(Monahul Nicolae Delarohi

ir r1

l\

ii

irll

lii

Descrierea CIP ^a Bibliotecii Nalionale ^a Rominici STEINHARDI NICOLAE

Diruind vei dobAndi: cuvinte de credinli / N.

Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia). - Rohia!

Editura M[nistirii Rohia, 2005 ISBN 973-87r53-3-4

252:281.95 82t .135.1-97

@ Mdndstirea Rohia

Coperta I: Monahul Nicolae Delarohid

Coperta

IV

Vechea bisericd a Mdndstirii Rohia (1926-1996) ^?n care monahul Nicolae a rostit cuvAnt[rile din prezentul volum

ISBN: 973-87153-3-4 EDITURA

MANASTIRII

ROHIA, 2006

N. STEINHARDT

(Monahul Nicolae Delarohi

a)

Diruind vei dobflndi

- ^{Cuvinte de credintd} -

Nicolae Steinhardt

" !n ls donnsnt ( }a Lumjlre ), tu 1'auras. En la chcrchAnt Dour un autre. I,e frbre h co1.C , i1 faut ^quc tu l'aidce avec cc que tu nraa Das. "

Nu-i acestn secretul vielii, cllLughreqti ^?

IatS para(loxu.L creqtin ln 1,oatd nlinbtatea, putarea gj. solen- doarca Iui.

fetd cc nc cara Hrig',os r ce Dare absolut inposibil. ! SI rlai cicce ca nu ai I Dar iatd qi flglduinla ncbunS, rdecolitoare, cutr(

nurltoarc r dlnd ccca ce nu rri, doblndeQti, tu, ccss cc si dst (lin golul fiintei tale. Darul srr!,rafiresc flcut altuie se reflectd asuprX-li gi te olineqte pe 1-ine, te fn/avuNegte , te prefaca, tc lncreqtincazU.

Dasigur t Nici cd se pul.a altfe1 ! ^gum oare an fost ettt da

orb qi de ncghiob lnclt s5-nj, lnchioui cE Flrietos ne carc sX d5n cc avcm - myLt ori putin ! ^Mrrrc scofa1ll I Altceva nc cere, inDosi- biluL : s5 dXn ca nu avenL. Crim qi XL, Dumnczcu fiind, ne- Ciruit raoartcs 5a de od rnuritor.

gi Clauriel : De ce v5 teme{i ? Eu sunt Inposibilul care vd privegtc.

SH piard din noi orice fric5, nesiguran{5, deznfldajde :

cElugbrul e chemat sH dca altora creitinla qi ^J.umine chiar riecS lui li lipsesc. $i ^sX nu se lngrijoreze : dlnd va doblndi.

lntru lonnul,

Ao..a N;.-{r.",

Cuprins

intemeiere intru

cuvdnt...

... 5

Argument

...7

Cuvdnt

inainte

^{... 9}

Ce-I datorez eu

lui Hristos

^{... 10}

I. PROLEGOMENA VERBIS

-

^TIMPUL SMOCHINELOR

-

Nicodim Vocafia

monahalS

...24

Nunta de

la

Cana

Galileii

^...

3l

Timpul smochinelor

...

...37

Femeia hananeancd

...

...45

infricogdtoarea

Judecatd

^{... 51}

II. VERBUM DEI

-APA

^{CEA VIE _} Falsul

idealism

^{... 59}

Doamne, s5

vdd!

::: ::::::::::::: ::::::::::: :

.

...

. ..:64

Mdrturisirile

Domnului...;...

... 70

Apa cea vie (Femeia

Samarineancd)...

... 78

Curajul

... 85

Pilda magilor qi nepilda

lui Irod

...92

Sffintul Antonie cel

Mare

... 98

Lepddare de

Hristos

... 105

398 399

Nicolae Steinhardt

III. GENERATIO HAEC SIGNUM _QUAERTT

-

TRAGEDIA LUI IUDA

-

inrederea

... I 15

Verbul a

crede ....I2I

Tragedia

lui Iuda....

... 130

O contribufie la problema

Epifaniei

^{.. 135}

Se va lua de la voi IV. PROBET AUTEM SEIPSUM HOMO DARUIND VEI DoBANDI

- Iertarea...

