rARA OPTI14ISI"|

I stirre de spirit sau ',i, _rri o perspectivd ii.

Creat cu pasiune gi savoir-faire. Un volum Baroque Books & Arts@.

Terry

Iagleton

SPTRANIA

rARA OPTI14ISI"|

traducere din limba englezi de INES HRISTEA

CUPRINS

Indice ...

sF,!I, ^r$%

fiffi M;iilr

,ri' r

rlI'l

PREFATA

Cum md numer prinhe persoanele Pentru ^care Prover- bialul pahar nu e doar pe jumitate gol, dar aproape sigur contine qi un

lichid

cu gust infiordtor qi potenlial letal, poate ce

nu

sunt cel

mai nimerit

autor care sd scrie despre speranfi. Existd cei

a

cdror filozofie este ,,bea, minAncd ^gi te veselegte, cici mAine murim" gi existi cei a

cdror filozofie,

mult mai pe stilul

meu, este ,,mAine murim". Am ales tofugi sd scriu pe acest subiect in ciuda ingrijordtoarelor

porniri

personale, deoarece speran{a reprezintd o nofiune curios de neglijatd intr-un ^ev itr care

-

apelAnd la cuvintele lui Raymond Williams

-

^{ne confrun-}

tim cu

,,pierderea

perceptibili a viitorului"l. IJn

alt rnotiv posibil ^de a

mi

feri de aceastd temi este cd persoa- ne,ie care se aventure azd sE vorbeasci despre speranld se ttezesc, inevitabil, ofilindu-se

in

umbra monumentalei lucrdri a

lui

Ernst Bloch, Principiul speranlei,la care

mi

refer

in

Capitolul ^3. Opera

lui

Bloch poate sd nu fie cea

1 Ralrmond Willi arns, The Politia of Modemism (Londra 1989), 103 (n.a.).

spennruTA rARA opr ^na tstvt

.t 'i r;i, ^'

IH

I rit

| ^'1

'':

llll lr 1

il

mai admirabild din analele marxismului occidental, insd

e de departe cea mai ampld.

Se afirmd cd hlozohi au abandonaf

in

mare mdsuri, speranta. O privire rapidd aruncate peste un catalog de bibliotecd demonstreazd cd subiectul a fost delegaf in chip jalnic, unor volume intitulate, spre exemplu, ^Pe jumdtate plin: Patruzeci de poaestiri inspirate despre optimism, speran[d gi incredere; Pulind incredere, speranld gi aeselie; gi (preferatul rneu) Anii sperantei: Cambridge, administra[ia coloniald din Mdrile Sudului si crichetull. Asta ca

si

nu mai pomenesc gi numeroasele biografii ale lui Bob Hope. Speran{a e un subiect care pare sd-i atragd pe tofi moraliqtii inlhcrimali qi pe toate majoretele spiritualiste de pe planetd. Prinurmare, existd suficient loc pentru o meditatie pe aceastd temd din partea unui om ca mine, care nu are legdfuri nici cu criche- tul, nici cu administrafia coloniald,, dar care e interesat de implica{iile politice, filozofice si teologice ale conceptului.

Acest volum ^s-a ndscut din seria de conferinfe Page- Barbour, de la University of Virginia, pe care am fost invi-

tat

sH

le

susfin

in

2014. Le sunt profund recunoscdtor

tuturor

celor

din

Charlottesville care,

in

cursul gederii mele acolo, m-au fdcut sd md simt bine-venit gi, in special,

lui

Jenny Geddes. De asemenea, trebuie sd-mi declar deosebita gratitudine gi fafd de Chad Wellmon, care mi-a organizat vizita cu superbd eficienfd gi care s-a dovedit a

fi, el insugi, o gazdd extrem de plicutd si de atentd.

1 Half FuIl: Forty lnspiring Stories of Optimism, Hope and Faith; A Little Faith, Hope and Hilarity; The Years of Hope: Cambridge, Colonial Administra- tion in the South Seas and Cricket (n. red).

T.E.

