TEODOR BACONSCHI HORIA BERNEA

TEODOR BACONSCHI HORIA BERNEA

/oo

{*}

t$" BASILICA

lLl', eucunr$rt

l -r. ^{201 8}

,rlil, '';1ii'

KO MA

bIZANTINA

CUPRINS

irusrvruAnr

pRELTMTNARE

/

^s

SCENE ROMANE. PLIMBAREA CA INSTRUMENT ANTROPOLOGIC

t/23 ill6t

ilt /

^121,

w /

^1.63

\t I

¹⁹³

vt I

^221,

vfi I

²⁷⁷

NOTE

/

^30s

113

td\

z--

;

Z

\

x

{

E

M

SCE N E RO MAN ^E.

PTIIVI BAREA CA INSTRUMENT ANTROPOLOGIC

'l'n

epoca

noastrd multimedialS, realitatea

culturii devine

strSvezie. ^Ai

impresia

ci

imaginea lucrului

vizut

este o,,fereastrS" pe ecranul compute- rului. ^O astfel de senzalie devine ^gi mai pregnantd la Roma, unde monumentele din primul cerc (de felul Pantheon-ului sau al Colosseumului) par hipersemne sau

cdrli

^po;tale. Cred cd dialogul la

fala

locului, conceput ca joc

in

migcare, poate remedia aceasti derealizare a c6mpului vizual. Toate elementele inter- calate

-

informalia didactrcd, memoria repetitivd a semnalului convenlional, ^pe scurt, reflexele culturale obnubilante

-

^care

^mistifici

puritatea privirii

-

^{pot fi}

transfigurate prin efectul magnifiant al apropierii totale. Pentru a crede iardgi, pentru a respecta faptul, ai nevoie de empiria contactului, de cufundarea in

porii

materialelor,

de

alipirea fizicd

din

care izvorS;te certitudinea simplS a

masei. Nu

poli

redeprinde iubirea

trecutului

^(definit ca spaliu al creativitSlii

<f

t* _*7

I _\

T

rd]

t J-*{

a \

=

M

oq

F u6

-

Z, Z.(9

f6

rD

Roma eternd

Pantheonul lui Agrippa

N{

{^

l* x

.ff \.

l\]i\

*

L.r.-J

d1

\

qry'>

M

incongfiente) decat

daci

renunli temporar la aroganla subiectului cunoscdtor.

A vorbi cu cel;lalt,

in

preajma formelor de dragul cdrora ^au

treit

_9i au murit cei vechi inseamnd a face un exerciliu de reverie integrantd.

Plimbarea ca Instrument antropologic: orlce spaliu este unUl al anchetei, adicb al

ciutdrii.

Chiar ^gi atunci c6nd devii, interog6ndu-te, propriul

tJu

infor- mator. Este

o

nouS figurA

in

nomenclatorul ahtudinal

al unei

meserii care, pretinz6nd globalitatea, variind metodele, legitim6nd pluralitatea punctelor ^de vedere, s-a constttuit

prin

indefinire, am6nare, deschidere sistematicd. ^Para- doxul acestui refren variabilse traduce prin ocuparea succesivi ^a

tuturor

posi-

bilitSlilor

relalionale. Deplasarea 5i contemplalia s-au alternat divers, acope- rind totalitatea unghiurilor de atac. Misionarii, administratorii coloniali, antro- pologii din epoca lui Malinowski sau Margaret Mead au fost mereu pe drum, privind ,,peste umdrul indigenului", ^cdruia ii deprindeau llmba, ii analizau mitu- rile,

il

consemnaU reaCtiile ^sau

ii

ardtau, cu suficien!5 paternalist5, calea ^spre Revelalia progresului.

Allii,

antropologii-in-fotoliu,

au

inventariat imaginarul speciei umane scriind cu raftul, precum ^{Frazer, sau} d6nd lecliiteoretrce despre tehnicile anchetei, precum Mauss, in al sdu de altfel excelent Manual.

A

urmat

^anabaza, intoarcerea ^acasd, in vacarmul oraSelor, unde stadionul,

perlferia proletard, ghetto-ul cu imigran!i, spitalul sau comunitSlile stiinlifice au

fost

investite ca terenuri,

in

vreme ce teorettzanlii, academicii incurabili, au continuat sd desleleneascd noi

teritorii

cognittve: antropologia maladiei, a

mor!ii,

a deriziunii, dar ^gi etnostiinlele, incep6nd cu perspectlva psihiatricJ asupra schimbdrii sociale. gocul metadiscursurilor a generat alte gi alte inveli-

9u

ri

noetrce,

riscruci

interdiscipli ^na re, aglomeralii conceptua le, hi nterland u ri vagi, lSsate intr-o roditoare suspensie...

