Maramur?tr !inutul

I

Coleclia: lsT0nil SECRETI

Coperta: Stelian BIGAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei BOERESCU,DAN-SILVIU

Maramureg, flnutul Cimitirului Vesel, al horincii _9i al rominilor neimblinzitii : docu-drame si mituri istorice insofite de consemniri fin presi / prezentate de Dan-Silviu Boerescu. - Bucuregti : Integral,2019

ConEine bibliografie ISBN 978-606 -992-229 -3

94

O INTEGRAL,2OIS

Editor: Costel POSTOLACHE Tehnoredactor: Stelian BIGAN

Tipnrit la Monitorul Oficial R.A.

ISBN 978-606 -992-229 -3

Maramur?tr !inutul

(imitirului _{Uelel, al horincii}

si al rominilor neimblinziti

Docu-drame _9i

mituri

istorice insotite de consemndri din presl prezentate de Dan-Silviu Boerescu

o

U

INTEGRAL

Sumar

fimitirulUsrql de la 56pin[a, o celebrare naivi

a culturii dacilor tare nu se tsmsau dc moafte /

I

Urma;ii unui neam liber;i neimblinrit

;i legendele lor fantartice / ¹⁹

(omoille arcunre din Matamutep: ^{de la} planoatele de;indrili

als lui Pintea Uitearul h aurul haiducilor

;i cilugirilor din vechime.

(c _au p6!it Piticii din lozavlca in laboratotullloctorului ^l,lengele / 39

Prelioara fafurie a unei pirici rirfilate, titqiiamedtani, a$orele multicentenat 6ingko Biloba

pi alte povepti alc cartslului Blomberg din 6irdani / 5l

legrnda urbani a ,,Spinruritotii"

-

Arc lolar din Baia l,{are de carc a fort atitnat ^(eau;ercu in 1989 /

Il

Memorialul lighet luliu Maniu ;i alte perronaje ilurtro ale lominiei intcrbelice aHdnate ^de Setudtate in inchisoarca polititi

$ ingropate ^p? arcunt, noaptea, in fimitirul Siracilor /

Il

llrama rominilor din Ilaramurepul irtoric abandonafi de propria lari / ⁸⁹ llorinra;i panrovele, _o poverte _ds iubire

dincolo do gartronomie / 9l [imuilri bibliografice /

l0l

fimitirul ^{Uerel de la Sipinta,}

o celehrare naivi a (ulturii _dacilor

care nu rQ tsmeau de moaile

Sub aceastd cruce grea Zace biata soacrd-rnea

Trei zile de rnai trdia Zdceam eu $ ^{cetea ea.}

Voi care trece{i ?d aici incercaYi sd n-o

trezili

Cd acasd dacd

tine Iard-i

^cu gura Pd mine Da a{a eu rn-oi Purta Cd-napoi n-a inturna Stai aicea dragd soacrd-zr7ea'..

Cimitirul

Vesel este un

cimitir

unic

in

Romdnia, situat in localitatea Sipdnla, judeErl Maramureg, faimos Pentru cru- cile mormintelor viu colorate _9i picturile ^naive reptezentdnd

scene din viafa gi ocupalia persoanelor inhumate. Pe unele cruci

existi

chiar versuri

in

care sunt amintite, deseori cu nuanf e umoristice, demiflzante, persoanele resp ective. Ine - ditul acestui

cimitir

^este diferengiereafayd. de cultura popu- Iatd., care considerl moartea ca un eveniment trist. S-a emis ipoteza

ci

Stan Ioan Pitras, creatorul popular al

ideii

de ,,cruce veself', s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la

Ovid

Densugianu incoace, se consider5. cd. socoteau moartea ca un eveniment vesel.

Din

1935 dateazd" primul epitaf,iar din anii7960 incoace intreg cimitirul a fost popu- lat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, pictate naiv _9i insogite de versuri cinic-hazoase, devenind un muzeu in aer liber de o naturi apafte si o atractie turistici sin-

gulard.

Din

anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anua^l,,Drumul Lung spre Cimitirul Vesel", desfhgurat in luna august. Festivalul creat de Peter Hurley ate ca scop promo- varea gi susfinerea satelor romdnesti pistritoare de tradigii, pe care irlandezul le consideri adevirate comori vii.

Unele cruci sunt pictate pe ambele pdrgi,remarcdndu-se culoarea

dominanti -

,,albastrul de

SXpin;i'.