Terry Eagleton see Rnru1A FARA oPTtMtsM

BANALITATEA

1

OPTIMISMULUI

Existd poate multe motive sd crezi cd o anume situafie va avea final fericit, dar sd te agtepfi la un asemenea final doar pentru egti optimist nu reprezintd unul dintre ^aceste motive. Atitudinea aceasta este la fel de irafionald ca aceea

in care ai crede cd totul ^se va sfArgi cu bine pentru ci tu egti albanez sau pentru cd afard a plouat treizile ^{la rAnd. Dacd} nu exist6 niciun motiv valabil ca o situa{ie sd se rezolve

in

mod satisfdcdtor, atunci

nu

existd niciun

motiv

pentru care ea sh nu iasi prost

-

^prin urmare, increderea optimis- tului e nefundamentatd. Se poate sd

fii

un optimist prag- matic,

in

sensul

ci

egti sigur ^cd problema asta, dar nu gi alta, se varezolvaintr-o manierd,pozitivil; in ^{schimb, ceea}

ce se poate numi un optimist profesionist ^sau un optimist cu acte in reguld are o credinfi sangvind legatd de situafii specifice, intrucAt

el

tinde

si

aibd credinfe sangvine la modul general. Optimistul de acest tip igi va gisi cercelul

de nas, pierdut la un moment dat, sau va moqteni un conac iacobin, pentru cd viala,la modul generaf nu e chiar atdt de rea. Astfel, el e in pericol sd-qi cumpere speranta la pref redus. De fapt, se ajunge chiar la impresia cd optimismul are legiturS, mai curAnd, cu increderea, decAt cu speranta.

O impresie bazatdpe opinia cd lucrurile tind sd se rezolve intr-o manier6.pozitiv6, nu pe angajamentul intens pe care

il

implicd speranfa. Potrivit

lui

Henry _James, atitudinea aceasta se intAlnea adesea atat in viafa cAt gi in literaturd.

,,in ^{ceea ce} priveqte aberaliile unui optimism superficial,,, scrie el in The Art of Fiction,,,terenul (literaturii engleze de ficfiune, in special) e presirat cu fragmentele lui sfdrAmi- cioase, ca sticla spartd."i

Optimismul, ca perspectivd general5, se autosusfine.2 Este

dificil si ridici

argumente impotriva

lui, iar

asta deoarece reprezint|o atitudine primordiald fafd de lume, asemenea

cinismului qi credulitifii,

care evidentiazl lucrurile dintr-un unghi propriu, astfel cd faptele nu au cum sd-l dezmintd. De unde rezulti gi metafora, devenitd cligeu, cu optimistul care vede lumea

prin

ochelari cu lentile

roz -

^nuanfd care coloreazd orice

ii

contrazice perspectiva.

in

virtutea

unui

soi de astigmatism moraf

1 ,Jhe Art of Fiction", in Henry James: Selected Literary Criticism, ed.

Morris Shapira (Harmondsworfi 1963), 97 (n.a.).

'zUnul dintre pufinii cirturari care dau optimismului un anume nivel de demnitate hlozofic| este M.A. Boden, in ,,Optimism,,, philosophy ₄₁ (7966): 291,-303, eseu care ne amintegte c5, degi in zilele noastre optimis- mul nu se bucurd in general de respecf in secolul al XVIIIIea i se acorda considera(ie (n.a.).

Terry Eagleton SPERANTA FARA OPTIMISM

omul modeleaze adeverul in ^aqa fel incAt sd se potriveascd perfect cu inclinaliile

lui

naturale,

in

baza cdrora a luat deja toate hotdrArile esenfiale din existenla sa. De vreme ce pesimismul implicd aproape ^acelagi

tip

de denaturare spiritualS, cele doud stdri au mai multe puncte comune decAt se crede

in

mod obignuit. Psihologul Erik Erikson vorbegte despre un ,,optimism maladaptativ", ^{care se} tra- duce prin faptul cd bebelusul nu recunoagte granifele posi- bilului, intrucAt nu inregistreazd dorin{ele celor din jur gi

incompatibilitatea

lor

cu dorinfele proprii.l

in

opinia

lui

Eriksory recunoagterea intransigenfei

realitilii

^este vitald pentru formarea ego-ului

-

^{tocmai ceea} ce optimistului cronic sau profesionist

ii

este greu sd realizeze.

Optimistul

nu e

doar

o

persoand cu speranle mari.

PAnd gi un pesimist poate

si

^aibd o asteptare pozitrvd pe un anume subiect, indiferent de starea de mohoreald obig-

nuiti

^a lui sau a ei. Omul poate sd aibd speranfd gi fdrd sd considere cd lucrurile,

in

general, se vor rezolva

in

mod pozitiv! Optimistul ^este, mai curAnd, cineva care are o ati- tudine increzdtoare fafd de viald, din simplul motiv cd e

optimist. Anticipeazd concluzii plicute,

fiindci

aga e el construit,

in

mod natural.

