coli i biserici române ti din Peninsula Balcanic
1864-1948
*Dr. Adina Berciu-Dr ghicescu Catedra de tiin ele Inform rii i Document rii, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure ti
E-mail: adina_berciu2002@yahoo.com
Dr. Adina Berciu este profesor universitar la Catedra de tiin ele Inform rii i Document rii a Facult ii de Litere, titular al cursului de arhivistic i documentaristic . Este preocupat de domenii precum: arhivistic , heraldic , sigilografie, numismatic , miniaturistic .
Rezumat
Articolul de fa privind colile i bisericile române ti din Peninsula Balcanic în perioada 1918-1948 este realizat pe baza unor documente identificate în fonduri p strate la Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe i la Direc ia Arhivelor Na ioanle Istorice Centrale din Bucure ti. Au fost studiate i selectate documente de cea mai mare semnifica ie în scopul prezent rii evolu iei situa iei colilor i bisericilor comunit ilor române ti situate la sud de Dun re începând cu anul 1864, când a fost înfiin at prima coal în Târnova (Macedonia) i pân în 1948 când statul român a abandonat ac iunea ini iat de conduc torul Al. Ioan Cuza. Articolul prezint aceast situa ie, foarte dramatic , a comunit ilor române ti din Balcani pe baza documentelor de arhiv .
Cuvinte cheie: coli, Biserici, Balcani, Români
Peninsula Balcanic reune te popoare de obâr ii diferite, de limbi i de religii diferite, alc tuind un mozaic etnico-lingvistic extraordinar.
Aceast convie uire, unic în felul ei, s-a f cut pe un temei geografic care a favorizat circula ia oamenilor i informa iilor culturale de o parte i de alta a lan urilor muntoase care o str bat precum i de o parte i de alta a Dun rii.
Spre nord ea este larg deschis spre Europa Central ; prin zona Dobrogei i Marea Neagr este deschis spre Rusia meridional ; Marea
* Prezentul articol a fost publicat într-o form mai extins , ca Introducere la volumul de
Adriatic o leag de Italia; insulele Marii Egee o leag de Asia Mic (1). Astfel deasupra Peninsulei Balcanice s-au întâlnit civiliza ii din trei zone: din Orient, din Occident i din Nord. S-au întâlnit i s-au amestecat pe solul ei influen ând mai departe civiliza ia româneasc din zona carpato-danubiano-pontic i din zona sud-est european .
Relieful Peninsulei Balcanice este preponderent muntos, favorizând uneori izolarea grupurilor etnice. Se poate grupa în trei mari regiuni: prima este aceea a Alpilor dinarici, a doua o constituie masivul Rodopi iar ultima este regiunea mun ilor Albaniei, Greciei i Serbiei (2). Mun ii sunt acoperi i cu p duri, dar în multe locuri sunt lipsi i de vegeta ie, ceea ce a f cut ca a ez rile omene ti s r mân destul de izolate, dar nu au constituit un obstacol pentru circula ia popula iei române ti i a ideilor. Regiunea este str b tut în partea nordic de un sistem hidrografic foarte complex alc tuit din: Dun re i afluen ii s i: Drava, Sava, Morava i Iskerul. La acestea se adaug câteva cursuri de ap pu in importante: Vardarul, Struma, Mari a, Neretva, Drina i Shkumbi.
Cu toat vitregia p mântului, aspru i pu in ospitalier, în aceste locuri au putut s tr iasc al turi de greci, sârbi, croa i, sloveni, bulgari i popula ii descendente din traci: albanezii i românii balcanici.
Locuitorii de origine romanic din sudul Dun rii cunoscu i sub diverse denumiri precum: aromâni, macedoromâni, vlahi transbalcanici, fâr ero i, români epiro i, megleno-români au constituit un element deosebit din punct de vedere etnic i social, dar mai ales cultural în civiliza ia balcanic .
În documente, cel mai des sunt numi i români, a a cum ace tia în i i se autointitulau considerându-se o parte component a na iunii române (3).
Despre românii balcanici ne-au l sat relat ri interesante cronicarii bizantini i cei români; au fost analiza i i de reprezentan ii colii Ardelene; genera ia pa optist i post pa optist s-a ocupat i ea în mod special de românii de la sud de Dun re (4).
Din a doua jum tate a secolului al XIX-lea istoria i existen a românilor sud-dun reni a devenit fie subiect de cercetare, fie obiect de controverse între etnografi, istorici, lingvi ti. Tot din a doua jum tate a secolului al XIX-lea de soarta românilor sud-dun reni se vor interesa istorici, geografi, etnologi i litera i apuseni, care vor c l tori în aceast zon a Europei, l sându-ne relat ri deosebite, impresionante chiar. Via a lor, sub toate aspectele a stat în centrul istoriografiei occidentale, dar i a celei române ti (5).
Situa ia românilor de peste hotare este considerat ,,o mare tragedie a secolului XX i XXI”. Ast zi în afara grani elor tr iesc circa 14 milioane de români, din care o bun parte se afl situa i geografic în jurul României.
* * *
Românii erau foarte numero i în Evul Mediu, în epoca modern i în primele decenii ale secolului XX, în Peninsula Balcanic ocupând teritorii de la Marea Adriatic la Marea Neagr (7). Provinciile locuite de români i denumite vlahii erau urm toarele: Vlahia Mare; Vlahia de Sus (Epir); Vlahia Mic (Acarnia, Ohrida, Locrida). În Serbia i Bulgaria erau: Vlahia Alb , Vlahia Rodopi, Vlahia Tracic , Vlahia Sirmium, pe râul Sava: Vlahia B trân sau Valahia Veche (Bosnia)(8).
De asemenea în to i mun ii i în mai toate localit ile din nordul Greciei continentale se aflau o mul ime de târguri i sate locuite de români. Numeroase familii române ti se mai aflau în primul deceniu al secolului al XX-lea în Insulele Ionice: Corfu, Zante i în Insula Santa Maura.
Mai men ion m c grupul de români care se afla a ezat în jurul Pindului se întindea de la nord-vest de Berat, în Albania, spre sud în Epir i dincolo de Kardi a, în Tesalia r sfirându-se spre est în Macedonia i c tre sud-vest în regiunile Acarnaniei i Aspropotamului. Grupul de aromâni din vilaietul Salonicului, Xeresului, Xantelui i Monastirului era format din alte grupuri venite din Mun ii Gramos, Moscopole i Pind, iar prin inuturile Meglenei prin Albania i prin Macedonia se aflau comune locuite numai de români(9).
Referitor la acest aspect, în anul 1936 cu ocazia discursului de primire în Academia Român Th. Capidan constata cu satisfac ie: ,,Ast zi, uitându-se cineva pe harta etnografic a Peninsulei Balcanice r mâne uimit de împr tierea lor (a românilor - n.n.) extraordinar , mai ales în p r ile de miaz zi, unde aceste popula iuni se înf i eaz sub o form fragmentar fa de blocul unitar i indivizibil al românismului din nordul Dun rii. Prima expresie ce se desprinde din acest aspect, aproape unic în istoria unui popor, este c , oricât de r sfirate apar aceste popula iuni pe cuprinsul Peninsulei Balcanice, originea lor trebuie c utat nu numai în inutul carpato-dun rean, dar i în Pind”(10).
În zonele i localit ile acestea s-au înfiin at coli i biserici prin eforturile comunit ilor locale, dar mai ales prin sprijinul acordat de statul român.
Num rul i r spândirea actual a românilor balcanici nu se poate stabili cu exactitate. Dup cercet torul Max Demeter Peyfuss ,,nu pare deloc gre it s accept m c ast zi, în sud-estul Europei exist cca 400.000 de aromâni(11).
Românii balcanici, popula ie minoritar aflat în sânul popula iei majoritare grece ti, bulg re ti, sârbe ti, albaneze au luptat pentru ob inerea unor deziderate cu caracter na ional.
Lupta na ional a românilor balcanici s-a dus pe trei planuri distincte: înv mânt în limba na ional , organizare bisericeasc proprie pân la recunoa terea unui episcop român, i în cele din urm reprezentare propor ional , pe baze etnice în diversele organisme locale. Ac iunea de trezire a con tiin ei na ionale a început la sfâr itul secolului al XVIII-lea, culminând în a doua jum tate a secolului urm tor cu înfiin area de coli i biserici în limba român (12), cu sprijinul statului român.
Aspira iile na ionale ale românilor nu au vizat nici alipirea la România i nici crearea unui stat propriu în Balcani. Ei doreau drepturi cet ene ti egale cu ale celorlalte na iuni ale Imperiului Otoman i autonomie cultural .
