I) iN pRgGATINg: Contele de Monte-Cristo (vol.

CONTTLT

DE

MONTE-CRISTO

ffi

ALTXAI\TDBtr

DUMAS

'*0"'":JiIJTT#'ez6de

@c

_{rtte na@}

Cuyrins

Seria ALEXANDRE DUMAS

AU APARUT

Cei

trei muschetan (vol. I-II)

Contele de

Monte-Crista (vol. I)

iN ^pRgGATINg:

Contele de

Monte-Cristo (vol. II-N)

Le comte de Monte-Cristo Alexandre Dumas

ff="o ,\lt

Editura Litera

O.P. 53; C.P.212, sector 4, BucureEti, RomAnia tel.: 021 319 6390; 03'J- 425 1'6L9;0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro Ne putefi vizita _Pe

C ontele de Monte- Cristo Alexandre Dumas

Copyright O 2016 Grup Media Litera pentru versiunea in limba rornini

Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu gi fiii

Corectori: Citdlina Cilinescu, Carmen Bitlan Coperti: Flori Zahiu

Tehnoredactare gi prepress: Ofelia Cogman

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei DUMAS, ALEXANDRE, TATAL

Contele de Monte-Cristo / Alexandre Dumas;

trad.: Gellu Naum. - Bucuregti: Litera, 2016 4vo7.

ISBN 978-606-33-0408-8

Vol. 1. - 201-6. - ISBN 978-606-33-A374-6 I. Naum, Gellu (trad.)

821,.t33.r-31.=135.1

-rm*

I ra..

Mars{fta - ^sosirea,

in

ziua de 24 februarie 1815, paznicul de la Notre-Dame de

la

Garde

semnali

sosirea Faraonului, corabie cu

trei

catarge, care venea de la Smirna, Triest gi Neapole.

Ca de obicei, o

luntre porni indati din port

si, trecAnd pe

lAngi castelul d'If, iegi in intAmpinarea navei, intre

capul

Morgion

_9i insula Rion.

$i ^de

indati, tot

ca de obicei,

platforma fortului

Saint-Jean se

umplu

de curiogi; sosirea

unui

vas e intotdeauna un

fapt

de seame

in

Marsilia, mai ales

cind

vasul nou sosit este, cum era Ei Faraonul, construit, inzestrat cu

tot

ce-i trebuie ^gi pus la punct

cu incircitura in gantierele vechiului

orag Foceea,

gi

cAnd aparline

unui

armator

din

orag.

intre timp,

vasul

inainta;

trecuse cu bine

prin

strAmtoarea sdpati de vreo zguduiturd

vulcanici intre

insula Calasareigne gi

insuia Jaros;

ocolise Pomdgue gi

inainta purtat

^de cele

trei

pdnze de pe cafas, de

zburitor

gi de

brigantini,

dar atAt de incet gi cu o

infiligare

atAt de

tristi,

^incAt

curiosii, imboldifi

de

in-

stinctul

care presimte

nenorocirile,

^se

intrebau

ce accident se putuse intAmpla la bord. ^Cu toate astea, specialigtii

in

navigafie igi dideau seama

ci daci

se intAmplase cumva vreun accident, el nu atinsese vasul insugi;

cici

vasul

inainta aritAnd

^ca o

navl

cArmuiti in condilii

din cele mai bune: ancora

stitea

gata

si

fie

aruncate, funiile bompresului fuseseri

desprinse,

iar lAngi

piiotul

care se

pregitea si-l

conducd, pe Faraon

prin intrarea

ingustd a

portului

^se afla un

tAnir

^cu

migciri

vioaie si ochii

vii,

Aftxanf,re Dumas

-

supraveghind fiecare migcare a navei gi repetAnd fiecare

ordin

al

pilotului.

Nelinigtea nedeslugiti

^ce

plutea

deasupra

mullimii il

sur-

prinsese mai

aies

pe unul dintre privitorii

de pe esplanada Saint-Jean, incAt, nemaiavAnd rdbdare

si

agtepte intrarea vasu-

lui in port,

omul

siri intr-o

barcd gi porunci

si

fie dus inaintea Faraonului, pe care-l ajunse

in

fala

golfulelului

R6serve.

Cind il

v6.zu venind, tAnarul marinar igi

pdrisi

postul de lAn-

gi pilot

si se

rezemi,

cu

pildria in mAni,

de parapetul vasului.

TAnirul

acesta sd

tot fi

avut optsprezece-douizeci de ani; era

inalt,

zvelt, avea ochi negri, frumogi, gi

pirul

^ca pana corbului;

din

toati fiinla lui

se desprindea aerul de neclintire gi dArzenie

pe

care

il au numai

cei

deprinsi inci din copil5rie si lupte

cu

primejdiile.

-

^Dumneata

^egti,

^Dantds?

ii strigi omul din barci.

Ce s-a intAmplat? Ce-i tristegea asta care domnegte la bord?