Astfel

el nu infelege cd omul trebuie sd aibd niqte motive ca

si

fie fericit.2 Prin urmare, spre deosebire de sperantd, optimismul profesionist nu reprezintd o virtute, aga cum nici pistruii ^gi nici platfusul

1 Vezi Erik Eriksory lnsight and Responsnbility (New York, 1994), 718 (n.a.).

'z Vezi Viktor E. F r Nld, Man's S ear ch for Meaning (Londr 4 ^20M), 140 (n.a.).

nu sunt virtufi. Nu e o dispozifle pe care omul o dobAndegte prin reflectie profundd sau prin studiu disciplinat. Ci, pur qi

simplu, o ciuddfenie de temperament. ,,intotdeauna ^sd privegti fafa insoritd a

vietii"

e o zicald. cu tot atAta forld rationald ca ,,intotdeauna ^sd-fi faci cdrarea pe mijloc" sau ,,intotdeauna ^sd ardfi deosebit respect unui ogar irlandez".

Imaginea mAncatd de

molii

a paharului pe jumdtate plin sau pe jumdtate gof in funcfie de perspectiva fiecdruia, este tot atAt de plind de firvdfdminte,

in

aceastd privinf5.

Figura de stil trddeazl,cd situatia, in sine, nu contine nimic care sd determine rdspunsul individului fa{d de ea. Nu-!i provoaci in niciun fel prejudecdfile obiqnuite.

ln

aceastd situafie, nu existi nicio

mizi

obiectivd. Vei vedea aceeagi cantitate de lichid indiferent daci egti un tip relaxat sau,

dimpotrivd,

ursrtz.

Prin

urmare,

opinia cu privire

la pahar e complet arbitrard. Or, ar fi cu siguranfd indoiel- nic sd susfii cd o judecatd complet arbitrar5 mai poate avea valoare de judecatd.

Subiectul acesta

nu

poate sd fie dezbdtuf dupd cum nici in cazul formelor epistemologic mai naive ale postmo- dernismului credinfele nu pot sd fie dezbdtute. in esenfd,

htvezi lumea in felul tdu, iar eu o

vid

in felul meu gi nu existd nicio zond neutrd

in

care aceste doud puncte de vedere sd se intAlneascd si sd ajungd la un acord. De vreme ce o astfel de zond ar h, ea insdgi, interpretatd diferit,

in

funcfie de punctele de vedere

in

discutie, rczultd, cd zona nu are cum sd fie neutri. Niciuna dintre atitudini nu poate

si

fie demonstratd, empiric, ca netemeinicd, intrucAt fie- care interpreteazd faptele intr-un mod care sd-i confirme

Terry Eagleton sPERANJA rARA Oprrvtsv

validitatea. Intr-o manierd similard, atAt optimismuf cAt gi

pesimismul sunt forme de fatalism. Nu ai ce sd faci dacd tu egti optimist, aga cum nu ai ce sd faci dacd ai crescut pAnd la doar un metru qaizeci. Egti legat cu lanfuri de veselia ta, ca sclavul de vAsld

-

o perspectivd nu tocmai optimistd!

Tot ce se poate face in ^{aceastd situafie, ca gi} in cazul relati- vismului epistemologic, este ca taberele sd-gi respecte una alteia opiniile, intr-un soi de toleran!5 qtirb5.

Nu

existd fundamente ralionale pentru alegerea dintre cele doud, aqa cum nici in situafia unui ^anume tip de relativism moral nu existh fundamente ralionale pentru a alege

-

^{fie sd-!i}

invifi

prietenii

la

cind, fie

si-i

atArni cu capul

in

jos de grinda casei gi sd le scotocegti

prin

buzunare. Speranfa autenticd, dimpotrivd, trebuie sd fie suslinutd de motive.

Din acest punct ^{de vedere, se aseamdnd cu} iubirea, a cdrei stare specificd gi este, teologic vorbind. Ea trebuie sX dis- cearnd caracteristicile

unei

situafii care

o

fac credibil5.

Altfel se rezum|la ^{a fi} un instinct - ^{ca atunci cAnd egti con-} vins cd sub patul tdu e o caracatifS. Speranfa trebuie sd fie supusd erorii, aqa cum veselia temperamentald nu este.