...149

Domnul a venit sd ne mdntuiascd qi sd ne scandalizeze....l57 Fantomele din cea!5 (Matei 18,23-35) Despre mild

...

...173

Sfinfi qi oameni

iubili

^... 183

Ddruind vei

dob4ndi...

...197

O vorbd

bun5...

...201

O

pseudoproblemd

...205

V. LUX iN TPNBNzuS LUCET

-

CE-I CREDINTA, CE-I NECREDINTA?

-

Lumina

lumii

...215

Refleclii despre

moarte

...221

Problema predestindrii

...

... 227

La

praznicul Sfrtului Ioan ^B otezdtorul ... ... 23 4

La

praznicul

intdmpinirii Domnului

...243

La duminica

Ortodoxiei...

"...250

Duminica

Tomei...:...

...256

Ce-i credinfa, ce-i necredinta? (Matei 9, 27 -35) ... 263

Ddruind vei dobdndi VI. SI SCIRES DOMUM DEI

-

.rEKfFA $r ^INVTEREA DOMNULUT

*

Mdrinimia

Domnului

...273

Cinstirea Sfhntului Arhidiacon

gtefan

...281

DouS evlavii ce nu se cuvine a

fi

pdrdrsite: cinstirea crucii qi a Maicii

Domnu1ui...

...287

Femeia

gArbov5...

...296

Cazul

Zaheu

...302

Predicd

in

duminica dinaintea Marelui

Post

...307

Predicd la duminica a IY-a din Postul

Mare

... 318

Admirafiile Domnului

...

...325

Sffintul prooroc Ilie

...

... 331

Sfhnta

mdnie

...336

Se poate vorbi despre nedreptatea

lui

Dumnezeu? ...344

VIi.

HAEC SCzuBIMUS VOBIS UT GAUDEATIS

-DAILI-

Crez ortodox

...

... 353

Reflecfii cilugdreqti

...

... 356

Tabdra Mdgura qi Mdndstirea Ciolanu ... ... 37 2 O picdtura de

sdnge

...377

Demonism gi

secularitate...

... 381

Felurimi ...;....

...388

Scrisoare

...397 Cuprins

...

...3gg

40r

I.

PROLEGOMEIYA VERBIS

- ^TIMPUL SMOCHINELOR ^_

NICODIM

T

^{ui Nicodim, Domnul}

ⁱⁱ

^{vorbegte ca unui} om inteligent qi cult.

IJt

^calificd ,,invd{dtor al

lui

Israel". Drept care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la gr5iri slltoase, ^cr

ir

^{dezvdluie pe}

nepus[ mas[ ^{(cum ar veni) tainele tinale qi} principiile de cdpetenie

ale

noii Legi.

^{Ca pentru}

o

ta!6 bisericeascS

qi

ca pentru un profesionist, atacd nemijlocit ^{partea practicd a} problemeiin cauzd;

inseqi procedeele gi condi[file sine quibus

nan

ale mdntuirii.

Tonul e grav, de explicalii lesnicioase nici pomeneald. S-ar zice cd Domnulurrneazd ^{preceptul de} mai tdrziu al lui Thomas More:

I

trust

I

make myself obscure, ce se tdlmdcegte (cum mai potrivit nu se poate pentru convorbirea dintre Iisus .qi musafirul ^sdu nocturn): trag nddejde cd nu-s uqor de infeles, ^cd

ili

^{dai seama}

-

tu, cel cdruia md adresez

-

de complicalia qi greutatea subiectului ce aborddm, de increderea

ce-!i

dovedesc expundndu-fi ^nu ganduri convenlionale

in cuvinte

^oarecare,

ci

fiamAntdrile cugetului meu celui mai intim, mai nedeslugit. Aqa qi Mdntuitorul nu vrea sd-l crule pe ^f'ariseu, sd-i menaieze, s6-i indruge ^vorbe degrabd inteligibile, s5-1 amdgeascd a crede cd-i impdrtdqeqte adevdruri simple, sd-l cucereascd

in

doi

timpi

^qi

trei

^miqcdri.