-

^{O mare}

nenorocire, domnule Morrel! rispunse tAnirul.

O mare

nenorocire, mai

ales

pentru mine: in dreptul Civita

Vecchia, l-am

pierdut

pe bravul

cipitan

Lecldre.

-

$i

incircdtura?

intrebe repede armatorul.

- incircdtura

^{a ajuns cu}

bine, domnule Morrel.

Cred

ci in privinla

asta

veli fi mulpmit;

dar

bietul cipitan

^Lecldre...

-

^Ce

i

s-a

intimplat bravului

cdpitan?

intrebi,

cu un aer de vadita usurare, armatorul.

-A ^murit.

-C5:ntt

in

mare?

-

Nu, domnule; a

murit

de

febri

cerebrali, in chinuri groaznice.

Apoi

strigi,

intorcAndu-se spre echipaj:

- Holi

^{h6! Fiecare la post,}

^pentru

aruncarea ancorei!

Cei

opt

sau zece

marinari

care formau echipajul

ii

ascultard comanda repezindu-se,

in

aceeasi

clipi, unii

spre capetele

fu- niilor,

algii spre odgoane sau spre

frAnghiile

pdnzelor

mici,

gi

al;ii, in

sfArgit, la parAmele vergelor.

Dantds

arunci in treacit

^o

privire

asupra acestui inceput de

manevri

gi, dAndu-gi seama

ci

ordinele

ii

erau

indeplinite,

se

intoarse

din

nou spre omul cu care

stituse

^de vorbe.

A

-

Contefe f,e

Monte-Crhto-

- $i

^{cum de s-a}

intAmplat

nenorocirea?

intrebi armatorul,

reluAnd discufia de unde o lisase

tAnirul

marinar.

-Vai,

^{domnule, in chipul cel} mai neagteptat:

cipitanul

Lecldre

pirisise foarte agitat

Neapole,

dupi

ce

stituse indelung

de vorbe cu comandantul portului; n-au trecut nici douizeci gi patru de ore

dupi

aceea qi l-a cuprins febra;

dupi trei

zile a

murit...

L-am inmormAntat dupi ^cum

^se

obignuiegte, iar

acum

igi

doarme somnul de veci

in dreptul insulei

El

Giglio, infdgurat

cuviincios

intr-un

hamac, cu o ghiulea de treizeci gi ^gase la

pi-

cioare gi cu alta la cap. I-am adus

viduvei

sale crucea de onoare gi spada.

Ar fi meritat, micar, dupi

ce s-a

rizboit

zece

ani

cu englezli,

si moari

ca oricare,

in

patul

lui, adiugi

Dantds, ^zAm-

bind

cu

tristele.

-

^{De! Ce}

si-i

faci, domnule Edmond? spuse

armatorul,

care pdrea din ce

in

ce mai

impicat. Toli

suntem

muritori,

gi trebuie ca

betrAnii si faci loc nou-venitilor; altfel n-am mai

merge

inainte.

Dar

odati

ce md asiguri

ci incircdtura...

-

^E

ⁱⁿ

bund stare, domnule Morrel,

vi

garantez. Iar

cildtoria

asta

vi sfituiesc si n-o socotili

^{la mai}

pufin

de 25 000

franci

cAgtig.

Apoi,

pentru ci

tocmai

trecuseri

de

turnul rotund, tinirul

strigi:

-

^{StrAngefi p5rnza} mare, focul gi brigantina! Hai, mai cu

inimi!

Ordinul fu

executat aproape cu

tot

atAta repeziciune ca pe un vas

deri.zboi.

-

Toate pAnzele jos!

La

ultima

comandd, toate pAnzele

furi

coborAte,

iar

corabia abia

daci

mai

inainta,

impinsd doar de viteza

rimasi.

- $i

^acum,

daci

vregi

si vi urcafi

la bord, domnule

Morrel,

spuse Dantds,

vdzind

nerdbdarea

armatorului, iati,

contabilul

dumneavoastri, domnul

Danglars, tocmai iese

din

cabind; el vd va da toate

informaliile dorite.

CAt despre mine, trebuie

si

supraveghez acostarea gi

si

arborez doliul pe

navi.