Pe o parte este plasati o descriere ^a viegii celui

ingropat,iar

pe cea- laltd,

- ^o

descriere a

motivului morgii

^(mul1i

dintre

cei caracterizali jucddg avdnd,in realitate, parte de decese

in-

fiordtoare,cum ^ar fi accidente de magini sau de tren, crime pasionale etc.), intotdeauna picatele celui dispirut fiind de- scrise

in

chip plastic,

insi

neconcesiv. Majoritatea crucilor sunt scrise cu gregeli de ortografie gi variante arhaice de scriere. Pe crucea

lui

Stan Ioan Pitrag, fondatorul

cimitiru- lui,

sunt scrise urmitoarele:

De cu tindr coPila;

Ia amfost ^Stan Ion Pdtra;

SA ma ascultaT oameni buni

Ce voi sPune nu-s minciuni Cite zile ant'

trdit

Rdu la nime n-am dorit Dar bine cit-am Putut Ori;icine mi-a ^cerut

Vai sd'raca lumea mea Cd. greu am trd'it in ^ea

Cimitirul

^{Vesel de}

^la Sipinla

^{a fost ales} de publicalia francezdl-lExpress drept unul dintre cele mai frumoase ci-

mitire din

lume. ,,Situat

la

700 de

kilometri

nord-est ^de Bucuregti, satul Sipdnla ^{este faimos} pentru cimitirul sdu,unul dintre ^cele mai colorate din intreaga lume. Crucile _9i pietrele de mormdnt sunt acoperite ^cu inscriplii ^vesele amintind ^de

cei decedagi", scriu jurnaligtii francezi, care amintesc

ci

tradi- fla ^de la

Cimitirul

Vesel a inceput in anii'30, fiind iniliativa unui localnic.

Cimitirul

Vesel de la Sipdnla este Prezent^t primul ^de I-lExpress, celelalte locuri de veci remarcate fiind:

Pdre Lachaise

din

Paris,

Cimitirul

^Evreiesc

^din

^P:m;ga,La

Recoleta

din

Buenos Aires, Grave Wood

din

New York,

Cimitirul

Highgate din Londra,Xoxocotian din ^Santa Cruz (Mexic),

Cimitirul

^{nagional din}

^Arlington

^{(SUA), Forest}

Lawn din Los Angeles ^gi Waverley (Australia).

$i un ^site dedicat marilor,,ciudilenii" ^(,,weird stuff") ^ale

lumii

^a desemnat

Cimitirul

din Snpdnla

intr-un

inedit top mondial, evidenliind faptul c[,,originalitatea ^acestui

cimitir

este sugerati chiar de denumirez sa

Cimitirul

^{Wsel. Acest}

nume paradoxal se datoreazd. culorilor vii ale crucilor gi epi- tafurilor satirice sculptate pe ele. Se spune

ci

aceasti atitu- dine

plini

de bucurie

fap

de moarte este o mogtenire de la daci care credeau

in

nemurirea sufletului si

ci

moartea era doar trecerea spre o viatl, mai buni. Nu vedeau moartea ca

pe un final tragic,

ci

ca pe o sansi de a se

intdlni cu

zeuT suprem, Zamolxis".Cimitirul Vesel de la Sepdnga se regiseste

in

top

alituri

de cimitire celebre din Bolivia, Statele Unite, China, Irak, Filipine, Argentina, Anglia gi Irlanda.

Locul

acesra de ingropiciune este

plin

de paradoxuri.

,,Aici nu ai voie

sI

mori", _{spune cu} sfbtogenie jurnalistilor Ileana Barani, una dintre femeile satului. Spusele ei nu au

nimic filosofic, ci doar vor

si

arate cd,

pimdntul cimitirului

nu este tocmai cel mai potrivit pentru odihna de veci.,,E plin de

api

gi de pietre.

Cind

te bagi in

pimdnt,

tebagd. direct inapd",explicl femeia. A9a

ci

oamenii din Slpinpa care vor si fie ingropati,,cum se cuvine", in pimdnt bun, aleg celilalt

iimitir,

cel de pe deal. Este adevirat cL acolo nu-ivtziteazd.

cohortele de

turi;ti din

intreaga lume, iar mormintele nu sunt aliniate ca mirgelele pe ald.dar de cruci albastre, sculp- tate si impodobite de mesterii satului nu pot urr.a

p*te. in

plus, in cimitirul de pe deal nu se plitegte iocul de mormdnt, pe

cind in Cimitirul

Vesel, da.

