Op.re XI

OPERE XI

,hfit'fe;n 6ffi

/

Villiam Shakespeare

Op.re XI

Cuprins

Richard al IIJea I

s Trdddri, umbre, anamorfoze:

Richard, al

ll-lea -

^{Pia Bfinzeu}

^I

⁷

Richard al ll-lea

Traducere qi note de Ceorge Volcearnu

I

39

Henrie al IVJea

Panea fut6i

/

163

Curtea Regald, rebelii gi interlopii

sau

Lumea

lui

Falstaff gi a printrului (chipurile) indolent

-

George Volceanou

I L65 Ilenric

^al

W-lea

Partea lnt6i

Traducere ^qi note de ^{George Volceanoa}

I

L87

Henric al IVJea

Panea

int6i /

3f 3

Falstaff ^qi politica: Henric al lV-lea, Partea a doua, sau

P5rinteasca binecuvAntare a desfrAnatului mentor

-

Emil Sirbulescu

I

3LS

Henric al lY-lea

Partea

a doua Traducere de Lucia Verona Note de ^George Volceanou

I 333

Villiam Shakespeare

Opere XI

Efi1ie coordonatE gi ingrijit5 de George Volceanov

Richard al IIJea

Traducere

gi

note de

George

Volceanov Prefald de Pia Br{nzeu

Henric al IVJea

Partea intdi

Traducere, prefa[d

gi

note de

George Volceanov

Henric al IYJea

Parlea a doua

Traducere de Lucia Yerona Prefa!5

de

Emil Sirbulescu Note de

George Volceat ov

,ffi

fr*rusilrte

Bucuregti, 2016

Richard al ll-lea

TRADARI, UMBREO ANAMORFOZE:

RICHARD AL II.LEA

Scrisd probabil

in

1595, Richard, aI

ll-lea

este prima piesd din a doua tetralogie a lui.William Shakespeare, urmatd de Henric

al

IV-Iea (Pd4ile

intAi gi a

doua) gi Henri,c

al

V-Iea.

Din

punct de vedere istoric, aceste piese anticipeazd

o

altd tetralogie, deja cunoscut5 publicului, reprezentatl de Henry

alVl-lea

^(Pd4ile int0i,

a doua ^qi a treia) ^gi Riclwrd, al III-lea. Cele doud tetralogii se

intind

pe perioada 1399-1485, iar dacd addugdm gi ultimele doud piese istorice ale dramaturgului, Regele loan (1596) gi Henric

al

VIil-Iea

(1613),

perspectiva devine

qi mai

1arg5, cuprinz6nd perioada

dintre 1199

(venirea

la

putere a regelui loan-fdr5-fard)

qi

₁₅₄₇ {moartea

lui

Henric al VlII-lea).

Cele dou5 tetralogii dovedesc uriaga apeten[5 a publicului renascentist pentru istoria Angliei, dar ^qi felul cum Shakespeare a

contribuit

la

dezvoltarea

unui

gen cultivat mai

mult

atunci decdt astdzi sau cum a evoluat trupa

lui

de actori

in

interpretarea unor piese indepdrtate, aparent, de realitatea contemporanl lor.

in

plus, aqa cum subliniazd qi Paulina Kewesr, dac5 at6t comediile, c6t qi

l.

Paulina Kewes, ,,The Elizabethan History Play:

A

True Genre?", A C,ompanion to Shnhespeare's Works, Volume

II:

Thc Histoies, Richard Dutton, Jean E. Howard (ed.), Blackwell, Odord, 2003, pp. L77-178.

William Shalrcspeare

nagediile ^se incheie cumva,

intr-un

mod mai mult sau mai pulin fericit, piesele istorice nu pot o face definitiv, pentru ^cd istoria nu-gi opreqte cursul; pe de altd parte, nici inceputul unei piese istorice nu este spontan, pentru cd este vorba despre un continuum al eveni- mentelor care trebuie integrate intr-un context mult mai larg. Prin urma.re, spectatorii

lui

Shakespea.re erau invitali sd priveasci istoria ca pe un proces cuprinzdtor qi dinamic, unde prezentul qi viitorul deveneau foarte repede trecut, iar ,,inainte" qi,,dup5" izolau doar ^pe moment evenimentele incadrate

in

fluxul continuu al istoriei.

