Genealogia moralei

Fnrponrcu NrprzscHn

Genealogia moralei

Traducere din limba germand de JaNrNa IaNogr qi Honra SraNca

Prefatd de Iou IaNogr O scriere polemrca

intru

intregirea

qi

aprofundarea recent apSrutei lucriri ,,Dincolo ^de Bine qi de Riu".

Editia a

II-a,

revdzut1.

CupnrNs

PREFATA

...5

NOTA ASUPRA

EDrTrEr..

^..,...37

cuvANT

iNarNrp

... se

DTSERTATn

ixrlr

,,BINE $I RAU", ,,BUN $I NOCIV"... ...-.... 49 DISERTATIA A DOUA

,,VINA,,, ,,CON$TIINTA NOCIVA'' gI ALTELE

ASEMENEA

LOR

...87

DISERTATIA A TREIA

CARE E SENSUL IDEALURILOR ASCETICE?... 139

Drsnnralm

tNrer

,,BINE gI _{RAU,,, ,,BUN} gI NOCIV2,,

2 Yezi in .prefa!5 explicarea echivaiirii conceptelor cle baz6, getmane, ,,gut"-,,Biise",, ,,gut"-,,Schlecht" prin ,,binel'-,,riutt, ,,bun"-,,nociv" (n. trad,.),

1

-

^{Acegti psihologi englezi, c5.rora pAnd acum le da-}

torim unicele incercdri de a ajunge la o istorie a originii moralei, reprezinti prin persoana lor o garadi nu u$or de dezlegat; sunt chiar de acord c[, in calitatea lor de ^qa- rade intruchipate, au un avantaj esenlial asupra cdrli- Ior lor

- ei ingigi sunt interesanti!

Aceqti psihologi englezi

-

^{ce vor ei de fapt?}

^Ii

^{aflim mereu,} voluntar ori involuntar, cu aceeagi preocupare, gi anume

si

aduci in prim plan acea partie horuteuse a lumii noastre lSuntrice gi

sI

caute principiul _activ, hotirAtor, diriguitor al evo-

lufiei, tocmai acolo unde mAndria intelectuali a omului

linea

^{cel mai pulin s[} o descopere (de exemplu in acea uis inertiae a obignuinlei, sau in uitare, sau in oarba gi

intAmplitoarea impletire qi angrenaj al ideilor, sau in

ceva pur pasiv, automat, de natura unui reflex, molecu-

lar ^gi funciarmente stupid). Ce-i impinge de fapt pe aceg-

ti

^psihologi

si

meargS" mereu tocmai in direclia aceas-

ta?

SE fie oare vreun instinct tainic, perfid, vulgar, poate chiar sie insugi nemdrturisit, de minimalizare a omului? Sau poate cumva vreo

binuiali

pesimistd, lipsa de incredere a unor idealigti deceplionali, acri\i,

otr[vili

qi plini de fiere? Sau vreo ostilitate subterani mirunt5,

o ranchiund fal6 de cregtinism (9i

fali

de Platon), care n-a ajuns, poate,

si

treaci nici micar pragul congtiin- tei? Sau chiar un gust pervers pentru bizarertt, pentru

Fnrennrcn Nlnrzscnp

paradoxuri dureroase, pentru incertitudinile gi ^absur- dul existenlei? Sau, in fine

-

^{cAte ceva din toate acestea,}

pufini

vulgaritate,

pulini

amirbciune, pulin anticreg- tinism, un pic de mAncdrime gi chef de piper?...

Mi

^se

spune insi

ci

ei ar fi pur ^gi simplu nigte broscoi bitrAni, reci ^gi plictisitori, care lopdie in jurul oamenilor, se tA- rbsc _{Ai se} strecoari in oameni ca gi cum ar fi in elemen-

tul

^{1or, adic[ intr-o}

mlagtin6. Mi

impotrivesc acestui lucru, mai mult, nu-i dau crezare; gi daci ne este permis

si

ne formulim o

dorinli

acolo unde nu suntem capabili

si

cunoagtem, atunci doresc din

toati

inima ca, in ceea ce-i privegte, lucrurile sh stea tocmai invers,

-

^{anume ca}

acepti cercetitori care pun sufletul sub microscop

si

fie

in fond nigte

flpturi

viteze, generoase qi mAndre, ^cate qtiu s6-gi

lini

^inima gi durerea in frAu, gi care s-au in- vhlat

si

jertfeasci toate aspiraliile anume adevirului,

oricirui

adevir, chiar

qi

adevirului simplu, aspru, urAt, respingitor, anticreqtin, imoral...