Semne nu-i va da. $i-i aplicd regula : celui ^{ce are} mult, mult

i

^se

va cere. Domnul nu Se sfieqte a-l

ului

qi, oricum, nu-qi pierde vremea cu preambule gi pregdtiri. Dd brdnci unuia ^care nu qtie a

inota qi-l azvdrle in apd addnc6. ^Patcd. mai mult ca oricAnd Flristos Se invdluie in negurd qi in mister, imprejurul Lui numai nori, apd intunecoasd gi cirbuni de foc, aidoma ca

in

Psalmul I'7

al

cra-

t9

Nicolae Steinhardt

iului

David.

Atat

sunt de nepdtrunse qi de zguduitoare cere pe care

ii

^este dat

lui

Nicodim sd le asculte.

$i

bietul om, invdlat gi doctor ce se afla, prea pulin pricepe.

Iar de reactionat reactioneazd aidoma celui mai neqtiutor ins qi

pune intrebdri vrednice de un tinerel naiv sau de chip fErd de

carte gi malilie, unul dintre acei _5draci cu duhul care stinlesc locul unde hdlSduiesc insd nu au

nici

un soi de acces ra via[a spirituald. Cdci voitei obscuritdfi a Domnului, metodei de qoc

-

de satori zenist

-

^{pe care o foloseqte} interlocutorul sdu, nducitorul cdrturar

ii

opune obieclii de

o

elementaritate infantild qi ddnd dovadd de o total5 obtuzitate.

I

^trust

I

^make myself obscure;

ct

adevdrat Domnul

a

izbutit sd Se imbrace

in

negurd qi taine, cu adevdrat Nicodim e amefit qi pierdut.

De unde rezultd, doud concluzii certe:

a)

caracterul extrem de neaqteptat paradoxal qi surprinzdtor al invdldturii creqtine;

b)

imensa dificultate pentru rafiunea comund qi cdrturdria eruditd de a-qi asimila arcanele acestei invdfituri.

Nici

nu sunt, la drept vorbind, de mirare totala neinfelegere manifestatd de invdfatul f-ariseu

ori

infantilismul reactiei sale:

(cum adicd? sd se nascd omul a doua oard qi sd intre iardgi in pAntecele maicd-si?) Inlantilismul acesta

nu-l

compromite pe

Nicodim

ci,

dimpotrivd", mdrturiseqte cu

totul

altceva: cAt de surprinzdtor, neaqteptat qi paradoxal e creqtinismul!

($i

cdt de

falacioasd, urmare descoperirii manuscriselor de

la

_eumran,

strddania universitdlii din Ierusalim qi a rabinatului internafional de a preface creqtinismul intr-o oarecare sectd de

tip

esenian.)

Botezul qi Cuminecdtura sunt doud solulii intru totul

extraordinare qi aproape de neconceput pentru mintea omeneascd

normalS, chiar neprevenitd, neostild, necoruptd.

Cu

atdt mai v0rtos vor

fi

apdrut ele aqa unei minli normale din vremea aeea:

la orice nou sistem etic se putea agtepta; dar ca solulia

mintuirii

Ddruind vei dobdndi

sd stea

in

stropirea cu apd qi

in

consumarea cdrnii gi sAngelui unui semen se aratd dincolo de capacitatea de ralionalizare a

fEpturii ginditoare gi peste putinla ei de a se dezbrdca de idei apriorice. O doctrind morald, oricdt de severd ori de rafinatd, nu ar

fi

stupefiat, nici produs indepdrtarea. Dar naqterea de-a doua din apd gi din duh! Aqa fiind, lui Nicodim

-

^depdqit,

^titat,

^supdrat

desigur

pe

sine,

prins

ca

intr-o

ambuscadd

mintald -

^nu-i

rdmdnea decAt

refugiul in

extrema simplicitate a

puterii

de .judecatd,

in

perplexitate, intr-o semioticd strict literal5,

in

agd-

|area de semnificant, in refuzul categoric de a trece la infricoqdto- rul (prin profunzime qi implicafii) sens. Domnul infelegdndu-I, nu Se aratd, El, surprins de rdspunsul oaspetelui: nu Se osteneqte

a-i da alte ldmuriri, o

tot line

^pe

linia

unui satori necrutdtor, incredinfdndu-se bunei voiri, bunei credinfe, bunelor intenlii ale

interlocutorului care, negregit, va sfhrqi prin a pricepe.

