mitic, spafiu estetic gi

spatiu teoretic

...131

Disculii ...752 Notele editorului ... t5g

Newton si Ieibniz

...161

Anexe ...7g7

1. Tabel cronologic. Viata

si

opera ...1)7 2. Scrieri principale. proiectul editorial ...201 3. Lista traducerilor

in limba

romdni, ...207 4. Bibliografie

(selectie)

...207

Postfati: Cassirer: Lirrnbai, cunoastefe qi culturi in ,,Filosofia formelor

simbolice"

₂₁₉

Lucrd,ri princiPa.lc:

Das Erkenntnisproblem

in

der Philosophie

und

Wissenscbaft der neueren Zeit @ol.

l,

1906;

vol.

II, 1907; vol. 111,7920; vol. IV, ¹⁹⁵⁷

-

^{Problema cunoas-}

terii

in

filosofia gi gtiinla

moderni);

Substanzbergriff

un d, Funkt ^{i on} sbegri.ff ^(1.9 10, Conceptul de substanti si conceptul

de funclie);

Freibeit uncl Form ^(1976,

Libefiate si formi);

Pbilosopbie

der

symboliscben Formen (1923

- ^{vol. I, Limbajul;}

¹⁹²⁵

- ^vol'

^II,

GAndirea

mitice;

¹⁹²⁹

- ^{vol. III,}

Fenomenologia cunoasterii); Spracbe

und

Mytbos

(l)24,

Limbai _Ei

mrt); Indiuid.uum und Kosmos

in

der Pbilosopbie der Renaissance

0927, lndivid si

cosmos

in

^Filosofia

Renaqterii); Die Pbilosopbie der AuJhldrung ^(.1932,

Filosofia luminilor);

Determinismus

und

^Indeter- minismus

in

der modernen Physik (1936, Determi- nism gi indeterminism

in

fizica

moderni);

Descartes

(193D; Zur

Logik der Kulturwissenschalten ^(1942, Despre logica gtiinlelor

culturii); An

^{Essay on Man}

(1944,F;et

despre om); Tbe

Mltb

of tbe State(1945,

Mitul

statului); Structuralism

in

Modern Linguistics (t946); wesen und,.Wirkung der SymbolbegNlf0g56).

Contribuliile lui

^Cassirer

^se

situeazd astfel

in

procesul modern al

elaboririi

semioticii si filosofiei

limbajului, al istoriei si teoriei

^stiintei,

al

^filosoliei

culturii si

antropologiei filosofice, domenii

in

care scrierile

amintite

constituie

puncte de

referintd

in

afirmarea

modernititii culturii

^europene.

Reline atenqia,

in

acest context, admiratia pentru valorile perene ale gtiinfei _9i lilosofiei si preocuparea pentru a le propune

in

contemporaneitate ca puncte nodale ale

oricirei

construcfii teoretico-metodologice veritabile.

Dincolo

de aceasta, Cassirer a contribuit el insusi la punerea temeliilor noii

lumi

a

$iintei

^{9i a} cugetlrii.

m[s$*FXe F#ffimffifl#ffi

Sm#$$ffiEXflffi :

Egl$rqldcsceye'

T

Punctul

de

plecare

al

speculatiei filosofice este tnarcatprin conceptul de

fiinti. in

momentul

in

care Acesta se constituie ca atare, intrucAt

in

fata multitu-

dinii existentelor si a yarietdtii existentului

^(des Seienden) se trezeste

constiinta despre

unitatea fiintei, atunci apare si orientarea specific

filosofici

a reflectiei despre lume. Aceasti reflectie

rimlne inci tnulti

vreme angaiatd,

in

sfera existentului,

pe

care

ea tinde insa si-l plriseasci si si

?l depiseasci.

Urmeazi.

si

fie explicate inceputul si originea, _,,funda- mentul" ultim al

oricirei

fiinte: dar, pe

clt

de limpede se pune aceastl, intrebare, pe atat de putin rispunsul gisit pentru ea satisface prezentarea cea mai generall a problemei

in

determinarea ei particulari concreti.

Ceea ce este desemnat drept esenta, substanta lumii nu o deplseste pe aceasta

in

mod principial, ci este doar

un

extras din insdsi aceasti lume. Este ales un existent izolat, deosebit si delimitat pentru ca din el

sI derive

toate celelalte

in mod genetic si si

^se

Ernst Cassirer, Pbilosopbie der symboliscben Formen, Erster Tel: Die Sprache, 4. Aufl., \J7issenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1964, pp. _3-52: Ein- leitung und Problemestellung.

10

,,explice".

