Quentin Tarantino

(1)

Quentin Tarantino Ticăloşi fără glorie

(2)

(3)

Traducere din limba engleză şi note de Andra Matzal Cuvânt-înainte de Cristian Mărculescu

Quentin Tarantino

Ticăloşi

fără glorie

(4)

Redactor: Mihaela Dobrescu Tehnoredactor: Cornel Drăghia Design copertă: Alexandru Daş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TARANTINO, QUENTIN

Ticăloşi fără glorie/ Quentin Tarantino ; trad. de Andra Matzal ; pref. de Cristian Mărculescu. - Bucureşti : Art, 2010

ISBN 978-973-124-494-5 I. Matzal, Andra (trad.) II. Mărculescu, Cristian (pref.) 821.111(73)-31=135.1

Quentin Tarantino Inglourious Basterds

First edition, August 2009

Toate drepturile pe plan internaţional aparţin autorului.

Personajele şi întâmplările din această carte sunt fictive.

Orice asemănare cu persoane reale, în viaţă sau decedate, este pur întâmplătoare şi independentă de voinţa autorului.

(5)

Cuvânt-înainte

5

QT este COOL

QT este unul dintre cei mai celebriauteuride cinema americani. QT este responsabil de filme megacult ale deceniului 9 (Reservoir DogsşiPulp Fiction) dar şi de cele două volume dinKill Bill, omagiu demenţial adus cinemaului deloc bine cotat din deceniile 6 şi 7. QT este prieten cu Robert Rodriguez, cu Harvey Keitel, cu Uma Thurman şi cu Ken Russell. Care sunt şi ei COOL. QT sunt iniţialele lui Quentin Tarantino şi logoul unui întreg univers cinematografic metatextual de trimiteri, citări şi referinţe cinefile şi cinefage. Lucru cât se poate de logic, dat fiind faptul că s-a şcolit întru cinema văzând, revăzând şi adorând cele mai obscure şi non- glorioase filme posibile, ca angajat al unui cen- tru de închiriat casete video.

Dar QT nu este numai COOL. QT este un auteurde cinema puternic, capabil de momente memorabile, de dialoguri uluitoare, pline de iro- nie postmodernă şi absurd splendid. Cinemaul

(6)

Ticăloşifărăglorie

lui Tarantino, cu personajele, dialogurile şi sur- prizele aferente, este unic şi irepetabil. Pentru că nimic din filmele lui premiate, adorate şi fetişizate nu provine din realitatea imediată.

Iconice şi colosale, creaţiile tarantiniene provin chiar din Cinema. Din filmele acelea câteodată obscure, obsolete, din toate subgenurile deexploi- tation, thriller, film „cu bătăi“ şihorrornegustate de marele public. Universul demovie-geekal lui Quentin Tarantino are coordonatele lui fun- damentale: o structură narativă impecabil defi- nită, o puzderie de personaje haotice mânate de interese personale şi motivate de sentimente rareori nobile, dialoguri, diatribe şi monologuri abracadabrante, toate ţinute la un loc de o reţea nu întotdeauna evidentă de rapeluri, citări, omagieri eminamente cinematografice.

Aşadar, dragă vânătorule, scenariul pe care-l vei citi peste câteva pagini este o scriitură 100%

QT: deştept, complex, violent, ironic şi mucalit, plin de suspans, o declaraţie de amor adresată filmelor de odinioară. Şi, pentru că este vorba de un scenariu (despre care în anumite cercuri scolastice se spune că ar fi o structură care tinde spre o altă structură), există diferenţe (de ordi- nul detaliului) între intenţia iniţială şi versiunea care a ajuns în sălile de cinema. Excluderea 6

(7)

Cuvânt-înainte

7 anumitor fragmente la montaj, făcută de către QT în persoană, nu a dăunat filmului, care, lipsit de câteva personaje foarte secundare şi lianturi narative, funcţionează excelent. Şi, fie că suntem sau nu de acord cu autorul, unii fani ai acestuia şi un număr considerabil dekinosseuri care îl consideră cheia de boltă a operei tarantiniene,Ticăloşi fără glorieeste filmul care a dina- mitat întregul şi respectabilul edificiu al filmului de război.

