Titlul original al acestei cărți este: Quiet: The Power of Introverts in a World That Can't Stop Talking de Susan Cain. O cursă în care toată lumea este generalul Patton nu va ajunge prea departe, la fel cum o cursă în care toată lumea este Vincent van Gogh nu va ajunge prea departe. Prefer să cred că lumea are nevoie de sportivi, filozofi, simboluri sexuale, pictori, oameni de știință; are nevoie de cei cu sânge cald, de cei curajoși, de cei cu sânge rece și de cei slabi angelici.
Are nevoie de cei care își pot dedica viața studierii câte picături de apă secretă glandele salivare ale unui câine în anumite circumstanțe și are nevoie de cei care să surprindă imaginea trecătoare a florilor de cireș într-un poem de 14 silabe sau să dedice 25 de pagini disecției. sentimentele unui băiețel întins pe pat și așteaptă ca mama să vină să spună „Noapte bună!”.
Cuvânt-înainte
Astfel, orice lider poate acționa încurajând membrii echipei pe care o coordonează să jongleze cu abilitățile specifice acestor două tipuri de personalitate pentru a-și atinge obiectivele dorite, fără a se obliga să fie altcineva și să mențină un echilibru confortabil. Prin urmare, EY vă invită să parcurgeți această lectură, atât pentru autocunoaștere și dezvoltare personală, cât și pentru îmbunătățirea abilităților de conducere și management de echipă.
Nota autoarei
Nu m-am uitat la ceea ce mi-au spus oamenii despre ei înșiși, ci am păstrat doar acele amintiri pe care le credeam adevărate.
Introducere
Nordul și sudul temperamentului
Ea determină cât de probabil avem să facem exerciții3, să comităm adulter4, să funcționăm bine fără să dormim5, să învățăm din greșeli6, să ne asumăm riscuri la bursă7, să întârziam satisfacția, să fim buni lideri8 și să ne întrebăm „Dacă? „9*. Răspunsuri – exercițiu: extrovertiți; adulter: extrovertiți; a funcționa bine fără somn: introvertiți; a învăța din greșeli: introvertiți; asumarea de riscuri la bursă: extrovertiți; a fi buni lideri: în unele cazuri introvertiți, în altele, extrovertiți, în funcție de tipul de conducere; scrierile medicilor greci și romani și ale unor psihologi evoluționisti*12 afirmă că istoria acestor tipuri datează mult mai devreme: după cum vom vedea, regnul animal se laudă și cu existența „introvertiților” și „extrovertiți”, de la muște la biban și maimuțe. Ca și alte perechi complementare – masculinitate și feminitate, est și vest, liberal și conservator – umanitatea ar fi de nerecunoscut și s-ar diminua foarte mult fără ambele tipuri de personalitate.
Să luăm, de exemplu, parteneriatul dintre Rosa Parks și Martin Luther King Jr.: gestul unei vorbitoare formidabile care refuză să renunțe la locul ei într-un autobuz separat nu ar fi avut același efect ca gestul unei femei modeste care preferă clar să tacă, cu excepția cazului în care situația o cere. Iar Parks nu ar fi animat mulțimile dacă ar fi încercat să se ridice și să vorbească despre visul său. Trăim cu un sistem de valori pe care eu îl numesc Idealul Extraversiei – credința generalizată că sinele ideal este sociabil, alfa* și confortabil în lumina reflectoarelor.
Unele dintre cele mai mari idei, opere de artă și invenții - de la teoria evoluției la picturile cu floarea soarelui și computerele personale ale lui Van Gogh - le datorăm oamenilor liniștiți și cerebrali care au știut să descopere anumite calități în ei înșiși. Chiar și în domenii și activități mai puțin introvertite, cum ar fi finanțele, politica și activismul, unele dintre cele mai mari salturi înainte au fost făcute de introvertiți. Artiștii ale căror lucrări sunt expuse în muzeele de artă contemporană uimesc prin atitudinea pe care o au la vernisajul expozițiilor lor.
De ce nu poți fi ca frații Kennedy?” un bărbat pe care l-am intervievat a fost întrebat în repetate rânduri de părinții săi, înșelat de Camelot.). De peste zece ani am pregătit oameni de tot felul – avocați și studenți corporativi, manageri de fonduri de investiții și cupluri căsătorite – în arta negocierii. Laura ar fi preferat să nu fie prezentă la negocieri, dar era obișnuită să lupte cu astfel de impulsuri.
Aceștia s-au întâmplat să fie clienții preferați ai Laurei: binevoitori și ușor de vorbit, foarte diferiți de clienții aroganți pe care îi reprezenta de obicei firma ei. Femeia s-a deschis cu un discurs impresionant despre cum clienții Laurei ar fi destul de norocoși să accepte condițiile financiare. El și-a imaginat persoana care ar fi mai bine echipată pentru a face față situației: cineva care era îndrăzneț, vorbea lin și era gata să lovească masa.
La gimnaziu, o astfel de persoană ar fi fost numită „deschisă”, cea mai înaltă distincție pe care o cunoșteau elevii ei de clasa a șaptea, chiar mai mare decât. Când am început să scriu această carte, primul lucru pe care am vrut să aflu a fost exact cum definesc cercetătorii introversia și extraversia. Introvertiții se simt „în largul lor” cu mai puțină stimulare, cum ar fi să bea vin cu un prieten apropiat, să rezolve un cuvinte încrucișate sau să citească o carte.
Extravertiții gândesc cu voce tare și își exprimă opiniile; preferă să vorbească, cu atât mai puțin să asculte, rareori sunt lipsiți de cuvinte și din când în când le ies din gură cuvinte pe care nu au vrut să le spună niciodată.
