$tefan Ion Ghilimescu

$tefan Ion Ghilimescu

CLASICII NO$TRI

recitiri ^. evaludri ^. digresiuni

mdsline,

in

vreo

zi blagoslovit[ de

Dumnezeu, dumnealui poetul umanist-universalist

iqi

permitea

sd facd

rurele cadouri bizantine tinerilor lupi optzecigti, pozAnd chiar in desident... Dar si ne oprim.

il

avem

pe ,poet", in

continuare,

in

direct.

,,$i dali-mi

^chipurile

vii/

ale-asasinilor/ ca sd le pot preface inl neant./ Veniti qi ajuta{i-mLi sd fac

pe omul Orl/ sd

stea

de sfajd/ qi chiar gi-n somn/ sd-i

fie pletele,cabrate de memorie,

lmai

cataracte/ ce cad in noapte ardtAnd abisuV ^gi izbutesc s6,facd, ziual mailuminoasn"(!!!).

Cuprins

Maiorescu ^dup6 Maiorescu...

'...".. """"" """ " "

" ⁹ Titu Maiorescu fald ^cu pamicii morali ai

comunismultti.""""""""""22

Secretul olimpianismului maiorescian...'... ^..'

"""""""""""""

²⁹

Haremul lui

Maiorescu...'... """"""" " "".'"

³⁵

Incinta Menastirii

Mdrgineni,

^{locul naqterii lui I .L- Caragia7e}

"""""'

⁴³

Ce a schimbat Prinlu1 Ghica in O noapte fultunoasd

"""""""""""""'

⁵²

Bdlciul lumii, ^{de la Dumas 1a} Caragiale...

.""""""""""""""

⁵⁹

Caragiale

;i

visul Marii

Uniri...'... """""""" ^" """

⁶⁸

Cum 1-au,,cAqtigat" comunigtii pe Caragiale...

.'.'-""""""""" ""'77

De la Titircd, ^Sotirescu

&

C-ie la Excelenla sa

Ric6....""""""""""""

⁸⁴

Lovinescu,iBizu, critic, romancier ^gi memoria1ist..."""

" """""""'

⁹³

Interpolaliile din ^{r oman't7 (Jn om} intre oameni

;i

calitatea de autor l-mic a

lui Camil

Petrescu """""""'

¹⁰⁰

Camil ^{Pehescu qi} pariul ultimului sau roman"..'..."

""" " '

¹¹⁰ Camil Petrescu _$i eqecul scontat al ^p

iesei

Caragiale in vremea lui

'

^{I 17}

Camil Petrescu ^qi inceputurile Operei Rom6ne...'...

..'...""""""""

^I25

in juml metamorfozei purpurii a lui G. Cilinescu ...'..."

"""""

¹³⁰

De ce qi-a dat G. Cllinescu doctoratul ^la Iaqi. .'....'....'..."'""' ¹³⁸ Dosarul ultimului ^{roman al} lui G. C[linescu.'... ^.'. ...'....-..-..'...."" ¹⁴⁶ Note ^despre civilitatea;i umanismul ^{lui G.} Cilinescu.'..""

"""

^{-"-' 157}

G. Cilinescu ^qi stalinizarea RomAniei...'...""""""" ¹⁶⁵ G. Cdlinescu gi tovariEul

Beniuc....

...--..."""""

l74

G. Cdlinescu, mod de

folosinld.

...'...""

""

¹⁸²

Doi sau chiar trei

Sadoveanu...'...

^..

....""""""""

¹⁸⁸

Sadoveanu privit prin propriu-i ,,Caleidoscop" partinic...'...""' ¹⁹⁶ Cum a virat Sadoveanu spre

comunism

-...""

"

²⁰³

Noua paradigmi critica ^a lecturii lui Sadoveanu...'

..-....'..."""""

212 Reversibilitatea stilisticl a pamfletului _Ei poeziei atgheziene

-..."""

²¹⁹ Tudor Arghezi ^qi filozofia faimoasei

prefele alui

Ion C araion...""' ²²⁵ Arghezi gi farmecul neqtiut al Arge;ului ...'."...'...

'...""""""""

²³⁴

-322- _-3ZJ-

Perpessicius. Jumal de critic, postum... 23 8

Perpessicius. Poezia qi proza _de rd2boi... ...244

Apetenla filologicd a criticii lui _$erban Cioculescu...252

De ce nu a devenit Vladimir Streinu un emul al lui Nicolae Iorga...261

Tudor Vianu

cen2urat...

---.--.--..--...266

EmilBofi4 un esprit

fott ...

...27 5 Alexandru George, scriitorul ^qi exponentul lumii de dinaintea dezastrului

comunist..

...283

impicare dincolo de Styx

...

...292

Comedia" ,demascdrii" lui Radu Petrescu... ...296

Radu Petrescu qi apele

heraclite

... 305

Jebeleanu qi produclia de literatura stalinisti...317

-324-

Maiorescu ^dupd Maiorescu...

Comemorarea

lui

Titu Maiorescq 1a 100 de ani de la tecerea din viatd

in

nemurire, resuscitd o serie de vechi

infebbri

(rmele inc6 fbrd rdspuns), pe care gi le-au pus la wemea 1or cdteva generafi de literagi.