Armatorul nu

se

lisd rugat

de doud

ori. Apucind

cabiul

aruncat

de Dantds,

el

se

cifiri,

^cu

o dibicie

care

ar fi ficut

cinste oricdrui marinar,

peste

treptele prinse in piroane

de coasta rotundd a vasului,

in timp

ce

tAnirul,

intorcAndu-se spre

COI\tTTLT

Dtr

MOI\TE-CRtSrO

2

\f,ave\7

ALTXAI\DRtr

DUMAS

Traducere din limba francezl ^de GELLU NAUM

@c

_ttrena@

Cuyrins

Le comte de Monte-Cristo Alexandre Dumas

1;eti

LITE FIA Editura Litera

O.P. 53; C.P.212, sector 4, Bucuregti, RomAnia tel.: 021 319 6390; 03L 425 1,619; 0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro

Contele de Monte- Cristo Alexandre Dumas

Copyright @ 2016 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romAnd

Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu gi fiii

Corectori: Citilina Cdlinescu, Carmen Bitlan Copertd: Flori Zahiu

Tehnoredactare gi prepress: Ofelia Cosman

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei DUMAS, ALEXANDRE, TATAL

Contele de Monte-Cristo / ^Alexandre Dumas;

trad.: Gellu Naum. - Bucuresti: Litera,201,6 4vol.

rsBN 978-606-33-0408-8

Vol. 2. - 20L6. - ISBN 978-606-33-0405-7 I. Naum, Gellu (trad.)

821.133.1-37=135.1

Ne puteli vizita pe

,rm I m'.

Cinci seatembrie _J

Rigazul acordat de reprezentantul firmei Thomson & French,

in

clipa cAnd domnul Morrel se agtepta mai

pulin decit

oricAnd,

i

^se

piru bietului armator

^cd, ar

fi

una

din

acele

intoarceri

ale

norocului

care

ii

vestesc

omului ci ursita

s-a

siturat si

se mai inverguneze impotriva 1ui.

in

^aceeagi

zi,

elle povesti cele

intim-

plate

fiicei

sale,

sotiei

gi

lui

Emmanuel, gi

un pic

de

nidejde, daci nu chiar

de

linigte, reintr; in familie. Din picate insi, Morrel

n-avea de-a face

numai

cu

firma

Thomson

&

French, care

ii aritase

atAta

bunivoinfi. ^Dupi

^cum spusese gi el,

in

nego! ai

parteneri, nu prieteni.

CAnd se gAndea mai

profund,

nici nu putea

si infeieagi

mdcar purtarea

mirinimoasi

^{pe care}

o avusese

firma

Thomson

&

French; nu gi-o putea explica decAt prin judecata aceasta egoisti, pe care gi-ar

fi putut-o

face

firma:

,,Mai

bine si sprijinim un

om care

ne

datoreazl. aproape

trei

sute de

mii

de franci, gi

si

avem acegti

trei

sute de

mii

de franci peste

trei luni, decit si-i gribim ruina

_9i

si

ne alegem doar ^cu gase sau opt la

suti din

capital".

Din nenorocire, fie din

cauza

urii, fie din orbire, nu toli

partenerii lui Morrel gindiri la fel,

ba

chiar unii

se gAndird tocmai pe dos. Polilele semnate de Morrel furd deci prezentate la casd cu exactitate si,

datoriti rigazului

acordat de englez, ^ele au fost

platite

de Coclds, pe loc. Coclds

continui

^deci

si rimAni in

linigtea

lui netulburati.. Numai Morrel

se

ingrozi

la gAndul

ci

daci ar

fi

trebuit

si pliteasci lui

^de Boville in data de 15 cinci- zeci de

mii

de

franci

gi pe 30 ale

lunii,

treizeci _9i

doui

de

mii

Afexanf,re Dumas

-

cinci sute de

franci, in polite pentru

care, ca si

pentru

datoria

inspectorului inchisorilor,

avea

un termen, ar fi fost pierdut inci

din luna aceea.

Toli negustorii din Marsilia

credeau

ci, in

urma

loviturilor

succesive care-l coplegiseri, Morrel nu va putea sd reziste. Rima- serd deci

uimili

cAnd

vizura plalile

de la sfArgitul

lunii ficute

cu exactitatea obignuit5. _$i totugi, atAta nu era de ajuns ca

si

le

reintoarci

increderea; ei amAnari cu

tofii,

pentru sfArgitul

lunii

viitoare,

falimentul nefericitului

armator.

Astfel se scurse o

luni intreagi, timp

in care Morrel

ficu

sfor-

liri ^uluitoare

^ca

^si-gi strAngi toate

resursele ce-i

mai rimi-

seseri. Pe

vremuri,

o

polili

de-a

lui,

orice

dati

ar

fi

avut

scrisi

pe ea, era

primiti

cu incredere, ba chiar

ceruti.

Morrel

incerci

si

negocieze

polilele

pe

nouizeci

de

zile

gi

gisi

toate

bincile

inchise.

Din

fericire,

armatorul

mai avea de

primit

unele sume gi le

primi. Datoriti incasirilor

acestora, la sfArqitul

lui iulie

el se mai

gisi

deci

in

md.suri

si faci

fafd angajamentelor.

De

altfel,

reprezentantul

firmei

Thomson

&

French nu mai fusese

vl.zut prin Marsilia;

a doua sau

a treia zi

dupd.

vizita

ficuti lui Morrel,

el

dispiruse.