Înv mântul românesc în Peninsula Balcanic
Înfiin area de coli în a doua jum tate a secolului al XIX-lea la românii sud-dun reni a fost preg tit de apari ia unor lucr ri cu caracter istorico-lingvistic(13).
Ideea înfiin rii unor coli în limba român pentru românii din Balcani o observ m la conduc torii revolu iei de la 1848: Nicolae B lcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad .a. care sesizând prezen a masiv a românilor în sudul Dun rii s-au gândit imediat la aspectul educativ i religios.
Prima interven ie oficial , pe lâng guvernul otoman, privind înfiin area unei coli române ti pentru românii supu i otomani a f cut-o, între anii 1860-1861, Costache Negri în calitatea sa de agent diplomatic al României la Constantinopol. El a insistat pe lâng sultan ca s se ia m suri ,,pentru sc parea de la moarte ca na iune a românilor din Macedonia, Tesalia, Epir, Albania”.
În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) au ap rut i primele succese în ,,b t lia” pentru înv mânt românesc în Peninsula Balcanic .
În anul 1863, Mihail Kog lniceanu, prim-ministru al României, hot ra crearea unui fond din bugetul statului pentru ajutorarea bisericilor i colilor române ti din Peninsula Balcanic .
În 29 aprilie 1864 Ministrul Cultelor i Instruc iunii Publice, Dimitrie Bolintineanu propunea ca din fondul de 10.000 de lei prev zut pentru sus inerea colilor din Imperiul Otoman s se trimit cât mai repede acolo o sum de bani, întrucât acestea sunt „amenin ate a se închide din lipsa banilor necesari”.
În acela i an, primul ministru Mihail Kog lniceanu, ministrul Cultelor i Instruc iunii Publice, Dimitrie Bolintineanu i secretarul V. A. Urechia au hot rât ca Ministerul Instruc iunii Publice s prevad un buget de 14.000 lei pentru ajutorarea colilor i românilor din Balcani(14).
În anul urm tor s-au acordat 20.000 lei din buget pentru întemeierea unui internat la Bucure ti, pentru copiii românilor din Balcani.
Dimitrie Atanasescu, proprietar al unui atelier de croitorie la Constantinopol, a aflat despre manifestul Comitetului Macedo-Român din Bucure ti care-i îndemna pe tinerii români s vin la Bucure ti pentru a se preg ti s devin dasc li în Macedonia. A sosit în ar i, dup absolvirea studiilor la Liceul ,,Matei Basarab” din Bucure ti, s-a reîntors în Macedonia unde, la 2 iulie 1864, a deschis în comuna Târnova prima coal româneasc de la sudul Dun rii(15).
În 1865 s-a înfiin at la Bucure ti Institutul Macedoromân pe lâng Biserica Sfin ii Apostoli, condus de arhimandritul Averchie care avea i el drept obiectiv înfiin area de coli în Balcani i formarea de cadre didactice.
Dup 1878 dezvoltarea înv mântului s-a f cut într-un cadru mult mai favorabil creat de Tratatul de la Berlin din 1878 care confirma, printre altele, libertatea de con tiin a locuitorilor Imperiului Otoman. Dar autorit ile otomane refuzau s ia hot râri mai îndr zne e cu privire la drepturile românilor.
În urma presiunilor românilor, guvernul otoman va aproba, cu toat opozi ia grecilor, libera practicare a înv mântului în limba român . Marele vizir Savfet Pa a a emis în septembrie 1878 Ordinul viziral nr. 303 prin care cerea autorit ilor locale (valiului Salonicului i Ianinei, valiul, în epoc , era guvernatorul unui vilaiet) s nu împiedice func ionarea colilor române(16).
Situa ia colilor române din Turcia a fost încredin at de c tre guvernul român unui Inspector General al colilor Române din Balcani, func ie ce va fi de inut din 1878 i pân în 1902 de profesorul Apostol M rg rit. Sediul Inspectoratului General se afla la Bitolia.
Dup aceea, ministrul Instruc iunii Publice, Spiru Haret, a decis desfiin area Inspectoratului i înlocuirea acestuia cu Administra ia colilor i Bisericilor Române din Turcia, care î i avea sediul tot la Bitolia. Conducerea acestei Administra ii a fost încredin at lui G.C. Ionescu. În 1906 Administra ia a fost iar i transformat în Inspectorat, condus de N. Tacit care era ajutat de cinci revizori colari.
Reac ia grecilor la constituirea atâtor coli ( i biserici) ale românilor nu a întârziat s apar . Ei au denun at permanent autorit ilor otomane pe institutorii români drept un pericol la adresa statului otoman; apoi au împiedicat prin orice mijloace - cum ar fi ruperea c r ilor, scoaterea preo ilor de la slujba religioas - introducerea limbii române în coli i biserici(17).
Guvernul grec a avut o politic special vis-à-vis de autorit ile otomane modificându- i-o în func ie de succesele ob inute de bulgari, sârbi, albanezi. Politica lor s-a concretizat în ac iuni care au mers de la sus inerea financiar a colilor grece ti pân la organizarea de bande teroriste(antar i)(18) în Grecia, care treceau în Macedonia(19), sau în Epir i în Tesalia i unde prin teroare, i uneori chiar prin crime, impuneau locuitorilor s se declare greci.
Dup felul în care au r spuns prigonirilor la care au fost supu i, românii din Balcani s-au împ r it în dou categorii:
a) românii na ionali ti, aceia care au îndurat toate prigonirile: turce ti, bulg re ti, grece ti, sârbe ti, p strându- i limba, religia, obiceiurile i con tiin a na ional româneasc . Ei i-au trimis copiii la colile române ti i au frecventat bisericile române ti. În regiunile unde nu existau coli, biserici sau preo i români, românii na ionali ti preferau s - i lase copiii neboteza i, decât s accepte s li se dea nume grece ti sau bulg re ti, sau sârbe ti, de pe listele oficiale date de Patriarhia de Constantinopol(20).
b) ,,grecomanii” sau „renega ii” care se împotriveau curentului na ional, situându-se de partea grecilor i s-ar p rea c adesea ace tia urm reau succes economic, social i politic. Num rul acestora era mult mai mare decât cel al românilor na ionali ti.
existente i s înfiin eze altele noi”. De asemenea, colile urmau s fie dotate ,,cu c r i, biblioteci, aparate” i s se ,,îndemne la editarea de c r i pentru românii din acele p r i”(21). Înfiin area acestei Societ i a determinat din nou revolta Patriarhului Constantinopolului, Ioachim al III-lea care, în 8 decembrie 1879 adresa o Enciclic Patriarhal Mitropolitului Pelagovici îndemnându-i: ,,s lucra i (…) de acord cu autorit ile locale i s veghea i a a încât Biserica s fie la ad post de cele mai mici lucr ri ale propagandei române”(22).
Confrunt rile cu ostilitatea grecilor au continuat. Grecii au mers pân acolo încât au sus inut c nu exist români în Macedonia, Epir, Tesalia, Grecia continental , Albania, ci numai ,,elinovalahi, adic greci care vorbesc române te”. Într-un document din martie 1886 emis de consulul grec Panurias din Bitolia, i adresat lui Pikion, institutor i agent panelenist din Kastoria (Macedonia) se afirma c : ,,Sub raport etnologic, elementul românesc este aproape necunoscut în Europa. De aceea s ne ferim de a pronun a sau de a aminti cuvântul român (subl. ns.). Astfel în toate numirile care arat originea sau existen a românilor, de exemplu Vlaho-Clisura, Vlaho-Livada, trebuie scos cuvântul Vlaho i s nu se scrie decât Clisura, Livada. Cuvântul român nu trebuie s figureze nic ieri”(23). Acelea i idei au fost sus inute i în presa greceasc din Peninsula Balcanic i din România(24).
Totu i, pân în anul 1880 s-au deschis 24 de coli române ti, dintre care 7 pentru fete i un gimnaziu la Monastir; 5 pentru b ie i la Molovi te, Megarova, B iasa, Grebena, Samarina; clase secundare la Cru ova i o
coal mixt la Constantinopol(25).
O nou statistic f cut pe anul 1893, indica existen a a 75 de coli primare române ti, dintre care 55 de b ie i i 20 de fete, un liceu de b ie i la Bitolia (1880), un gimnaziu i o coal normal de fete la Bitolia (1888). Popula ia colar era de 3.500-4000 de elevi i eleve(26).