DupS toatS aceastS exasperanti dezvirginare ^a privirii, dupd completa pier-

dere a ingenuitdlii

in

favoarea complicaliei intelectlve, unii

-

^{printre care md}

numdr; alSturi de Horia Bernea

-

^{au cdutat sd} reinventeze diletantismul, oferin- du-gi luxul promenadei sapientiale, bucuria originard ^a uitdrii mirate. ^A strdbate

I

!! l,

lr ll

I

lr

I

ll

I

lr

U

I

I

t,

(

I t

t6

Horia Bernea. Acuarele romane

ri cunoscdtor.

i au murit cei I al anchetei, riul

tIu

^infor-

meserii care, punctelor de maticS. ^Para-

tuturor

^posi- livers, acope- loniali, antro- reu pe drum, rnalizau mitu- ttr, calea spre

at

imaginarul lretice despre ,nttol.

rde stadionul, lf ile gtiin!ifice ricii incurabili,

rgia

maladiei,

lva psihiatricd

'

5i alte inveli- trinterland ^uri

..ompleta pier-

'intre

_care

mi

tismul, oferin-

,rte. A strSbate

peisajul memoriei cultuale debarasat de orice echlpament, a zibovi fdrd scop in preajma unor alcdtuiri celebre p6n5 ^la opacitate ^si totugi expresive prin ^naiva lor primordialitate, a te lSsa purtat de ^pagi pentru a reliefa un traseu nevSzut- iatd cSteva dintre premisele unui demers exegetic a

cirei

unicd rigoare decurge din cdldura prieteniei ^gi prospelimea curiozitdlii.

Poate cd un atare pariu nu ^poate

fi

c69tigat. Poate cd nu ajunge sd refuzi limitdrile specializdrii pentru a recupera sensul prelogic al obiectelor, ^a9a cum

nu

este suficient sd ^poetizezi

pentru a-ti

reumaniza relalia

cu

ele.

$i

^poate cd umilitatea pe care

o

revendic

- ^a

rdm6ne dincoace

de pertinenla

limba-

jelor -

^cuprinde

^{in fond}

un proiect transgresiv. Este sigur cd discursul mese- riag produce mai multd cunoagtere cuantificabild decdt izbutesc observa!iile noastre hedoniste pigtiinlific hazardate. Cu toate acestea, jubilaiia _de a genera un discurs,,inclasabil" ca gi bucuria de

a-!i

aSUma patosul singularitdtii mi ^se par a fi pdcate minore. Fire;te ^cd nimic nu este nou ^sub Soare:glosele ^pe care ^le comit acum videsc o rudenie bachelardianS, releta lor

fiind

lesne analizabilS, inscriptibilS

intr-o

genealogie. Dar plScerea de a le scrie, pentru a-mi lSmuri retroactiv starea din care au purces dialogurile romane cu Horia Bernea, imi aparline negregit

9i!in

^sd nu-mi reprim orgoliul unei asemenea paternitdli.

indrSznesc sd atribui acestor peripe!ii nu doar amintitele pdcate veniale, ci gi o

virtute

implicitS: aceea de a celebra

spiritul

de echipS, convivialitatea lucrdtoare, fr51ia spiritualS. Cred c5 am

trecut

prea brusc de la colectivism ^la individualism gi cd societatea noastrS, atomizatS, anomicS, are nevoie de cultul

public al

coresponsabilitSlii.

Autoritatea

seamdnS,

in

Rom6nia post-comu-

nist5, cu zborul solitar al liliacului. ^{Se atacS} scurt, pe un traiect resentimentar;

se sdrbdtoregte personalitatea izolatS 5i nlmdnui nu-i ^pasd de nimeni, intr-un

fel de

reciprocd anihilare. Atunci c6nd laud coautoratul,

nu

exalt superstilia consensului: suslin doar cd suma

intdlnirilor

reuSite misoard

- ⁱⁿ

^definitiv

-

calitatea oricdrei societSli. Faptul ^c5, la noi, aceastd sumd este aproape ^{nulS ar} trebui s5 ne dea de 96ndit, inainte ca fenomenul ^sd se banalizeze.

1ffi

*{\

; r

X

\

5

N}

{

"{f

"d.

\J

M

Horia Bernea, Acuarele romlne

I

EE m

*

EB E

r

":":-.d

-;".