_$i, cum n-avusese alte

legituri in

Marsilia

in afari

de

primar,

de inspectorul

inchisorilor

qi de Morrel, trecerea

lui

nu lisase

alti urmi decit amintirile diferite

pe care acegti oameni i le pdstraserd. CAt despre

marinarii

de pe Faraon, gi ei

pireau ci-gi gdsiseri vreun

angajament,

fiindci

dispdruseri.

Cipitanul

Gaumard, revenindu-gi

din

boala care

il

oprise la Palma, se reintoarse.

Cipitanul

sovdia sd se infiqigeze dinaintea

lui

Morrel; dar acesta, afldnd

ci

a sosit, se duse

si-l

^caute. Arma-

torul

gtia dinainte, din povestirea

lui

Penelon, cAt de curajoasi fusese purtarea

cipitanului in timpul nenorocirii,

gi el

fu

acela care incercd

si-l

consoleze. De asemenea

ii

aduse gi banii dato-

rali pentru

solde, pe care

cipitanul

Gaumard n-ar

fi

indrd,znit

si vini

sA-i ia.

Pe cAnd cobora scara, Morrel

il intAlni

pe Penelon, care toc- mai urca.

Dupi

cAte se

pirea,

Penelon

iqi

folosise bine

banii, fiindci

era imbrdcat din cap pAni-n picioare in haine noi. Zdrin- du-l pe armator, cArmaciul

piru

foarte stdnjenit si, retrigAndu-se {i

C ont efe f,e

Monte-Cristo

-

in ungherul

cel mai

depirtat

al

coridorului, igi trecu

pe rAnd bucata de

tutun

de la stAnga la dreapta _9i ^de la dreapta la stdnga, rostogolindu-gi ochii

mirifi

de

spaimi. Cind Morrel li

strAnse mAna prieteneqte, ca de obicei, Penelon abia dacd-i

rispunse printr-o

stringere de

mAni

sfioasd. Morrel crezu ^cd stAnjeneala

lui

Penelon se

datoreazi

eleganlei vegmintelor sale. ^Se vedea

cit

de colo

ci

batrAnul nu-gi ficuse pe socoteala

lui

un asemenea

lux;

insemna deci,

fird indoiald,

ce se angajase pe

bordul

vre-

unei alte coribii,

gi acum se rugina

ci nu

pdstrase

mai multi

vreme doliu

dupi

Faraon. Poate cd venise chiar

si-i spuni

cdpi-

tanului

Gaumard despre norocul peste care diduse gi

si-i aduci

vreo

oferti

din partea

noului siu

stipAn.

,,Bie!i oameni! gAndi Morrel depirtAndu-se. Fie ca noul vostru stipAn

si vi

^{iubeascd aga cum v-am}

iubit

eu, si

si

fie pe atAt de

fericit

pe cAt nu sunt eu!"

Si luna august ^se scurse

in incercirile

mereu repetate ale

lui

Morrel de a-gi recAgtiga vechiul credit sau de a-gi

gisi

unul nou.

in

ziua de 20 august, intreaga Marsilie af16

ci

el luase un

bilet pentru diligenli. Atunci

se

zvoni ci falimentul

va avea loc la sfArgitul acestei

luni, ci

Morrel plecase mai

inainte,

ca

si

nu fie de fald

in

ceasul nenorocirii, gi

ci

^l6.sase in loc, fere indoiale, pe

funclionarul siu

Emmanuel gi pe casierul Coclds. Dar

in

ciuda

tuturor prevestirilor, in

ziua de 31 august casa

fu

deschisi ca de obicei. Coclds

apiru

inapoia grilajului,

linigtit,

cerceti cu ace- eagi

atentie

poligele care

i

^se

prezentari

gi le

plati

cu aceeagi exactitate, ^{de la} prima gi pAnd la ultima. Ba chiar, cu aceeagi punc-

tualitate

cu care platise polilele personale ale armatorului,

pldti

gi

doui

polige girate de

citre

Morrel. Oamenii nu mai

inleleseri

nimic gi, cu

stiruinla

ddrzdpe ^care numai

profelii

o au

fafi

de gti-

rile

rele, amAnari

falimentul pentru

sfArgitul

lunii

septembrie.

La 1 septembrie,

Morrel

se

reintoarse. intreaga familie il

agtepta cu nelinigte;

din cilitoria

aceasta la Paris trebuia

si

se

nasci

ultima

sa cale de salvare.

Morrel

^se gAndise la Danglars, care,

daci

acum era

milionar,

pe

vremuri ii

fusese

indatorat, fiindcd datoriti

recomanddrii

lui

Morrel putuse

intra in

slujba

bancherului spaniol, unde

incepuse sd-gi

stringi uriaga

sa avere.

Dupi

cum se spunea, Danglars avea gase sau opt milioane

CONTTLT

DE

MONTr-CRISTO

r(-/F1i;\f'

3

ALTXAI\DRtr

DUMAS

Traducere din limba francezd de GELLU NAUM

@c

_LtrenA@

Cuyrins

I.