Până şi cel mai netot şi fără moţ privitor la TV ştie că filmele de război despre a doua conflagra- ţie mondială sunt unele dintre cele mai nesur- prinzătoare producţii cinematografice, cu regulile lor de aur: cruzime nazistă, suferinţe evreieşti, eventual ceva duplicitate feminină şi în mod cert o doză de eroism plin de nobleţe, aureolat de un nimb de glorie, al admirabililor soldaţi americani.Ticăloşi fără glorieneagă din start glo- ria şi nimburile ei înălţătoare care plac atât de mult Academiei Americane de Film. Nu este nici primul, nici ultimul film care are tupeul de a bastardiza onorabilul soldat american. Prin 1973,Quel maledetto treno blindato, un foarte obscur film italian semnat de infamul Enzo G. Castellari le oferea iubitorilor degrindhouseo porţie zdra- vănă de acţiune de serie B. Un grup de soldaţi

(8)

8

americani scăpaţi din faţa Curţii marţiale de un atac nazist pornesc prin Franţa aflată sub ocu- paţie, încercând să evite contactele cu propria armată. Întâlnirea cu un grup din Rezistenţa franceză îi transformă în sabotori ai unui tren blindat foarte inportant pentru maşinăria de război germană.

Filmul lui Castellari, ca mai toate dubioşe- niile italieneşti din deceniul 7 supuse exportului spre continentul nord-american a beneficiat de o schimbare de titlu. Aţi ghicit,Quel maledetto treno blindatoa ajuns în faţa lui QT caInglorious Bastards. QT a decis, prin 1998, să facă un remake Bastarzilor… un deceniu mai târziu, după înce- peri, întreruperi, pauze, rescrieri şi revizuiri, scenariul a fost gata şi a început preproducţia.

Nu înainte ca însuşi Quentin Tarantino să de- clare, scurt şi la obiect, că începe filmările la cel mai bun film al său. Replică poziţionată nu întâmplător la final de film în gura lui Brad Pitt, care în postura ţărănoiului Aldo Raine, spune:

„Cre’ c-asta ar putea fi capodopera mea.“

Capodoperă tarantiniană sau nu,Ticăloşi fără glorie este un remake atipic (trenul blindat şi Rezistenţa franceză s-au pierdut pe drum, dar, a adăugat nişte Hitler şi evrei americani însetaţi de sânge nazist) şi un film de război iconoclast,

(9)

Cuvânt-înainte

9 care se joacă, în egală măsură plin de tupeu şi cu eleganţă, cu istoria. Cu secvenţele prelungite şi suspansul aferent dus la extrem. Cu zecile de trimiteri cinefile mai mult sau mai puţin accesi- bile (de la gloriile cinemaului german din inter- belic până la vedeteleexploitation-urilor 70-iste şi de la Anne Frank şi Winston Churchill la Morri- cone şi Scarface). Cu violenţa exacerbată rezul- tată dintr-unrevenge moviedublu (şi Shosanna şi Ticăloşii au de răzbunat milioane de evrei măcelăriţi).

Ce nu este un scenariu

[precizări destinate cititorului aflat pentru prima oară în faţa unui scenariu]

Un scenariu nu este o piesă de teatru. Pentru că nu are o tradiţie milenară şi pentru că, spre deosebire de un text dramaturgic, poate suferi modificări. Pe care cei cu ţinere de minte, care au văzut dejaTicăloşii, le pot remarca.

Un scenariu nu este o povestire a filmului.

Este mai degrabă un schelet al nuvelei filmului.

Dar nu o să publice nimeni nuvele bazate pe filme celebre. Filmele celebre beneficiază de o repovestire sub formă de roman. Un roman

(10)

bazat pe un film este un act noncultural de merchandising, extins ca fenomen editorial în anii ’80; este o lectură obligatorie pentru fanii filmului şi maculatură pentru restul populaţiei alfabetizate. Calitatea variază de la „mediocru de consum“ la „sub-mediocru“, dar, când ai toate action figures, BD-urile şi produsele de promovare a filmului, mai contează calitatea romanului?