Ceea ce s-a qi intdmplat. Nicodim va interveni pentru Hristos

in

fala arhiereului qi fariseilor (Ioan

7,51 :

o,Nu cumvaLegea

noastrd judecd pe om dacd nu-l ascultd mai intAi qi nu qtie ce a

lbcut ?"). Va

fi,

aldturi de Iosif din Arimateea, unul din acei care

vor

ingriji

de cuviincioasa inmormdntare a Domnului, aducdnd

o sutd de litre dintr-un amestec de smirnd gi aloe.

Episodul Nicodim este, probabil, dovada cea mai bund a

imposibilitdlii culturii gi inteligenlei de a constitui singure calea cdtre Hristos. Cultura, inteligenla ori qtiinla nu-s piedici, dar nici clemente ajutbtoare. Iar cazul

in

spe!6 atdta chiar dovedeqte: cd mintea qi invd!5tura pot sd nu stea in calea credinfei. (Odatd omul ajuns la credintS, cunoagterea qi asculimea

ii

vor

fi

insd de folos, vor amplifica, addnci gi ageri credinla).

Momentul Nicodim mai

este

- ^{in cadrul}

referatelor cvanghelice

-

$i singurul exemplu al unui fariseu luminat de credinfd. Va

fi

fost desigur qi pricind de mdngdiere qi incredere pcntru Domnul. Unul din ai Sdi care-L cautd,

il

recunoaqte,

I

^se

21

Nicolae Steinhardt

ddruie! Nicodim e prudent (vine noaptea, intervine procedural), e un iudeu habotnic, e un fariseu, dar nu e orb; iqi dd seama cd numai unul care vine de la Dumnezeu poate sdvdrqi ceea ce frce Iisus Nazarineanul. De aceea qi merge la El. Mai tdrziu va

fi

mai

pujin

prudent: va interveni pentru

invinuit,

iscdnd supdrarea colegilor sdi (Ioan 7, 52 : _,oNu cumva qi tu eqti din Galileea ?"), va purta de grijd trupului neinsuflefit al Rdstignitului (Ioan 19,

39), stAmind

frrb

indoiald mdnia aceloragi.

Nu gtim dacd Nicodim a fost ori ba mucenic. $tim totuqi ^cd prin el s-a ardtat altceva: c5, anume, la Hristos au venit nu numai vameqii, desfrAnatele, pdcdtoqii,

ci

qi cdrturarii. Cazul Nicodim dovedegte cd" toTi sunt chemafi qi toli primifi. Fiecare dupd mdsura gi f-elul darului, pregdtirii, minlii: Nicodim, aqadar, mai cu asprime

qi mai cu exigentd, ca unul invdfat ce este. Nu numai vameqii, desfidnatele, pdcdtoqii

*

_{ci gi dreplii! Nicodim}

_ni

_se infrlrqeazd ca atare, opusul fratelui celui bun din parabola

fiului

risipitor.

Spre deosebire de acela, el

-

^{drept, cdrturar, curat}

-

^{intrd la ospS!,}

nu se sfieqte a se aldtura desfrAnatelor qi pdcdtoqilor; nici pic de

orgoliu la el. Nicodim ne oferd tabloul

-

incdntdtor, consolator, splendid

-

^al cdrturarului modest, al fariseului nesigur gi nedelec- tat de sine. IatS-l acolo, qezdnd

in

fa[a Domnului, biet vizitator nocturn, oarecum zdpdcit de cele ce aude, infricoqat neindoielnic gi de cele ce

i

^{se spun qi} de perspectiva descoperirii sale de cdtre

zelogii

farisei in

casa amdgitorului, cdzmndu-se a inlelege, afurisindu-se probabil pentru rdspunsurile neroade ce singur

gdsegte a fbrmula gi de a cdror stupiditate nu se poate sd nu-qi

fi

dat prea bine seama. Iatd-l

plin

de bundvoinfd, curiozitate gi

incertitudine, de puternica dorinld de a inlelege gi crede, plin de

admiralie qi simpatie qi venerafie pentru Cel care-i std

in

fa!5 qi ale Cdrui vorbe le ascultd cu nesa!, parcd qi cu teamd dar qi stdpAnit

de o nidejde nebunS. Cu nddejdea aceea nebund despre care Fr.