Jocuri la

bursi ...

5

II.

Maiorul Cavalcanti

III.

Andrea

Cavalcanti.

... 29

IV.

Peticul de

lucerni..

... 43

V

Domnul

Noirtier

de

Villefort

... 55

VI. Testamentu1...

... 64

VII. Telegraful...

... 74

VIIL

Cum poate fi scipat un grddinar de hArciogii care

ii minAnci

piersicile

IX. Fantomele...

... 96

X. Ospdlul

...106

XI. Cergetorul...

...118

XII.

Sceni

conjugali...

...128

XIII.

Planuri de

cisitorie...

...139

XIV. Cabinetul procurorului

regal...

...150

XV

Un bal de

vari...

...163

XVI. Informatiile...

...172

'XWI. 8a1u1..,... ...

...183

XWIII. PAinea si

sarea...

...L94

XIX.

Doamna de

Saint-M6ran

...1-99

)O( Figiduiala...

...272

)Oil.

Cavoul familiei

Villefort.;...

...243

XXII.

Procesul-verbal

)XIII.

Progresele lui

Cavalcanti-fiul

...268

)OW. Ni se scrie din

Ianina.

...302

)OffL

Limonada

)OffII.

,Invinuirea.

)OCW[. Locuinfa

brutarului

retras din afaceri ... 343

)frIX.

Spargerea..

Seria ALH(ANDRE DUMAS

AU APARUT:

Cei

trei muschetarf (vol. I-II)

Contele de

Monte-Cristo (vol. I*III)

iN pRscArrRE'

)

_{Contele de}

Monte-Cristo (vol. IV)

Le comte de Monte-Cristo Alexandre Dumas

ec.

LITE ]I.A,

Editura Litera

O.P. 53; C.P.272, sector 4, Bucuresti, RomAnia tel.: 021 319 6390; 031" 425 1619; 0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro Ne puteli vizita pe

Contele de Monte-Cristo Alexandre Dumas

Copyright @ 201,6 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romane

Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu gi fiii

Corectori: Carmen Bitlan, Cdtdlina Cdlinescu Copertd: FloriZahiu

Tehnoredactare si prepress: Ofelia Cosman

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei DUMAS, ALEXANDRE, TATAL

Contele de Monte-Cristo / Alexandre Dumas;

trad.: Gellu Naum. - Bucuregti: Litera,201,6 4vol.

rsBN 978-606-33-0408-8

Vol. 3. - 201,6. - ISBN 978-606-33-0406-4 I. Naum, Gellu (trad.)

82L.133.1-31=135.L

-rmx

I n*-

locuri ^{fa 6ursd,}

La cAteva zile

dupi intAlnirea

aceasta,

Albert

de

Morcerf li ficu

o

vizitd

contelui de Monte-Cristo

in locuinla

acestuia

din

Champs-Elys6es.

Locuinla cipitase

acum aspectul de palat pe care contele,

datorite

uriagei sale averi,

il didea

chiar gi celor mai

trecitoare

locuinte ale sale.

Albert

venise ^sd. reinnoiasce

mulfurnirile

doamnei Danglars.

De

altfel,

Monte-Cristo primise

mullumiri

si

printr-o

scrisoare

semnati

baroana Danglars,

niscuti

Hermine de Servieux.

Albert

veni

insofit

de Lucien Debray. Acesta mai

adiugi

gi el la cuvintele

prietenului siu

^cAteva complimente, neoficiale

f.dri indoiali,

dar cirora,

datoritd spiritului siu

^de

pitrundere,

con- tele nu putea sd nu le

binuiasci

^sursa.

Ba chiar

i

se

piru

cd Lucien venise

si-l vadi imboldit

de un dublu simldmAnt de curiozitate, si

ci jumitate

din curiozitatea

lui

pornea din Chauss6e

dAntin.

intr-adevdr, putea sd-gi

inchi-

puie,

firi

^{teama de a se ingela,}

^ci

doamna Danglars

-

^neputAnd

cunoagte

prin propriii

ei ochi

interiorul locuinlei unui birbat

care

ddruia

cai de

treizeci

de

mii

de

franci

gi venea

la Operi

cu o sclavd greacd.

impodobiti

cu diamante de un

milion - ^di-

duse ochilor

prin

care obignuia

si

priveasci sarcina de a-i aduce

informalii

asupra

locuinlei

contelui.

Dar contele

pirea ci

nu bdnuiegte nici cea mai

mici legdturi intrevizita lui

Lucien gi curiozitatea barbanei.

*

_Egti

in relalii

aproape permanente cu

baronul

Danglars?

il intrebi

el pe

Albert

de Morcerf.

- Afexanf,re

Duma.s

-

-Sigur,

^{domnule conte,}

stiti

ce v-am spus.

-Vasd,zic6,,

tot

e vorba sd se facd?