Aceastl explicalie

se mentine

totusi, in forma ei generall, chiar

dacd,

in

cadrul acelorasi

limite

metodice,

se

^prezintd,

ca

schimbdtoare. La inceput, aceasta este

o

existenti

concretl

singulari, chiar senzoriall, o _,,materie

originari"

concreti, care este prezentatl drept ultim fundament pentru totali- tatea fenomenelor;

atunci

explicatia

se

orienteazl

insi citre

^{ideal si,}

in

locul acestei materii, se impune un ,,principiu" pur ^abstract al deducfiei si fundamen-

tirii. Dar si

acesta, examinat

mai

indeaproape, se afla incd. intre,,elementul fizic" si cel,,spiritu al".

Oricit de mult poafie

aceastl culoare

a

idealului, acesta (,,principiul") este foarte strlns legat de cealaltdlaturd

a lumii existentului. in

acest sens,

numirul lui

Pitagora, atomul lui Democrit

rimin,

oric2t de mare este distan{a care

ii

desparte pe amAndoi de materia de baz\. a Ionienilor, un hibrid metodic,

in

sine

inci

neaflAndu-si

propria naturi, inci

nedecis

in

ce priveste adevdrata sa patrie

spirituali.

Aceastl nesi-

guranti interni

este depigita

delinitiv

abia

in

teoria Ideilor a

lui

Platon.

Marea realizare sistematici

si istorici a

acestei doctrine consti

in

faptul

ci in

ea apare mai

intii in

formd

expliciti

principala premisi spirituaia a tuturor notiunilor filosofice si a tuturor explicaliilor filosofice.

Ceea ce Platon ciuta sub denumirea de ,,Idee", acesta

era activ ca principiu

imanent

inci in incercirile inifiale de explicare la eleati, la pitagoricieni,

la Democrit;

insi

abia la el acest principiu devine con- stient de ceea ce este si ce inseamnd. Platon insusi a

inteles contributia lui filosofica in

acest sens.

in

operele sale

de

maturitate, ?n care ridica spre cea

mai inaltd

treapttr

a claritalii

premisele

logice

ale doctrinei sale, Platon ptezefltaaceasta drept diferenqa

hotlrdtoare,

care desparte speculatia sa

de

cea a

presocraticilor:

cici la el fiinta,

care

Ia ceilaiti

era luatd caun punct deplecarefixin forma unui existent determinat, a fbst recunoscute pentru prima

oari

ca

11

lroblemd.

^El

nu

se intereseaztr doar

de

clarificarea, slntctura si compozitia

fiintei,

ci de conceptulaces_

tora si de semnificatia _acestui concept.

in

fata acestei

intrebiri

severe si a acestei cerinte riguroase pilesc toate celelalte incerclri de elucidare initiale, devenind

sirnple povestiri, mituri despre fliniil.

Deasupra ncestei explicatii mitico-cosmologice _{urmea zd, sd se} ridice acum explicatia

dialectici propriu-zisi,

care nu mai

rlmine

fixatd, de simpla

ei

stare,

ci

face

si

fie evident sensuleiabstract, configuratia sa sistema_

tic-teieologici. Abia cu aceasta, si

gindirea,

care

in

filosofia greaci _{de la} ^parmenide _{trecea drept o notiu_}

ne echivaienti pentru

fiinti,

?si dobAndeste noua si

rnai profunda ei insemndtate. Abia acolo

unde notiunea de

fiinti

contine sensul riguros determinat

al problemei, gAndiea

capita sens determinant si

valoare de

principiu. Acum

ea

nu mai sti

numai

alituri

de

fiintl,

nu este o

simpil

reflectare _,,asupra,, rtcesteia, ci propria sa

formi intimi

este aceea care, la rdndul ei,

determinl

forma

interioafi a fiin\ei.

in

dezvoltarea

istorici

a idealismului reapare, pe cliferite

trepte,

aceeasi

trisdturi principali tipici.

Acolo unde

se

accepti conceptia realisti

despre lume, unde e vorba de

o

calitate

ultimi

a lucrurilor ca

fiind

baza

pentru orice

cunoastere, idealismul transformi

insisi

aceastd, calitate

intr-o problemi

a

gindirii.

Aceasti evolutie se recunoaste nu numai

in

istoria filosofiei,

ci

si ?n stiintele particulare. Nici

in

acest caz

drumul nu

merge numai de

la

_,fapte,, la ,,legi", iar de la acestea din nou inapoi la ,,axiome,, si ,,principii", ci tocmai aceste axiome si

principii

care, pe o

anumiti

treaptd, a cunoasterii, constituie ultima si completa expresie a rezolvd,rii, trebuie, pe

o alti

treaptd,

si redevini problemi.