.[..--.

t::

-;il

{xt. _I

".1

,"\.,

ril)

,,,''l*""1.\

-rT,-

"***i

\"*J

Materiaiitats i-omar-r.

Prezentd mihc5, Roma

ni

s-a

inf;tisat

ca un

teren subiecliv

pe care se

poate pune

in operi

arheologia propriei noastre

fundatii

imaginare. Desigur cd lectura

-

^spontanA

-

^la care ne-am oprit este una prin excelentd trddatoare:

venim

dintr-o

fosta colonie abandonatd, complexatd

de

perpetua carent5 a

documentelor; ignoratd de hdrtile medievale sau

atribuiti

altora, dispdrutiintre timp...Un td16m desenat prin intermediul unei ideologiidefetrste, in care nJvS- litorul barbar si autohtonul fugitiv isi estompeazd deopotriva chipulintr-un soi de enigmd 16nd pe 16nd sordidd si miraculoasS.

irretluf

,=,

6iae;l€

llg4l;C $f

l a*l{

_f*Ht

.

alrl vcltli

t,=.rF iir ^E;+

e'leilli ti

, .ir *l Iir rt is

,lr r .lrlq irl

18

Horia Bernea, Pelsr:l

,

_{care se}

'.

^Desigur ,itliloa re:

l ,rren!5 a ir tr!i intre ,lre n5v;- rrtr un soi

Spa!iul nostrU identitar, mereu in construc!ie, mereu

deconstruit,

isi

gdsegte

la

Roma

antipodul

ideal.

Atunci

c6nd

nu

lipsesc, monumentele noaStre strdvechi se arat5

intr-o

lumind ambiguS, care se preteazA la o frus-

trantd

pluralitate de interpretdri.

in

Cetatea eternS,

dlmpotrivS:totul,

inclu-

z6nd vestrgiul, este

datat,

masiv, semnat, recognoscibil. lnteresantd

mi

^se

pare, in economia dialogului nostru, tocmaitelescoparea rolurilor. ^{Eu, naturd}

exterior calofild, resimt o

energle deprimatS,

de ,,barbar"

romanizat, ^pe

c6nd Horia Bernea, cu a Sa fire

in

aparen!5 frustd, se poartd ca un poet latin decadent, care percepe

fdrd

nicio

dificultate

legdtura subtilS

dintre

spiritul

rel- \,

;{

; r^

--7

d{*

*rf

_'{t

tqlj\

*;

ffii

_4,o

-*#

d.*

IJ

M

\<f _\ x"

,* t-*

*7 -\

H

N}

{ d^

M

mediteranean, solaL

al

Romei imperiale gi pd96nismul exuberant al creatiei t5rSnesti. Unul compard

conllnuturile

si pStimegte dlsproportia rezultatului, celdlalt

proclaml

senin

triumful

formelor...

Se cade sd recunosc ceva: poetica lui Horia Bernea este mult mai profundd dec6t previzibila mea

reaclie de

,,intelectual". Pentru

el,

doud formidabile

intui!ii,

formulate in

treacit,

se dovedesc mai

fertile

dec6t o mie de adnotdri scolasfice:

forma

^este consubstanliald cu materio _5i gestul instituie valoarea.

Acest,,antiplatonism nearistotelic" deschide, parc5, a treia cale: cea a realis- mului iconic.

Se spune

ci

^punctul de vedere creeazd

obiectul.,,Obiectul"

Roma poate

fi privitin

fel ^gi chip:

turistic,

arheologic, istoric, estetic, teologic gi metafizic.

Noi am preferat s5 o privim din perspectiva proprieicredinte. Totugi, in cartea

pe

care

o prezentim

acum

publicului

rom6n,

niciunul nu

face

din

aparte- nenla sa confesionalS

o

matrice activS. Nu a avut loc, evident, niciun acord explicit, dar, recitind conversatiile noastre,

imi

dau seama cd nu ne percepem identitatea ortodoxd ca pe un

zdclm6nt

absorbant,

ci

mal cu16nd ca pe un

instrument imponderabil.

De

obicei, constiinta

modelatoare

a

Ortodoxiei

funclioneazd

ca

marcd

a unei sensibilitdti

manifestate

in orizontul

generic al crestinismului. O

dati

mai mult,

int6lnirea cu

Roma

sacri

ne-a

aritat

cd

proba

alteritSlii nu poate lipsi din

cdutarea

propriei

identitS!|. Confruntali cu expresia majord a principiului petrin, cufundati

in

morfologia somptuoasS

;i

declarativd

a

Romei pontificale, am realizat cd

alternatva

refuzlasimilare poate fi depSgiti

numaiin

direc!ia unei admira!ii critice. Dar pentru a impdca luciditatea ^gi veneratia este intr-adevdr nevoie s5-1i reinventezi c6mpul, adicd

sd aplici obiectelor un tratament

deopotrivi

tem5tor ^gi surprins. Atent dozate, bdnuiala si seduclia participd atunci la dialectica unei cunoasteri precaute.