Cea mai stiruitoare este legat{ ^fireqte, de

^paradigma

Maiorescu. Se naqte critica literar6 romdneascl odatd cu ^e1? Prin ce olemente

a fortiori a marcat-o

personalitatea

lui odati pentu

totdeauna? $i ^apoi, in ce mdsurd magistatura corifeului junimist _{a fost}

fi

^poate

^fi

consideratd

in

continume modelul

prin

excelenld al rurei oritici ^{curajoase gi} neobosite, menitd, cum el insuqi

sublniain Direclia

noud tn poezia ;i proza romdnd (1872), a apdra ,,formele ^estetice cele

mri

ourate" gi a descuraja

cu

fermitate ,,producerea de maculaturd

llt$4rtr", ce

,,amenin!5

a

falsifica judecata

publicului qi a

ineca

lucrlrile

^cele

mai

bune"? Se poate reduce ,,curajoasa veghere ^a

ctiticii"

doar

la un

atare deziderat?

Mai

facem oare

critici literari

asttrzi,

precum

Maiorescu,

pentru a preveni qi preindmpina

o ,,cpidemie

literarf'?

De ce a fost nevoie, in deceniile gase qi qapte ale secolului trecut, ba chiar

mult

^qi

dupi

^aceea, de

o

adevdrat6

lupti pcniru,Jeabilitarea" scriitorului gi,,reconsiderarea'' operei

sale critice?

Un G.

Cdlinescu"

ne amintim,

co.nsidera

critica de

direcfie maioresciand o formd perimati, necesarE, cu siguran{d" la wemea ei, din punct de vedere al trebuitorului suport cultural de dezvoltare _Ei progres ai nafei, in context european, dm depdqita din carua aqa-nsei ,,mediocritd,tii necesare"

a criticului, gi in opozifie cu gradul

de dividere a

f,rncfilor

unei literaturi care se

dezvolti

totuqi

dupi

alte

legrtigi qi se

autoinventeazi

in

permanenld.

Critica, se

^prontm,ta Cdlinescu, nu poate avea tm caracter imuabil...

in plind epoci de inflorire a extemismului

nat'onalist (1937 -L940), fixA

si

^se

fi

manifestat ^p6nd atr.rnci ca un adept al

criticii

maioresciene (ba chiar dimpotriv6!), E. Lovinescu realizpazi cea

mai

bund monografie a fondatorului Junimei,

id

est,

Z

Maioresan,

EI

Pentu

Literaturd

qi Arti

^Regele

Carol tr,

1940,

o

lucrare care

-9-

valorificb magistral, fa{d de alte incercdri, qi boganrl

material evenimenlial din primele doud volume ^de insemndri zilnice,

jumalul

adicd, linut ^de Titu Maiorescu incd ^de la 15 ani,

ingrijit

_Ei publicat, cu inerente

dificult5li de

translare

din

^germand

in

^rom6nd,

^{de I'}

Ridulescu-Pogoneanu,

unul dintre emulii din prima

^generalie

postmaioresciand, fost student al autorului foarte timpuriului tratat de

Logicd. Incredibil dar

adev[rat: prea

pulinii

comentatori

la zi

ai

lucrdrii

lovinesciene, completatd

mai apoi cu Titu

Maiorescu

;i

contemporanii

sdi

(1943-1944) qi Titu Maiorescu ^qi posteritatea ^sa criticd (1943),

nt

^au b[gat ^de seamd la momentul ^{re specnv cd Prefatra} autorului

fixa

cu deosebitd ptecizie, rezumAnd ^de fapt teza intregului demers analitic, atenlie! ,,marele

rol, implinit ^cu

^{sim! de orientare,}

talent ^qi autoritate ^moralE, rol necesar (ltunci qi actual ^qi acum" (s'n') ^a innegii acliuni culturale, literare ^qi politice a

lui

Maiorescu. Citind

in

u""urte

"h"i" -ottografia

Maiorescu, personal ^sunt indedinlat cA, prin ampla sintezd documentar-analitici, atent elabomta cu ca{iva ani mai inainte, dar pusd pe piala literari la exact o sut[ ^{de ani} de la naqterea

lui

Titu Maiorescu, olimpianul critic a fost, efectiv, recuperat, reinventat

qi restituit cu

profesionald scrupulozitate

spiritului modemit[fii'

ilib..ut, in sfhrgit, in acest spirit, de ^poza unui

olimpianism

judecitoresc, aulic, gi interpretat pentru prima oard din perspectiva

unitdlii

morale gi aderenlei

cu

sine a

omului

ca chintesen{d a unor

multiple insuqiri dar gi

^{inerente angoase, Lovinescu}

atribuie lui Maiorescu ^rolr;J indrumdtotalui, situat ,,la r[spdntiile

culturii romane", ^{de und e vegheazd, ca qi} odinioarS, cu aceeaqi autoritate, care ,,i ^s-a menlinut qi astSzi, pentru

ci

^{pleacd din insdqi} izvoarele spitituale frrd moarte ^ale logicei, bunului-sim!, bunului-gust, ^{qi s-a} realizat intr-o

formi

^{purd, {Erd}

vdrstl".

