Povestea unei familii de intelectuali in istoria RomAniei moderne

l

I

Confesiuni din culisele unei lumi dispirute

CopyrightoRadu Joanci

Copyright@ TRITONIC 2019 pentru edi$a prezenti

Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce fragmente din carte

Descrierea CIP a Bibliotecii Na[ionale a RomAniei TOANCA, RADU

Confesiuni din culisele unei lumi dispirute / Radu Joanc5 in dialog cu Dan Amedeu Lizdrescu

-

Bucureqti, Tritonic Books, 2019

ISBN: 978-6 06-749-436-5

Editor: Bogdan Hrib Coperta: Alexandra Bardan Tiparul rcalizat ln Romania

Orice reproducere, totali sau par{iall ^{a acestei} lucriri, fbri acordul scris al ed- itorului, este strict interzisi gi se pedepsegte conform Legii dreph;lui ^de autor.

CO1'lFESIlJt'lI

OIil CIJLI$ELE tl['IEI Ltltt/l! DI$PARIJTI

Povestea unei familii de intelectuali in istoria RomAniei moderne

Radu foanclin ^{dialog cu} Dan Amedeu Llzdrescu

Bucure;ti 2019

Cuprins

Introducere

istorici -

⁵

Bunicul

-

¹⁸

Familia Ciuflea

-

⁵⁵

Copiliria,

adolescenla qi tinerefea

-

⁶⁴

Nu

ml

cheami Amedeo!

-

⁶⁴

Nicolae Iorga nu avea simpatie

pentru

tineret

-

⁷²

Nu am putut fi

niciodati alituri

de legionari

*

₇₆

Nae Ionescu

-

^{Un retor} Ei un sofist

-

⁷⁹

ln

_lara

lui

Mussolini

-

⁸³

Caporalul Maginot qi Caporalul

Adolf Hitler -

⁸⁹

Armand Cllinescu

-

^{Un mare om}

^politic -

⁹²

A venit farul, ^a venit farina

-

⁹⁹

Herman Goring

-

^{Despre politica} romAneasci

-

¹⁰³

Hitler era terorizat de ideea ci ^{ar putea pierde petrolul}

rominesc

-

¹⁰⁸

Lui Carol al

Il-lea i

s-a oferit coroana Ungariei

- Il2

Demenfa

lui Dimitrie

Sturdza

-

¹¹⁸

Arbitrajul

de la Viena

- ^I25

Providenfiala solufie Antonescu

^

L29

Concepliile politice ale romAniior

ln anii dictaturii din

1938- 1944

- ^t39

Subventiile

serviciilor

secrete germane ajungeau

in lari ^prin

Nae Ionescu

- ^I44

Ideile mele sunt monarhic-parlamentare gi elitiste

-

¹⁴⁶

lnscrierea

in

Partidul Na{ional Liberal

-

¹⁴⁸

Cu

Dinu

Noica

-

¹⁵⁷

Planul Morgenthau

-

¹⁵⁹

Ruqii ^qi comuniEtii aveau nevoie de

Titiriscu -

¹⁶⁴

Amintiri

despre Petru Groza

-

¹⁶⁸

O personalitate enigmaticd,

-

¹⁷¹

,,Greva

regali'

^gi marea manifestafie din Piala Palatului

-

¹⁸⁶

Colaborarea

la Cercul de Studii al P'N'L' _9i la

<Liberalul>

(februarie 1946-noiemb tie 1947)

-

²⁰¹

Titel

Petrescu

- Victima unui

^{fals ordinar}

-

^2L0

Procesul

Maregalului Ion Antonescu' in ^{audienli la Iuliu}

Maniu.

-

²¹⁶ _i

Aiegerile ^de la 19 noiembrie ^L946

-

²²⁶

Primii

ani ai regimului comunist

-

²³⁶

Arestarea,

procisul,

condamnarea Ei deten!ia

-

²⁴⁵

Doulzeci

^{gi cinci de ani}

* Luminl

_Ei

beznl '298

Rizbunarea academicianului sovietic MAtin

-

³¹⁶

Cilitoria in

Italia _Ei Franla

-

³²⁰

La

Institutul

^{de Istorie} ,,Nicolae Iorga"

-

³²⁸

Eliminarea ^{de la}

Institutul

,,Nicolae Iorga" (1975-1989)