Senzalia care ne-a

insolit

negregit a fost aceea cd Roma este,,ortodox5", put6ndu-se

prin

urmare lipsi de anexdri fantasmatice,

proiec!ii

_abuzive sau

reverii

protocroniste.

in unele pdrli ale dialogului nostru

persistS, totugi, 20

*5tfr*-"*.-

uberant al crea!iei

lorlia

rezultatului,

mult maiprofundd doud formidabile o mie de

adnotiri

lnstituie voloorea.

r cale: cea a realis-

Pctul" Roma poate ologic _Ai metafizic.

;e, Totu$i, in cartea

u

face

din

aparte-

dent,

niciun acord

:tr nu ne percepem

ri

cur6nd ca pe un

oare a

Ortodoxiei

r

orizontul

generic

rcrl

ne-a ardtat cd

ntitlti,

Confrunta!i

llogia

som ptuoasS

tva refuz/asimilare ,tr pentru a impEca

rtezicAmpul, adicd rrllrs, Atent dozate, ragteri precaute.

trl ESt€ ,,ortodox5",

rrlnr _f ii abuzive sau

rr;rt'rsisttr,

totugi,

filigranat, o intrebare:

Ortodoxia este

o

epocd

de our (ilustratd de

civili- zafia bizantind) sau un adevdr

structurol,

care mdsoard adecvarea oricdrei

crealii

omenepti? Cu alte cuvinte, am cdutat,,Roma ortodoxS" ^(a bisericilor vechi, cu ale lor mirabile mozaicuri absidiale) pentru a recupera o sincronie, sau pentru a verlfica un principiu? A reduce Ortodoxia la registrul nostalgic

al lui

hos been

este desigur incomod pentru un fiu al

Bisericii ortodoxe

contemporane.

Vegetatie romani

{f

_\-

;v

;

x <{ .\

H

{ ry

d*

*

M

oq

u F

0d

-

oIJ

(, o o

Asaltatd de secularism, de istoria politicd

a

unei

ltalll

laice, modelatd de prestiglul

-

^din pdcate erodat

-

al cregtin-democra!iei peninsulare, Cetatea lui Petru str6nge ^la s6n, cu un exemplar patos scenografic, toate scdderile, trium- furile, indrdznelile ^gi lagitS!ile oricdrui grup uman

creativ;ivital.

Mllioanele de ma;ini,

de

motorete (incep6nd cu miticele Vespa), miile de comercianli-arti-

zani gi sutele de biserici ^pe suprafala cdrora stilurile se incaierd intr-o palpitantd

bitdlie

a consacrdrii

-

^{iat5, cu}

^o

primS aproximafie, sinteza pe care Urbea o

ddrule;te ochiului 16nd pe 16nd zdpdcit

;i

^fermecat.

DupS cum se gtie, ltalia a avut,

p6ni

la 1,870, o mullime de capitale: Milano,

Ravenna,.Napoli, San Leo, Torino, Florenla ^gi at6tea alte, vremelnice, locuri ^ale puterii statale. Acest policentrism administrativ si politic a avut, printre altele, doud

urmiri:

peninsula beneficiazd de o identitate culturalS pluralS, iar ^Roma

a

rdmas

pe

seama Popilor:

ce

vedem astdzi,

in centrul

istoric

articulat

^pe ruinele arhitecturii imperiale, nu este decAt expresia milenarei teocralii ponti- ficale, manifestarea unul regim supranaturol, mdrturia unei continue stdri de

grafie. Roma pontificalS, pe drept cuvdnt sacr5, este ^gi ea policentricS: urmagli ^{Roma, vedere generalS}

i<f x"

L*

I

Z"

"'{ \

H

EJ { '<

.4"

25

,11','r lV

l'.

r,

lt

lt

',r'llfrrt)

ilr'

t.rlt It'rltllil

.,

i

riillilil'

r'r lr

llt".

rl lllr r'

I.ll'

r.

ll,,,l,,l

,r ritl

rl

' rll

ttl llIll

!ril iliiir,l

"i Ili

i

il I

rl. ,iat. r r'