Mauriac socoteqte cd s-ar cddea sd ne-o insufle purtarea de pe

Ddruindvei dobdndi

cruce a tdlharului celui bun: iat6-l pe Nicodim, tdlhar

in

ochii colegilor sdi intru fariseism, rostind parcd qi el: pomeneqte-md,

Doamne,

intru impdrdlia Ta,

pomenegte-md

$i ^pe

^mine,

neindemdnatecul

intru

taine cdrturar, negtiutorul

intru

cele adevdrate doctor. $i nu numai la lumina acestui biet opai! de pe aceastd sdrmand masd,

ci

gi

la

lumina

zilei

infricoqatei Tale .judecdfi, pomenegte-mi alSturi de

toli

cei care de-a lungul vielii Tale pdminteqti

ili vor fi

umplut

ori

i1i vor umple sufletul de mdngAiere qi duioqie: Prea Curata Maica Ta, iubitul Tdu ucenic, inaintemergdtorul Tdu, Veronica, tdlharul cel bun, aprigul ^petru qi

toli

ceilalli qi toate celelalte. Nu ne uita nici pe mine, ori pe Luca,

ori

qi pe

ceilalli pufini

care adeveresc oamenilor cd qi

cdrturarilor le este deschisd calea spre cer.

Nicodim

-

nddejde nebund a intelectualilor unui sfhrqit de

veac cov6rgit de

tipdrituri, informafii qi

servo-mecanisme, infometat de credinfS,

dibuind in

lumea

semnificaliilor

qi

scmnificatelor

-

urma facerilor Atotfiitorului qi a ftgdduinlelor

lui

Hristos.

23

VOCATIA MONAHALA

Vazdnd strriinri intruparea

lui

^Dumnezeu,

sd ne tnstrriindm din lumea cea de;artri.

(Acatistul Domnului nostru Iisus ^Hristos)

Cl pr"

a incerca sd o inlelegem qi sE o ldmurim este neapdrat

L)nevoie

sd efectudm

o

scurtd incursiune

in trei

^{domenii ale} qtiinlei: logica matematicd (algebra), geometria qi ftzica.

Din

algebrd ne amintim cd dacd existd

A,

cu necesitate va exista qi Non-A. (in terminologia ciberneticd digital[: 1, 0). Orice valoare poate purta semnul plus

ori

semnul minus. Cinci, spre

pildd, implicd ^{pe minus} cinci, doi ^{pe minus} doi q.a.m.d.

Lumea, pdnd nu prea de multd vreme, a dat crezare geometriei formulate ^acum vreo doud mii qi trei sute de ani de invdfatul grec

Euclid. Elementele geometriei ^acesteia, euclidiene, ^{presupuse a}

fi

fa fel de imuabile ca ale mecanicii lui Newton ori cosmografiei

lui Ptolemeu, au suferit gi ele ^prefaceri

revolufionare.

Matematicieni ca Riemann, Boly6i, Lobacevski au ^demonstrat c5 poate

fi

inchipuitS o geometrie care sd-l contrazicd pe Euclid, una unde

liniile

^{paralele se intdlnesc ori suma} unghiurilor unui triunghi s5

fie

superioarS

ori

inf'erioarS

cifrei

^{de 180". ExistS,}

aqadar,

in

^{afard de clasica} geometrie euclidiand, o surprinzdtoate (de

nu

qi uluitoare) ^qi totuqi

intru totul

rafionald geometrie neeuclidiand.

Ddruindvei dobdndt

Fizica,

in

sfbrqit, a trecut gi ea printr-o crizd urmdtor cireia s-a dovedit cd materia din care este alcdtuit universul se poate

infSliqa qi in

^ipostazd

de

anti-materie.

in materie,

atomii constituen{i ai intregului cuprind

*

grosso modo

-

^{un proton cen-}

tral purtdnd

o

sarcind electricd pozitivd, in

juru-i

gravitAnd pe

diferite orbite particule mai

mici

denumite electroni, incdrcate cu electricitate negativ6. Dar, afirmd fizicienii veacului nostru, poate

fiinfa qi o

anti-materie

in

care

protonii centrali

sunt negativi,

iar

electronii inconjurdtori sunt

pozitivi

(de unde ^qi numele

lor

de positroni).

De ce a fost nevoie sd amintim aici aceste sumare noliuni qtiinlifice ?