-

³³⁷

in

agteptarea

indeplinirii proorocirti -

³⁵²

Conseiinqele revoluliei gorbacioviene

din

¹⁹⁸⁹

-

³⁵⁷

partidul

Nalional Liberal pe marginea

prlpastiei

_Ei

mintuirea tui -

³⁷⁴

Note

-

³⁹⁹

Anexa

-

⁴⁰⁸

INTR()DUCERE IST()RICA

lstoria modernl a poporului romAn lncepe tn

vara

anului

1822, din clipa

in

care presiunea

diplomafiei

britanice gi austriece asupra

sultanului Mahmud

al

ll-lea

(1808-1839), presiune

exercitati

de

fapt prin favoritul

gi

sfetnicul slu

^de

cipetenie, Hallet-Efendi - unul dintre cei dintAi demnitari

otomani

occidentaliza[i,inurma

qederii sale in diferite capitale europene, gi

probabil

cel dintAi

turc

care a

purtat

ochelari

-

a

impus

defrnitiva

inllturare

a

domnitorilor fanariofi

de pe

tronurile f[rilor

romAne supuse

sultanilor

de

patru

veacuri ^qi reinstaurarea

domniiior

plmAntene.

Complet deformat[,

activitatea

sistematicl qi insidioasl a gcolii istorice rolleriene, impuse direct de Stalin culturii

romAne, cum au fost impuse gcoli similare in toate

lirile

^cedate

pe cel

pulin o jumitate

^{de veac}

Uniunii

Sovietice

de citre conducltorii

anglo-saxoni

invingitori

^ai lui Hitle5 istoriografia romAnl cunoaqte

incl

o scard de

valori comunistl

^qi

sovieticl

gi n-a ajuns

inci

pe deplin

si

se elibereze de tutela acestei

sciri

de

valori, aplicati,

cu o perseverentl

vrednici

de o cauzi mai

buni,

istoriei

poporului romin.

Dovadfl

c[

exponenfii acestei

mentalitili

cu

totul

neeuropene qi absolut anacronice

ocupl inci funcfii gi demnitili in foruri

ca Academia

RomAn[

_Ei

re{eaua

universitarl

^romAnl.

Prilejuiti de

neaqteptata

qi providenfiala izbucnire

^a

irrsurecliei

eteriste,

la inceputul anului binecuvintat IB2l,

prlbuqirea sistemului ^de

cirmuire

fanariot, care se invergunase, de peste un secol,

si

extirpeze

din sinul p[turii

conducdtoare autohtone

din

principatele romAne orice sentiment nafional

gi chiar

folosirea

limbii romane prin lmpiedicarea fburirii

BUNICUL

Dupdointroducerebiograficlaminunfitldatoratl unui ^prieten din ^copilirie al lui ^Alexandru -Lizirescu' Teodoi Focgineanul, Ei pubticati cu subtitlul de Viafa ;i

operele

autorului,la inceputul celui de-al

^doilea

volum

^(cel dintAi n-a

putut fi gisit nlciieri)

al

romanului lui

Alexandru

Llzlres

cu (Laertiu),

intitulat

^{Str o i e C orb} eanul, lucrare ^tip

lriti

la

Bucureqii,

tr iipografia

C. Petrescu-Conduratu

din

strada Teatrului (azi Matei

lnitto)

nr. ^8, tn anul ^1885,

adici

⁹ ani

dupi

moartea autorului,

ALEXANDRU

^{LAZARESCU s-a}

nlscut

^la Bucureqti,

in

luna decembrie ^1830,

dintr-o

familie apar{inand

micii

burghezii.

intr-adevir, plrintele slu

^era

logofitul

^Laz1t

Popescu, orginar din

judelul

Vlaqca, unde recenta recuperare'

in

virtutea

"tratatului

de:pace ruso-turc de la Edirne din

2lL4

septembrie 1829,

a iaialei Giurgiului cu hinterlandul

ei necontenit deplqit prin nlvlliri ^{otomane, lngiduise}

^o

reagezare a

prlnimii romineqti

^pe

loturi

preluate de la turci.

