SELECTAREA ŞI VALORIFICAREA RESURSELOR BIBLIOGRAFICE IN CERCETAREA DOCTORALĂ. ETICA SI DEONTOLOGIE PROFESIONALA

Importanța „sursei” pentru domeniul specific de cercetare, importanță care poate rezulta, în primă etapă, din modul în care este formulat rezumatul. Proiectarea structurii tezei este susținută de baza de informații disponibilă; structurarea va permite finalizarea eficientă a programului de cercetare doctorală și va sprijini finalizarea cercetării și tezei de doctorat.

Probleme generale

Aceste reguli au ca scop: să asigure modalități de acțiune aprobate de comunitatea științifică, adică integritatea, minuțiozitatea și acuratețea în efectuarea cercetării și prezentarea rezultatelor, precum și în judecarea cercetării și a rezultatelor acesteia; utilizați date confirmate, metode de cercetare și evaluare în conformitate cu criterii științifice. practica dezvăluirea personală corectă cu privire la cunoștințele științifice și publicarea rezultatelor cercetării. ia în considerare realizările altor cercetători, acordând importanța cuvenită acestor rezultate în efectuarea cercetării lor și în publicarea rezultatelor. Corectitudinea și onestitatea cercetătorului ar trebui să asigure respectarea contribuțiilor predecesorilor, concurenților și partenerilor și să conducă la reducerea numărului de erori și exagerări.

Unde începe şi unde se încheie plagiatul?

PLAGIAT este una dintre problemele „actuale” care sunt mereu „eventual prezente” în dezvoltarea lucrărilor științifice, manualelor, cărților și tezelor de doctorat. Cunoașterea „fenomenului autoplagiatului” prin cât mai multe „valori” sale este necesară atât pentru cei care îl „practică”, cât și pentru cei care sunt „atacați” pe nedrept de practicarea lui, ceea ce creează dificultăți în a putea apăra. ei înșiși. . Fenomenul „Autoplagiat” este prezent în mediul academic; acest mediu este excelent unul în care autorul - din diverse motive, sub forma vizibilității (personale) sporite și a coerenței mesajului științific (dorința pozitivă, în sine) - își ia propriile idei și texte din propriile lucrări, într-un formă mai extinsă sau mai îngustă, dar foarte puțin modificată.

Acțiunea este specifică și decurge din dorința de a obține „un punctaj în plus” pe CV (se lucrează cât mai mult), cu scopul de a crește aprecierea în raport cu propria performanță (pseudo). În ceea ce privește disertațiile, pot exista exemple bine documentate de autoplagiat sau non-autoplagiat, cum ar fi referințe la cărți anterioare, lucrări anterioare/rezultate publicate anterior; Autoplagiatul - ca fraudă academică - nu poate fi vorbit responsabil decât în ​​situația în care nu există o transparență clară și incontestabilă cu privire la faptul că materialul prezentat a fost prezentat anterior de același autor, în același context, în aceeași formă. fără această relansare ar fi rezultatul unei invitații speciale.

Cum se întocmește un raport de doctorat (raport de cercetare științifică), o lucrare științifică și în final teza de doctorat.

Raportarea rezultatelor de cercetare

Cercetarea și rezultatele cercetării și – pe această bază – conținutul raportului de cercetare trebuie să se concentreze pe o temă bine definită. Cercetarea, rezultatele cercetării și, pe această bază, conținutul raportului de cercetare trebuie să se bazeze pe cercetări bibliografice anterioare extinse, care susțin rezultatele proprii în legătură cu rezultatele cercetării obținute anterior în domeniu. Un raport de cercetare bine fundamentat poate fi elaborat (scris) doar odată ce cercetarea a fost finalizată.

Posibilele completări ulterioare pot fi făcute doar pentru a completa sau detalia unele aspecte deja abordate. Trebuie acceptată și situația în care - determinată de termene stricte - raportul (în special raportul de doctorat sau chiar o teză) nu acoperă de la început întreaga temă. În aceste condiții, rezultatele cercetării pot fi completate și chiar extinse ulterior (de exemplu prin suplimente sau anexe) în diverse moduri.

De exemplu, un raport de promovare poate fi considerat la un moment dat incomplet sau să conțină detalii și defecte care pot fi reconsiderate ulterior; ideile expuse în raport, incluse în disertație, pot fi completate sau parțial omise ulterior fără ezitare.