În anul 1900 existau în Imperiul Otoman (partea european ) 113 coli primare de fete (25), de b ie i (54), mixte (34), 5 coli secundare române ti i peste 30 de biserici în care slujba se oficia în limba român . Autorit ile otomane au intervenit pe lâng Patriarhul de la Constantinopol s permit preo ilor i comunit ilor aromâne s oficieze în limba român , îns nu au permis înfiin area unei mitropolii române ti sau a unui episcopat a a cum aveau bulgarii i sârbii din imperiu(27).
Apoi, în anul 1902-1903 situa ia colar era urm toarea: circumscrip ia Albania - 10 coli; circumscrip ia Bitolia - 27 coli; circumscrip ia Epir - 23 coli.
De altfel de la sfâr itul secolului al XIX-lea, opinia public româneasc , numero i oameni politici români au fost preocupa i de soarta românilor balcanici, fiind socotit cu predilec ie o ,,chestiune de stat”(28).
În anul 1903, cu ocazia dezbaterilor din Adunarea Deputa ilor, Ioan I. C. Br tianu, în calitate de ministru de externe, declara: ,,Noi dorim s între inem rela iunile cele mai cordiale cu statele vecine, s punem de acord interesele respective, întrucât vom ti, ap rând pe ale noastre, s respect m legitimele drepturi ale amicilor no tri. Voim s ajut m dezvoltarea cultural a unui neam cu care ne g sim în leg turi de sim minte i de origine, dorim ca întreaga popula ie din Imperiul Otoman s aib condi iile civilizate de via i rela ii pa nice cu întregul Orient al Europei”(29). Aceast sus inere cultural avea temeiuri puternice în istoria rela iilor româno-balcanice. România a sus inut mi carea na ional a românilor balcanici prin ajutoare de natur material i pe cale diplomatic .
Dup stingerea conflictului dintre inspectorul Apostol M rg rit i o parte a personalului didactic, administra ia colilor i bisericilor a fost pus sub conducerea Lega iei de la Constantinopol i a consulatelor de la Salonic, Monastir i Ianina. Au fost numi i noi revizori colari care controlau activitatea colilor române din imperiu i interveneau la autorit ile locale pentru ob inerea autoriza iilor de func ionare.
În anul colar 1903-1904 au func ionat în Imperiul Otoman 84 de coli primare române repartizate astfel în cele 4 circumscrip ii: 10 în Albania, 26 în Bitolia, 25 în Epir i 23 în Salonic, cu un num r total de 3.500 de elevi preg ti i de 110 institutori i institutoare. Situa ia colilor secundare române era urm toarea: liceul român din Bitolia, condus de Adam Coe, avea 100 de elevi bursieri, preg ti i de 16 profesori, coala normal -profesional de fete din Bitolia avea 40 de eleve bursiere i 9 profesoare, coala comercial din Salonic avea 47 de elevi, dintre care 40 bursieri, preg ti i de 8 profesori i 2 mae tri, iar coala comercial din Ianina avea 55 de elevi, dintre care 40 bursieri i 9 profesori.
Puternica r scoal din Macedonia din vara anului 1903 i noua organizare a provinciei condus de Hilmi pa a, asistat de doi delega i, unul din partea Rusiei i unul din partea Austro-Ungariei, cu o jandarmerie reorganizat de un general italian i încadrat cu ofi eri str ini, a dus la schimbarea atitudinii autorit ilor otomane i la oprirea par ial a abuzurilor(31).
În aceast conjunctur Imperiul Otoman î i dezvolta rela iile politice cu România, iar sultanul îi promitea în 1905 ministrului român la Constantinopol, Alexandru Lahovari, c va recunoa te toate dolean ele aromânilor, dar îi este greu s semneze o iradea definitiv . Alexandru Lahovari i-a sugerat ministrului de externe român s cear interven ia ambasadei germane(32) pentru a-l convinge pe sultan.
În februarie 1905 se deschidea Consulatul român de la Ianina, iar în martie acela i an s-au petrecut crimele de la Negovan, c rora le-au c zut victime preo i i membri ai comunit ii aromâne.
Profesorii N. Tacit i Andrei Balamace, revizori ai colilor române, afla i în inspec ie în vilaietul Ianina, au fost aresta i de valiul Osman Pa a la instiga ia grecilor. Ministrul Alexandru Lahovari a adresat guvernului otoman un ultimatum i a cerut eliberarea profesorilor aresta i i promulgarea grabnic a unei iradele în care s se recunoasc formal na ionalitatea aromân , bucurându-se de toate drepturile celorlalte na ionalit i din imperiu.
Sultanul, constrâns de amenin area ministrului român c va p r si postul în termen de 10 zile, d dea la 9/22 mai 1905 Iradeaua imperial prin care se recuno tea i se permitea libera folosire a limbii române în coli i biserici i se acorda i o te cherea Ministerului de Justi ie i Culte(33).
Succesul ob inut prin acest act otoman, Iradeaua, de i par ial, întrucât nu prevedea înfiin area unei mitropolii române ti, a format baza legal a organiz rii i înt ririi comunit ii aromâne, care, sprijinite material de statul i diploma ia român , va dezvolta în continuare colile i bisericile române ti în Imperiu.
Astfel se înfiin a la Constantinopol o coal primar român cu 70 de elevi i eleve, condus de I. D. Hondrosom i un internat universitar român condus de N. Papahagi, care avea, în 1908, 20 de studen i bursieri.
În ceea ce prive te salariile preo ilor, datorit luptei dintre propaganda religioas greac i român , enoria ii se obi nuiser s nu mai pl teasc nimic preo ilor pentru slujbe, ace tia între inându-se numai din subven ia primit de la statul român (35).
Evenimentele din Turcia au f cut ca dup 1910 s fie adoptat o nou form de conducere a colilor prin intermediul Eforiilor colare.
Cu toate greut ile întâmpinate din partea autorit ilor otomane care amânau acordarea autoriza iilor de func ionare pentru colile române, sub presiunea i influen a grecilor, cu toate prigonirile religioase, precum i din cauza divergen elor ce existau între membrii comunit ilor aromâne ti, provocate îndeosebi de grecomani, colile i bisericile românilor au continuat s existe i s func ioneze i în primele dou decenii ale secolului al XX-lea. În total, în ajunul r zboaielor balcanice (1912-1913) au func ionat în Turcia european 92 de coli primare, 6 secundare, cu un num r de 3850 de elevi.
Tratatul de pace de la Bucure ti din 28 iulie/10 august 1913 a stabilit o nou realitate politic în Peninsula Balcanic . Cele trei state balcanice Bulgaria, Grecia i Serbia se obligau, printr-un schimb de scrisori realizat cu primul ministru al României Titu Maiorescu, s acorde autonomie colilor i bisericilor românilor din rile lor, care s poat s fie subven ionate de statul român sub supravegherea guvernelor rilor respective i s recunoasc pentru români un episcopat distinct.
Toate statele balcanice au admis dup 1913 existen a colilor macedo-române, cu excep ia Serbiei care considera tratatul de la Bucure ti caduc pentru ea, respingând recunoa terea autonomiei colilor i bisericilor din Macedonia sârbeasc unde s-au închis toate colile primare de b ie i i fete, un liceu, o coal normal , 10 biserici.
În Grecia, în schimb, situa ia a fost mai bun , mai ales sub guvernele democratice de dup 1913. Acordul cultural bilateral încheiat cu statul grec relativ la autonomia colilor primare i secundare române ti i dreptul guvernului român de a le subven iona s-a încheiat în iulie/august 1913 i era una din anexele tratatului de la Bucure ti din 1913. Acesta prevedea autonomia colilor i bisericilor aromânilor i crearea unui episcopat român, finan at de statul român dar sub supravegherea guvernului elen. Manualele de religie erau întocmite de autorit ile ecleziastice române, iar cele didactice i colare dup programele Ministerului Instruc iunii Publice.
În 1914 în Macedonia func ionau 91 de coli primare, cu 111 institutori, 76 de institutoare, 53 preo i, 1 liceu, 2 coli comerciale i 1
Declan area primului r zboi mondial, la mai pu in de un an de la semnarea tratatului de la Bucure ti, aducea importante modific ri i în spa iul sud-est european. În toate statele balcanice, mii de români au fost mobiliza i i trimi i pe diverse fronturi, iar colile i bisericile lor au fost din nou închise. În august 1916 popula ia b rb teasc din Macedonia ocupat , r mas în urma mobiliz rii anterioare, a fost trimis în lag re de concentrare sau la minele de c rbuni de la Svistov, de unde mul i români nu s-au mai întors.(37) În urma opera iunilor militare care s-au desf urat în Macedonia multe sate române ti au fost pr date sau distruse. Turmele de oi au fost rechizi ionate pentru nevoile armatei, au izbucnit epidemii, îndeosebi de holer . Autorit ile bulgare au introdus limba bulgar în coli i biserici i au trecut la distrugerea c r ilor române ti, inclusiv a celor de cult. Fenomenul de emigrare în România a atins cote maxime, mai ales dup Conferin a de pace de la Bucure ti din 1913 când to i românii balcanici puteau deveni cet eni români, indiferent de locul în care continuau s tr iasc .