RelinAnd apodictul imuabil

al

acestei judecd{i _gi

privind

mai indeaproape lucrurile, se impune de

ficut

o observalie categoric[' E' Lovinescu ^a adoptat el insugi, la rigoare, p6nd la un punct,

in ultimii

ani ai dramaticului deceniu patru din secolul trecut,

^modelul

conservatorismului luminat (in

art[

qi in politicd) al lui Maiorescu (un adept

al rigorii

clasice qi al regalit5lii pdnd

in

clipele din

urm[

^ale viejii), fiind ferm convins, ^{ca qi} inainta;ul s[u cu mai bine ^de patmzeci

-10-

-

-71.-

tlo ani rnai inainte,

,,c[

^nu e cu putin{d ca un popor ^{sd se} bucure ^de lirrurele dinafarb ^a1e

unei culturi mai

^inalte Ei sa urmeze totodata

irrliruntru apucdturile barbariei"

(sublinierea

mea). Cu

^aceastd

lilozolje, valorificAnd

in

mod exceplional ?ntinsul material inedit pe

r:rlo i-l

oferea

Jurnalul,

incercarea

de

reconstituire biograficd ^a criticului va aborda, in mod exceplional, ^{aldt.m de}

cursul

elii

lutTittt

Maiorescu, qi latura ei intimii ^qi psihologicd, catacterizatd ^de un imens

clbrt de

supraordonare logic-ra{ionald, atdt

de

intens

pilduitor

^gi

rczonant pentru

ultirnii

ani de existenld ai

lui

Lovinescu.

Un

aspect llutat

irr tot

cuprinsul

lucririi cu

deosebiti atenlie

gi

finele, intens scirldat de

ur

cald fluid intuitiv...

-

^{o spun frrd} nicio relinere. Inzestrat rlco;-rotrivi

cu

bogate

daruri ale sensibilitdlii qi

inteligenlei, bine l('nrpcrate insd de _,,un anticipat sentiment al

relativitdfi", in

viziunea

lrri li.

l,ovinescu, care hansformd

intr-un

comentariu

plin

de sens rlivt'r'selc evenimentele atAt

din viala omului, dar qi a

literatului,

1 xrlitrcianului sau magistratului, consemnate in paginlle Insemndrilor, Mliorescu

nu

s-a impus gi

nu

gi-a dominat epoca

nici prin

_,,mari

ellitirli"

qi

nici prin

,,insuqiri excesive",

ci prin tiria qi

,,echi1ibrul

lirr'{olor sufleteqti",

subordonate

unor convingeri qi

idealuri rrostrdmutate.

A

fost acest ,,om armonic", dar lipsit de genialitate, cum crede

ll.

I-ovinescu

(ca,,rupturd a

echilibrului forJelor sufleteqti"), ^acest curacter, ce gi-a dominat moraliceqte ^opera, un critic literar? Criticul crr literd mare, dacd

wem? In

contextul epocii 1ui

- ^o

^{epocd ce}

liigdduia

;i

^nu linea, ^cu planuri mari

;i

realizdri mici

-, ^titlul

^respectiv

l,.incxistent pAn[ ^1a ddnsul"), scrie E. Lovinescu, ,,a cApdtat numai cu tirnpul

o

soiemnitate ce

ii

acordd

azi mai mult

decdt con1ine".

in

rrccasti

privinli,

continud autorul ^ls toriei civilizaliei romdne moderne, .,in afard de cele patru sau

cinci

articole de

la

inceputul

activitafi,

irrtreaga

lui

operd

critici nu

e numai ftagmentar5,

ci

gi ocazionald:

rcccr.rzii, necroloage, rapoarte academice, polemici, colaboralie cerutd pcntru diverse

publicali

festive. Cu ^atAt de mari mijloace intelectuale pi insugiri de scriitor, dupd o jumdtate de veac de activitate literard,

sur.rf, concluzia, el se prezintd, aEadar, posteritifli numai cu trei volume tlc articole: fenomenul meritd subliniat ^qi cercetat". $i ^ce subliniazi gi

fixeazi perlbct motivat mai ^deparle E. Lovinescu? Un desivArqit ',gust

a1 rnodeitiei"

PRIML\LUI

CRITIC

ROMAN

(vezi edilia ,,Minerva", 1972,

pag.573),

ale cdrui str-rdii ,,chiar sunt considerate ca simple pireri personale, notele, inclicaliile unui cetitor, ^a1e unui simplu om din public. [...] \aodestia ^{venea insd qi} din conEtiinla unei reale firAmiJiri ^a

unni bloc ce nu s-a realizat niciodatd".

^Scriind

Jdrii

riispliitire biineascd,

tafet

cu V. Alecsondri, M. Eminesctt' Ion Creangd, pentttt E. Lovinescu, Titu Maiorescu n-a fost nici mlcar un scriitor in ^genrul pro/bsional

al ctnintuhti.

Pentru urrnasul

siu,

adevirata

operi

a lui

-Muio."r".r

rdmine imensul lui ^{elort de}

^creare

^a

personalitllii, manilestatl

in ^multiple

^fa{ete

^gi ,jntr-un stil

^de

^viald

compus din elemente legate intr-Lln putemic

fascicul"

^{Profesor, om politic, avocat}

de alaceri ^qi un scriitor care qi-a asumat un

rol

istoric

in

cultura ldrii, personalitatea

lui TitLr Maiorescu a impus qi

impresionat ^pe contemporani,

in

opinia

lui

E. Lovinescu, constituind o

bornl

gi

in

viitorime, ,,printr-o conqtiinld a demnitdlii personale

(sn'),

adicd prin unitate

de

reac{iune Ei caracter";

prin lipsa dc ambilii a

^on'tului,

,,incapabil ^de tranzaclii in materie de convinged, cu o

vddit[

sfortare spre imparlialitate ^qi impersonalitate".