Chiar qi cAnd optimismul admite ^{cX faptele}

nuil

susfiry caracterul lui pozitiv rdmAne neEtirbit. Mark Tapley, un personaj

din

romanul

Martin

Chuzzlewit,

de

Charles Dickens, suferd in asemenea hal de bun5 dispozifie, incAt cautd in mod deliberat tot soiul ^de situafii disperate, care pe alfii i-ar demoraliza definitiv, doar ca sd demonstreze

cd voiogia lui nu e ceva de duzind. Cum Tapley iEi doregte situafii cAt mai neplicute cu putinld ca sd se simtd satis- fdcut, rezultd

ci

optimismul

lui

e, de fapt, o formd de

egoism

-

^asa cum sunt majoritatea punctelor de vedere din roman.

lnrudit

cu sentimentalismul, o altd formd de amabilitate care ascunde

lipsa de

altruism. Egoismul abundd in asemenea halinMartin Chuzzlewit,incAt pAnd gi generozitatea lui Tapley e prezentati, ca un soi de idiosin- crazie sau ca o ciudd{enie de temperamenf nu ca un feno- men moral. Ai senzatia cd Tapley nici nu vrea ca situa{ia sd

i

se imbundtifeascd, intrucAt

in

felul acesta entuziasmul

lui

ar fi privat de valoare morald. Dispozi{ia lui joviald e astfel parte din forlele care rdspAndesc imprejur neferici- rea. ln acelagi fel, pesimistul privegte cu suspiciune efortu- rile de ameliorare

-

^{nu pentru cd} l-ar priva de ocaziile de a

fi voios, ci pentru cd e aproape convins cd vor fi ratate.

Optimigtii tind sd creadd in progres. Dar dacd lucrurile pot fi imbunitdfite, atunci, in mod logic, tragem concluzia

cd starea lor actuald lasd de dorit. Din aceastd perspectiv5, optimismul nu este chiar atAt de increzitor ca acel concept cunoscut

in

secolul al XV[I-lea drept optimalism

-

^doc-

trina leibniziand conform cireia trdim

in

cea mai bund dintre lumile posibile. Optimismul nu e la fel de optimist

ca optimalismul. Pentru optimalist, omul se bucurd de cel mai bun dintre toate aranjamentele cosmice posibile; prin contrast, optimistul e dispus sd admitd scdderile prezentu- lui, privind cdtre un

viitor

mai luminos. Se pune agadar problema dacd perfec{iunea existi sau dacd reprezintd un

!el, ^o destina{ie cdtre care ne indreptdm. Totugi nu e dificil de infeles de ce optimalismul poate sd se confunde cu o retetd a inerliei morale

-

^{care mai apoi} sd-si pondereze pretentia cd lumea nu poate fi imbundtd{itd.

Terry Eagleton srrnnrulA rARA optt vrrsw

Optimaligtii sunt la fel de lipsifi de speranfd ca nihiligtii

-

fiindcd nu au nevoie de ea. De vreme ce nu considerd

ci

schimbarea ar fi necesard, se poate

si

se trezeascd in ace- eaqi ligd cu conservatorii, pentru care o astfel de schim- bare pare deplorabili sau pentru care condilia noastrd este prea viciatd pentru a o mai permite. Henry _James aratd

ci

,,degi conservatorul

nu e

obligatoriu

un

optimist, cred cd optimistul este destul de probabil un conservator".l Optimigtii sunt conservatori deoarece credinta lor intr-un viitor benign isi are rdddcinile in increderea lor in solidita- teaprezentului. intr-adevdr, optimismuleste o componentd tipicd a ideologiilor clasei conducdtoare. Dac5, la modul general, guvernele nu-si incurajeazd cetifenii sd creadi cd

dupd coll

ii

pAndegte o apocalipsd infricoqdtoare, asta se

intAmpld si pentru cd cetilenii increzdtori se pot trans- forma

in

nemultumi{i politic. Posomoreala, dimpotrivd, poate fi o posturd radicald. Doar cAnd i1i consideri criticd situafia

poli

sd recunosti nevoia

de a o

transforma.

Insatisfacfia poate si fie un stimulent pentru reformd. Prin contrast, sangvinii s-ar putea sd gdseascd doar solutii pur

cosmetice. De speranla adevdratd este nevoie cAnd situafia a ajuns la limitd

-

o stare extremS, pe care optimismul detest6,

in

general, sd o admit5. Este preferabil sd nu fie nevoie si speri" de vreme ce aceastd necesitate este semnul cd dezagreabilul s-a produs.

in

Scripturile ebraice, spre

1 Henry lames, Literary Criticism, vol.2: European Writers: Prefaces to the Nezo York Edition (New York, 1984), 931. (n.a.).