Traducerea din volumul ^{de fa15} prezintd ultimul an din via[a

lui

Richard

al ll-lea: 1399.

Graham Holderness2 este de

pirere

cd, decizia

de

a incepe piesa tocmai atunci se bazeazl" pe faptul cd Shakespeare a

gisit

momentul istoric ca

fiind

,,punctul culmi- nant al conflictului dinne monarhie qi feudalism, derulat

in

timpul domniei

lui

Richard" ^qi

ci

dramaturgul a ingeles istoria medievalS intr-o manierd mult mai complexd gi mai detaliatd dec6t au

ficut-o

colegii

lui

de breaslS.

Ajuns pe tron

in

1377 , la doar zece ani, cdnd bunicul

siu,

Eduard al III-lea, s-a stins din ^via15, iar tatdl sdu, Edward de'Wood- stock, cunoscut drept

Pri4ul

Negru, nu mai trdia nici el, Richard ^s-a impus mai mult ca un patron al artelor ^gi al arhitecturii, ^gi nu ca un rlzboinic invArtejit, ^a$a cum erau predecesorii

lui.

Totugi,

in

ultima perioadd a viegi sale, a ajuns sd reacgioneze dur atunci cdnd autori- tateafr era atacatS, c6nd supuqii

nuil

^ascultau lbrd crdcneli sau c6nd era criticat pentru

ci

nu iqi respecta promisiunile, precum cea de a uqura povara impozitelor.

A

fost detronat de Henry Bolingbroke, ducele de Hereford, Lancaster gi Derby. Probabil tot

din

ordinele acestuia a fost apoi ucis. Nu avea dec6t Iretzeci qi patru de ani.

In

piesd, Richard

qi Henry

se intAlnesc

incd dirr

prima scen5,

unde Henry il,

ac;.tzd

pe

Thomas Mowlrruy, rlttr:ele de

2.

Graham Holderness, Shakespeareos History

,

^{Gill entl} Mltrrrrilltn, Dublin, L985,pp.40,44.

Richard aI

ll-lea

Norfolk, cd ar fi

tiinuit

o sumd mare de bani, ar fi instigat Ia

intrigi

trnpotriva regelui

qi,

mai presus

de

toate,

l-ar fi

ucis

pe

fratele rcgelui, Thomas Woodstock, ducele

de

Gloucester.

in

realitate, degi nu l-a ucis pe Gloucester, Mowbray iqi recunoaqte vina de ^a nu fi oprit crima poruncitd chiar de Richard. ^AtAt regele, c6t qi tatEl

lui

Bolingbroke, John de Gaunt, incearc5 ^s5-i impace pe cei doi, dar, nereuqind

in

eforturile lor, Richard le cere sd decidd prin duel cine va fiinvingdtorul, pentru ca apoi, surprinzdtor, ^sd opreascd lupta ^gi utr-i alunge pe am6ndoi

in

exil.

CAnd moare John de Gaunt, Richard fr preia toatd ^averea.

Nobilii

sunt

revoltaf

qi

il critici pe

Richard

al IIJea cd a

furat averea mo$tenit5 de Henry, c5 risipegte banii Angliei

in

rSzboiul cu Irlanda,

cI

impov5reazi poporul cu ddri ^gi pe nobili

ct

amenzi pentru crime comise de strdmoqii

lor. Il

vor ajuta pe Bolingbroke

s[

^se intoarc5

in

secret qi sd

il

inlocuiascd pe rege. Singurul care

li

se opune este ducele de York, dar

in

curdnd

i

^se va al5tura gi el lui Bolingbroke. Richard ^se retrage la Castelul Flint cu aliali loiali,

printre

care gi episcopul

de

Carlisle. Acolo, Bolingbroke

fr

cere

lui

Richard

sI facl

pace, dorind ^sE primeascd inapoi moqtenirea ldsatd de tatS^l sdu, dar Richard

iqi

dE seama cd Bolingbroke vrea s5-i uzurpe tronul, ceea ce se gi

int6mpll

cdnd,

in

cele din urm5, Bolingbroke

ii

va cere coroana gi va sui pe tron ca regele Henric

al IVJea. Actul infam de

^uzurpare

va pricinui

decdderea tdrii.