Scrisl la manritate, cu

perfectd stdpenire

si

?nlelegerc ^a

biografici omului qi multiplelor

avataruri a1e coagulSrii operei' rnonografia lui E. Lovinescu ^despte

T

Maiorescu (cornpletati irnediat

cu Tittr

MaiorescLt

si contemporanii sdi 9i Tiht Moioresat ;i

posteritatea sa

crilicd)

marcheazi nu numai inceputul adeviratei

;i

flrndamentalei posteritAlii critice a unei mari

personalitlli

^{a culturii} romAne, dar

si

cel rnai impofiant denrers de valorificare

modemi

^a valenlelor

unci

opere, ce are

pulin

obiqnuita putere de

a ft neleu

exemplarl ^gi actuali. Din nelericire, din cauza nefastei ,,turciri" ^a

{itii,

"u

.ri'r.,,ur".

a installrii cu tancurile la

^BucureEti

a

regir,Tului

marxistleninist,

^{de dupd}

cel de

a1 doilea rdzboi mondial, ^atAt

T'

Maiorescu cdt Ei E. Lovinescu au devenit,

in

concep{ia propagandci comuniste, de inspiralie

jdanovist[

qi stalinistii,

unii

dintre principalii exponenli ai

culturii

irnperialiste de

tip

occidental,

inrpotiva

^clrora s-a cleclangat

o teribili prigoanl ideologicl.

Excepfionalei

trilogii

exegetice dedicatd de E. Lovinescu pr

inttlui critic

romdn,

untl

^C'in

-1.2-

N

rrrrr

ilt

rrunrente de sintezd a tinerei culturi romAneqti, i-a fost furat

in

, lrrlr srrnrrvolnic timpul necesar pentru a putea fi rcceptati, cotnentatd r ,rrrrrrilutir in mod natural, deqi, sigur, criticilor din prima geuerrlie

1', ':.llrrr incsciani unele idei ale erorlaliei pro Maiorescti ^a criticului de

lt

\lttrtt'rlorul

nu le

erau chiar complet necunoscute.

O

dovede;te

r'rrrrlel oricui

loarle receptir,'ul qi inlorrnatul Tudor Vianu care,

in

t t, t r ritit i

!itatttti,

llclitr.rra 13iblioteca per.rtru to\i,1944, dedici

filialiei

y't

ttttttltri

^t

ritit ut

tt'iattgular

studiu dc caz: T.

Maiorescu, M.

l)rir,onrircscu, L.

Lovincsou.

Cutn insi ou o

^I'loare

^{nu se}

^face

,r

rrrrrvlrii, rcacfia

acestci

generalii de critici in ^noile

condi{ii ,urrrl istoricc, cind,

ellctiv, i

s-a bdgat pumnul in

guri,

fie nu s-a tnai

, , u ir rs r iciodati, fie a trebuit ^sA fie

aminatl

mai bine ^de dou[ decenii,

1 ^{r r} r r

rirtl,

serios detumatl, uneori,

intr-o

atitudine gi

un limbaj

de ,

r,

rrrrr,rtrnti, a putut

glsi

(incd sinuoase _Ei

dificile) ciile

intoarcerii ',,rr:LIt'll argumentele estctice ale Intemeietorului.

Dup[

o atAt de rr,l, Jrrrrluti perioadi de excomunicare ideologicii, punctul ^de vcdcre

,l ^lrrr

^Sclban Cioculescu, exprimat tArziu,

potrivit

cdruia critica ,', Lr,,rcsciunil ar

fl

,,o criticd perimati

in timp",

aproape

ci

nu rr

i

se

,r r

r

_l)ille rur sacrilegiu....

Si

limAnenr

insl

dcocan.rdatd

in

perimehul

, l r r r l rsr rrLrlui cultural, sevcr subordonat slerei politico-ideologice it

,.rrtiilrrlui ruric,

cel

care, dupd

modelul liatelui mai mare de

^la

\ l, ) i(

{)vl,

urmdrca distrugerea oricdrei forme de crealie autenticd, ^ce

rr lr lrrrlut aduce aminte de vechiul regirn politic qi aqa-zisa ,,decadenli

l ,r L r'lrczi't".

irrtr-un

afiicol

publicat

in

rcvista Lupta de clasd,

n.

^411949,

t tt t1 t

)lii i tllpotriva

cosmopolitismtltri _;

i

^ob iectivismului burghez in

tttrt lL' ,sociole, Leonte

Riutu

(doar tnembru

C.C. al

P.R.M. pe

rrrr,

i"

cl'rci n.rai

tArziu a devenit principalul ideolog

a1 culturii

l, rrrr rt |rrt-populare,

slcl), califica odce eventuali

concesie

l5cutl

,

rrlrrrrii si literaturii burgheze drept,,obiectivism

vegetarian",

rr, lrL

trintl totodati

convingerile

lui l'itu

Maiorescu

in

domeniul

r, , ,r LL

i

litcr-rre drept conceplia unui adevirat ,,pontif al fonr-ralistnului

,, .rrl:r". cxplimati de un ,,spilit cosmopolit" prin

excelenli...