La Conferin a de pace de la Paris, al turi de delega ii români au fost trimi i i delega i ai Societ ii de Cultur Macedoromâne, ai Comitetului românilor din Valea Timocului c rora li s-au ad ugat reprezentan i ai Comitetului pentru ap rarea drepturilor culturale i spirituale ale românilor, constituit la Vidin în martie 1919. Aceste organiza ii române ti au alc tuit o serie de memorii pe care le-au înaintat forurilor Conferin ei de pace, dar ele nu au avut urm ri deosebite. Singurul rezultat pozitiv, art. 12 al tratatului de pace de la Sèvres cu Turcia, prin care Grecia se obliga s acorde autonomie local comunit ilor române din Pind în probleme colare i religioase, a fost eludat prin prevederile tratatului de la Lausanne. Aplicarea prevederilor tratatului minorit ilor de c tre statele din sud-estul Europei, care ar fi putut s asigure condi ii de manifestare românilor sud-dun reni, s-a izbit îns de rezerve i chiar de reac ii negative.
func ionat numai colile din circumscrip ia Cori a i Pleasa i o coal mixt la ipsca.”(39)
În memoriul din 8 iulie 1926 al Ministerului Afacerilor Str ine din România, privind colile i bisericile române ti din Albania se sintetizau ac iunile întreprinse de ministrul României la Tirana, profesorul Simion Mândrescu. Conven ia care fusese preg tit cu Mufid Bey Libohova n-a mai putut fi semnat datorit c derii guvernului. Negocierile au fost reluate cu noul guvern i cu pre edintele Ahmed Zogu, discutate în Consiliul de Mini tri al Albaniei la 9 octombrie 1925, care a fost de acord cu perfec ionarea activit ii colilor române ti de la Corcea, Pleasa i ipsca. În noiembrie 1925 Simion Mândrescu era în tiin at de A. Vrioni c : „Guvernul albanez, pentru a satisface cererea dreapt a României va face toate înlesnirile pentru deschiderea de coli române ti în comunele cu popula ie româneasc cu condi ia ca deschiderea acestor coli s fie cerut de comunit ile respective”(40).
La 1 februarie 1926, Ministerul de Externe al Albaniei d dea urm toarele dispozi ii: introducerea limbii române în colile primare cu num r suficient de elevi români, admitea înfiin area clasei I de liceu la Corcea cu elevi de la colile din Corcea, Pleasa i ipsca i era de acord cu înfiin area fie a unei coli profesionale de fete sau a unei coli de meserii. De asemenea era autorizat Crucea Ro ie Român i nu statul român ,s înfiin eze dou internate cu câte 50 de locuri, unul de b ie i i unul de fete, cu condi ia ca acestea s fie între inute integral de aceasta.(41)
Noul program al Ministerului Instruc iunii Publice pentru românii din Albania, prevedea pentru anul colar 1926-1927 reînfiin area colilor române ti care existau în anul 1912, deschiderea la Tirana a dou coli primare, una de fete i una de b ie i, a dou internate între inute de Crucea Ro ie Român , a câte unei coli mixte la Durazzo, Elbasan, Berat, Fieri, Premet, Nicea, Grabova, Lunca, Valona, Cavaia, Ferica, precum i reorganizarea liceului de la Corcea(42). Înfiin area multora dintre acestea a r mas în faz de proiect.
Toate aceste eforturi nu au avut nici un rezultat. În toamna anului 1927, statul albanez a etatizat toate colile, inclusiv colile române ti din Corcea, Pleasa i ipsca. Autorit ile albaneze au numit în locul lui Cupan Araia, ca director al colii din Corcea, pe preotul Cotta Balamace. Între acesta i Dumitru Teja, pre edintele comunit ii române din Corcea, a izbucnit un puternic conflict. Societatea de Cultur macedoromân cerea Ministerului Instruc iunii Publice destituirea tuturor institutorilor care primiser s lucreze în colile etatizate.(44)
Mai multe memorii adresate de Cotta Balamace, Ministerului Instruc iunii Publice din România i Patriarhului României l mureau situa ia: „...am primit provizoriu a func iona la coal cu scopul de a salva cea din urm scânteie, având convingerea c guvernul român va interveni pe lâng guvernul albanez. Odat închise colile a a r mâneau, dup cum au r mas i celelalte din întreaga Albanie.”(45)
În toamna anului 1930, în urma eforturilor diplomatice depuse de noul ministru al României la Tirana, Vasile Stoica, colile din ipsca i Corcea erau redate comunit ilor române ti, era numit director N.H. Balamace, iar institutori Cotta Balamace i Elena Balamace.(46) În anul 1937 se mai ob inea deschiderea a înc 5 coli române ti la Di ni a, Lunca, Grabova, Moscopole i Nicea. Institutorii erau pl ti i de statul albanez, dar primeau i din partea statului român, în completare, o îndemniza ie de 1200 lei lunar. Aceasta le-a fost achitat constant în perioada 1 septembrie 1937 - 1 septembrie 1939 prin consulatul României de la Tirana.(47) În anul colar 1939-1940 în cele 7 coli române ti din Albania au înv at 362 de elevi, sub îndrumarea înv torilor Christache Simancu, Urania Atanas (Corcea), Iovan Poppa (Moscopole), Petre Belba (Lunca), Adam Mu i ( ipsca), Vasile Balamace (Nicea) i Nuci Condili (Di ni a). La coala din Grabova nu s-a predat în limba român decât pân în decembrie 1939, deoarece înv torul Procop Pescazini transferat, a fost înlocuit cu o înv toare albanez .(48)
Prin decretul lege nr. 2695 din 1 august 1938, statul român a înfiin at Institutul Român din Albania cu sediul la Santi-Quaranta (Zogoj). Marele savant Nicolae Iorga a primit de la guvernul albanez un teren la Santi-Quaranta pe care l-a cedat statului român, cu obliga ia de a se construi acolo un institut. Scopul acestuia era „...de a cunoa te cât mai bine trecutul str vechi i via a prezent a Europei de sud-est în leg tur cu originile de civiliza ie i de ras ale poporului nostru i de a realiza o strâns colaborare a cercet torilor de la noi i a celor din Balcani, cu acelea i preocup ri. Institutul este o chez ie a identit ii de obâr ie i a raporturilor de prietenie ce unesc na iunea noastr cu cea albanez .”(50) Pe lâng institut se crea o misiune arheologic , se puteau întreprinde cercet ri de istorie, filologie, etnografie ce puteau fi publicate în buletinul institutului Illyrica. Conducerea a fost încredin at marelui istoric Nicolae Iorga, cel care elaborase prima istorie a Albaniei i care l-a desemnat ca director delegat pe prof. univ. Dumitru Berciu(51).
În 1943, profesorul Dumitru Berciu ar ta într-un memoriu c institutul fusese transformat în spital de campanie i bombardat în mai multe rânduri de avia ia italian (52). Întregul inventar al institutului, în valoare de peste 1000000 lei disp ruse. Profesorul Dumitru Berciu propunea transferarea sediului institutului la Tirana, unde se g sea un puternic centru românesc i deschiderea unei coli primare la Tirana „...reparându-se o nedreptate din trecut când guvernele albaneze nu au îng duit func ionarea unei coli române ti în capitala Albaniei”. Profesorul men iona de asemenea „...situa ia trist a colilor i bisericilor române ti din Albania cu localuri în ruin , cu înv tori i preo i nepl ti i la timp i persecuta i de autorit ile locale.”(53)
Într-un memoriu din 5 martie 1943 care era o completare a acestuia, prof. D. Berciu solicita ca „directorul Institutului s aib controlul colilor i bisericilor din Albania”, se propunea de asemenea ca pe lâng Institut s se înfiin eze un Liceu românesc la Tirana, pe lâng coala primar (54).