Cici

^{gi aseme-}

nea adeviruri existS.

2

Tot respectul, agadar, pentru spiritele bune care i-ar putea guverna pe acegti istorici ai moralei! Din pdcate,

sigur este

insi

c5 tocmai

spiritul istoric

^{le lipseg-}

te, ^c6. toate spiritele cele bune ale istoriei i-au l6sat in drum!

Ei

^gAndesc cu

tolii,

a$a cum obignuiau cAndva

vechi fiIosofi:

esenlialmente

anistoric; aici nu ^inca-

pe nici o indoialS. CArplceala moral-genealogiei lor iese

chiar de Ia inceput la iveald,

indati

^ce vine vorba de a

stabili provenienla noliunii de ,,bine" ^gi judecare a ei. ,,La origine

-

decreteazd

ei-

acliunile neegoiste au fost I5u- date ^gi definite ca bune, de citre cei cirora le erau des-

tinate, agadar de citre cei cirora le erau

utile;

^{mai tAr-}

ziu originea laudei a fost

uitat6,

iar acliunile neegoiste 52

53

Genealogia moralei au fost pur _$i simplu acceptate ca fiind bune, pentru ci,

din obignuinld,

ele fuseser[ totdeauna iiudate qi re- ceptate ca binele

-

^ca gi cum ele ar fi in sine binele.', Se vede imediat: aceastd primd deductie prezintd deja toa- te

trisiturile

tipice idiosincraziei psihologilor _englezi,

-

avem aici ^qi ,,utilitatea", ^gi ,,uitarea", qi ,,obignuin! ^a,, ,

iat

la sfArgit -,,eroarea". Totul ca temei al unei evaluiri, de care pAni acum omul superior fusese mAndru ca de un soi de privilegiu al omului in general. Aceastd mAndrie

trebuie

smeriti, aceasti evaluare trebuie subevaluatd:

a fost oare lelul ^{acesta atins?...}

in

^primul rAnd imi e la indemAnd

si

constat cd teoria respectivi cautd qi pla-

seaz6. vatra originari a noliunii,,bine" intr-un loc gregit:

verdictul ,,bine"

nu

eman5" de la cei cirora li ^se face,,bi- nele"! Mai degrab6 cei ,,buni", adicd cei nobili, distingi, puternici, cei sus-pugi gi bine inten{ionati au fost chiar ei cei care s-au receptat pe sine ca buni gi faptele lor ca

fiind binele, adici de prim rang, stabilind acest lucru in opozilie cu tot ceea ce era josnicie, meschinirie, vulga- ritate, mitocinie. Din acest

patos al distan!ei

^qi-au

luat ei in primui rAnd dreptul de a emite valori, de a le defini: ce sd le mai pese de utilitate! Punctul de vedere

utilitar este cAt se poate de

striin

gi de nepotrivit tocmai in raport cu lAgnitorul izvor fierbinte al judecililor _de valoare care ordon eaz\. r angurile superioare, distanlele in rang: aici sentimentul a ajuns tocmai la punctul opus

acelui grad inferior de cdldur6, care devine premisa oricirei inlelepciuni chibzuite qi

oriclrui

calcui de uti- litate,

-

^{gi aceasta} nu numai pentru o singuri

dati,

nu numai pentru o or5. de exceplie, ci permanent. Patosul superioritSlii gi al distanlei, cum spuneam, sentimentul general fundamental, durabii gi dominator al unei cate-

gorii superioare stipAnitoare, comparativ cu una infe- rioar5., cu un,,de ^jos"

-

^{aceasta este} originea opozi{iei

FRrnnnrcs Nrorzscnn

dintre,,bine" gi,,nociv". (Dreptul Domnilor de a da nume merge atAt de departe, incAt am putea concepe chiar ^gi originea limbii ca o expresie a stipAnitorilor: et zic ,,asta

este cutare gi cutare", ei pecetluiesc orice obiect qi

fapti

cu o anumiti vocabuli ^qi prin aceasta ie gi iau in stdpA-

nire.) De la originea aceasta pleaci gi faptul c5, din ca-

pul locului, cuvAntul,,bine"

nu

este neapirat legat de

acliuni,,neegoiste": aqa

il

consideri superstilia ^respecti- vilor ^geneaiogi ai moralei. Antiteza,,egoist"-,,neegoist", care

si

se

impuni

din ce

in

ce congtiinlei omului, ^se petrece mai degrabd

in

condiliile

declinului

^judeci-

lilor

^de valoare aristocratice,

-

^ca

si

^{folosesc limbajul}

meu, iar

instinctul

^de

turml

^{este cel} care ajunge in sfArgit Ia acest cuvAnt (qi

cuvinte).