I r r. rr r rr rl i cu teoria marxist-leninistd

;i

^cu experienla oamenilor gtiinlei , Lrllrrrii

tlin

Unirurea Sovieticd, scria Leonte Rdutu,

si

ducem un

-13-

rdzboi necruldtor impotriva

ploconiriii in

^fa{a

^culturii

occidentale, imperialiste,

-un

rdzboi necrulAtor

impotriva

oricdror

influenle

^a1e ideologiei burgheze

in

rdndurile noastre". Primul care

il

^{atacd dur,}

dup[ iceasti

directivd,

pe Titu

Maiorescu, este

un C'I'

Gulian, el insuEi muqtruluit ^{sever gi acuzat de acelagi} Leonte Rdutu c[ nu inlelege

spiriiul docttinei

maierialist-dialectice,

in urma publicdni

^unei

Introduceri in

sociologia

culturii.

Acest Gulian, devenit ^membru

titulm

al Academiei RomAne,

din

1955, 9i rdmas

in

fimc{ie pdnd

in

201 1 (! !!), amantul ^qi ,,eminenla cenuqie" de care ^se folosea din

plin

'

Mmia' ^Banug in ^relat'a

^fagocltmd

^cu

Ceauqescu,

fost

^duqman

neimpicat al lui

Constantin

Noica

^{gi Lucian B1aga,- s-a ilustrat}

in

deceniul cinci al secolului trecut, cu o rdrind demnd de o cauzd mai bund,

&ept

cel mai

inriit

duqman

al lui

Maiorescu qi ^a1 intregului raf,onalism critic interbelic'

A

insdilat, de altminteri,

prin

^{1950, unul}

dintre cele mai

deguchiate

gi

ruginoase

atautrt (Titu

Maioresca' exponentul ideolo giei reaclionare ^a regimului ^burghezo -moq ieres c) la adlesa celui

"*" Jtiti"ur"

cu vehemenld arta cu tettdinld, aritdnd, cu numeroase exemple din poezia ^gi proza timpului slu, ^cd patriotismul, politica, preceptele morale ^gi gnomice nu au ce cduta in art[' Inainte ^de

a sctrimta foaia ^{gi a deveni} popularizatorul vulgm ^al existenlialismului francez gi specialist

in folclor

afrcan, \a indemnul

lui C'I'

Gulian, tAndra

;ivistd

Georgeta Horodincb concepe o aiuritoare convorbire imaginar[ cu ,perecuperabilul"

Titu

Maiorescu (vezi Adio, domnule Mai=orescu!, in Gazeta Literard' nr' 49 din ⁸ decembrie 1955)' in care, pe un ton obrazric ^gi indigrrat, ^ce nu inceteazd

si

gi-l etaleze ostentativ' ridicola activisti ii prezinid ilustrului om ^de culhrd, nici mai mult,

nici

mai pujin, ^decdt volumul de versuri Mdrul ^de l6ngd drum (1954)

allr.i Mihai

^beniuc,

in

care s-ar afla, dupd pirerea sa, ,.versuri de o rar6 splendoare", tipice ,poeziei noi a wemurilor noastre"' In dezacord cu

,i""*u ^{p" care}

^{o -}

^fi6da

atitudinea inflexibil-severd

a criticului'

propagandista, ce va dezefia eainsdqi din sistem, sfbrqind mai tArziu pe

-i*if"

^{Senei, se trezegte}

^{fndndu-i lui Titu}

^Maiorescu

^o

^adevdratl

lecfle politici

despre ^remmcab

ila gdndire originald a ^{lui Mihai}

B

eniui,

facultatedecelabild, chipurile, in viziunea, conceplia

rtbzoficd

;i

^{artisticd a acestor} poezii, din ^care, torhrAndu-l cu sadism,

ii

citeqte,

lirr.:gtc, abundent. Aqlzat cu perfidie, intr-un

limbaj

sub demnitatea unoi opere cu adevirat exemplare, ^cd iqi apdrd

in

continuare vechile conooptii

(!!!)

s,i cA astfel incrimineazd

,,toat

^{poezia noastd}

actsalt'

(llt), criticul este forfat pe tot parcursul grotescului curs

^de

indoclrinare litermd care

i

^se _line post-mortem

in

coloarrcle Gazetei l,itcrare, sd asculte cele mai stupide qi absurde aberalii, cum m

fi

^qi

uocasta, atat de goa16 de orice confnut, cd,,noi (propagandiqtii

politicii

conruniste,

cu

siguran!5!) gbsim

in

versuri(le)

(lui Mihai

Beniuc) nrfindria noastr5, a celor care trdim prefacerile revolulionare ale

ldrii

rroastre gi care luptdm pentru in{bptuirea 1or". Odatd t6rdt

in

aceast[

tlisr.:utie fantasmagoricd

de grotescul aparat de propagandi

al prrrtidului

comunisl

asemeni

altor perconaltali de prim rang

ale culturii noastre,

iui

T. Maiorescu

i

s-a organiza! pentru a

fi

complet clinrinat din conqtiinla publicd ^qi viala literard, o

fltribundl

campanie

tlc

^presd.