{ffi

I Sllrl

fit*

tffi ilr

itrlll

ql 4,i

rirl

lltliliil i'll

tl

lill lru ,ij

lli

rri

exemplu, speranla are un subtext intunecat, fiind la un pas de a

fi

confundatd cu impietatea. Daci existd nevoia de virtute, cauza este cd pe lume sunt mulli ticdlogi.

in

Schopenhauer als Erzieher (Schopenhauer ca educator),

Friedrich NieEsche face diferenfa intre doud

tipuri

de veselie

-

una inspiratd de o zguduitoare confruntare cu ceea ce este infricogdtor, ca la grecii antici, qi o alt4 o formd superficiald de entuziasm, care igi conservi optimismul

in

detrimentul conqtientizdrii ireparabilului. Veselia aceasta este incapabilS sd-i priveasci

in

ochi pe mongtrii pe care susline

ci-i

combate. Din acest punct de vedere, speranla gi optimismul temperamental sunt cu culitele pe masd.

in

opinia lui Nietzsche, adevdrata nongalanfd spirituald este

epuizanti gi solicitd multd atenfie,

fiind

o chestiune de curaj gi de depSgire de sine. Anuleazd distinclia dintre voioqie si seriozitate

-

motiv pentru care Nie2sche poate sd scrie, in Ecce Homo, cX este ,,vesel irrtr-o mare de adevd- ruri dure". Desigur, filozoful avea gi o serie de motive, nu tocmai onorabile, pentru care respingea gi optimismul.

in

Nagterea tragediei, el il respinge, ir:r stil machist ca pe _,,o doc- trind a celor slabi" si-l asociazd cu periculoasele aspiralii revolufionare ale ,,clasei sclavilor" din epoca respectivd.

Theodor Adorno remarca odatd

ci

^acei gAnditori care ne prezintd adevdrul simplu ^gi natural (se gAndea, in mod particular, la Freud) au fost de mai mare folos umanitdlii

decAt utopicii creduli. Vom ^vedea mai tArziu in cel fel cole- gul

lui

Adorno, Walter Benjamin, si-a construit viziunea revolulionard pe neincrederea

in

progresul istoric, pre- cum gi pe o melancolie profundd. Benjamininsugi numegte

Terry Eagleton see nnru1A rAnA oprrvtsw

aceastd perspectivd ,,pesimism", ^?nsd altcineva ar putea sd o considere,,realism", acea condilie morald extraor- dinar de greu de dobAndit.

intr-un

faimos eseu despre suprarealism vorbegte despre nevoia

imperioasi

de a

,,organiza" pesimismul

in

scopuri politice, contracarAnd optimismul facil din anumite sectoare ale stAngii. Existd, scrie Benjamiry o nevoie de ,,pesimism pe ^toatd linia. De un pesimism absolut. Lipsd de incredere in soarta litera-

turii, lipsd

de incredere

in

soarta

libertdfii, lipsd

de incredere

in

soarta umanitdfii europene,

lipsi

de incre- dere, la puterea a treia, in reconcilierea dintre clase, din- tre nafiuni, dintre indivizi. _$i incredere totald doar

in

I.G.

Farben qi

in

perfecfiunea pacifistd a fortelor aeriene".l Scepticismul incdpdlAnat

al lui

Benjamin este pus

in

serviciul stdrii de bine a omului. E o incercare de a rdmAne rece gi logic de dragul acfiunii constructive. in cazul unei alte persoane, in mod cert, aceasti viziune descurajantd ar putea aduce

in

discufie insdgi posibilitatea transformdrii

politice.

Poate cd

o

anume

formd

de neputinfd _fine, intr-adevir, de ideea de cataclism generalizat. Daci lucru- rile stau realmente aqa, atunci cu cAt circumstantele devin mai dure, cu atAt mai dificild devine schimbarea. insd nu aceasta este gi perspectiva lui Benjamin. Pentru el, respin- gerea optimismului rcprezinti. o condilie esen{iald pentru schimbarea politicd.

1 Walter Benjamin, One-Way Street and Other Writings (Londra, 1979), 238 (traducere ugor modificatd) (n.a.).