Pentru simplul motiv c5 ele ne pun la dispozilie insdqi defi- nilia cea mai exactd a monahismului care aceasta chiar e: lumea lui Non-A, a geometriei neeuclidiene qi anti-materiei. Scurt spus lumea opusd celei obiqnuite, lumea contrard qi contradictorie

-

dacd-mi este ingdduit a md exprima astfel

-

^a

^lui

^{Ion Anapoda.}

Ce vor, ce urmiresc oamenii ?

a)

^Sd

ia,

sd adune, s5 agoniseascd, sd primeascd lucruri, obiecte,bunuri, bani. Bunuri de tot felul, importante sau mdrunte, cdt maimulte; qi bani, care sunt mijlocul prin care insul are acces

la bunuri;

b)

Sd-qi apropie

cdt mai mulli

oameni, cdqtig6ndu-qi prieteni, relafii, cunoscufi. Aceqtia nu-s mai pulin utili decdt banii, pot

fi

qi

ei

aducitori de foloase qi chivernisire qi

in

orice caz

satisfac foarte puternica qi generala nevoie de sporovdiald.

l'rietenii, spun englezii, iatd capitalul cel mai de seamd.

$i

^nu

cxprimd verbul a trdncdni una

din

marile pldceri ale omului cuclidian?

Dar monahii? Ei vor contrariul celor de mai sus.

Nu a-qi insuqi ci a da, a ddrui, a distribui chiar qi pufinul pe care-l au, a se lipsi de lucruri, bunuri qi bani. in loc de a-gi incirca

25

Nicolae Steinhardt

garderoba

cu haine qi

sdlaqul

cu mobile, ei iqi

restrdng imbrdcdmintea qi mobilierul

la

strictul necesar. Scopul

lor

^e

strimtorarea, pufindtatea, sdrdcia, mergdnd pdnd Ia practicarea cergetoriei. Unele ordine monahale catolice

-

ca franciscanii ^qi carmelilii, (cel pulin

in

faza lor inifiald)

-

impuneau aderenlilor lor sd trdiascd numai din cerqit.

$i

^astdzi

in

India ^qi

in

Extremul Orient numeroqi cdlugdri budiqti

(ori

gi mireni bdtrani care se

retrag

din

lume qi-qi plrdsesc locuinfa) duc o viald pribeagd:

poartd cu ei un givan qi nu mdnAncS decdt (qi tot) ce

li

se pune de pomand intr-insul.

Precum sdrdcia (ori modestia extremd gi totala frugalitate), cdlugdrii, spre deosebire de semenii lor din lume, cautd izolarea qi tdcerea.

Awa

Arsenie auzea un glas care-i poruncea: fugi, taci, liniqtegte-te. Iar Fer. Bruno, intemeietorul ordinului cartusanilor,

e reprezentat cu degetul ardtdtor al mAinii drepte aqezat peste buze, simbol al tlcerii. Apoi monahii nu numai cd se feresc de vorbdrie qi pdldvrdgeald, dar mai gi considerd ca incompatibil cu

modul lor de viafd orice fel de tdnguire qi vditdturd. Patericul ne

dd pilda celor doi cSlugdri care aud cum geme qi se jelegte _un om. Cine-i mireanul acela care geme?

-

^{intreabd unul dintre}

cdlugdri pe celdlalt. Nu-i un mirean, Pdrinte, rdspunde intrebatul, e un frate de-al nostru care-i bolnav. Rosteqte cel dintAi

:

Un cdlugdr care se vaitd qi se plAnge ? Fugi de-aici, Pdrinte, e fdrd doar qi poate un mirean.

Exemplu de purtare neeuclidiand prea monahalS ne dd qi SfAnta gi Cuvioasa Maicd Paraschiva: tinericd cum se afld igi dSruiegte cdldurosul gi impodobitul palton unui sdrac.