^{Pe urmele}

^1ui

C. I. Gulian, cme inte timp

devenise rrcrrdcmician, intr-nn serial din ^Gazeta

Literard,26 ianuaie,24

ittJie

1958, un Savin Bratu igi propune gi cheamd qi pe

a$

confrafi afla{i

in

plirnele rdnduri ale propagandei ^de partid la lichidarea ,,fantomei

lui 'l'itu

Maiorescu".

De

succesul acestei operalii

de

compromitere a concepliei 1ui despre ,,arta pentru

art6" ar

,depinde insdndtoqirea

litolaturii

^romAne, desprinderea

ei de erorile trecutului gi

chim irrliangerea tendinlelor liberaliste, <revizioniste

qi

impdciuitoriste>

r cr:onte" (apud. E

Negici,Ihtziile

literaturii romdne, pag.252).Pentru ctrrrl'uzul Savin Bratu

- ^la

ce ne-am putea ^aqtepta?

-

Iiteratura, ca

lxfle

integrantd a cauzei partidului, nu este nici ea o reflectare pasivd

tt

^noului

^gata

dezvdluit,

ci un

ilatrament special

de sprijinire

^ct

'Narii

noului de-a lungul luptei sale

pdnd Ia

victoria

fnald.

^La

rilrrdu-i, dupd

ce igi

aduce

gi el in

perioada

negrului

dogrnafism

nco-sovietic neprefuita contribujie la ^den luirea,,caracterului

lcur:[ionar

al

teoriei autonomiei esteticului", autonomie fireascd

in

rrto, pentru care a militat extrem de pertinenl dm ^qi decent, incd din

urr ii tinerelii, Titu Maiorescu, viitorul estetician lukicsian, N. Tertulian 1sr4ul Georgetei Horodincd)

il

^atacd intr-o carte, de care la Paris (dupd l()tl2) nu-qi mai amintea absolut deloc, pe criticul romAn care, intre cclc doud rizboaie mondiale, a iniliat prin

integul

siu demers analitic,

-"14- -1.5-

inclusiv ,,reinvent6ndu-1" ^pe Maiorescu, ^o primd intemeiere esteticl ^a

criticii

romdneqti. Simptomatic

pentru

alunecdrile

qi

intoxicarea ideologicd pe care esteticianul gi

filosoful

marxist

N'

Ternllian ^le-a trdit in-perioada realismului socialist (definit pentru prima ^{datd la} noi de

N.

Moraru

in

bros.ura Realismul

in

literaturd, I948),1a ^comanda secliei de propagandl ^a partidului, ^e1 va incerca, ^aqadar, folosindu-se de

o

serie de pieudoconcepte, sd pund sub semnul ?ntrebdrii

gi s[

discrediteze

intreaga oper[ a lui E. Lovinescu, in ^total

^qi

compromilStor ^d ezacord,la igoare, cu intregul spirit al ^acesteia (vezi

N. iertulian, Eugen Lovinescu sau contradicliile

estetismului, ESPLA, 19s9).

Anatemizmea

metodici a

spiritului

criticii

burgheze de cdtre ideologii ^gi

criticii

de serviciu ^ai partidului unic, prin atacul ^des'dn{at Ei

fhri

pricedent la ^adresa reprezentanlilor ^de vdrf ai

criticii

modemiste (Maiorescu era ar:rzat" de pildd, pAn[ gi de .greq€liie ideologice" ^ale

lui Creangi, im

Lovinescu

de cele

a1e

lui Camil

Petrescu ^sau Hortensia Papadat-Bengescu!),

in

fond, nu a fost decAt o concertatd campanie a siatului totalitarist de stalinizare,

dupi

model sovietic, ^a intregului c6mp literm. Marota acestuia ^a rdmas, pdn6 t6rziu

in

anii qapte-zeci

ai ^{secolului trecut, realismul} socialist,

',metoda

irndamentab a literaturii si criticii literme

sovietice",

prin

cme partidul

-

^{cum era stipulat}

ⁱⁿ

^Statutul Scriitorilor Sovietici

-

^{nu numai}

"a at ^{i.lu ql} controla efectiv literahra, dar era ^qi principalul fburitor al

noitoi ^ei principii de crealie,

concepte metodologice ^gi.

funclii agitatorice-. Importatorii qi popularizatorii metodei

realismului

siciatist ^sovietic

^1a

noi (Mihai Novicov, Ion Vitner, Ovid

^S'

Crohmilniceanu, in principal) visau din confortabilele

ponfi

pe cate le ocupau

in

structurile administrativ-politice ale statului socialist ^ca partidul ^sd-qi exercite veqnic rolu1 ^de control ^asupra literaturii,.invitdnd

hliq

,,sa

i

se tragd un picior

in

spate" celui cme ^ar

fi in&iznit

^sd

^iasi

ai"

ia"a.

,*Aco1o unde siabeqte ofensiva noastr[ ideologicd, ^scria Ovid

S.