acolo exist români foarte buni...Luând seama de aceasta, subsemnatul în unire cu frunta ii românilor am hot rât s recl dim coala i biserica deschizând o list de subscrip ie pentru românii de acolo care de i în majoritate sunt oameni lipsi i de mijloace, când a fost vorba îns de coal i de biseric au subscris suma de 200000 leva.”(57)
În anul 1924 la cererea comunit ii române din Sofia, Ministerul Instruc iunii Publice aproba înfiin area gimnaziului pe lâng coala primar român din aceast localitate. Prin ordinul nr. 173051 din anul 1934, gimnaziul român a fost transformat în Institutul român din Sofia. Statul român a pl tit arhitectului N. Torbu suma de 2096000 leva pentru construirea cl dirii institutului.(58) Directorul institutului, profesorul P.Caraman, ar ta într-un memoriu din anul 1935 c un mare num r de elevi români din Bulgaria au dorit s se înscrie în clasa V-a de liceu, îns institutul nu a putut s -i cuprind pe to i. Directorul ar ta c subven ia primit din partea Ministerului Instruc iunii Publice, de numai 5000 de lei pentru manuale era insuficient , întrucât elevii liceului de i dota i, proveneau din familii s race i încheia „...Dac statul român nu le d burse, ei nu pot veni s înve e carte româneasc , iar dac nu le d c r i, ei nu i le vor putea cump ra.”(59) Ministrul României la Sofia, Vasile Stoica intervenea i el la Ministerul Instruc iunii Publice, în anul 1934 i ob inea 30 de burse a 750 de lei lunar, pentru institut i întreprindea demersuri pentru dreptul de publicitate a liceului în Bulgaria. Liceul nu ob inuse acest drept nici în anul 1944 iar absolven ii s i nu se puteau înscrie din aceast cauz la Universitatea din Sofia.
Pe lâng Institutul român din Sofia mai func iona o gr dini de copii i coala primar . Treptat, prin eforturile cadrelor didactice i cu sprijinul Ministerului Instruc iunii Publice din România în liceu au fost înfiin ate laboratoare de tiin e naturale, fizic i chimie i o bibliotec cu 6000 de volume.(60)
Istoricul Constantin Velichi, profesor al Institutului, ar ta într-un memoriu din anul 1944 c aceast bibliotec era frecventat nu numai de români ci i de al i studen i ai Universit ii din Sofia. Datorit bombardamentelor din timpul celui de-al doilea r zboi mondial, Institutul a fost mutat temporar la Giumaia, unde i-a continuat cursurile. Statul român îl finan a în anul colar 1944-1945 cu 2800000 lei.(61)
comuniste”(62). De i ob inuse autoriza ie de func ionare pentru coal de la autorit ile bulgare i pentru anul 1944-1945, Ministerul Educa iei Na ionale din România, îns rcina preotul de la biserica român din Giumaia, s se ocupe de educarea celor 4 elevi români, întrucât nu putea pl ti un înv tor pentru un num r atât de mic de elevi.
Conform decretului guvernului bulgar nr. 127 din 30 mai 1945, cursurile colilor române ti din Bulgaria urmau s fie desfiin ate(63). România va închide coala din Sofia în septembrie 1947, atunci când guvernul bulgar acordase acesteia dreptul de publicitate. Profesorii colii se ofereau s primeasc salariile în leva i nu în franci elve ieni, îns statul român nu va reveni asupra m surii luate, „considerându-se de c tre Guvernul R.P.R. c nu este just sus inerea acestor coli într-o ar prieten ”.(64)
În Grecia, românii în num r de aproximativ 160.000 în 1941, locuiau în 3 grupuri compacte: Meglenia, Veria, Pind i în grupuri r zle e în Tesalia i Olimp, Seres-Cavalla i Salonic. Vasile Stoica ar ta c popula ia româneasc din Grecia era inegal în privin a con tiin ei na ionale: cea din zonele Pind i Veria cu un puternic sentiment românesc, cea din ora e, influen at puternic de mediul grecesc, mai pu in rezistent asimil rii, iar popula ia transhumant „...n-are decât un sentiment de coeziune etnic , de încredere fa de cei de limb româneasc i de b nuial fa de cei de alt limb .”(65)
colile române ti din Grecia au func ionat în perioada interbelic pe baza consensului tacit dintre statul român i cel elen: „...Ele n-au fost nici coli de stat, nici coli între inute de popula ia român respectiv , ambele cazuri prev zute de regimul minoritar al tratatelor de pace, ci de statul român prin îng duin a tacit a statului elen. F r concursul financiar al statului român, colile române ti ar dispare, fiindc popula ia nevoia nu ar putea între ine colile”(66).
cursuri de iarn i de var , dup cum se deplasau comunit ile cu turmele de oi. În astfel de cazuri, cursurile se desf urau în condi ii improprii, în colibe: Feti a, circumscrip ia Salonic, Mavronovo, Mandalovo, Babiani, Drenovo în circumscrip ia Meglenia.(67) Unele localuri de coli române ti au fost confiscate de greci precum cele din Livezi, O ani, Lungu a, Târnareca i Liumni a. Pentru localurile de coli din comunele Liumni a i O ani autorit ile grece ti au oferit 5000 de drahme, dar guvernul român a refuzat i a r spuns: „...guvernul elen ni-i dator nu cu oferte de acest gen ci cu retrocedarea localurilor de coli i biserici ce ne-au apar inut pân în anul 1912.”(68)
În anul colar 1939-1940 au func ionat în Grecia 29 de coli primare cu 60 de înv tori i 950 de elevi i 4 coli secundare cu 54 de profesori i 477 de elevi i anume: un liceu comercial de b ie i i un gimnaziu profesional de fete la Salonic, un liceu de b ie i la Grebena i un gimnaziu la Ianina. Pe lâng colile secundare func iona câte un internat între inut de statul român. Programa analitic era cea oficial din România, la care se ad uga limba greac , istoria i geografia Greciei. România a pl tit pentru acest an colar 3500000 lei pentru salariile înv torilor, 4908000 lei pentru ale profesorilor, iar pentru între inerea internatelor i pentru chiriile localurilor de coli 5387100 lei.(69)
Declan area celui de-al doilea r zboi mondial i ocuparea Greciei mai întâi de trupe italiene i apoi germane, a influen at negativ asupra func ion rii colilor române ti din aceast ar . În anul colar 1940-1941, acestea au fost închise. Ele vor fi redeschise în toamna anului 1941 în condi ii extrem de grele. Într-un raport al îns rcinatului cu afaceri al lega iei României la Atena, Radu Arion, din decembrie 1941, se ar ta c localurile de coli i internate din Ianina i Grebena au fost evacuate de trupele italiene, iar o parte a mobilierului a fost distrus sau luat de trupele grece ti sau italiene. Cl dirile au suferit stric ciuni. Totu i cursurile au putut începe la aceste coli la 24 septembrie 1941, iar la Liceul Comercial i la Gimnaziul de fete din Salonic, la 16 noiembrie 1941. Radu Arion solicita aprovizionarea cu alimente i combustibil a colilor, a personalului didactic i bisericesc român din Grecia, dar i a „...popula iei noastre aromâne înfometate. Adaug c venirea din ar a a1imentelor...ar face aici o impresie extraordinar asupra sufletului i cugetului tuturor aromânilor, învederând înc o dat dorin a rii noastre de a-i ajuta.”(70)
trimise prin Institutul Na ional al Coopera iei i distribuite prin Societatea de Cultur Macedoromân .(71)
Pentru stimularea personalului didactic i administrativ din Grecia a fost adoptat legea 642 din martie 1942, deschizându-se un credit extraordinar de 3000000 lei, prin care acesta era r spl tit cu o îndemniza ie egal cu 50% din salariul bugetar „...pentru îndeplinirea datoriei i asigurarea intereselor culturale române ti din Macedonia, în condi ii foarte grele, pe intervalul de timp de la 1 octombrie 1941 pân la 31 martie 1942.”(72)
Anul colar 1943-1944 a început pentru colile secundare române din Grecia la 3 octombrie 1943 la Liceul Comercial din Salonic, cu 123 de elevi; la 17 octombrie 1943, la coala profesional de fete din Salonic, cu 84 de eleve; la 1 noiembrie 1943, la Liceul teoretic din Grebena, refugiat la Salonic, cu 149 de elevi i la 10 ianuarie 1944 la Gimnaziul din Ianina.(73) În colile primare române din Grecia au urmat în acela i an colar, 1492 de elevi, dar soarta multora dintre aceste coli a fost tragic , asemeni popula iei române din aceast ar . Între 18-24 octombrie 1943 au fost bombardate i arse total 13 comune române ti, iar în aprilie i mai 1944 alte sate române ti. Inspectorul general David Blidariu raporta la 8 iunie 1944: „...e greu de precizat num rul victimelor din popula ia civil româneasc , provocat de ciocnirile dintre rebeli i armata de ocupa ie, de r zbun ri locale, de ac iunile revolu ionarilor sau de represaliile armatelor”.(74)
Cu toate acestea, la sfâr itul lunii mai 1944, când au fost închise cursurile colilor secundare române, 8 absolven i ai Liceului Comercial din Salonic i 10 absolven i ai Liceului din Grebena, refugiat la Salonic, au luat examenul de bacalaureat. Era ultima promo ie care ob inea diplome pe care nu le puteau folosi îns pentru c legisla ia greac nu le echivala.(75)
Din raportul profesorului Caius Jiga din iulie 1945, afl m c în timpul bombardamentelor din august 1944 de la Salonic: „...toate colile române din acest ora i majoritatea locuin elor profesorilor care se aflau în apropierea instala iilor militare, au fost distruse. Ce n-a fost distrus atunci, a fost devastat ulterior de antar i. Averea colilor poate fi considerat ca pierdut ... Se tie c mul i din profesorii localnici de la Salonic i Grebena au fost aresta i de autorit ile grece ti, suferind chiar maltrat ri. Situa ia lor este cu totul nesigur datorit tensiunii dintre cele dou partide. Venirea lor în ar ar fi o salvare.”(76)
1944- 31 martie 1945 i 18505300 pentru perioada 1 aprilie-31 decembrie 1945.(77)
Dup încheierea r zboiului, în februarie 1946, „guvernul grec a dispus închiderea colilor române ti, preluarea imediat a imobilelor, mobilierului i arhivelor, institu iilor colare din Grecia i expulzarea în mas a profesorilor de supu enie român ”(78). Autorit ile poli iene ti au închis în lag r pe to i profesorii g si i la Atena. Astfel, colile române ti i apoi bisericile române ti între inute cu atâta efort de statul român i comunit ile locale, timp de aproape un secol au fost lichidate.