(in

lumea lui A, copila ar

fi

^cerut pdrinlilor ei, oameni cu stare s5-i cumpere

ei un palton cdt mai fdlos). Ori surorile Arnauld,

dintr-o evlavioasl qi avutd

familie

francezd a secolului al

XVII-lea,

fbarte tinere, fug de acasd la mdndstire. Pdrinlii

vin

sd le certe, sd le roage, sd

le

ceard sd se inapoiezein sdnul familiei. Fetitele

Daruindvei dobdndi

nu le dau ascultare qi nici mdcar nu se invoiesc sd

li

se dea voie p[rin]ilor sd treaci pragul mdndstirii. ^{(Scena e pe} larg comentatd de Sainte-Beuve

in

al sdu Port-Royal). Oti frafii Anuv qi ^Pimen la ^poarta sihdstriei ^cdrora bate, strigd, plAnge gi se roagi sd fie primitd mama lor: _,,Voiesc ^sd vd vdd pe

voi fiii

mei, cd ce este de vd voiu vedea pre voi?

Au

doard nu sunt eu mama voastr6?

Au doard nu eu

v-am

aplecat pe voi? Cu

totul

^sunt cdruntd".

,,Ce facem cu bdtrdna aceasta? se intreabd ei. Atunci Avva Pimen merge

la

poartd qi zice: ,,Ce

vrei,

bdtrdno? De ce

strigi

^aqa?

Aicea vrei sd nevezi pe

noi,

^{aicea ori}

in

lumea cea de acolo?"'

[ii

bdtrdna, pricep6nd, pleacd liniqtit6. Ori Avva Arsenie care

solicitat de Arhiepiscopul Teofil qi de un insolitor

al lui si

^le

spund un cuv0nt de folos,

ii

^intreabd ,,Dacd vd

voi

spune un cuvAnt

il

^{veli pdzl?}

Ei

frgdduind cd aqa vor f-ace, aud din gura

bdtrdnului: Oriunde veli auzt cd

este

Arsenie,

s5

nu

vd apropia!i".

in

loc de a-qi insuqi, monahului

ii

^{place a}

^dirui,

^{cdci el qtie}

(Fapte 20, 35) cd mai fericit este a da decit a lua.

in

loc de a

vorbi, a ^{tdcea (Ps.} 37, 13-14: ,,Iar ^{eu ca} un surd nu auzeam qi ca un mut ce nu-qi deschide gura sa. $i m-am fdcut ^ca un om ce nu aude qi nu are in gura lui mustrdri"). in loc de a se vdita, a pdtimi.

in loc de a agonisi, a risipi. Bogdliei

ii

preferd sdrdcia. Relafiilor, izolarca. Succesului, obscuritatea. Agitaliei, liniqtirea. Imbuibdrii, postul. Desfr6ndrii, castitatea. Voin{ei de putere care clocoteqte

in

sufletul fiecdrui om (atAt de constant scoasd

in

evidenld de

Nietzsche qi

Adler),

ascultarea

qi

supunerea. Protestdrii qi

violenlei,

resemnarea.

indlldrii eului,

smerenia.

Plicerilor, infi6narea. Oblinerii biruin!ei intr-un ^proces,

^suferirea

strdmbdtSlii, rdbdarea pagubei (1 Cor. 6,7).

intemeietorul creqtinismului, insuqi Iisus de ce a venit in

lume? Sd

I

se slujeascd, aga cum firesc era? Nu, ci ca sd slujeascd Lil! (Matei 20,28) Ca sd I ^se jertfeascd? Nu, ca El sd ^Se iertf'eascd.

27

Nicolae Steinhardt

Oare ca sd impdrSfeascd?

Nu,

ca sd moard de ruqinoasd qi blestematd moarte pe Cruce.

Da, suntem

in plind

lume a

lui

Dostoievski, acolo unde adeseori doi plus doi fac cinci.

in

lumea paradoxului, care nu-i alta decdt cea esenfiald creqtinismului, credin{d

potrivit

cdrera, bundoard, cea mai bund cale cdtre nevihovSlie este pentru om a se recunoaqte vinovat. in lumea i'eqirii totale din mecanica, logica, geometria

qi

fizica sistemelor sublunare.

in

^Tradi1ie qi libertate

in spiritualitatea ortodoxri, inalt

Prea

Sfinlitul

Antonie,

Mitropolitul Ardealului,

caracterizeazd

de

aceea vocalia monahal5 drept _ooun soi de anticip are a

vielii

eterne

in

veacul ptezento'.