$i

^{nu e deloc}

ieftin si

fie ingropagi in cel mai vrzitatcimitir din Romdnia. Dar,pentru mdndrii maramuregeni, pregul

nu

^conteazd. atdta vreme cdt

9i dup[ moarte pot sta la loc de cinste, asemenea strlmosilor lor, dacii liberi.

Aliniate frumos, ca pentru pozd,,mormintele din

Cimi- tirulde

la Sepdnga

ifi

furn ochii. Pe fondul albastru deschis, modelele colorate in negru, galben, rosu _9i verde dau o

noti

speciali ^de voiogie, inexplicabild. ^dacd, finem cont ^{doar de} caracterul lugubru a1

locului

_9i

nu

ne

raportlm

la unele

tradifi pigine,

datdnd din

wemuri

strivechi. Ritualurile funebre ale geto-dacilor

ii

impresionau, adesea chiar ingro- zindu-i,chiar ^{gi pe} contemporanii ^1or. Str5mogii maramurege- nilor ^de acum doui milenii ^gi jumitate obignuiau si petreac[

gi si se veseleascd la inmormdntdririar in rugurile in ^{care erau}

arse cadawele birba$lor, soliile ^{acestora se} aruncau adeseori, de buni voie sau nu.

M

oatteaera

primiti

^cu bucurie de daci, suslin istoricii. Herodot, care este autorul unor

mirturii

^fas-

cinante despre popoarele ^care au

tr[it

pe actualul teritoriu

il,yelinoastre

_9i in celelalte

linuturi

^{ale Traciei, in}

urmi

^cu

2.500 de ani, a descris modul neobignuit

in

care geto-dacii

se raportau la moarte. Se credeau nemuritori, ^suslinea Hero- dot, de aceea au infruntat frrd.teamdputernicele armate ^ale impiratului ^{persan Darius.} Iar credinla in nemurire le era datd' de credinlel e

in

Zamolxis, divinitatea supremi ^a geto-daci- lor.Unul ^dintre ritualurile prin care dacii i9i infruntau moaftea, relztatde Herodot, ^a fost obiceiul geto-dacilor ^{de a sacrifica}

o ameni, trimitdndu-i ^c a,,soli" zeuiui Zamolxis.,,Trimiterea solului ^{se face astfel:} cifiva dintre ^ei, agezindu-se la rdnd, gin cu vArful in sus trei sulige, iar allii,apucAndu-lde mdini ^{gi de} picioare pe cel trimis LaZamolxis,

il leaglni

^de citeva ori _9i apoi, fhcdndu-i vdnt,

il

arunc[ in ^{sus peste} vdrfurile sulitrelor.

DacI in cddere omul moare stripuns, ^rdmdn incredinfafi

ci

zertl,le este binevoitor, daci nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l

ci

este un om

riu; dupi

ce arunc[ vina pe el,

trimit

pe un altul. Tot ce au de cerut

ii

spun solului cdt mai

e

in

wagil',scria Herod ^ot, in

I

^{s to r i} i. Ion Horagiu Crigan pre

-

zenta, gi el,

o

^relatare impresionanti a

lui

Herodot, despre

comportamentul emotional al credincio gilor

intru

Zamolxis

fagd. de

viafi

9i moarte. ,,Vorbind despre trausi,

traci

care locuiau in

Muntii

Rodope, ne spune cI: rudele stau in

jurul

nou-nlscutului gi pldng nenorocirile ce va trebui si le indure

acesta, o dati ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferintele omenesti. Cdnd moare cineva, trausii

il

ingroapi glumind si bucurindu-se. Cu acest prilej ei amintesc neno- rocirile de care scapi omul

si

aratd, cdt este el de fericit in toate privintele", rezuma Ion Horatiu Crisan.

$i

^{algi autori} antici, citati in volumul Spiritualitatea geto-dacilor, au relatat despre obiceiul prin care copiii erau pldngi la nastere _9i fericigi Ia moarte. Obiceiurile de

inmormintare

ale daco-getilor erau cu totr.rl neobisnuite

fati

de cele actuale. Se citeazd,,ade- sea, in acest sens o relatarc a lui Herodot, despre inmormdn-

tirile

celor bogaEi. ,,Expun

timp

de trei zile cadavrul.