Viitorul

sumbru

al Angliei

este prezis

de

episcopul

de

Carlisle,

ln

opinia cdruia tara

va

ajunge sd geamd

de

durere, sAngele va ingr5qa solul Angliei qi ,,rdzboaie crdncene-or sd-i ^facd

I

Pe

frali

^sd

se omoare intre

ei" (ry,

1). Richard este inchis la castelul Pomfret gi ucis de Piers de Exton. Henric declard cd, degi l-ar

fi

^dorit mort pe Richard, nu ^a dat dispozitrii sd fie ucis. Ca urmare,

il

va pedepsi pe Exton, alung6ndu-l din _{1ard, gi} va hotdri sd meargd tn pelerinaj la Ierusalim pentru ^a-qi ispdqi plcatele.

William Shakespeare

DATE, SURSE $I

ALTE

NEDUMERIRI

Bucuros

de

succesul tetralogiei anterioare, shakespeare hotdrdgte

si

extindd perioada

istoricr

descrisd pan5 atunci, intor- candu-se spre secolul al

XrvJea. o

face probabil

in

1594-1595, deqi

nu

este, totuqi, exclus ca piesa

si fi

fost scrisd mai deweme.

ca

in

multe alte cazuri legate de opera lui shakespeare, ne invartim intr-o zonr a misterului, pe care nimic nu

il

mai poate ldmuri astdzi.

ceea ce se gtie ferm este cd piesa a apdrut

in

Registrul papetarilor la

29

augast 1597 ; tot atunci a fost publicatr prima edige

in-anno,

urmatd imediat de alte doud

edifi,

la a treia ad5ugdndu-se qi numele autorului. Este singura piesd a

lui

Shakespeare ca.re a cunoscut trei

edifi in

doi ani, dovadd

cr

a fost foarte populard

in

epocd.

A

urmat

in

1608 un al patrulea iruatarto,

in

1615 aI cincilea, iar

in

1623 varianta in-folio, publicatl de John Hemming qi Henry Condell, cei doi actori care au publicat piesele

lui

shakespeare la gapte ani dupE moartea autorului, dorind sd le salveze de la uitare.

Toate variantele diferd

in

mod semnificativ,

in

special

in

celebra _scend

a abdic5rii din Actul

IVo care incepe

"u ,"pli".

Iui

Northumberland ,,Binevoigi,

domnilor, s-aprobaf I

^Cererea

camerei comunelor?" gi

se

incheie cu

cea

a lui

Bolingbroke:

,,Miercurea viitoare proclamdm

/

incoronar ea. Lorzi, vd preg5titi

/ cu

togii pentru-acest eveniment'

(IV,

1). Ea apare intr-o

viriantd

mai scurt5

in edifa

a patra a piesei gi intr-una mai extinsd

in

cea

din

1615.

Editorii

de azi nu reugesc nicidecum

sr

cadd de acord asupra diferenlelor textuale: unii spun

cr

scena a existat de la bun inceput gi a fost tdiatd de cenzard., atat pentru cE redr

in

detaliu o rebeliune impotriva unui monarh, c6t gi pentru exist5

in

ea scena oglinzii,

un

obiect interzis de regina Elisabeta, care imbrtrdnea qi nu voia sd-qi mai vadd propria imagine reflectatd

ln

vreun fel.

Scena ar fi fost addugat5 ulterior,

dupl

unii, ca o reconstrucfe _din

10

Richard aI

ll-lea

lnr:rnorie3,

iar

dupd

*lto

"r fi

fost

scrisi

special pentru spectacolul

itrc111 la teatrul The Globe

in

data de

7

februarie

l60la.