-

^Mai

mult

decAt oricAnd,

rispunse

Lucien; afacerea e ca gi

aranjati.

Si Lucien, socotind,

firi indoiali, ci

dupa ce aruncase o vorbd avea dreptul sA

rimAni

deoparte, igi puse monoclul cu margini de sidef la ochi gi, mugcAnd mdciulia de aur a bastonului, incepu

si

faci ocolul camerei, privind cu luare-aminte armele gi tablourile.

-

^{Cum! se} mird Monte-Cristo; dupd cAte spuneai, n-as

fi

cre-

zut

cd

lucrurile

au

si

se

infdptuiasci

atAt de repede.

-

^Ce

vrefi? Lucrurile

se

desfisoari

pe negAndite;

in timp

ce

noi nu ne gAndim la ele, se gAndesc ele la noi, iar cAnd ne intoar- cem, ne

mirim singuri

cAt de departe au ajuns. Tatdl meu gi domnul Danglars au servit

impreuni in

Spania, tata

in

armatd, domnul Danglars

la

aprovizionare. Acolo, tata,

ruinat

de revo- lutie, si domnul Danglars, care,

in

ceea ce-l priveste, nu avusese

niciodati

avere, si-au deschis calea. Tata spre carierapolitica gi

militari,

care e

frumoasi, iar domnul

Danglars spre

bogitia politica

gi

financiari,

care e mai

mult decit

frumoasi..

-

Da, da, spuse Monte-Cristo; mi se pare

ci

domnul Danglars mi-a spus ceva despre asta, cAnd am fost la el. Apoi, aruncAndu-i o privire

lui

Lucien, care

risfoia

un album, contele addugi: e

dri- guli

domnisoara Eugdnie!

Mi

se pare

ci

Eugdnie o cheami...

-

^Foarte

driguld

sau, mai

curind,

foarte frumoasd., rispunse

Albert,

dar de o

frumusete

care

nu

e pe

gustul

meu. Sunt un netrebnic!

-Vorbegti

^de

parci

i-ai

fi

sog!

-

^Oh!

ficu Albert,

aruncAndu-i,

la

rAndul si.u, o

privire lui

Lucien.

- $tii, continui Monte-Cristo,

coborAnd glasul, nu prea-mi pari

incintat

de

cisitorie!

-

Domnisoara Danglars e prea

bogati

pentru mine gi asta md inspdimAntd, rispunse Morcerf.

-

^{Ei, a9! zdmbi} Monte-Cristo. _{Nu*i un} motiv serios: dumneata nu egti bogat?

- ^{Tata are} vreo cincizeci de

mii

de livre venit ^gi poate c-o sd-mi dea gi mie vreo zece sau douisprezece la

insuritoare.

6

-

Contefe f,e

Monte-Cristo-

-

^{E cam}

pufin,

recunoscu

Monte-Cristo;

e cam

putin,

mai ales

pentru

Paris. Dar

bogilia

nu e

totul

pe lume. E mare

lucru si

ai un nume 9i o

inalti pozilie

sociald. Numele dumitale este vestit gi ai o pozilie sociali

minunati.

$i apoi, contele ^de Morcerf

e soldat gi e

plicut si

vezi unindu-se

integritatea lui

Bayard cu

siricia lui

Duguesclin; dezinteresarea ^e cea

mai

frurnoasd, razd, de soare in lumina cdreia poate luci o spadi

nobili.

Mie, dimpo-

trivi, cisitoria

asta

mi

se pare cum

nu

se poate mai

potriviti.

Domnigoara Danglars te va

imbogili,

iar dumneata o vei innobila!

Albert

clatina capul, gAnditor.

-

^{Mai e} incd ceva, spuse el.

-

Mdrturisesc

ci imi

vine greu

si inleleg

sila

fali

de o

fati

bogati

_Ei

frumoasi, continui

Monte-Cristo.

-Zdu,

sila asta,

daci

^e intr-adevdr

sili,

nu vine

toati

numai de la mine.

-

^{Dar de} la cine mai poate veni?

Mi-ai

spus doar

ci tatil

du- mitale doregte cdsitoria.

-De ^la

^mama.

^Iar

^{mama are}

^un ochi prevdzdtor

gi sigur.

Ei nu prea

ii

zAmbegte

cisitoria noastri; nu gtiu

ce are impo-

triva familiei

Danglars.

-

^{E lesne de} inleles! vorbi Monte-Cristo pe un ton

pufin for-

!at.

^{E lesne de infeles.} Doamna contesd de Morcerf, care e dis-

tinclia,

aristocrafia, finetea in persoani, goviie oarecum

si atingi

o

mAni

de rAnd,

aspri

gi grosoland; e firesc.

-

^Nu

^{gtiu daci}

^o

fi

chiar aga, rispunse

Albert;

dar un

lucru

gtiu:

mi

se pare

ci daci

se va

infiptui cdsitoria

aceasta, mama va

fi nefericiti. inci

^de acum ^gase siptdmAni trebuia

si

ne adu-

nim

gi

si discutim;

dar am avut nigte dureri de cap...