Crohmdlniceanu

in

bros,ura

Pentru

^realismul

socialist

^(1960), incepe

imediat

contraofensiva

inamicului". Pe liontul

^promovdrii dirijiste a realismului socialist, devenit repede singura ,,concepf,e ^de crefoie tterard" recunoscutl oficial,

in

acele wemuri,

in

_{ara noastrl,

lrlir[uri de numele celor

citali mai

inainte,

cercetitorii

perversuiui llnomen pot descoperi, cot ia cot, atAt

in

nefashrl deceniu dogmatic

( 1950-1960/1948-1958),

dar gi mult

dupn,

o piturd

?ntreagd de trrrlturnici, intre care excelau

prin zel qi

servilism Traian _$e1maru, Silvian Iosifescu, Paul Georgescu,

Mihai

Gafi1a, Sergiu Fdrcagan, Vora Cdlin,

Al

Simion, Eugen Luca, Emil Boldan, aproape

toli

frcAnd plrtc din activul ^de

partid

in domeniul

criticii

literare.

Revenind la nucleul iradiant ^a1

criticii

literare majore, ndscut

in

cxorcifiul de o viald al

practicirii

ei cu har, modestie ^qi demnitate de un 'l'. Maiorescu qi E. Lovinescu, trebuie spus cd, in condiliiie ubuescului

lcgirn

comunist

de la noi,

reconsiderarea

gi

eliberarea

1ui

din irrchisoarea

gdndirii

totalitariste

a

cunoscut

lm

proces tortuos. Cu

sludii

de psihologie

qi litere in

_!ard,

qi

stagii de perfeclionare

in

( icrmania si la Paris, profesorul

Liviu

Rusu, scos samavolnic

in

1948,

cl ;i

Lucian Blaga, ^de altrninteri, de la catedra de Litere ^gi Filosofie a t)niversitdlii din Cluj, in ciuda

opozilei

inverqunate a lui N. Tertulian

(rrrl voi referi

altd datA

la

acest episod; poate qi

la

alte polemici!), lcuqegte 1a

mijiocul

anului 1963

si

pund qi altfel ,,problema

lui

Titu Maiorescu". Dintr-o scrisoare pe care esteticianul clujean i-o trimite lrri Tudor Vianu

in

anul cu pricina (vezi Scrisori cdtre Tudor Vianu, vol.

I[,

1950-1964, editie

ingrijitd

de Maria Alexandrescu Vianu gi Vlad Alexandrescu, note de Geo $erban, postfald de Florin _Jurcanu, liclitura

Minerva,1997),

se inlelege

c[

articolul intitulat insemndri

r lts pre Titu Maiorescu, _Ei publicat

in

Viala Romdneascd rtr. 5/1963,

ii

lirscse cerut profesorului clujean

-

^{cine ar}

^fi

^creztf?

-

^{chiar de cdtre}

t'cl

care,

cu un

deceniu

gi

^jumdtate

in urmi, cum ne

amintim, rlcclansase monstruoasa operaliune

de

rdst?ikndcire

gi

lapidare rrrctodicd

a

operei

critice a

mentorului

de la,,Junimea",

recte de rrimeni altul decAt de Leonte R5utu! Acesta, sedus pur qi simplu de ,.interpretarea marxistleninistE" ^(! !

!) a

corespondentului

lui

Vianu, lit-utd operei

lui

Maiorescu, s-ar

fi

hotdrdt sd-i accepte pledoaria, ba

nrli

mult, sd qi i-o publice, in nu mai pulin de 24 de pagini de revistd!,

irr rcgim de urgenfi! Nu weau si

comentez

aici nici faphil

c6 .,rcabilitarea"

lui

Titu Maiorescu s-ar

fi ficut

la comandd politicd, iar

e irrcva din sistem ^{a alr.rt} nevoie ^qi a profitat de ea, nici cdt de tributard

-1,6- _{- t/ -}

sau nu este ea

in

rcalitate canonului

mafiist.

Vrcau ^sA atrag atentia doar asupra perversitdfi raporturilor dintre factorii ^de decizie ai puterii

politice qi ,l-ptii -*itoti, ^{fie ei qi}

^litera1i,

ⁱⁿ

^.

^anii

^dictaturii

proletariatului,

"ita"a

^{qi o} altd mfulurie despre acelagi episod,

licuti

peste

un

deceniu

de

acelaqi

Liviu

Rusu...

Ea

este consemnatd

in paginile

num1ru1u

i

^155/2008

ale revistei Cultura de

publicistui 'Colnstantitt

Coroiu,

cel

cate rcaliza,

in

3 aprilie 1974, pentru ,'R'adio Iagi, inregistrarea conferinlei

fmrte la

Casa Pogor

din

localitate ^de

"etre

proi"so-l Liviu

Rusu, insolit de Alexandru Dima, conferinld

in

"*" ^p.i-.,l

^{a vorbit qi despre} momentul inaugural ^a ,,recorsiderdrii"

lui

Titu Maiorescu ^. Citez

vaianta

vorbit.d de

Liviu

Rusu, inregistratl pe bandd magneticd qi apoi transcrisd de Constantin

Coroi* ^A

^venit

co-"mororno lui

Caragiale, in 1962: ^{50 de} ani de la moartea

sa-

un nou

prilej

ca, pornindu-se ^cle la ^niEte afitmalii ale acestuia, ^care pdnd

to ur-i ^s-ai

^dovedit nefondate,

sd

inceapd

din nou o

tntreagd ofensivd impotriva

lui

Moiorescu,

in

toamna

lui

^'62

" ^Am

^{scris un}

iemoriu, fird

intenlia de a-l publica,

ci

numai ^{sd sesizez}

forurile

^cu

dot ezi

pricise,

^cu citate de texte, cum spune prietenul Dima' cu citate precke, ^{ce se spune qi ce spune} autorul' $i ^{am reu$it} sdfac sd ajungd 'acolo

unde

tribuie:

^ta Comitetul Central' Am lucrat trei

luni

la acel

memoriu care in

^manuscris

^{cuprinde 75 de pagini}

^Aqteptam

rezultatul. Odatd md pomenesc cd,

fmd ^sd

^{se schimbe}

^mdcar

^o

virguld, ci doar titlul, apare in ^< Viala Romdneas^cd ^>t

('

) Eu- am spus :

<P'roblema Titu Maiorescu> ^qi afost schimbat <insemnari despre Titu Maiorescu>.

La

exact

trei luni

^{dupd aceste} prime insemndri despre ^Titu Maiorescu,ce inaugureazd chiar ^{qi sub} rezava comenzii ^de partid, ^1a rigoare, seria

reviuirilor

^at6t

^de

^necesare

^intr-o

^{culturd dramatic}

d"t*uA,

".t-

^{.e prezenta} cultura romAni dupd cel de al doilea rdzboi mondial, in u"""uqi Viald Romdneascd, nr 8, Tudor Vianu publica un

articol ie

^suslinere

^de 7 ^pagini,

intifr:Jat inletegerea

li

^Titu

Maiorescu,irfiewenfie ^{pe care o} va antologa, in 1965, aldturi ^de citeva articole mai vechi, risipite prin diverse reviste interbelice,

in

deosebit de cdutata sa culegere a€

Snaii de literaturd

universald' ^Pdnd la comemorarea semiientenarului

morfii criticului

^{din 7967, in paginile}

c0turva reviste literare

din

Bucureqti

gi din

alte oraqe qi-au putut cxprima opiniile despre rolul de indrumdtor cultural ^qi deschizdtor de

rlrumuri

in

critica literard

-

^{desant, desigw,} atent supravegheat ^de

trchiul foarte vigilent

a1

cenzorilor partidului *

_atAt

_critici

_din

g,cncraliile

mai

vechi,

(Liviu

Rusu insuqi,

\4adimir

Streinu, Edgar l)irpu,

Al.

Paleologu, Alexandru

Piru, Adrian Marino)

cAt

qi

din gr:ncra{iile mai tinere @an ^MdnucS, Dumitru

Micu,

Eugen Simion,

M ircca Zaciu, Nicolae Manolescu). Interwenliile din ^presa

literarl

ale liinirrului Manolescu,

in

special,

in

,,cazul" ^sau ,,disputa Maiorescu"

(vczi, de exemplu, rev. Contemporanerl numerele

9

qi 2611967 sa.u

.4 rrt

liteatru nr.

16, acelagi an)

ii va

^inspira

in

brmd mSsurd ^eboqa

toncepjiei analitic-disociative ^de abordare qi

ii

va c515uzi cu siguranld lrrr;iii spre temele multiple abordate in lucrarea ^de sintezd Contradiclia Itti Maiorescu (1970)

-

^{o formd contrasd probabll a} tezei de doctorat

rlir

1914: Opera

lui Titu

Maiorescu

-, ^primul

^studiu

^cu

^adevdrat

irnportant,

dupd

monografia

lui E.

Lovinescu

din 1940,

despre l)orpetua actualitate

a spiritului critic

maiorescian

(care

_,,afirmd

rl:gind")

intr-o culturd obligatd

si

^o ia periodic de la capdt...

Emanciparea

ideologic[ qi lupta penfu

,"reabilitarea

lui

Maiorescu" ^a unei pdr,ti a

criticii

din deceniul _Eapte comunist a fEcut

lxrsibil[, in

^1967,

^(cn

ocazia comemordrii semicentenarului Tihr Muiorescu),

aparilia

editorialS,

sub ingrijirea DomnicSi

Filimon Sloicescu, a unui prin

volum din

articolele de direc{ie ale criticului ,lttrtimii, tntitulat

,pin

<Critice> (Ed. Tineretului).

In pima

frazd a

,\truliului

introductiv, semnat

de Liviu

Rusu, acesta

scria cu

un nulisimulat sentiment de satisfac{ie:

,/.stdzi

^{nu se} mai poate pune la

irtkriali ci

Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai mari

figuri

ale crrllurii romdnegti". Considerati,

din

perspectiva colecliei

in

care a rultin'ut (Lyceum), de uz gcolar ^{(deqi a} mai trebuit

s[

se scurgd incd un

r le ccn iu penfru ca

,primul

critic romdn" sd pdtrundi timid, ^qi mai mult prrrrlic

lui

Eminescu!, ^ire programele qcolare),

in

acelagi an, Editura 1rt'rrlru ^f iteraturd, ,,Minerva" ^{scoate o} edilie in doui

vohme

de Critice, rrrp,,r'ijitl de aceeagi Domnica Fiiimon gi prefalati de Eugen Todoran.

l\'

^{r rltin,} a copertd a voiumului tr, Tudor Vianu igi continua contondent 1i trlioace pledomia de susfnere a ,,recuperirii" operei maioresciene,

-18- -1.9-