Un scenariu nu este tot timpul un instru- ment ajutător pentru înţelegerea filmului sau ceva complementar acestuia. Mariiauteuride cinema (indivizi capabili să scrie scenarii şi să regizeze filme bazate pe scenariile în cauză), odată ajunşi la filmările propriu-zise, şi-au încăl- cat de multe ori propriile scenarii. În anumite cazuri, câteva propoziţii succinte ţineau locul unor secvenţe elaborate (pentruBarry Lyndon, scenariul lui Stanley Kubrick avea o secvenţă crucială rezumată sec „ei intră în grajd şi se duelează“).

Un scenariu nu este o panoplie de simţă- minte şi gânduri ale personajelor. Dar semnă- tura lui QT implică o derogare de la regulile scolastice ale şcolii americane de scenaristică.

Consideraţi deci drept bonus toate simţămin- tele lui Tarantino faţă de anumite personaje şi 10

(11)

Cuvânt-înainte

11 acţiuni, toateinsight-urile în mecanismele psihi- ce ale protagoniştilor.

Interesul pe care îl demonstraţi faţă de această scriitură tarantiniană vă plasează aşadar pe o poziţie de superioritate intelectuală faţă de cititorii de romane bazate pe seria Star Wars.

Acestea fiind spuse, vă urez lectură plăcută!

Cristian M^ĂRCULESCU

(12)

(13)

Introducere

13

Introducere

Cu ani în urmă, am cunoscut un puşti asemenea lui Quentin Tarantino. La unsprezece ani, Scott era un geniu. Specialitatea lui nu era însă lucrul cu imaginile, umorul negru, istoria sau orice altceva din sfera umană. El era înnebunit după maşinării. Îi dădeam băiatului electrocas- nicele mele uzate şi carcasele stricate. Iar el îmi dădea înapoi o lanternă cu un player audio pe 8 canale. Un prăjitor de pâine din casete. Un pick-up cu radio şi ceas.

Nu m-am întrebat niciodată de ce era Scott un Dr. Moreau înarmat cu un pistol de lipit. Mi se părea de-ajuns că aducea pe lume obiecte noi.

Noutatea prima asupra oricărei funcţii specifice, iar invenţia îşi servea drept raţiune existenţială.

La fel, de-a lungul carierei sale cinematografice, Quentin Tarantino a meşterit din lumea cotidi- ană lucruri nemaivăzute. Pentru el, aprecierea statu-quo-ului cinematografiei seamănă cu ati- tudinea unui inventator aflat în faţa unui cimitir

(14)

de vechituri. A demontat în repetate rânduri trecutul şi a reasamblat atât tradiţiile cât şi cli- şeele în forme numai parţial recognoscibile. Fil- mele lui te orbesc într-un mod ciudat şi familiar deopotrivă. Tarantino vine dinapoi din viitor.

Schema s-a repetat şi cuTicăloşii fără glorie.

În scenariu veţi da peste o bulă de text parcă de- cupată din benzile desenate. Un narator imate- rial care începe să vorbească din senin. Imagini alb-negru care amintesc de venerabilele filme franţuzeşti. Un filtru roşu ca sângele. Flash- back-uri. Până şi titlul este preluat – cu tot cu ortografia greşită –, dintr-un film de război italian din 1978. Scenariul aminteşte, de asemenea, de filmele clasice de propagandă ale lui Leni Riefenstahl şi ale lui Joseph Goebbels. Îi sur- prinde, în treacăt, cu privirea pe Hitler şi pe Churchill, trece printr-un cinematograf franţu- zesc pe timp de război şi apoi înregistrează de aproape ororile luptei corp la corp şi mania răzbunării. De departe, chestii mult mai tari decât ceea ce-mi bricola mie Scott cu ani în urmă.

Dar Tarantino arată aceeaşi evlavie şi acelaşi respect faţă de predecesorii săi ca extraordi- narul şi entuziastul puşti.

Ticăloşi fără glorienu cade însă în pamfletă- reală şi nici nu este un simplu colaj. Este o 14

(15)

Introducere

15 autentică poveste de război, reverenţioasă, care operează cu aceeaşi magie a tensiunii şi a sus- pansului ca şi cele mai bune exponente ale ge- nului, fie că-i vorba de cărţi sau filme. În acelaşi timp, este Tarantino, într-un mod inconfundabil.