În 1948 toate bisericile române ti au fost închise de guvernul grec. O parte din personal a fost angajat de bisericile grece ti. Pân în anul 1949 personalul a fost pl tit de statul român(79). Preo ii care aveau cet enie român au fost expulza i.
În 1958 statul român a ini iat o ac iune de ajutorare a c lug rilor români athoni i. Astfel, preotul Moisescu a f cut o vizit în Grecia i a predat din partea Bisericii Ortodoxe Române dou vagoane de alimente (grâu i porumb), i obiecte biserice ti. Ulterior, o nou ac iune a Bisericii Ortodoxe din România nu s-a mai putut realiza deoarece preotul Moisescu nu a mai primit viz de intrare în Grecia.
În anul 1961 s-a mai încercat înc o ac iune de ajutorare a c lug rilor de la Muntele Athos dar f r rezultat.
În Iugoslavia, conform recens mântului din anul 1921 ale c rei date definitive au fost publicate în 1932, tr iau 231000 de locuitori cu limba matern român distribui i astfel: în Banatul iugoslav 67896, în districtele Craina, Pojareva , Timoc, Morava 145000, iar în restul Iugoslaviei 18143.(80) Într-un studiu asupra situa iei românilor din Iugoslavia din 31 ianuarie 1941 se ar ta c în jude ele Craina, Morava, Pojareva i Timocul sârbesc, bisericile, m n stirile i colile române ti au fost desfiin ate înc din epoca regatului Serbiei. „În lips de biseric i coal na ional , analfabetismul i sectele religioase s-au r spândit îngrijor tor. Frecventarea colilor din România este interzis , ca i românilor din Banatul iugoslav. Cei care totu i pleac la studii r mân elemente pierdute pentru via a na ional local .”(81)
fi existat o conven ie verbal secret conform c reia, într-un atac îndreptat împotriva Serbiei, România o va ajuta i cum acest lucru nu s-a întâmplat, a c zut conven ia scris în 1913, deci i a ez mintele culturale române ti din Macedonia trebuiau suprimate.(83)
Numeroase au fost memoriile directorului Liceului român de b ie i din Bitolia, Adam Coe, ale revizorului colar Ioan Vuloag , ale directoarei colii normale profesionale de fete din acela i ora , Maria Capsali, în care cereau ajutorul rii mam pentru p strarea dreptului de a instrui copiii în limba român . În ianuarie 1921, într-un memoriu adresat Ministerului Instruc iunii Publice din România, Adam Coe aprecia: „...chestiunea noastr na ional este cu atât mai delicat i mai critic ca în trecut, deoarece tendin ele noastre se ciocnesc cu interesele i cu aspira iile mistuitoare ale statului unde avem menirea a supravie ui.”(84)
În fa a refuzului autorit ilor locale, Adam Coe i Ioan Vuloag au înaintat o nou cerere Ministerului Instruc iunii de la Belgrad. Situa ia personalului didactic român din sudul Iugoslaviei era critic . Datorit intern rii lor în Bulgaria, în timpul r zboiului, pribegiser apoi în România i ob inuser cet enie român i pa aport, iar la întoarcere autorit ile sârbe ti i-au chestionat asupra cauzelor schimb rii cet eniei, f r s se pronun e dac o recunosc sau nu. Adam Coe propunea adoptarea cet eniei sârbe pentru a se putea exercita dreptul electoral i a putea alege reprezentan i ai comunit ilor române, care s le apere interesele. Ministerul Instruc iunii Publice din România hot ra în anul 1921, ca membrii corpului didactic din Peninsula Balcanic s opteze pentru cet enia statelor în care func ionau „...pentru a nu da personalului nostru didactic caracterul unor misionari, str ini de mediul în care sunt chema i a- i îndeplini opera lor cultural ”.(85)
La 14 februarie 1921, Adam Coe ar ta într-un memoriu c dup prezentarea la Inspectoratul colar din Bitolia, cu adresa din ar unde era reprodus pasajul „...guvernul sârbo-croato-sloven declar c nu are de f cut nici o obiec iune la redeschiderea colilor române din Serbia”, au fost chema i la Prefectura ora ului unde li s-a adus la cuno tin ordinul Ministerului Instruc iunii din Belgrad din 27 decembrie 1920, care stabilea: „...ba chiar nici românii supu i ai no tri nu pot deschide coli na ionale, f r aprobarea ministerului”.(86)
formal „...c va da satisfac ie cererilor noastre”.(87) Nici aceast promisiune n-a fost respectat , c ci în 1923 P. Marcu, eful serviciului de resort din Ministerul Instruc iunii Publice ar ta: „Dup ce ministerul a retribuit în decurs de ase ani personalul didactic al acestor coli, cu toate c în tot acest timp el n-a desf urat nici o activitate colar , în toamna anului 1922, s-a hot rât repartizarea întregului personal didactic pe la coli din Grecia i Albania, l sând la fa a locului pe pensionari i câ iva oameni de serviciu care s îngrijeasc de buna între inere a localurilor noastre de
coal , a bisericii i cimitirului românesc din Bitolia”.(88)
Românii din Banatul iugoslav, care locuiau în aproximativ 80 de localit i dintre care 35 aveau majoritate româneasc , s-au bucurat într-o oarecare m sur de un tratament minoritar, care s le asigure o via na ional în cadrul statului vecin. In 1919 în Banatul iugoslav existau 66 de coli primare române ti dintre care 18 coli confesionale cu 43 de înv tori i 48 de coli comunale cu 62 de institutori români.
Sub guvernul condus de Take Ionescu, Gheorghe Derussi, ministrul Afacerilor Externe a stabilit cu guvernul iugoslav formarea unei comisii mixte, întrunit la Belgrad, care s stabileasc regimul colar i bisericesc privind pe sârbii i românii din Banatul împ r it între cele dou ri. Din partea României au fost numi i în aceast comisie dr. Valer Brani te, pre edinte, dr. Atanasie Popovici i Onisifor Ghibu.(89) Convorbirile au fost anevoioase i au continuat pân în martie 1933 când conven ia colar dintre România i Iugoslavia a fost încheiat i ratificat de amândou rile în anul 1935. Ea prevedea c în colile primare minoritare române ti din Banatul iugoslav i în colile primare minoritare sârbo-croate din Banatul românesc, limba de predare va fi româna, respectiv sârbo-croata, din al treilea an se predau ca obiecte de studiu limba sârbo-croat i respectiv limba român , iar istoria i geografia era predat în limba rii în care se aflau colile respective. De asemenea se prevedea ca institutorii s fie de aceea i confesiune i limb ca majoritatea elevilor, iar num rul minim de elevi ai acestor coli s fie de 20. Institutorii necesari acestor coli erau preg ti i în colile normale din Vâr e i Timi oara.