Data ^se lr,rrgtr

de

evenimentele provocate

de

Robert Devereux, conte de l,lrsex, care pl5nuia ^sd o oblige pe regind s5 schimbe guvernul, mai

rukrs pe

unul

dintre consilierii

ei,

Sir Robert Cecil.

in

acest scop, ournenii

lui

au cerut ca trupa de actori ^a

lui

Shakespeare sd dea un rgroctacol

in

care sd fie inclusd scena

abdiclrii

lui Richard al IIJea.

lrrtengia deliberatd a conspiratorilor era aceea de a instiga londo- rrczii la revoltd prin oglindirea

indirectl

^a tensiunilor existente intre

l,)ssex qi adversarii sdi politici, tensiuni incepute

in

anul 1599, cu

$',azia unei ratate campanii militare a

lui

^Essex

in

Irlanda. Actorii

lru refuzat, sustrin6nd

ci

piesa era cu totul demodatd ^qi, prin urmare, rrr:interesantd pentru public, dar

li

s-a oferit o sumd mare de bani 1i, astfel

mituili,

au inclus scena abdicdrii, fie cd ea exista deja, fie r:Ir a fost

scrisl

special penuu aceastS ocazie. De

bunl

seam5,

in

oricare dintre variante, Shakespeare ^a fost implicat

in

mod direct.

Essex intentriona s5-gi aresteze duqmanii

la

mijlocul

lunii

li:bruarie,

dar

qi-a schimbat

planurile dupl

seara spectacolului,

organtzind rebeliunea a doua

zi,in

B februarie

1601.

Se vedea ca un

fel

de salvator al Angliei:

in

opinia sa, regina Elisabeta, la

<:ei qnizsci gi gapte de ani

ai

sdi, era prea

in

v6rstd pentru a mai r:onduce bine lara qi el spera ca piesa ^sd convingd publicul

si i

se

aldture. Efectul avut asupra londonezilor a fost nul: nu a urmat nici

ru rdscoal5, probabil gi pentru cd faptele istorice petrecute cu doud secole inainte provocau ^o oarecare simpatie pentru regele detronat.

Denun[at ca trdddtor, Essex a fost arestat, inchis in Turnul Londrei

3" Vezi Stanley Wells, Introduction,

in

^Richard

//,

New Penguin, London, 1969, pp. 12, 269; Oxfonl Textual Companion, Gary Taylor, Stanley Wells (ed.), Clarendon Press, Odord, 1988, p. 307; G. Blakemore Evans (ed.), 7he Riuersid,e Shalsespeare, Houghton-Miflin, Boston, New York, _{1997 ,} p. 879 .

4. Laurie Maguire, Shahespearean Suspea Texts: The *Bad,'

Quartos and' Their Contexts, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 298.

11

William, Shakespeare

qi apoi

decapitat.

in mod

ciudat, autoritxgile

nu

s-au sesizat cu privire la scena abdicdrii gi nici autorul, nici actorii nu au avut de suferit. Astdzi, explicagia se reduce la nivelul simplelor speculalii:

fie cd Lordul _$ambelan gi

/

sau Francis Bacon le-au

luat

aperarea,

C v^

he

ci

insdqi regina Elisabeta i-a

privit

cu ingdduinld. _Este cunos-

cutr

afirmalia

lhcut5 de

ea

lui william

Lambarde,

unul

dintre curtenii ei: ,,Eu sunt Richard _al

ll-lea,

nu gtiai?,'. Asemdnarea se baza pe faptul cd niciunul dintre nionarhi nu avea urmagi gi ambii se bizuiau pe favorili, mai bine zis pe lingugitori investigi

"r, m*i

puteri politice. Regina s-a mai plOns cd piesa a fost jucattrde _parru- zeci de ori _,,pe str5zi gi prin case', gi, totuqi, trupei

lui

Shakespeare

i

s-a mai cerut sE dea un spectacol

in 24

febntarie

160r, in

ajunul execuliei

lui

Essex.

itr

ceea ce priveqte sursele istorice folosite de shakespeare, ele sunt numeroase. cea mai importantd esre chronicles of En6land,,

scotland

and,

Ireland

(cronicile

Angliei,

_scoliei

si ^lrlander)