Numele

ind'ic[,

foarte probabil, o ascendenfl ecleziasticl. ^Cu atAt

mai mult

^{cu cAt}

tiilul

^de

^logffit,

^cu sensul de Etiutor ^de carte ^(logos),

ou,

evident, acela-de mare boier, situat

ln ]ara

RomAneiscl ^pe

locul

al treilea

dupi

Marele Ban al Craiovei Ei

Marii Vornici ^indicfi

^aeeeaqi probabilitate'

Logofitul

Lazhr Popescu ^se

cisitorise

^{cu hagica Maria' care}

se

trlfea dintr-un tt.*tt

^de meqtequgari aromAni ^aqezali de cel

pulin"ogeneralieincapitalaJiriiRominegti.Celdintaivenit

di' ^u..ri

^neam, foarte probabil dintr-o-localitate

romineascl din

^{Albania, se aqezasein}

ulila Oletarilor

^(strada

poartl incl

acest nume),

intre

strada Batigtei

(veveli)

_{9i strada}

Italiani, unde

este

Liceul spiru Haret. cel dintdi venit

se ocuPa cu

CONFESIUNI

confeclionarea cojoacelor

fine

(de fapt a

bllnurilor

boiereqti)

gi

strdnsese oarecare avere,

care-i tngiduise si-gi trimit[

feciorul

s[

urmeze cursuri de seminar _Ei

s[

urce foarte repede, ca urmare a

spiritului s[u

extrem de ager qi lnzestrat cu

mult

calcul

administrativ

qi economic,

pdnl la

treapta de episcop de

Rimnic gi apoi chiar de Mitropolit al Jlrii

^Romdnegti,

dupi

revolulia

din

1848,

cind Mitropolitul

Neofit se dovedise

-

^ca

atilia inalli ierarhi

ortodocgi,

mai cu seaml din

_Jara

RomAneascl

(tn Moldova, dupi sinodul

de

la laqi din

1752,

se interzisese suirea pe treptele inalte ale

ierarhiei

episcopale

a elementelor orientale, lnlocuite cu numeroqi prelali

provenind

din

cele

mai inalte

neamuri boieregti plmAntene,

dupi modelul dat de Mitropolitul Kievului Petru Movili, urmati

de

pilda Mitropolililor Gawil

Callimachi, Veniamim (lostaki, _{Sofronie Ei} Calinic Miclescu gi Leon

Donici) -

^supus

Implri]iei

ortodoxe {ariste.

La inceputul anului

1850,

dupl Conventia din

1849 de

ln Balta Liman qi numirea ca domn al ][rii ^RomineEti

^a

fratelui mai mare al

fostului domnitor

ales Gheorghe Bibescu (1S43-184S), Barbu

$tirbei

^{(adoptat de cel de pe}

urml

boier dln vechiul neam al

$tirbeilor),

^{Neofit fusese}

tnlocuit

cu

Nifon

Sevastos (nume pe care-l purta ca episcop in partibus al vechii episcopii Sebasta

din Anatolia)

care va

pistori

25 de ani qi va rvea cinstea,

in

calitate de Preqedinte de

Drept al Adunlrii

l.llective

a Jirii

RomAneqti,

si ^{proclame votul unanim}

^al

rrdunirii in

favoarea

domnitoruiui

Moldovei, Alexandru loan Ouza,la data

de24ianuarie

1859.

Hagica Maria era nepoata de frate a

Mitropolitului Nifon

^gi purta epitetul de hagici pentru

ci

frcuse in tinerele pelerinajul la locurile sfinte,la Ierusalim. ^{Era o} practici specificl

negu]ltorilor

rnal cuprinqi, de obicei provenind

din rominii

balcanici.

Nici

un boier nu o practica, dar ea impunea ^{o oarecare} dare de mAni,

pc lAngi o

adinci

lnclinare spre ortodoxie.

Hagica Maria se

clsltorise

intAia

oarl

^cu un membru al

micii lroicrimi

administrative _Ei militare, polcovnicul Lambru, care

2T

DANA. L.IZARESCU

insi

murise destul de

tAnlr,lisAndu-i vlduvei

^{sale un}

fiu

de o

slnitate

^gubredi,

numit

Constantin (Costache)'

Recisltoritl

cu

logofrtul

Lazbr Popescu, hagica

Maria rlmlsese viduvl

^a

douaiarl

destul de curAnd ^{qi a} trebuit s[ ^{se ocupe de educa]ia}

fiului

d,in

prima clsltorie,

^{Costache, qi a}

fiului din

^{cea de-a}

doua

clsitorie,

^Alexandru.