Aspecte din via a religioas a românilor din Peninsula Balcanic
Problemele vie ii religioase ale românilor balcanici au fost legate de ac iunile Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, respectiv de respingerea în repetate rânduri a ac iunilor române ti de c tre aceasta, mai ales la sfâr itul secolului al XIX-lea i în primele decenii ale secolului XX.
Românii au încercat s foloseasc limba român pentru nevoile religioase înc din a doua jum tate a secolului al XIX-lea. Filip Apostolescu scria, la 6 februarie 1873, din Ohrida, Ministrului Cultelor i al Instruc iunii Publice c : ,,se simte nevoia de c r i biserice ti fiindc numai cu ce avem nu se poate face pe deplin serviciul în limba român ”(91).
Pozi ia Patriarhiei era destul de inconsecvent deoarece Patriarhia acordase dreptul bulgarilor de a avea un exarhat propriu i militase pentru grecii din Serbia s aib dreptul la limb na ional în biserica lor de acolo.
Românii au cerut i ei dreptul la episcopat propriu înc din 1880, dar nu vor ob ine acest drept decât mult mai târziu, în 1894 i pentru scurt vreme.
Încercarea românilor de a folosi limba român în biserici se va izbi de fiecare dat de refuzul categoric al clerului grec i al Patriarhiei din Constantinopol. Vor exista, în toat aceast perioad , nenum rate agresiuni la care vor fi supu i românii, mergând pân la refuzul de a li se îngropa mor ii în cimitirele comunale, pân la agresiuni fizice directe sau asasinarea preo ilor români.
Începând cu anul 1892 românii au pornit o ac iune mai ampl pentru recunoa terea drepturilor lor biserice ti. Ei au trimis la Constantinopol o delega ie care s înmâneze sultanului o peti ie prin care s li se acorde dreptul la un episcopat propriu. Num rul isc liturilor puse pe peti ia deputa ilor români din Albania, Epir i Macedonia care vor veni la Constantinopol pentru a cere numirea unui episcop român în Macedonia trecea de 5000. În aptezeci de comune române ti, consiliile comunale i primarii au pus pecetea prim riei în josul peti iilor. Consiliile comunale i prim riile reprezentau oficial, în fa a autorit ilor turce ti, toat popula ia acestor comune(92). Delega ia era format printre al ii din Haralambie Balamaci, Dimitrie Atanasescu i Apostol M rg rit, iar peti ia înaintat sultanului era un document programatic deosebit, sintetizând dolean ele aromânilor în problema religioas :
Padi ah. Cu toate acestea, ca s fie cru at de nedrept ile a c ror victim este, din partea Patriarhiei i a mitropoli ilor greci, poporul valah, întocmai ca i celelalte popoare din vastul imperiu al M.V. ar fi fericit s aib un ef religios, valah de origine, pe care s îl aleag i s -l desemneze dânsul, care s se bucure de toat încrederea guvernului otoman s fie supus fidel al M.V. Imperiale”(93) i care ,,s poarte numele de Mitropolit Primat i a c rui misiune s fie de a supraveghea i a conduce spiritual poporul aromânesc pe calea îndeplinirii datoriilor sacre fa de Dumnezeu i Suveran”.
În 1893, Poarta a încercat s intervin în conflictul dintre Patriarhie i credincio ii români, invitându-i pe ace tia s mearg la patriarhie i s se în eleag în problema episcopului român. În urma acestei interven ii, românii au adresat marelui vizir o peti ie, iar când au fost primi i, în ziua de 9 iulie 1893, a luat cuvântul Take M rg rit, ar tând c au cerut de nenum rate ori dreptul la limba român în biseric i tot de atâtea ori Patriarhia i-a refuzat, ceea ce contravine Tratatului de la Berlin, care proclamase libertatea de con tiin , prin urmare ,,interdic ia Patriarhiei nu este nici dreapt i nici legal ”(94).
În cele din urm , românii au ob inut dreptul de a avea un ef spiritual propriu. Cu foarte mare greutate a fost g sit un prelat în Peninsula Balcanic c ruia s -i fie încredin at aceast func ie. Guvernul român ar fi dorit trimiterea unui episcop din ar , care ar fi devenit supus otoman, dar aceast propunere nu s-a realizat(95). Printre candida ii propu i din ar s-au num rat: preotul Simion Popescu, arhiereul Meletie, arhiereul Dosoftei.
La propunerea lui Apostol M rg rit, înc din 1893 a fost luat în considerare candidatura lui Antim, atunci mitropolit al Ohridei i Prespei. De origine albanezo-român , Antim absolvise opt clase de seminar, fusese investit ca preot i arhiereu de c tre Patriarhia de la Constantinopol, având i cuvenitul berat al Înaltei Por i. În acea vreme el locuia la Cru ova, a ezare majoritar româneasc într-o zon cu un num r însemnat de români, ceea ce ar fi putut u or duce la realizarea dorin elor române ti care urm reau aspecte religioase i politice(96).
În cele din urm , Antim a fost ales în func ia de Mitropolit, a oficiat slujba conform celor prev zute canonic în leg tur cu rangul s u. Patriarhia în 1896 nu voia s -l recunoasc pe Antim i instiga popula ia împotriva lui(97), lipsindu-l i de Mitropolia Ohridei(98).
Din p cate îns , acesta pân la urm nu s-a dovedit la în l imea r spunderii pe care i-o asumase. În 1899 s-a reîntors sub jurisdic ia constantinopolitan , abandonându-i pe români(100).
Dup abandonul lui Antim, românii se v d iar i f r un ef religios propriu. Cu toate acestea, urm rind ob inerea recunoa terii individualit ii lor religioase î i vor continua lupta pe lâng autorit ile otomane.
În 1900, la 6/19 septembrie, Al. P deanu, consulul de la Salonic, trimitea o scurt dare de seam asupra st rii actuale a chestiunii culturale i solicita ,,S se instituie o direc ie general serioas , energic i cu un program bine stabilit; s se sporeasc cât se poate de mult, chiar prin sacrificii, num rul preo ilor… ei sunt cei mai nimeri i agen i; ar fi bine pentru Bitolia s se cumpere un imobil sau dou pentru coli i pentru a cl di în ele un paraclis”.(101)
Dup anul 1900 lucrurile au continuat la fel, cu persecu ii, icane i ostilit i din partea Patriarhiei i a arhiereilor greci(102).
Toate demersurile Guvernului român pe lâng Patriarhie i pe lâng sultan în leg tur cu problema Episcopatului românilor balcanici au e uat dup 1894.
În 1903, aproape întregul an, A. E. Lahovari, ministrul României la Constantinopol a dus tratative pentru înfiin area Episcopatului dar f r nici un rezultat, de i Patriarhia recunoscuse într-un document oficial prezen a româneasc în Balcani afirmând c ,,Macedonia nu este slav , este mai curând o provincie elino-turco-vlah ”(103).
În ianuarie 1905 s-a deschis la Bitolia paraclisul românesc, oficiindu-se în noaptea de 3 ianuarie 1905, pe la orele 1:30, o slujb pân la 4 diminea a, slujba fiind oficiat de un preot din Grebena(104).
Fa de deschiderea acestui Paraclis, mitropolitul Ioachim i-a manifestat dezaprobarea, inând o cuvântare virulent în biserica greac .
În anul 1904 se puneau temeliile unei comunit i române ti la Salonic unde tr iau aproximativ 9000-10000 de români(105). Serviciul religios a fost oficiat de preotul român Theodor. Ulterior, cu sprijinul statului român s-au mai format comunit i în alte opt ora e: Cori a, Târnova, Veria, Vele , Usküb, Cumanova, Coceani, Monastir, Perlepe(106).
În acela i an, într-un raport al lui Laz r Duma, Inspectorul colilor i bisericilor române ti din Turcia se men iona c existau ,,31 de comunit i constituite în regul i func ionând în deplin armonie”(107). Dar tot în acest an, ac iunile Patriarhiei au fost foarte puternice.
În acest context sultanul a emis Iradeaua imperial , men ionat deja, din 9/22 mai 1905 care asigura i folosirea limbii române în biseric .
Patriarhul Ioachim a protestat pe lâng marele vizir contra noului statut acordat românilor, iar în edin a Sfântului Sinod din 12 octombrie 1905 a propus s fie anatemiza i to i preo ii i credincio ii ,,care îndr znesc s se roage lui Dumnezeu în limba matern ”(109).
Pozi ia Patriarhiei a dus la ruperea rela iilor diplomatice i comerciale cu România(110).
Victoria revolu iei Junilor Turci din 1908 i primii ani ce au urmat acesteia p rea a deschide perspective i pentru rezolvarea problemei religioase a românilor din Balcani(111). Reîncepeau astfel, sub cele mai diverse forme ac iunile pentru organizarea unui Episcopat românesc, cu un regim legal recunoscut i garantat(112).