^prin urmare, ceea ce stiinta numeste ,,fiintd" si ,,obiect,, al ei

nu

mat apare ca

o

stare de fapt

pur

si simplu, de nedezmembrat,

Vezi indeosebi: Sofistul, Z43 Cff.

ci orice nou mod si oricare

noui

orientare a reflectiei constituie un nou moment. Rigida noliune de

fiinli

incepe astfel

si

se integreze intr-o miscare generall, si unitatea liintei

in

genere poate numai ca tel, nu ca inceput al acestei

misciri, si iie ganditi. in

mdsura

in

care aceastl conceptie se

desfisoari

si se impune

?n gtiinla

insisi,

se clatind

in

ea terenul ^naivet teorii

a reflectdrii. No(iunile

fundamentale

ale fiecirei stiinte,

mijloacele

cu

care gtiintele

isi formuleazi intreblrile si

solutiile,

nu mai

^apar

ca

reproduceri pasive ale

unei fiinle

(Sein) date,

ci ca

simboluri intelectuale create de-sine-stititor. Cunoagterea mate- matica-fiztcd a fost aceea care a devenit constienti cel mai devreme si cel mai riguros de acest caracter de simbol al mijloacelor ei de

bazil.

^{Heinrich Hertz,}

in

observatiile preliminarii

cu

care igi face introdu- cerea Ia lucrarea sa ,,Principii ale mecanicii"

a

^dat

noului

ideal

de

cunoaqtere, spre care se ?ndreapti

aceastl

intreagi

evolutie, expresia

lui

cea mai preg-

nanti. El considerl

^aceasta

drept

sarcina cea mai

apropiatl qi mai impoftantl a

cunoasterii naturii, deoarece ea ne permite

sI

prevedem experiente:insi procedeul

folosit de

ea

pentru a obfne

^elemente

viitoare din

cele

trecute consti in faptul ci,

din obiectele exterioare, noi ne creim,,fictiuni interioare sau simboluri" de o asemenea naturi

incit

^consecin- tele necesare

in

mod logic ale imaginilor sunt intot- deauna din nou imagini ale imaginilor ce aparfin

in

mod natural obiectelor imaginate. ,,Odata ce am reusit ca din experien(a acumulattr pdoa atunci

si

obtinem imagini despre calitatea

cetuti,

putem

in

scurt timp

si

tragem concluziile

din

^{ele gi}

din

rnodelele care

Aminunte

in leglturl

^{cu aceastrl problernl vezi in}

lucrarea n<rastrl: Zur Einstcini.schcn Relatiuitatst' beorie(,Cu privire la teoria relativitalii lui Einstein"), Rer\in, 1,921,; vezi mai ales pritnul capitril despre:

,,Noliuni despre mlsurit si no(itrni tlcspre obiecte".

rrrrrrau

si

aparl.

in

lumea exterioard

dupi

mai mult thnp sau

datoriti

propriei noastre interventii... Ima_

ginile despre care vorbim sunt reprezentirile _noastre clespre

iucruri; cu

acestea

din urmi

ele prezintd o

concordanti esentiall,

cal.e

se

afld

in

indeplinirea t'erintei mentionate, dar care, pentru scopul ei, nu

treltuie

sd"

aibi in

continuare

vreo

concordanti cu lucrurile. De fapt, nici nu stim si nici nu avem vreun rnijloc sa

aflim

daca

reprezentirile

noastre _despre lucruri

concordl

cu acestea

in

altceva decdt tocmai intr-o relatie fundamentali"s.

Astfel, teoria naturalist-stiintifici _a cunoasterii, pe ca[e se bazeazd" insusi

HeinrichHefiz,

teoria,,sem_

nului", asa cum a fbst dezvoltati pornind de la Helm-

Iroltz, continui

sa

intrebuinteze limbaiul

teoriei reflectirii;

insi

notiunea ,,imagine,, a suferit acum

in

sine o modificare

interni.

Cici in locul unei oarecare r.tscmdndri de continut cerute intre imagine _si fapt a

Irpirut acum o expresie

logici

cu mult mai complexi rr

raportului, o

conditie

intelectuali generali,

care satisface

notiunile de

bazd.

ale

cunoasterii fizice.

Vuloarea

ei nu consti in

reflectarea

unei

existente (l)asein) _date,

ci in

ceea ce presteazi ea ca mijloc

tle

cunoastere,

in

unitatea fenomenelor

pe

care o produce ea ?nsisi

din

sine. Corelatia obiectelor si

lelul dependentei lor reciproce trebuie

cuprinse in sistemul notiunilor

de

fizicd,

- ^dar

^{aceasti, privire}

rle ansamblu este

posibili

numai

in

misura

in

care luceste notiuni apartin

inci

de la inceput unei anumite clirectii de observare unitard a cunoasterii. Obiectul nu se prezintd sub forma unui

in

sine pur, indepen_

clent de categoriile esentiale ale cunoasterii naturii, ci numai

in

aceste categorii, care constituie propria sa

formi. in

^acest sens, pentru Hertz

notiunile

de lxtzd, ale mecanicii,

in

speciai

notiunile

de

masi

si Heinrich Hertz _, Die prinzipien _der Mechanik(,,princi_

piile rnecanicii"), Leipzig,, 1894, p. 1 ff .