Teodor Focglneanu

'

^{care a} cunoscut-o bine' la bltrAnefea ei, pe ,,hagicula

Marid', o

descrie ^{cAt se} poate de duios. gi ^de

pitot.t.t ,]eru'o

^femeie deEteaptl,

activl

^qi

indeminaticl in

ioate, incAt

,,tot

ceea ce vedea

cu ochii flcea ^cu

mAna"; era vesele,

bun[,

lndatoritoare, 9i totdeauna ^gata s[ sarl

sl

ajute pe

c.i

ln n.voie,

dupl

^{putin{a ei...}

Erabuni cieqtinl

^{qi pretindea de} la

amindoi fecioriiei si

meargl ln ^toate

slrbltorile

^la

^biserici'

Costache,

fiul ei mai

^mare,

nu o

asculta'

Alexandru lnsi

^i-a

urmat consiliul in

toatl

^durata

copillriei

^{qi a} adolescentei salei' Doamna

Maria

^Lazhr Popescu se

bucura

^de

toatl

stima

qi

consideralia consuburbanilor 9i

pentru ^pozilia

^sa

^sociali ielativ distinsl

^gi

^pentru

onestitatea gi

inima ei

generoasl...

Toli

o numeau ,,cocoana Hagicufa'l Aqa apucaserl

si-i '.i? ^d"

.errd .r" copili,

qi apoi

.tu

gi de

staturi mic['

^Era

inci junl

cAnd a

rlmas

a doua

oarl v[duv[, insl

^n.a

voit s[

^se

mlrite,

ca

s[

se

poatl

^{ocupa numai} de creqterea celor doi

fii

ai

sli

^{qi de}

intereseie ^casei.

Atngrijit

^{de copii qi de averea ce i-a}

^rlmas,

^ca

qi un

blrbat.

^{Mai bine}

inci

^decdt

^{unii birbali'}

E probabil

c[

mogtenise ^de la

pirintele

^{ei, unchiul}

viitorului Mitripolit ^Nifon,

^o

t"r.."r.

^avere

ⁱⁿ

^mahalaua

Ofetarilor'

^iar

l;i"

^{t'l doilea}

so!,logofitu\Lazbt

Popescu' o moqie

in

VlaEca' destul ^de

intinsl, d.'i..-"

^{ce in anii 1S57-1858}

^fiul

^{ei a}

^ob]inut ilt;;

^{unui proces de pe urma unei}

^plrli

^{din ea} suma destul de mare de o mie de galbeni, iar pe restul moqiei ^a

putut si-gi

i*e ""

^{fief electoral}

^It j.ta"gtt

^VlaEca, alegindu-se ^deputat

in doul

^{rAnduri qi lisAnd moqtenire}

^copiilor

aceastl moqie'

22

CONFESIUNI

Problema educafiei

de diferite

grade se afla

incl in

^faqd

tn deceniul al patrulea din

^secolul

trecut, dupi

^neglijenfa

totali a domnitorilor fanarioli gi apoi plmAnteni pentru

a$ezflmintele qcolare de

limbl

romAn6.

Dupi cum

ne spune Focglneanu

-

^date

confirmate de lucririle istorice privind lnvilimAntul

romAnes6

-,

^{pe la}

^sfrrgitul

deceniului al patrulea cxistau

in

Bucuregti

numai patru

qcoli

primare

de stat, unde sc

invl{a

citirea gi scrierea

dupi

recenta

metodl

pedagogicl

aleo-didacticl (lancasteriani). Anume, o ^singuri

^gcoal[

primari

de stat cu

patru

clase

(lAngl localul

de pe-atunci al Colegiului Sf. Sava,

in

actuala

Piali

a

Revolufiei) ;i

^alte

^trei

qcoli

primare

de

stat pe lAngl bisericile Collea,

Sf. George Vechiu

qi Domnita Bilaga,

fiecare

cu

cAte

doui

clase. De sltfel acolo era centrul vechii capitale, ln

jurul

actualei piete a

Nafiunii

^gi aproximativ pAn[ la

ulila

Batiqte (Veveli).

Hagica Maria nu a

vrut s[J

sileascl pe

micu]ul

Alexandru,

dcstul de plipAnd, si meargi singur pe zitpadit la virsta fiagedi de

gapte

ani, la o distanfi prea mare de cas[.

De uceea

l-a

dat, avdnd oarecare stare,

la

s,coala

particularl

de l0ng[ biserica Olteni, unde era

dascil

Stan Lupescul,

renumit pentru

caligrafia

lui, zisl ,,slov[ popeascfi

Biserica Olteni, clln mahalaua cu acelaqi nume, se afla

in

partea de sud-vest n capitalei,

la lnceputul C[ii

^Dudeqti,

nu

departe de biserica Udricani...