Acţiunea se petrece la Paris, la mijlocul lui iunie 1944. Americanii şi britanicii sunt tot pe plajele normande, înaintând cu greu spre inte- rior, prin satele şi desişurile bine apărate. Armata germană încă nu se împacă cu gândul unei înfrângeri iminente. Stau nestingheriţi în Franţa de patru ani şi a început să le placă. Soldaţii hoi- năresc prin Paris şi merg la cinema, curtându-le pe demoazelele disponibile. Dar operele lui Tarantino contrabalansează întotdeauna printr-o nebunie fundamentală. Disperarea îşi arată colţii în rândurile naziştilor, care-şi precipită eforturile pentru a-i nimici pe ultimii evrei din Europa înainte de sfârşitul războiului. Simţim cum Germaniei îi bate ceasul de pe urmă într-un film produs de Goebbels, menit să remonteze moralul trupelor trâmbiţând succesele unui ţintaş care a omorât de unul singur 300 de sovie- tici pe Frontul de Est. Un mic grup de soldaţi evrei-americani răresc cu sânge rece rândurile inamice (evrei care scalpează, o altă tuşă din condeiul lui Tarantino). O tânără pune la cale o

(16)

răzbunare secretă împotriva naziştilor care i-au ucis familia.

În timp ce filmul în sine îi aduce peTicăloşii fără glorieîn carne şi oase, cu toate nuanţele, dinamis- mul şi proporţiile, manuscrisul oferă o plăcere pe care filmul nu o poate oferi.

Scenariul brut oferă o intimitate de neegalat cu interacţiunea dintre dialogul, acţiunea şi pu- nerea în scenă, atunci când vocea ta interioară rosteşte replicile şi imaginaţia ta e cea care fil- mează scenele. Mai mult, vocea personală a lui Tarantino umple scenariul cu declaraţiile sale de intenţie („Până la capăt, dragilor, până la ca- păt!“), indicaţiile de cameră („Vedem trei arme îndreptate spre zonele genitale corespunzătoa- re“), de acţiune („AMÂNDOI TRAG ŞI PRI- MESC atât de multe GLOANŢE, încât momentul când amândoi se prăbuşesc MORŢI pe podea este aproape romantic“), şi descrieri ale personajelor („un tânăr din categoria George Sanders, din perioadaSfântul sauAfacerile personale ale lui Bel Ami“) şi indicaţii de platou („auditoriul seamănă cu unul din furăciunile italieneşti de categorie B pe care Tinto Brass le-a făcut după Căderea zeiloral lui Visconti“). La acest minunat spectacol nu veţi găsi nicăieri locuri la cinema.

16

(17)

Introducere

17 Pentru că este cinematograful minţii voastre, dragilor, până la capăt.

Interesant, înTicăloşi fără glorie, ca film despre Al Doilea Război Mondial, mor mai puţini oameni decât în multe dintre filmele sale anteri- oare. Deşi nu se zgârceşte când vine vorba de mutilări şi de masacre, s-ar părea că întregul cadru al violenţei istorice autentice i-a constrâns propriile tendinţe de a o aplica aşa de liberal.

Scenariul nu pare altceva decât viaţa, moartea şi faptele îngrozitoare ale unor oameni reali.

Tarantino evocă o lume în vreme de război, plauzibilă şi cumplită.

Când l-am întâlnit pentru prima oară pe Quentin, am luat cina împreună într-un restau- rant la modă din Tribeca. N-a trecut mult şi ne-am ridicat amândoi în picioare, cântândYa Got Troublepentru clienţii din jurul nostru. Eu am jucat înMusic Man¹când eram în liceu, aşa că am o explicaţie, dacă nu o scuză. Nu cred că Tarantino a jucat vreodată în piesă. Tipul din faţa mea, cu gura până la urechi, care cânta cu- plete dinMusic Man,era cel mai mare cineast al Americii, atât de înamorat de filmele sale,

1Musical american compus în întregime de Meredith Willson, care în 1957 a dat lovitura pe Broadway câştigând cinci prestigioase Premii Tony.