Apoi

jertfesc

tot

felul de animale _9i dupn un mare ospi1, inainte de care il jelesc pe mort, il inmormdnteazdpe cel riposat, fie arzdndu-L, fie ingropdndu{.

Ei ridicl

apoi o

movili

si sta- tornicesc felurite intreceri, Ia carc rispldlile cele mai insem- nate se dau luptelor

in

doi", arita istoricul.

Nobilii

daci erau poligami, beneficiau de adevirate hare- muri. Alte triburi tracice respectau ritualul prin care la moar- tea unui

birbat

cu mai multe sofii cea mai

wednici

dintre ele era

injunghiati

si inmorm1ntatd, apoi impreuni. cu el, spre... supirarea celorlalte femei rimase inviatd., care se

simteau astfel nedreptnfite. Eusthatius si Pomponius Mella descriu

in

detaliu acest obicei. Femeile erau injunghiate

in

mormdntul sogilui, fiind o dovadd de mare cinste pentru aces- tea. Pomponius Mella spune ci,,pentru a dobdndi o astfel de cinste, femeile dideau o mare

lupti

in ^faga celor care trebuiau

si

hotlrascd lucrul acesta, iar cea care era aleasi era

in

cul- mea bucuriei. Aceasta urma ^sd fie injunghiati in

mormintul

sogului de ruda cea mai apropiatf'. Fanaticele femei geto-dace i9i doreau si fie ucise deasupra cadavrelor solilor lor _9i si fie inmormdntate

impreun[

^acesta,

potrivit

cercetitorilor, dar cei care voiau

si

le linigteasc[ gi... sd le ia de solii aduceau

lingi

rugul pe care urma s5. fie ars trupul rdposatului arme 9i daruri, spundnd c[ sunt gata si se lupte cu sufletul ^acestuia' pentru ^a le permite cdsitoria ^{cu vdduva sau,} dupd caz, crt...

viduvele celui decedat.

in

timpul ospelelor geto-dacilor,Zamolxis ',ii

invlfa ci

nici el, nici oaspelii lui gi nici urmasii ^acestora in veac nu vor muri,

ci

^se vor muta numai

intr-un

loc unde,

triind

de-a

pururi,vor

aveapafte de toate bundti,tile'

Ei

spun

ci mortii

pleaci laZamolxis gi

ci

se vor reintoarce. Dintotdeauna ^au crezrttci astfei de lucruri sunt adevirate. Aduc jertfe si ben- chetuiesc ca gi cum mortul se va intoarce", scria Herodot.

,,Tracii ^au un dispref Pentru

viali dintr-un

^{exercigiu na-} tural de infelepciune. Togi sunt gata pentru moarte ^de

bunl

voie, deoarece unii dintre ei socotesc cI sufletele

mo4ilor

^se intorc, iar zlgiici ^ele nu mor, ci devin mai fericite", ^este citat istoricul antic Solnius. Cel mai

rispindit

obicei al inmor-

mdntirii

la geto-daci era cel

prin

incinerare, rugul funerar

fiind

considerat o mare onoare de dupd moarte gi ^{calea de}

acces spre binecuvdntarea

divini

z zeulrti suprem' Zamolxis.

Acest obicei a fost menfinut din ^cele mai vechi timpuri

pdni dupi

ocupafia roman[ ^a unor teritorii din Dacia. ^Adesea,

in

special

dupi

marile

betilii,

rugurile _{Pe care} erau arsi

morlii

erau colective, iar oasele si rimlgigele lor erau inhumate apoi,

alituri

de obiectele personale _9i podoabele care au aparfinut

defunctilor.,,B anchetul fu nebru (dupi relatarea lui Herodot)

avea loc inainteaincinerdrii, iar vasele folosite erau aruncate pe rug, cdnd el ardea sau

dupi

ce focul s-a stins", afirma Ion Horatiu Crigan. De un altfel de ritual, mult mai complex in materie de sacrificii umane si nu numai, aveau insd parte fogtii regi.,,Vorbind despre inmormdntirile _regilor sci1i, Herodot ne spune

ci

in mormdnt ei ingroapd,,dupd,ce i-au sugrumat, pe una dintre concubinele lui, un paharnic, un rdndag

la

cai, un slujnic, un crainic, cai, cum si citeva din tot ce avearegele si, de asemenea, vase de aur. Obiceiul era practicat doar pen-

tru

regi si, foarte probabil, pentru vdrfurile aristocratiei,', scria autorul volumului Spiritualitatea geto-dacilor. IJn mor- mdnt princiar dacic, descoperit la Cugir,

in

care

alituri

de

rimisitele _mortului erau inhumate _{9i cele ale} carului si calu-

lui

siu, este dat ca exemplu pentru ,,fastul" macabru al unor asemenea ritualuri.