Dar chiar qi atunci mai dureazb, multl" vreme pAni cAnd acest instinct

si

se instipAneasci

in

asemenea

misuri,

incAt evaluarea morald s5

rimAni

atdrnati. gi impotmoliti

in

aceasti antitezh (cum se intAmpli, de pildi, in Europa de astS,zi:

actualmente prejudec ata cave consideri inc5. de pe acum noliunile ,,moraI", ,,neegoist", ,d6sint6ress6" ca fiind de

valoare egal6, domnegte cu puterea unei _,,idei fixe" gi boli de cap).

3

Dar in al doilea rAnd: fS.cAnd total abstraclie de in- consistenla istorici a ipotezei date cu privire la originea judecitii de valoare ,,bun", aceasta suferi in sine de un

nonsens psihologic. Utilitatea acliunii neegoiste ar fi

fost

l

sursa laudei ce

i

se aduce, iar aceasti origine ar fi

fost

_r:

uitatS.:

-

^{cum ar putea}

^fi

insd chiar numai

posibil5.

I

o asemenea uitare?

Si

se fi intrerupt cAndva

utilitatea

i unor astfel de acliuni? Dimpotrivd: utilitatea aceasta

a

'$

fost in toate timpurile mai degrabi o experienli de zi

cu

_I

zi, agadar ceva mereu gi din nou subliniat; prin

urmare,

I

55 Genealogia moralei

in loc

si

dispari din conqtiinli, in loc sA fie

dati uitirii,

ea a trebuit

si

se imprime

in

conqtiinld cu o claritate din ce in ce mai mare. Cu cAt este mai rezonablld. teoria opus5. (motiv pentru care ea nu este totugi mai adevira-

ti),

anume cea pe care o va prezenta, de

pildi,

Herbert

Spencer; acesta asociazS., ca fiind esenlial egali ca sens cu noliunea ,,bun", noliunea ,,trtil",,,oportun", astfel in- cAt in judecSlile _de ,,bun" ^gi ,,nociv" omenirea pare s6-gi fi insumat gi sanclionat tocmai experientele de

neuitat

gi

neuitate

despre ceea ce este

util

qi oportun sau no- civ-inoportun. Potrivit acestei teorii, este bun ceea ce s-a dovedit totdeauna a fi util: prin aceasta se qi poate impu- ne ca avAnd o,,valoare de rangul cel mai inalt", o,,valoa- re in sine". Dar gi aceast5 cale de a explica lucrurile este, cum am spus, gregit[, dar cel pulin explicalia respectivi

este in sine rezonabilS _9i psihologic acceptabild.

4

-

^{Calea cea dreaptS.} mi-a ar6tat-o cu degetul in- trebarea privind semnificalia etimologicd pe care o are

in

diferite limbi ,,binele": am descoperit astfel cd toate

derivi

dintr-o aceeagi

transformare no!ionali, -

cd pretutindeni ideea de ,,distins", ^de ,,nobil", in sens de

stare social6, este noliunea debazd, din care s-a dezvol-

tat cu necesitate ideea de ,,bun" in sensul de ,,sufletegte distins", gi cea de ,,nobil", ca,,sufletegte superior", _,,sufle- tegte privilegiat": o dezvoltare care a mers totdeauna pa- ralel cu o alta care fScea ca,,vulgar", ,,plebeu", ,,josnic,, ^sE"

treac6., in cele din urmi, in noliunea de,,nociv". Exemplul cel mai frapant pentru acest din urmd caz este chiar cu-

vAntul german ,,schlecht" (,nociv"), ca atare identic cu ,,schlicht" (,simplu, modest")

-

compari,,schlechtweg,' (,in mod simplu"), ,,schlechterdings" (,absolut,

in

orice caz") gi care la origine

il indic[

de asemenea pe omul