-Bir;;i*

Olteni a ^fost amintiti pentru prima oard

sub clomnia

lui Constantin

Brdncoveanu,

in

7696,

intr-un

act

ctt

data

de 26 februarie; a doua oari e menlionati

zidirea

e

i

clin nou,

in

^1722,

cu contribulia unor locuitori mai

avuli

rri

rnahalalei.

Multi vreme a purtat numele de

,,Biserica f)rotopopului" (Cf. C.C. Giurescu,Istoria Bucure;tilor, din cele

msi

vechi

timpuri phnd tn

zilele noastre, Bucuregti, Editura lrcrrtru

Literaturi,

L966, pag.86-37). intrucAt hagica

Maria

a

f lrrut seama de

distanli,

rezultd.

ci locuinfa

ei era aproape de

Itrada Olteni,

destul de departe de mahalaua O{etari.

Dup[

cc rpi-a insugit temeinic primele

nofiuni

de scriere qi de citire,

DANA. L.A,ZiRESCU

tinirul

Alexandru,

ciruia, dupl

obiceiul statornic al vremii,

i

s-a

dat

numele

pirintelui slu - Liz[rescu,

a

fost mutat

la qcoala

publicl

de

la

biserica Sf. Gheorghe Vechi qi de acolo

la

Colegiul Sf. ^Sava.

ln

toate clasele el fusese premiant. Este

probabil c-a avut gi un preceptor de limbi

^{ftancezh, care}

preda ^qi la Colegiul Sf. Sava,

-

urmAnd cursului inaugurat ^de

cltre

excep]ionalul profesor ]. A. Vaillant. ^Acesta, implicat

in

tentativa de insureclie

impotriva lui Alexandru Vod[

Ghica

lmpreuni

^cu

Mititl

Filipescu ^qi Nicolae Bilcescu, ln anul ^1840, n-a mai avut

prilejul si-l

lnve{e

subtilitilile culturii

_9i ^istoriei Fran{ei

qi pe tAnlrul Alexandru Llz[rescu'

care,

totugi,

va ajunge

s[

cunoasci la perfee{ie aceastl

limbl

^ce

sti

la temelia

culturii

romAneqti moderne.

In ^{anul 1851,} incheind cursurile Colegiului Sf.

^Sava,

Alexandru Lizlrescu

s-a inscris

la

recent

infiin]ata, in

^1851,

$coali

^{de Drept.}

intemeietorii

ei erau doi

dintre ceizeceprimi doctori in

drept de la Paris,

amintili intr-un

^{cunoscut studiu}

mai

vechi al

profesorului

de

la

Facultatea de

Drept din

laqi,

Dinu

C. Angelescu,

fiul, inci in viafi,

al

fostului ministru

^qi

prim-ministru liberal - ^doctor Constantin

Angelescu. Cel

ditttai

doctor

in

drept roman de la Paris ^fusese

revolufionarul

mare boier

Dimitrie

Filipescu, decedat

pu{in dupi

eliberarea

Iui din temnifi, la

alegerea

ca domn al Jnrii

^{RomAneqti a}

lui

Gheorghe Bibescu.

Au urmat Constantin

^Bozianu,

fralii

Vasile

Ei

^{Costache Boerescu,}

principele

Gheorghe Grigore

Cantacuzino, Gheorghe Costa-Foru, Gheorghe ^(Gun[) Vernescu, Mihail

Pherekyde,

Constantin Nacu qi

Eugen Stitescu. $coala ^de Drept din Bucureqti ^de la ^{t 85 1 au}

infiinfat-o

Constantin Bozianu ^qi Gheorghe Costa-Foru.

Este cdt se poate de semnificativ

faptul c[ primele

qcoli superioare

din principatele romdne au fost qcoli de

drept

qi c[

majoritatea

tinerilor

studenfi

romAni

care

au

ajuns la

studii ln marile universiti!iftanceze,

germane' belgiene ^sau italiene s-au inscris la

facultlfle

de Drept. Nu lncape

lndoial[

ci instinctul pirinlilor lor

gi

probabil

qi al

lor ii

^indemna

^sI

24

CONFESIUNI

contribuie

la

edificarea

unui

sistem

juridic - ^cu

^fireqtile

^lui

implicatii politice - ^modern

^gi

^{sinitos, in} flri

^unde

^justifia

era

lncl

pe mAna

moqtenitorilor

degradantului qi

coruptului

slstem de

valori

fanariot qi unde _Ei procesele, gi administra{ia,

ae vindeau" Simeon

Birnu{iu

qi

Avram

lancu

tn

Transilvania au

fost

absolvenli

ai Facultillii

s[seqti de

Drept, iar in

_Jara

RomAneascl

- ^cei

^zece

^{primi doctori ln drept de la}

^Paris.