Gefi

mai sacrificau si prizonieri in cadrul ritualurilor de inmormd ntare arizboinicilo

r

cdzutiin

lupti.

Astfel, Leon Diaconul descrie cum getii ,,pldnseri

morfii...

si arseri. pe ruguri,

dupi

ce ^jertfrrd. pentru ei,

potrivit

legii strd.mosesti, o multime de prizonieri, birbagi _9i femei, apoi organrzarS, ceremonii funebre si inecari in Istru copii de gipn si cocosi, scufunddndu-i

in

apele fluviului".

Degi nu sunt intotdeaunaatdt de vesele pe

cit

s-ar putea

crede, epitafurile de pe crucile din Sepinla au o calitate

^parte:

in

cdteva

rinduri

versificate naiv,

in

metru popular, te {ac realmente

si

cunogti un om.

E

suficient

si

citegti cuvintele sculptate

in

lemnul de stejar al crucii gi vei gti dacX soacra respectivi a fost iubitd sau nu de ginere, daci pregedintele cooperativei de consum le-a fost pe plac oamenilor din sat sau

daci

tdnirul

de 35 de ani a

murit

de boali sau

in

accident.

in

niciun ^alt cimitir din lume nu ^ai parte de astfel de,,povegti adevdrate".Din ^acest motiv, anual, aleile cimitirului sunt cdl- cate de zeci de mii de persoane din intreaga lume. La plecare, aproape fiecare se opregte

si

lase cdteva rdnduri

in

_,,Cartea de Onoare" a cimitirului. Iar

unii

chiar igi comandi

cite

o cruce de Sapinla pentru a

o

^{zvea acasil,ca} obiect de ^decor.

Chiar dacl oamenii locului ^spun

ci

recunosc dintr-o privire cine este sculptorul fiecirei cruci

in parterftr|

^{sd se} uite pe marginea in care este marcati semnitura,

striinii

nu au cum s[-gi dea seama. Pentm ei, toate aceste bijuterii ale artei popu- Iarc poartdo singuri gi inconfundabili semnituri: S[pin1a' De-a lungul wemii au existat ztronuri despre furtul unor cruci

din Cimitirul

Vesel care ar

fi

fost vdndute apoi 1a

preguri exorbitante, adesea in strdinitate. Localnicii dezmint

insi

cu fermitate zvonurile.,,Nici vorbd de ^{a9a ceva.} Unele cruci sunt luate ^{de pe} mormdnt de citre familiile respective pentru

ci

decid

s[

inmormdnteze acolo un alt membru al familiei. Sdtenii nu au voie si instriineze ^{cumva aceste} cruci

gi, ca si nu ^se piardi,le-am adunat la mine. Mai incolo, vom deschide un muzeu cu ele", spune

Dumitru

Pop.

Alte

300 de cruci sunt in acest moment restaurate de o firma

biima-

reanl,iar dupd aceea vor fi repuse pe morminte.

Cimitinrl Vesel de la Snpinfa este,la origine, crealia sculp- torului de cruci

Ion

Stan Pitrag 6908-7977). Prima ^cruce in forma ^care mai apoi l-a ^consacrat a reahzat-o

in

1935.

in

timpul vielii, Pitrag a sculptat cate L0 cruci pe an, toate din lemn de stejar. El a avut 53 de ucenici, doi dintre ei -Toader Turda gi Vasile Stan,6ind ^{cei care,la alegerea} lui, i-au sculp- tat propria ^cruce. DaE deoarece acegtia nu sunt ortodocgi, ci neoprotestanli, continuatorul oficial al

traditiei lui

^PXtras

este un alt ucenic al acestuia, Dumitru Pop. El este, de altfel, si cel care are

in

grtjd, Casa Memorial5 ,,Ion Stan Pd.tras".

IJn mare scandal, cu mizd, comerciali, s-a declangat por- nind de la crucile din Cimitirul,Vesel de la

Sipinla.