(18)

18

încât îşi umpluse mintea până şi cu un banal cântec dinMusic Man.

În scenariulTicăloşilor fără glorie, gusturile şi valenţele lui Tarantino ies în evidenţă ca şi cum ar fi fost proiectate pe marele ecran. Citindu-le, n-ai cum să le ratezi. Îşi stăpâneşte total mate- ria, atât fragmentele din prezent, cât şi cele din trecut. Acesta este un Tarantinovintage, îndrep- tat într-o nouă direcţie.

Pentru a cita ultima replică din film, rostită de lt. Aldo Raine, eroul oarecum denaturat – şi n-ar fi greu de crezut că ne vorbeşte chiar scena- ristul/regizorul – „Cre’ c-asta ar putea fi capodopera mea“. Scenariul se încheie cu o indicaţie de regie adresată nouă tuturor:

„Chicotesc morbid“.

David L. R^OBBINS, autor al volumelor The Betrayal Game, The Assassins Gallery, War of the Rats, Liberation Road, Last Citadel, Scorched Earth, The End of War, Souls to Keepşi Broken Jewel(în curs de apariţie).

(19)

(20)

(21)

Ticăloşifărăglorie EXT – O FERMĂ DE VACI DE LAPTE – ZI

O modestă fermă de vaci de lapte din apro- piere de Nancy, Franţa (pe care francezii o numesc Ţara Vacilor).

Pe cerul de deasupra fermei apare subtitlul următor:

CAPITOLUL UNU

„A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ ÎN...

FRANŢA SUB OCUPAŢIE NAZISTĂ“

Acest SUBTITLU dispare, fiind înlocuit de altul:

„1941

Un an de la ocuparea Franţei de către germani“

Ferma e compusă dintr-o casă, un mic hambar şi douăsprezece vaci împrăştiate pe-acolo.

21

(22)

22

QuentinTarantino

Proprietarul, un bărbat cât un taur, FER- MIERUL FRANCEZ, loveşte cu toporul într-o buturugă, ciuntind-o. Totuşi, dintr-o simplă privire nu-ţi poţi da seama dacă loveşte în trunchiul copacului de vreun an sau dacă abia s-a apucat.

JULIE

una dintre cele trei fiice ale sale, toate adolescente frumuşele, întinde nişte lenje- rie la uscat pe sârmă. În timp ce întinde un cearşaf alb, aude un zgomot. Dând cearşaful la o parte, vede:

DPDV AL LUI JULIE

O decapotabilă oficială nazistă, cu două ste- guleţe naziste fluturând pe capotă, un SOL- DAT NAZIST la volan, un OFIŢER NAZIST singur pe bancheta din spate, iar în urma lor ALŢI DOI SOLDAŢI NAZIŞTI pe motociclete, urcând dealul pe drumul de ţară ce duce spre ferma lor.

JULIE Tată.

Fermierul francez îşi înfige toporul în buş- tean, priveşte pe după umăr şi-i vede pe nemţi apropiindu-se.

(23)

Ticăloşifărăglorie SOŢIA FERMIERULUI, CHARLOTTE, iese în pragul casei, urmată de CELELALTE DOUĂ FIICE ADO- LESCENTE, şi-i vede pe nemţi apropiindu-se.

Fermierul strigă către familia sa în FRAN- CEZĂ, SUBTITRAT ÎN ENGLEZĂ:

FERMIERUL

Intraţi înapoi în casă şi-nchideţi uşa.

FERMIERUL (către Julie)

Julie, adu-mi nişte apă de la pompă să mă spăl, apoi du-te-n casă la mai- că-ta.

Tânăra aleargă la pompa de lângă casă. Ia un lighean şi-ncepe să pompeze. După câteva pompe, apa începe să curgă, vărsându-se în lighean.

Fermierul francez se aşază pe buturuga în care lovea mai devreme, îşi scoate o batis- tă din buzunar, îşi şterge sudoarea de pe frunte şi aşteaptă convoiul nazist. După un an în care a trăit cu sabia lui Damocles dea- supra capului, acesta ar putea fi, foarte bine, sfârşitul.

23