Mulfi

alfi feciori de

boieri din

Moldova (Manolache Costache Epureartu,

Dimitrie

Sturdza, Petre P. Carp) au urmat cursurile unor

Facultl{i juridice

germane. Rezultatul acestei

prioriti}i

ncordate

qtiinfei juridice, incurajate gi patronate de

marele

rcge Carol I, a fost insindtogirea magistraturii romine,

devenite, spre sfArqitul secolului

trecut, atit

de

cinstitl

gi de

lncoruptibili incdt

marele

om

de stat

liberal

Vasile

Lasclr

a

putut rosti vestita

sentinfi

^care dlinuieqte,

slpatl in litere

de

rur

pe soclul

statuii

sale

tniltate

pe strada care

- ^datoriti

^qi

rtrldaniilor

mele recente

- li poartl iariqi

numele: VREU SA FAC

DIN ADMINISTRATIE

O A

DOUA

MAGISTRATURA.

Programul de studii al $colii de Drept, lntemeiatl

^de

tloctorii in

drept de la Paris, Constantin Bozianu gi Gheorghe (losta-Foru, cuprindea firesc

invl]area paralell

a sistemului Juridic ^de inspira{ie

bizantini incl in

vigoare

la

acea

datl in filrile

^romAne

- precumplnitor in _fara Romineascl,

unde funcfiona

in

continuare

Codul

Caragea, edictat

in

1817

-

^-qi

dreptul civil oceidental, mai ^cu seaml Codul civil napoleonian.

$e mai

lnvifa

dreptul penal modern, cu proeedura penal4

-

^ca

;l

^procedura

civill -

qi savantul $tefan Pherelcyde

- ^plrintele

marelui

om

de stat

liberal Mihail

Pherelcyde

-,

^incepuse

^si

prcclea

dreptul administrativ, firi ^{indoial[ dupd}

^articolele

llcgulamentului Organic, repus in vigoare, dupi ce

fusese nrs cle

corifeii liberali revolufionari,

foaie cu foaie, pe dealul

llllnretului, in prezen{a reacfionarului Mitropolit

Neofit,

lntpreunl cu ARHONDOLOGIA, in primele zlle ale lunii

reptembrie lS48 (stil vechi). Pentru motive

pulin

cunoscute, acest

curs a fost intrerupt de cltre vigilentul Vod[

_$tirbei.

DANA, L,[,Z{RESCU

Alexandru Llzlrescu

s-a remarcat

printre studenlii

cei mai

merituogi. Iar la

absolvirea

cursurilor a fost numit

^{cap al}

cancelariei Obqtescului Divan, impus prin Convenlia

de

la Balta Liman, din

1849,

in locul OB$TE$TII ADUNARI

LEGIUITOARE.

,:

lntre timp

^a\rusese

loc

cel de

al

doilea eveniment istoric

hot[rAtor pentru istoria modernl

a

principatelor

romf,ne. $i anume celebra conversafie care a ^ar,'ut

loc la

9 ianuarie 1853

- ^dupi

proclamare

a,la

2 decembrie ^{1852, a} celui de-al doilea Imperiu francez al

impiratului

Napoleon ^al lll-lea. Memorabila

conversafie, in cadrul unui bal dat de

Marea-Ducesi Elena, a

larului

^Nicolae

I, cu

ambasadorul

Marii Britanii

la Sankt-Petersburg, Sir

Hamilton

Seymour.