Elaborarea / Intocmirea unei lucrari stiintifice

Sfera subiectului poate fi diferită în funcție de natura raportului; obiectivele urmărite trebuie bine definite şi apoi explicate în raport. Titlul trebuie să reflecte conținutul real și să menționeze și „noutate”, chiar dacă explicațiile interferează mai târziu în rezumat. De asemenea, cuvintele cheie ar trebui sugerate împreună cu titlul (în conformitate cu conținutul). Trebuie să ne amintim că un „articol științific” nu este nici o „reclamă/postare” și nici o „bombă” de pe un site de televiziune sau ziar.

Cuvintele cheie trebuie să descrie, să sugereze conținutul; dacă această cerință nu este respectată, o lucrare, poate chiar bună, riscă să nu fie citită, răsfoită, referită. Este important de reținut că cuvintele cheie adesea nu pot fi alese arbitrar, pentru diferite domenii există chiar glosare de cuvinte cheie specifice și acceptate de la care autorul nu trebuie să se abate; după terminarea lucrării, cuvintele cheie pot fi modificate, adaptate la conținutul lucrării. Extensia părții rezumate poate fi diferită, dar trebuie găsit „conținutul cuvântului cheie”; poate fi reformulat după finalizarea lucrării.

De asemenea, îi cheamă în lucrări, teze de doctorat și altele asemenea (alte lucrări de sinteză, rapoarte).

Elaborarea tezei de doctorat

Bibliografia care sta la baza intocmirii unei teze si apoi citata trebuie sa contina. Autorul trebuie să fie conștient de faptul că rezultatele pe care le oferă corespunde obiectivelor declarate și nivelului dorit (științific, tehnic) și sunt corect prezentate publicului țintă vizat. Prin detalierea acestor contribuții (inclusiv toate informațiile de referință, paragraful 1), trebuie susținută natura originală a cercetării proprii incluse în raportul întocmit.

Teza trebuie să aibă în vedere organizarea unui capitol de încheiere dedicat (separat), adică sinteze ale rezultatelor surprinse în capitolele de teză sub forma unei secțiuni plasate la finalul fiecărui capitol, privind direcțiile și oportunitățile de cercetare ulterioară. . În toate cazurile de publicare, autorul tezei trebuie să respecte cu strictețe cerințele de publicare specifice revistei, simpozionului, conferinței, atelierului. Din momentul în care teza este structurată, autorul trebuie să rețină că teza trebuie prezentată și susținută în fața unui public competent, iar prin aceasta prezentarea va fi confruntă cu declarații ale specialiștilor în domeniu (dar nu numai).

Din acest motiv, autorul ar trebui să urmeze și ideile legate de scenariul prezentării (sprijinul public al articolului).

Organizarea pe capitole a tezei de doctorat

Ar trebui luate în considerare practicile tehnice de editare specifice publicării/solicitantului raportului de cercetare (formele speciale de editare sunt în general mult mai ușor de acceptat de către comisia de evaluare). Capitolele tezei pot fi combinate în părți numerotate separat; bibliografia poate fi legată (prin numerotare) de părți individuale. În unele școli doctorale (din alte țări), teza de doctorat trebuie să abordeze una sau mai multe teme de cercetare diferite; acest lucru ajută la pregătire.

De regulă, disertațiile de doctorat, precum și lucrările științifice și rapoartele științifice, sunt scrise într-un limbaj „impersonal”, care lasă loc afirmațiilor despre propriile rezultate. Revizuirea constantă a materialului scris și confruntarea acestuia cu realitatea cercetării pot îmbunătăți permanent conținutul raportului de cercetare. Înainte de a scrie o teză de doctorat sau un raport de cercetare, este foarte util pentru autor să se uite la rapoarte conexe din domeniul cercetării pentru a observa și a asimila particularitățile acesteia.

Sprijinul în acest sens este oferit de lucrări de tip „de ultimă generație” în acest domeniu, scrise de obicei de cercetători de prestigiu în domeniu și publicate în publicații vizibile.