Curtea Supremi. a anulatin'2077,definitiv _9i irevocabil, marca

in-

registrati in 2008,Ia OSIM, de

Dumitru

Pop, pentru gapte modele de cruci. Bnrbatul este considerat de mul$ consi.teni urmagul creatorului

Cimitirului

Vesel din Sipdnga, insL

alli

localnici i-au reprogat

lui

Pop

ci

gi-ar fi insusit nejustificat, dreptul de monopol asupra vestitelor obiecte funerare.

,,Cimitirul ^Vesel, fiind unicat in felul lui de a fi, am incer- cat, cdt international, cdt nafional,

si

fie protejat". Aga igi motiveazd. mesterul

Dumitru

Pop decizia de a inregistra,

in

2008,1aOficiu1 de Stat pentru Invenlii si MIrci, sapte modele de cruci lucrate la SipAnla. Berbatul susfine ci, din 1977,|a moartea

lui

Stan Ioan PItras, creatorul

Cimitirului

Vesel,

familia acestuia i-a propus

si duci

el mai departe traditia ,,Mi ^{s-a dat o hdrtie} notariali prin care fetele lui m-au recu- noscut continuator

allui

Stan Ioan Pi.tras."

Trei decenii maitdrziu,o dati cu inregistrarea modelelor de cruci la OSIM, printre mesterii cioplitori din sat ^au. ap6-

rut

primele conflicte. Toader Turda

-

^reclamant

ⁱⁿ

^proces:

,,Ne-a convocat pe noi _9i ne-a cerut s[

luim

de la el drept de

licenti

ca sd putem sd

lucrim

mai departe, deci cumva

si

lucram sub ordinea lui, ceea ce nu ne-a convenit la niciunul.

Prin somatia respectivi eram avertiza,ti cd.,daci vom conti-

nua, vom fi tragi la raspundere".

in

ianuarie 2}1,S,Dumitru Pop _9i

OSIM-ul

^au fost dali in judecati. Solulia in acest caz a venit ^de la inalta Curte de Casalie giJustigie cate aanulat in octombri e

20t7,definitiv

si irevocabil, marca inregistratd

la OSIM.ToaderTurda

*

_{reclamant in} proces: ,,N-a9 putea

sd.

irc

cd.

mi

bucur, dacd. zsta vreli

si

zicefi, ^cd. am cdgtigat.

Oricum, ^nu vedeam niciun proces din lumea asta si

mi poati

opri si lucrez".Dumitru Pop a pierdut aceastX

bitilie.

Lupta

insi

continui. Carmen Neacgu, consilier european in mate- rie ^de proprietate indus triald,rconsideri ci,,Aceast[ anulare

insi

^nu

d[

frdu liber celor care contrafac, celor care copiazd.

crucile

tip

Snpdnla pentru cd,in afard de aceste modele

in-

registrate la OSIM, mai existI, gi acela e cel mai important, dreptul de autor pe care domnul Pop

Dumitru il

^degine

asupra crucilor

tip

Snpdnga". Potrivit documentelor, dreptu- rile de autor sunt valabile

timp

de 70 de ani de la moartea

lui

Stan Ioan Pdtrag, adicd. pdnd, in 2047.

Dincolo de

aceste controverse,

directorul Muzeului

Maramuregului din Sighetu Marmaliei, Mihai Dincug, con- sideri

Cimitirul

de la Sipdnta,,o carte de istorie locali, de sociologie _9i etnografie". $i ^{asta pentru cd Stan} Ion Pitrag a

imortalizatintr-un stil unic toate intimpldrile care au marcat satul, viala gi obiceiurile de

zt

ctt zr ale

fiecirui

locuitor de aici: ,,Stan PItrag a fhcut haz de necaz pe seama consitenilor

sii.

Versurile sale devin interesante cdnd, repetate aproape in acelagi fel,igi dezvdTuie sentimentul de invingitor, de vic- torie asupra

mortii,

de zdmbet conspirativ si ironie".

Unii

etnografi romdni nu sunt insi de pirere

ci

acest cimitir de la Sipdnla este un loc care at merita atdta publicitate, argumen- tdndu-si afirmagiile

printr-un

singur

cuvint:

kitsch. ,,Este considerat aga pentru

ci

nu este in specificul nostru. Mara- muregenii nu colorau

niciodati

lemnul. Acest mod de

lu-

cru

este iegit

din

specificul artei maramure$ene.

Dar

^gi