Calculind

cu

totul gregit psihologia politici britanicl, francez| qi

austriacl, socotindu-se stlpAnul de fapt al Europei continentale

in

urma

potolirii

de

cltre ogtirile

sale a insurecfiei maghiare

in

vara

anului

1849,

dupl

ce potolise r&scoalele

din

Moldova qi apoi

din

_Jara RomAneasci, bizuindu-se pe recunoqtinla

tAnirului lmpirat al Austriei,

Franz-|osef,

qi pe bunivointa de

care

dlduserl

dovadi,

in

intrevederea pe care o ^avLlsese

farul

^{cu ei} in vara anului 1844 in Anglia,

atit

regina

Victoria

^qi principele consort

Albert

de Coburg,

cit

qi

primul-ministru

conservator

Sir

Robert Peel

qi

qeful Foreign-Ofice'ului,

lordul

Aberdeen, {arul

ii

propusese,

flrl

menajamente, ambasadorului

britanic tmplrfirea tuturor teritoriilor Imperiului

otoman

-

^{calificat de}

el,

dupl

^o

formul[ meniti

^sil

^devini

celetrr&,

OMUI

BOLNAV

AL

EUROPEI

- ^lntre

^{Rusia qi Marea Britanie.}

in

^acel

^moment hotirAtor pentru soarta Europei, farul era informat ch

succesorul

marelui om de stat

austriac,

principele Felix

Schwarzenberg, care

izbutise s[

redreseze gi pe

plan intern

gi,

mai

ales, pe

plan

extern

pozilia Austriei

post-revolulionare, dar murise prematur Ia numai 52 de ani

in

25

CONFESIUNI

anul precedent, gi anume contele von Buol-Scauenstein

-

^fost

ambasador la Sankt-Petersburg qi presupus de

far

^{ca aderent} la

politica

sa expansionist5.,

urma s[

inainteze

un

adevdrat

ultimatum Porlii

otomane,

prin

contele

von Leiningen,

Ia clata de lS/30 ianuarie 1853.

Jarul

^{mai era}

informat cl, dupi

tndeplrtarea de la putere de

cltre

regina

Victoria,

la sugestia

principelui consort Albert, tncfl

de

la data de 2L

februarie

I 852, a guvernului liberal prezidatde

citre

Lord John Russell ^gi ovAnd ca

titular

al Foreign-Ofice-ului pe vicontele Palmerston,

*rnAndoi

bine-cunoscufi ca

adversari

ireductibili ai

Rusiei, llsese chemat la putere un cabinet conservator prezidat

ini{ial

dc

citre

impetuosul conte de Derby, iar

la

19 decembrie 1852, clc George Gordon, Earl of Aberdeen,

adici

tocmai

diplomatul

qi

omul de

stat

britanic

care se

arltase

cel

mai

accesibil la propunerile

farului

^cu

prilejul

vizitei acestuia in Anglia, cu opt nni mai inainte.

Formula brutall cu care farul a deschis discufiile

cu ambasadorul reginei

Victoria

a

fost -

,,Dacil cele doufi state ale noastre se vor uni,

nimeni

nu le va putea rezista

ln

Europdi (lonversaliile _s-au

prelungit,

cu detalii numeroase si, evident, cu schimb de telegrame cifrate

intre

ambasadorul

Angliei

qi lrrrclul Clarendon, sef al Foreign-Ofice-ului, pAni

la

data de 20 I'cbruarie 1853.

Tarul

a

sfirgit prin

a propune

Marii Britanii,

ligiptul si Creta,

in

schimbul

controlului

Rusiei asupra

tuturor crcqtinilor

ortodocgi

din Imperiul otoman,

care

urma si

fie reclus

la

cAteva

vilaiete din Asia

sau

chiar si disparl

de pe lrnrttr,

'-

Itcacfia

curfii

regale

britanice, a cabinetului

conservator,

il

l'nrlamentului gi a

opiniei

publice, informate

mai

cu seami

;rrirrtr-o serie ^de articole publicate in

importantulziar

TIMES,

l

^oscilat

vreme de

cAteva

luni. Dupi biograful principelui

r onsort

Albert,

cu

toati

antipatia constant5, a perechii regale

27

DANA, L.[Z.[RESCU

fafl

de Rusia qi de !ar, s-au auzit glasuri

in

favoarea

impirfirii Imperiului

otoman, eventual

cu

anumite intelegeri pe ^tema

ciriulaliei ^libere prin Strimtori spre Marea Neagri qi in privinla statutuluijuridic

^al

Constantinopolului. Insi lordul

'Palmerston

veghea;

dupl

cum veghea 9i extrem de

influentul

ambasador

numit ^de el la Poarta otomanl, Sir

Stratford Canning, devenit

lord

Stratford de Redcliffe. Foarte

influentul

ziar, organ de opinie

publicl,

influenlat de

lordul

Palmerston,

MORNING

^{POST, ca qi} popularul DAILY ^{NEWS se opuneau'}

]arul

era convins

c[ i r.

uu

u...pta

propunerea, ^a$a

cum il

informa printr- ^{o dep e gi p e sin} gurul rus in ^{c^r e av ea} incre dere, feldmareqalul paschevici Erivanski, ^{1a acea}

datl

vicerege al Poloniei. Pentru a forfa

lucrurile

^{qi a pune puterile europene} inaintea

unui

fapt

implinit,

^{el l-a}

^trimis

la Constantinopol,

in fruntea unei ambaffi.l. ttu**roase ^qi strllucite, ^pe

^cneazul Mencikov, care a debareat

la

Istanbul

in

ziua de 1/13 martie 1853.