Cateva aspecte particulare legate de elaborarea tezei de doctorat. Exemplificări privind conţinutul unei teze de doctorat

Acesta este un caz relativ rar, fiind mai specific pentru titlurile de rapoarte de doctorat, granturi de cercetare, respectiv a mai multor teze foarte clar descrise încă din faza de acceptare, cu rezultate clar evidențiate (este însă o situație imposibilă). 2) Ca titlu definit, dar adaptabil și nuanțat în funcție de rezultatele concrete ale cercetării obținute. Organizarea conținutului trebuie să fie unitară (pe capitole, subcapitole/paragrafe) și să asigure imaginea unitară a raportului. Titlurile capitolelor, subsecțiunilor, paragrafelor trebuie să fie cât mai scurte posibil și să reflecte conținutul acoperit de titlu.

Trebuie remarcat faptul că rezumatul unui raport de cercetare este adesea o sursă de informații disponibilă pe scară largă și poate apărea și în diverse publicații. A reușit să convingă publicul din teren să fie interesat de citirea raportului/raportului de cercetare; sunt prezentate interesante. Capitolul Introducere va include un „studiu bibliografic” privind stadiul tehnicii în acest domeniu și tema de cercetare luată în considerare.

La acest nivel vor fi doar conturate conținuturile capitolelor de conținut, evidențiind contribuții teoretice, experimentale, justificarea unor noi soluții etc., pentru a trezi interesul publicului care este inițiat în tema de cercetare.

Capitolele cu conţinut ştiinţific, tehnic de detaliu, particular, experimental (The Body)

Pentru a fi utilizabil, materialul dezvoltat trebuie să fie clar formulat și să ofere toate detaliile de utilizare (cu toate acestea, pot exista excepții de la formularea acestei documentații, de exemplu atunci când personalul utilizatorului va fi instruit în mod special pentru a utiliza produsul). Pentru ca rezultatele experimentale (simulare) să fie concludente, baza materială și scenariile experimentelor (simularilor) trebuie să fie concludente pentru domeniul în care se verifică rezultatele teoretice. Ceea ce este cuprins în această secțiune poate/ar trebui să fie menționat în capitolele anterioare ale raportului.

Organizarea capitolului ar trebui să fie integrată cu organizarea capitolelor anterioare și să nu creeze conflicte. Textul asociat figurii/tabelului trebuie să fie (pe cât posibil) scurt și concis, cu detalii specifice. Referințele la rezultate din literatura de specialitate ar trebui să fie comparabile și nu sugerate sau „enunțate” ca „comparabile”.

În ambele cazuri, autorul trebuie să-și evidențieze propriile rezultate în cea mai favorabilă (beneficioasă) lumină posibilă.

Capitolul (final) de Concluzii. Formularea capitolului de Concluzii

Corelații între propriile rezultate și alte domenii de cercetare și posibilități de aplicare a rezultatelor cercetării în alte domenii (teoretice, metode, tehnologii etc.). Secțiunea de recomandări nu prezintă rezultatele cercetării, ci prezintă mai degrabă detalii de interpretare, limitări de utilizare și altele asemenea, precum și modul în care aceste detalii și limitări ar trebui să fie văzute și, respectiv, interpretate. Bibliografia consultată poate avea aplicații diferite, dar autorul trebuie să se potrivească la locul potrivit și cu rolul concret pe care îl îndeplinește bibliografia utilizată; obligatoriu, dar trebuie făcută referire la bibliografia utilizată efectiv.

Este important ca contribuțiile autorului (chiar și cele minime) sau chiar doar studii de sinteză să fie publicate sau comunicate sub formă de rapoarte tehnice, cuprinse în această „stare a artei” în domeniu. Aceasta poate sublinia faptul că autorul raportului „a fost deja prezent în teren” sau că este inițiat în domeniu. Când citați o bibliografie, este adesea util să citați capitolul raportului în care este citată.

Este important ca autorul raportului să respecte în totalitate cerințele specifice (modul specific, stilul) prezentării stabilite de editor (editor, companie, revistă, conferință etc.) prin cerințele de tehno-editare.

Anexele la teza (Appendices)

Unele detalii recapitulative, de finete, privind redactarea şi tehnoredactarea tezei, al rapoartelor de cercetare

De multe ori pot apărea dificultăți majore la traducerea raportului într-o limbă străină, deoarece traducerea se dovedește adesea lipsită de inspirație, greoaie și inconsecventă cu formele de exprimare în această limbă. De obicei relațiile și variabilele sunt introduse într-un mod omogen, atât în ​​text, cât și clar.