^de

Raphael Holinshed, cunoscutd

lui

shakespeare probabil din

edifa a

doua, publicatd

in 158?. Aici

dramaturgul

a

gdsit

nu

numai detaliile istorice necesaxe

oglindirii

fidele

r

"po"ii

^l

ri

Richard al

Il-lea, ci

gi o prezentare coloratd a evenimentelor, completat5 de comentariile gi

reflecfile lui

Holinshed. se pare cd

shak

speare a consultat gi Anglica Historia (Istoria

Angliei, rbss)

de

pllydore vergil,

cronicile

lui

Jean Froissart qi

rhe

^(Jninn of the Two ^"Noble and

lllrctre

Famelies

of

Lancoster and, yorke

(uiirea

_{celor d,oud,}

nobile si ^{aestite case, d,e} I'ancaster

;i york,ls4s)

_{de Edward Hall.}

Nici

sursele

literare nu sunt de

negrijat.

IatiJe pe

cele mai importante: King Johan ^(Regele

John,

1580_1536)

je

_John

Bale, Richard, Tertius

(lSTg) _de

Thomas Legge, piesa anonimd The Famnus viaories of _{Henry the}

Fffih

(celeirete'uictorii ale

lui

Henric

al v-Iea,l5B0),

piesele istorice are

lui

christopher Marlowe (Tamburlaine, _LSBT

gi

Eduard

al II-Iea, Lsg2), The

First Four Books of the

ciuil

wars between the Two Houses of Lancoster and,

12

Richard aI

ll-lea

hrk

^(Primele patru cdrgi ale rd.zboiului ciuil dintre ^cele d,oud, case d,e

lnncaster _Si Yorh, 1595) de Samuel Daniel qi Woodstock (T592-93), o

lilesi

anonimd care prezintd evenimentele ce preced sffrqitul

lui

llir:hard ^qi, de aceea, e numitd uneori Richard'

II,Parteaint6i,

deqi, cu certitudine, autorul ei nu ^a fost Shakespeare. Asemdn[ri nume- n)ase s-au stabilit ^gi cu piesele Eduard, al III-lea (1596) ^gi Ed'mund lronsid,e (1588), atribuite, cel pu$n pa4ial,

lui

Shakespeares. Din lrumfletul

lui

Thomas Nashe Christ's Tears oaer Jerusalem (Lacri' m.ile

lui

Hristos ^ud,rsate pentru

lennalim, 1593),

Shakespeare ^a grutut prelua

meditafile

moralizatoare despre sldbiciunea umand, iur in scena oglinzii din Actul

IV

^s-a inspirat din A Mirrorfor Magis- lnrtes (Oglindd, pentru magistra1i,l555), o foarte populard colec$e

rlt,' poeme despre decdderea unor celebri oameni politici, ale cdror slafii igi examineazd viala

in fap

unei oglinzi, oferind, prin destinul Irrr, o leclie pentru generafile urmitoare. Astfel, piesa seincadreazd qi ea

in

tradigia de casibus, pornitd

de

Boccaccio

in

De Casibu's Virorum

lllwtrium

^(Despre soarta urlor oanleni celebri, f 355-1360) qi continuatd

in

Anglia de Geoffrey Chaucer ^qi John Lydgate, scri- itori apreciali de Shakespeare. Privindu-se

in

oglindd, Richard al

ll-lea

mediteazd asupra destinului sdu, indemndndu-ne qi pe noi sI reflect5m asupra unor concepte ^gi probleme social-politice etern prezente, cum ar fi, bun5oar5, imperiile, na1iunile, statul, conflictul dintre atitudinile etice ^{qi cele} politice,libertatea monarhilor ^{sau cea} a indivizilor obiqnuigi dintr-o societate plin5 de restriclii.

5. Vezi George Volceanov, The Shakespeare Canwn Reuisited', Ed. Niculescu' Bucuregti, 2005, pp. 202-2O7; Eric Sams, ,,Introduction'0, Shnhespeareos Ed,ward, III,YaIe University Press, New Haven, London, 1996, p. 160; Giorgio Melchiori, Introduction,

io

KnS Edward' 1/1, Cambridge University Press, Cambridge, 1998, pp. 4I-43.

13