Chiar a doua

^zi,

la 2 martie,

cneazul

Mencikov l-a inspiimintat

^pe Reis-efendi Fuad ^Paqa

(ministru

de Afaceri

Strline

turc gi

unul din

^cei

trei

corifei ai

TANZIMATULUI

^de la Giil-Hand

din

^{noiembrie 1B39,}

ceilalli

doi

fiind

^Reqid-Paqa

qi Ali-paga) cu cererile

lui

exorbitante.

in

cele din

urmi,lordul

Stratford de Redcliffe a

izbutit s[ convingl

guvernul otoman

si respingl cererile

reprezentantului

farului, figiduindu-i

concuisul"

puterilor mlritime, ^Anglia si Franfa. in

^acest

moment hotaritor, ^cneaal, a fost informat de citre unul din

numeroEii agen{i greci ai

}arului c[ primul

dragoman ^al ambasadei ruse 1l Constantinopol, Agyropolo, primise ^{o mare} proprietate de

la Marele-Vizir Mehmet-Ali pentru a-i vit

secretele ambasadei.

Furios,

cneazul

Mencikov a cinut

capcana ^{care i se} pregitise ^{gi a} solicitat sultanului

Abdul-Medji

I -

legislatorul

ianzimatului -

^demiterea

Marelui-Vizir,

^cat

,ru girr.r.

^al

sultanului (DAMAD)

_9i

inlocuirea lui

cu om favorabil Rusiei, Mustafa Reqid ^Paqa.

conform in{elegerii

secrete, sultanul

i9i destitui

ginere Reqid a revenit

la

^putere.

^Flota francez|

^{era gata de atac}

28

CONFESIUNI

Salamina, cea britanicd

in

Malta.

lncurajafi,

sultanul qi Reqid

Paga au respins o parte

din propunerile

cneazului Mencikov cnre,

furios,

a

rupt relaliile cu Imperiul otoman

qi a

pirlsit

cupitala Tirrciei

cu toatl

ambasada

la

sfArgitul

lui mai

1853.

Numaidecit _f arul a

poruncit

trupelor sale si ocupe principatele romAne

la

data de

2l iunie/3 iulie

1853,

in timp

ce flotele b.rltanice gi franceze

reunite

se apropiau,

ameninfitoare,

de Dardanele.

ln chipul

acesta,

printr-o excepfionall inllnpire

de

ftnprejurlri -

^{care erau de fapt}

^pregltite

^de

multi

vreme, dar

$vcau nevoie de ceea ce se numegte

un

detonator, s-a ajuns

ln providen{ialul rlzboi al Crimeii. Rizboi pe

care marea rtrnjoritate a

politicienilor,

a

istoricilor

gi a

oamenilor

de stat brltanici, in virtutea

liniei

istorice a

politicii

externe britanice, rtu inceput destul de curAnd

si-l

considere

o

eroare, gi chiar

a

failure (un

^eqec,

un

pas greqit).

Dar

care,

pentru romini,

pcntru intreaga

Europi centrali

qi

oriental[

care va cunoaste,

cu

mai

pufin

de

un

secol

mai tdrziv,

binefacerile ocupaliei rusegti, a inaugurat o epocfl de aproape

un

secol de libertate,

elc prosperitate, de modernizare gi de reeuropenizare.

4

lntr-adev[r, din anul ciderii definitive a lui

Napoleon

I

^(1815),

^pufinii intelectuali si oameni politici din _f[rile

ritsilritene,

inclusiv

cei

din firile

^rom6ne,

^nu

^concepeau

altl

rolufie pentru

desprinderea de

protectoratul

rusesc decAt o Itrtcrvenfie

militari a marilor puteri maritime

occidentale,

|rnnfa gi Anglia, cu

concursul

Austriei. Aceasti formuli -

grreconizati de mai

multl

vreme de

diplomafi

de talia ducelui rle

(lhoiseul

_{gi a}

discipolului siu, principele

_de Talleyrand

-

t,1l

clpitase

o

priml forml, oficial[,

dar secreti,

prin tratatul

rlc

alianfi

incheiat

in timpul

Congresului de la Viena, la data rle

3 ianuarie

1815,

de citre principele von Metternich in