Mai mult,

,,confirmarea constantd,

qi

expresd a

perspectivei eshatologice

a

existenfei". intrebuinfdndu-se o

imagisticd vie gi percutantd,

ni

se aratd cd,,,nu existd qtiin!5

fdrl

cdtiva oameni de geniu care se consacrd integral qtiinlei. Nu existd muzicd" fdrd compozitori de geniu,

adici frrd

cdliva indivizi care

i

^se consacri integral... Monahul este

tipul

creqtinului care se

consacrd integral", este creqtinul absolut.

Ar fi

insd o greqealS sd se creadd cd monahii nu urmdresc fericirea. Pe aceasta, intocmai ca mirenii, o vor qi ei; doar cdile ^gi metodele sunt diferite, atat atot. Sd nu-qi inchipuie prin unnare mirenii

ci

monahii sunt fiinle intru totul exceplionale qi sd nu le

poarte

admirafie

exageratd. Scopul este comun am6nduror categorii: qi cine poate spune gi pretinde cd numai calea

lui

este sigurd qi bund ? Patericul ne invald cd un simplu cizmar, om de treabd, nu era socotit inferior unui mare pustnic. La drept vorbind qi cuget6nd nepripit vedem cd meritul monahilor nu este atdt de

exceptional

pe

cdt se crede indeobqte, deoarece

nu

incape indoiald cd, mai uqoard este calea lor qi, poate, mai largd poarta pe care au ales-o ei. Oare nu este mai uqor a da decdt. a primi? O, mult mai uqor! Nu este mai u$or a trdi izolat decAt sd te strdduiegti a-!i cdgtiga prieteni qi relalii gi a le dobAndi afecfiunea, ajutorul

28

Ddruindvei dobdndi

qi devotamentul?

A

ierta

decit

a

urzi

complicate planuri de r[zbunare gen Monte-Cristo?

Mai

uqor, desigur, este a pierde dccdt a cAqtiga (calculul probabilitdlilor o dovedegte categoric) qi a sdrdci decdt a te imbogdli.

A

^respecta monotonia unui ^orar

rJecdt

a

cduta

zi

de

zi

alte distracfii, distrageri qi preocupdri.

A

violui

in

^{pace qi} nepdsare decdt a jindui ranguri qi titluri.

Vechiul ritual al primirii candidatului in obgtea mdndstireascd dovedeqte cu toate acestea ca existd intre cele doud moduri de via[6 o deosebire

-

^{qi nu dintre cele mici. Zdbovirea aceea, zile}

intregi la poarta mdndstirii (frrd, a

fi

luat

in

seamd), apoi vorbele

$!rpre, luarea

in

rds, alungarea, urmate

in

slbrqit de primirea in incinta aqezdmdntului insolit5 de munci grele qi injositoare qi

lipsite

de

orice

cuvdnt mdngAietor

ori

mdcar nerdstit, apoi trimiterea, dupd un an, inapoi in lume cu dreptul de a reveni doar

dup[ implinirea intocmai a termenului, anii lungi de ucenicie (pcntru cei care se intorceau la sfbrgitul celor doudsprezece luni

dr: retrimitere

in

lume) se puteau eventual incheia cu rasoforia qi

irr cele din urmd cu tunderea

in

monahism. Dar cdt de anevoie!

(lc

insemna tunderea aceasta dupd atAtea neinduplecate probe?

Nimic alta decdt trecerea candidatului de la starea de materie la nooea de anti-materie.

$i

^{ne putem}

^intreba:

oare savanfii,

in

laboratoarele qi institutele qtiinlifice ale lumii, nu au incercat sd oblind anti-ma- tcria? Ba da, constatdnd ins6 cd numai pentru realizarea plasmei, rrdicd a celei de-a patra stdri a materiei (alta decdt cele trei qtiute:

srrlid6, lichidd,

^gazoasd)

ar fi

^necesar

sd se realizeze

o

tomperaturd de

trei

sute de milioane de grade.

De

obfinut,

dcooamdatd,, au izbutit sd obfind numai o sutd de milioane qi doar pr: o duratd de o milionime de secundd.

Cdlugdrul insd, pdrdsind condilia euclidiand de mirean qi rlobdndind acces la starea de anti-materie monahald, ce ispravd lirce? Fiureqte qi intreline

in

sufletul,

in

cugetul gi

in

inima lui

-