-

^Reale?

intrebi

Monte-Cristo zAmbind.

-

^Sigur

ci

da.

Firi indoiali,

teama... Aga cd intAlnirea a fost amAnati

inci

doui luni. Nu-i nici o grabi, infelegefi? Eu n-am im-

plinit inci

doudzeci si unu de ani, iar Eug6nie n-are decAt gapte- sptezece. Dar cele doud

luni

se

termini siptimAna

viitoare. O

si trebuiasci si

ne

hotirAm.

Nu

vi puteli inchipui, dragi

conte, cAt de incurcat

mi simt...

^Ce

fericit ci sunteli

liber!

-Atunci fii

gi dumneata

liber; ia

spune-mi,

te rog,

cine te

impiedici?

COI\TTLE

DE

MOI\[TE-CRISTO

-crJQ.zr.

--{'{A&\':}:-

+

ALTXANDBtr

DUMAS

Traducere din limba francezi de GELLU NAUM

&c

_lttenn@

Cuyrins

Seria ALH(ANDRE ^DUMAS

AU APARUT:

Cei

trei muschetari (vol. I-II)

Contele de

Monte-Cristo (vol. I-IV)

Le comte de Monte-Cristo Alexandre Dumas

&,

qffiri

LITERA Editura Litera

O.P. 53; C.P.21,2, sector 4, Bucuresti, RomAnia tel.: 021 319 6390; 031.425'1.619;0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro Ne puteli vizita pe

Contele de Monte- Cristo Alexandre Dumas

Copyright @ 201,6 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romAnd

Toate dreptu rlle r ezer v ate Editor: Vidrascu si fiii

Corectori: Catilina Cdlinescu, Carmen Bitlan Copertd: Flori Zahiu

Tehnoredactare si prepress: Ofelia Cosman

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei DUMAS, ALEXANDRE, TATAL

Contele de Monte-Cristo / Alexandre Dumas;

trad.: Gellu Naum. - Bucuresti: Litera,2OL6 4vol.

rsBN 978-606-33-0408-8

Vol. 4. - 201-6. - ISBN 978-606-33-0407-1 I. Naum, Gellu (trad.)

821,.133.7-31=135.1

-rrx I

reo-

Md,na fui Dumnezeu

Caderousse continua

si

strige cu voce

jalnici:

- Pirinte! Ajutor! Ajutor!

-

^{Ce s-a}

intimplat? intrebi

Monte-Cristo.

-Ajutor!

repete Caderousse. M-a ucis!

-

^{Iatd-ne! Curaj!}

-

^S-a

sfirgit! Ati sosit

prea tarziu. Agi sosit ca

si mi

vedeli dAndu-mi

sufletul.

Ce

lovituri!

CAt singe!...

$i Caderousse

legini.

Ali

gi

stipAnul siu il ridicari

gi

il duseri intr-o

odaie. Acolo,

Monte-Cristo ii ficu

semn

lui Ali si-l

dezbrace pe

rinit

gi cer-

ceti

cele

trei rini

cumplite ale nenorocitului.

-Doamne!

^spuse el, rd,zbunarea ta se

lasi uneori

agteptate;

dar cred

ci

atunci coboari gi mai deplind din cer.

Ali

igi

privi stipinul

ca gi cum ar

fi vrut

sd-l

intrebe

ce

tre-

buia

si faci.

- ^Du-te

^gi

cauti-l

pe

domnul procuror

regal

Villefort,

care locuiegte

in foburgul

Saint-Honor6.

Adu-l aici. in drum, tre-

zegte-l pe

portar

gi

trimite-l

dupd un medic.

Ali

se supuse si-l ldsd pe falsul abate singur, la

cdpitAiul lui

Caderousse, care inca

nu

se trezise

din

legin. CAnd

nefericitul

deschise

ochii,

contele, agezat la cAtiva pagi de el,

il

privea cu o expresie de piogenie

intunecati, in timp

ce buzele

i

se migcau pdrAnd ce

murmuri

o rugdciune.

-

^{Un medic,}

pirinte,

un medic! gemu Caderousse.

-Am trimis

^sd

^aduci

^unul, rdspunse abatele.

- Afexanf,re Dumas

-

- _$tiu ci

e zadarnic gi cd n-o sd mai scap cu viatd, dar poate

c6. va putea

si-mi

dea

puteri

si voi avea

timp si

fac o declaratie.

-in ^legituri

^{cu ce?}

-

Cu ucigaEul meu.

- il

cunogti agadar?

-

^Cum

si nu-l

cunosc! Da,

il

cunosc: e Benedetto!

-TAnirul

^corsican?

-

^{El insuqi!}

-

^Prietenul

tiu?

-

^Da.