I

il\,

lrllir. 'rlrllil

r l

il

lril ir.l,

t'1.il

t ,l

j

j' ',

,

:

9Z

prn]salrqJe

-

rnlnleleJ] ezeq ap

ad'puruoal ealelal

]eJnSuuolar e-s rs (rur;orc

-lerB'ellBn'ollalll)

LlsrueL!n riueuodLUrlrPJ]

ne

eaunl

es

el'tsrl

PSUr-]s el

auq

-uezrq

ilJn]lnl

eJpleu

]uapDlo

ul eraJd

ea^e'sa;e PS

reuu

aJalseuau 'rs

nrpan rs

ln^l

arluJ erurl p3erl es

eane:(6srl) azuarj

ap el

lsruorun

InrlDuol

el pugdrr

-LUed'euSoloB ap leurpJeJ

arSoloa] ap rS

JosaloJd

!gluJ reur asasnJ

pded ]sale

'(uearru-r nes alaLirnu

ad)

r1;aoniuaJed oseurLU

oI

(SSVI-LffI)

tslueu;n

pded

lnLUud 'oarA

aopstN

lo

aJdsap eqJoA alsa :eal-nx

lnlolas ul

le

erqe PJede

PS

ea^e Jelrlrpa

ueld ad

pluepodur

alelrleuosrad eaJeole[rJn 'eaa3e

'aLUsrr.l]s

ac

aujnrf

nes

'apueuu.lou

ilpuafur

3p

puoJ

ad'(euuolo]

ildl]urJd

Psnpuol)

ap

plelol

erJoruas

g+uod r6

aJJUr

nes'tlr-]uod r(

riergduul ar]ul a]dnl ]eurJn

nv

'!allell

aJrJafn3 e

ap aqeJe

ala^qelua]

llllerd

pugdols

'(org)

eqso

ap el

errollr^

ul aueLlor alllilllLU snpuol

e eal-nl

uoal'ola3uv,]ues lalsel

le

lnlen]3e uJ',aJelrlrLu

a]laJa a^rsDap

nl

r(

alolas allnul nlluad

'PLlrJoJsueJ] as

arel'ueupy

lnalosneur rnl

oJlald rs

alluJ ues

aJeJpde ap

rJnprz

roun eaJelrprJ sndslp

Jl.}uod e

lsa)e'outuoal pws

ra]rLUnu le

JOllnJlSUOl :ele^arpaur raurou

erJolsr urp alqsrueqrn iliua^ralur

raurJd InJolne

ad la

elnles e uJ

nrluad'plqrlod

nes pleJolsed es

ea1e1r;rqe alsad

alarl

uralnd

'(onnpo)

pleluaur eaLrrinr

nl

plriosuJ

auq

(utruadnod

rclulnu)

ealelrzoJaua8

rep'(!iu11s 16

arluud ]nlar]

alsa)

ealelnrldurs

ppnel !l stloJ{nuod

Jaqn'gi7

urp purzeJes

aunrsJnf,ur eaJeolelsenap

qdnp ue un el arr[n;s

euuardns

apa]le

el

arec'epreqo8uo;

aur8uo ap ueLuor '(SSA-ttg)

oafN

lo uoal lso1

ro]lnJlsuol

e

pded

lnuru6'aiequr;d

eJlseou

ea;eolrn

ul

aznplpJ alsru

el'uorlepaur ad

ul

undord al rn'rrlrqeJouraur ll!pa

ap unBu

alrunue

gzeas;nd.,ro;rde6 eua;eB u;

Eploluat)o a;er(tuu '

rep'tcap

arecSt6l'lllne

tnlnursl-1

-eJarr.l

eaale e

]glap

ap

pugJn3 reur rn;n[eur:alad eorSolap

pug]lnlse';erluancas

gze1e"t?1et as plelopJares earalnd

ernJpl plr;olep

araundsuer]

prluSaA ap ueld

un'crpoxa

rop un'raiue;aut]r

e aqsa8ns

o

g]srxa

!o;urpglr

ezeJu.ra

ap ololurp

'aJeurJn

"'eal-ll uud

le lned ueol

nl'rLunl

alrJprpc

ad'uecqen

ap'uecqel

el

olole

el

ap',a1eur;rnD el roueJalel lnleled

ap'naiauj

el

]elnur

ne-s nJlad

rnl

iln3tfitow 'eauraB

EUoi-1 t

I r

!rr

U

pffi

5*

)*

I

}J

ft

^"L

^.p"

;d

I

X jlr