Dupi

ce

mi-a dat planul

casei

contelui, nidijduind,

fdre indoiale,

cal

voi ucide gi

ci

va rimAne _astfel

mostenitorul lui,

sau

ci

voi

fi

ucis si va scipa de mine, m-a asteptat

in stradi

gi m-a asasinat.

-

^{CAnd am}

trimis

dupd medic, am

trimis

gi

dupi

procuro-

rul

regal.

-Are si vini

^prea

tdrzlt,preatdrziu!

gemu Caderousse. Simt

ci mi

pS.rdsesc puterile"

*Agteapti, ii

spuse Monte-Cristo,

Contele

iegi gi

se

reintoarse dupi cinci minute,

aducAnd o sticlufd. Ochii

muribundului,

ingrozitor de ficgi, nu

pirisiseri nici

o

clipi, tot timpul cit

iipsise

Monte-Cristo,

u$a

prin

care simtea

din instinct ci-i

va veni ajutor.

- Gribigi-vi, pirinte! Grabili-vi!

Simt cum

mi

^cuprinde

iar

leginul.

Monte-Cristo

se apropie

si

turnd. pe buzele

invinetite

ale

rdnitului trei

sau

patru picituri

din licoarea

aflati in

sticiutd.

Caderousse

ofti.

- ^Mi-afi turnat

viat5, _{spuse el.} Mai

dafi-mi...

Mai dagi-mi...

- ^Doui picituri

mai

mult

te-ar ucide,

ii

rispunse abatele.

-

^{De-ar veni}

odati

cineva sd-l

pot

denunfa pe

ticilos!

-Vrei si-ti

scriu eu declarafia? Tu ai

si

semnezi.

-

Da... da.... rispunse Caderousse, ai cdrui ochi luceau la ideea acestei rdzbundri

indeplinite

dupd moarte.

Monte-Cristo scrise:

Mor, ucis de corsicanul Benedetto, care a stat in

lanfuri

tmpreuna cu mine Ia Toulon si avea numqrul 59.

h

-

Conteh

de

Monte-Cristo-

- Gribigi-ve! Grebifi-vi! strigi

Caderousse,

aitfel

n-am s6.

mai

pot

semna.

Monte-Cristo

ii intinse

pana.

Rinitul

lgi adund ultimele pu-

teri, semni

si recizu pe pat,

ingiimAnd:

-

^Restul

il vefi

povesti

dumneavoastri, pirinte. Vefi

spune

ci

gi-a

luat

numele Andrea Cavalcanti,

ci

locuiegte la hotel des Princes,

ci...

Ah! Doamne! Doamne! Mor!

$i Caderousse legind

pentru

a doua

oari.

Abatele

ii didu si

respire

mirosul

licoarei.

Rinitul

deschise

iar

ochii.

Dorinfa

de

rizbunare nu-l

pirdsise nici

in timpul

leginului.

-O ^si

^{spunefi toate,}

^nu-i

^aga,

^pirinte?

-Toate,

^gi

inci

ceva

in

plus.

-

^{Ce o}

si

spunefi?

-Am si

^{spun cd}

!i-a

dat, fdrd lndoiale, planul casei acesteia, nadajduind

ci

vei

fi

ucis de conte. Am

si

spun

ci

l-a

prevenit

pe conte

printr-o

scrisoare.

Am si

spun

ci,

deoarece contele lipsea, am

primit

eu scrisoarea gi am vegheat, agteptAndu-te.

-

$i ^o

si

fie ghilotinat, nu-i aEa?

intrebi

Caderousse.

imi figi-

duifi ci

o

si fie ghilotinat? Mor

cu nidejdea asta, ea

mi ajuti si

mor.

- Am

si

spun cA a

venit dupi tine, continui

contele, cd te-a pAndit

tot timpul, ci

^{atunci cAnd} te-a vdznt iegind ^a dat fuga

in

locul unde aveai

si

cobori gi s-a ascuns acolo.

- ^L-afi vizut

dumneavoastri.?

-Adu-li

aminte cuvintele mele: ,,Daci te

intorci

acasi

nevi- timat,

am

si

cred

ci

te-a

iertat

Dumnezeu gi te voi

ierta

si eu".

-

^Si

^nu m-afi prevenit? strigi

Caderousse

incercind si

^se

ridice

in

coate.

$tiafi ci

^am

si fiu

ucis cAnd voi iesi de aici gi nu

m-a!i

prevenit!

- ^Nu, fiindci in

mAna

lui

Benedetto vedeam dreptatea

lui

Dumnezeu gi ag

fi

sivArgit o nelegiuire

impotrivindu-mi inten- liilor

providenfei.

-

^Dreptatea

lui

Dumnezeu! Nu

imi

mai

vorbip

de ea, pdrinte.

Daci ar exista o dreptate a

lui

Dumnezeu,

gtiti

mai bine ca

ori-

cine

ci existi

oameni care ar trebui pedepsifi gi nu sunt.