Problema bisericeasc s-a dezb tut în cadrul Congreselor române ti din 1909 i 1910 (113). De asemenea problema a stat în aten ia aromânilor afla i în Regat i care activau în cadrul Societ ii de Cultur Macedoromân , precum i în aceea a presei române ti.
În Balcani s-a decis s se depun la Patriarhie un Memoriu în favoarea solu ion rii problemelor aromânilor.
Delega ii români (printre care: N. Bendu din Cru ova, D. Cicma din Turia, Gake Papa din Abela, D. Dadralescu din Veria, Iancu Nicola Ghi din Giumaia de Sus, Hristu Iambu din Salonic, Tasula Zega din Caterina, D. V. Ceanescu din Nevesca, I. Rizescu din B iasa, N. Batzaria - senator, F. Mi a - deputat, N. Papahagi, director al Internatului Universitar din Constantinopol, tefan Ciumeti, inginer din Monastir)(114) au fost primi i de valiul Re id Pa a care le-a promis tot sprijinul.
Un an mai târziu, pe 16/29 martie 1911, N. Batzaria l-a vizitat pe P. S. Patriarhul Ecumenic i i-a înmânat o not în limba greac (115). În aceasta se cerea în numele aromânilor, printre altele:
Patriarhul Ioachim al III-lea a primit nota i a promis c o va supune dezbaterii în Sfântul Sinod i în Consiliul Mixt. Dar Sinodul a amânat luarea unei decizii, amânare care s-a dovedit a fi sine die.
Presa, a adoptat o atitudine negativ i agresiv vis-à-vis de aceste cereri ale românilor(116).
Datorit acestei pozi ii, cu tot sprijinul din partea guvernului turc, ac iunea peti ionar a românilor s-a soldat în final cu un e ec.
În 1911 în cadrul societ ii române ti i-a f cut tot mai mult loc ideea ca românii credincio i s - i organizeze, prin ini iativ proprie, chiar printr-o ruptur cu Patriarhia, o biseric distinct , româneasc , cu o ierarhie corespunz toare. Societatea de Cultur Macedoromân trimetea în iulie 1911 o adres c tre toate comunit ile române ti din Peninsula Balcanic pentru a se întruni i a dezbate problema religioas (117).
Comunit ile au cerut în unanimitate: ,,Episcop independent! Biseric Na ional ! Desp r irea de Patriarhia Ecumenic !”(118).
Dac în cazul celorlal i ortodoc i din Balcani cedase (cazul bulgarilor i al sârbilor), în ceea ce prive te pe români, Patriarhia a r mas intransigent .
Politica ,,faptului împlinit”, crearea unui episcopat propriu chiar cu pre ul unei rupturi a rela iilor cu Patriarhia Ecumenic nu s-a putut pune în aplicare, de i ideea episcopatului nu a fost abandonat nici în anii urm tori, respectiv în timpul r zboaielor balcanice.
Problema religioas a românilor balcanici a figurat în documentele Conferin ei de la Londra i a Congresului de Pace de la Bucure ti (august 1913) dar ulterior actelor prin care i Serbia i Bulgaria i Grecia erau de acord i recuno teau drepturile românilor balcanici de a avea coli i biserici în limba matern nu li s-a mai dat nici o aten ie. La rândul lor, statele balcanice au c utat mereu pretexte de a se sustrage interven iilor amicale ale statului român i de a pune piedici bunului mers al cauzei aromânilor.
Dup izbucnirea primului r zboi mondial, întreaga Macedonie fiind teatrul luptelor i r scolirilor r zboiului, criza chestiunii române ti din Meglenia a fost închis de c tre autorit ile grece ti. Regiunea, c zând în zona de frontier dintre Serbia i Bulgaria, popula ia româneasc - se spunea - ar fi alimentat tulbur rile din aceste p r i. Multe din colile i bisericile noastre din Grecia au r mas închise din cauza dificult ilor de ordin economic, refacerea lor necesitând sume mari, altele s-au închis din cauza descre terii popula iei aromâne din unele regiuni, în urma curentului de emigrare în România, curent determinat de condi iile economice care ap sau asupra vie ii românilor din Grecia(119).
În Albania din cele 10 biserici române ti câte existau în anul 1912 mai func ionau numai 6 în anul 1941. În anul 1922 statul român aloca suma de 50000 de lei pentru repararea bisericii din Elbasan, ruinat în urma cutremurului din 1920 i 50000 de lei pentru construirea bisericii române din Corcea. De asemenea 26000 de lei erau aloca i pentru procurarea a 3 costume de haine preo e ti destinate preo ilor bisericilor române din Corcea, Elbasan i Grabova.(120)
În anul 1925 în bisericile române ti din Albania oficiau urm torii preo i: Cotta Balamace (Corcea), N. Popescu (Pleasa), H. Dumitrescu ( ipsca), P. Gugea (Nicea), C. Constantin (Grabova), N. Pecina i Ion Toda (Elbasan).(121) În memoriul din 8 iulie 1926 al Ministerului Afacerilor Str ine se ar ta c în bisericile române ti din Albania se f cea slujb în limba român numai în cele din Elbasan i Corcea i se ob inuse un post de diacon la Tirana. În celelalte , slujba se f cea alternativ în limbile român , albanez i greac . Ministrul Simion Mândrescu constata c în Tirana i Durazzo, în anul 1925, de i majoritatea ortodoc ilor erau români, exceptând personalul lega iei Greciei, serviciul divin se f cea în limba greac i o mic parte în limba albanez , preo ii i cânt re ii fiind absolven i ai colilor grece ti. Simion Mândrescu propunea într-un memoriu numirea unui episcop român pentru Albania, dar a reu it numai inaugurarea bisericii române ti din Corcea, în 1925.(122)
În anul 1942 func ionau ca preo i români în Albania: Gh. Puia (Pleasa), Gh. Anastas (Nicea), D. Cocone (Lunca), V. Ni cu (Grabova), V. Popa ( ipsca), Al. Bebi (Elbasan).(123)
În privin a organiz rii biserice ti în Bulgaria, înainte de primul r zboi mondial, acolo unde existau comunit i române ti, serviciul divin era celebrat în limba român , de preo i români; ulterior parohiile române ti au fost înglobate în cele bulg re ti. Preo ii români au fost îndep rta i, iar cei care au r mas au fost sili i s celebreze serviciul religios în limba bulgar , folosind c r i biserice ti bulg re ti. S-a ajuns ca în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, s se oficieze în limba român doar la Sofia, Bregova i Giumaia.
În Grecia, biserica româneasc era subordonat ierarhic bisericii ortodoxe grece ti, preo ii trebuind s fie cet eni greci. Politica de obstruc ionare a preo ilor care slujeau în bisericile comunit ilor române, în limba român , a continuat i dup primul r zboi mondial. L ca urile de cult române ti, construite de comunit ile locale, de multe ori cu sprijinul financiar al statului român, fie au fost distruse în timpul r zboiului, fie au fost preluate de autorit ile grece ti.
servea doar de paraclis. La Lungu a, unde între anii 1913-1916 se serveau de biseric , alternativ, grecii i românii, biserica a fost preluat de greci, iar la Cupa mitropolitul grec a interzis intrarea în biseric a preotului român „…fiindc a avut îndr zneala s cânte în ziua Învierii Evanghelia în române te”(124). La Liumni a biserica a fost distrus în timpul r zboiului, iar în mun ii Pind în comunele române ti au fost instala i preo i greci: „Bisericile au fost luate de greci, în unele sluje te preotul grec iar altele au fost închise(125).
Cu toate acestea, în perioada interbelic au continuat s func ioneze în Grecia 11 biserici române ti, iar statul român a continuat s pl teasc indemniza iile personalului clerical.
În Iugoslavia, în domeniul bisericesc a fost dus aceea i politic ca i în domeniul colar. În anul 1919 autorit ile sârbe ti au permis redeschiderea bisericilor române din Bitolia, Cru ova, Gope i i Molovi te, dar motivându-se lipsa preo ilor, s-a deschis în fapt numai biserica din Bitolia, la 8 noiembrie 1919.(126) Într-o peti ie adresat ambasadei României la Belgrad, preotul Teodor Constantin de la aceast biseric ar ta c în ziua de 16 ianuarie 1921 a fost invitat la Protoerie, unde i s-a cerut s predea cheile i tot ce apar inea acestei biserici, pe motiv c „...legea nu îng duie supu ilor str ini ca s func ioneze servind interesele supu ilor sârbi”. Preotul a refuzat, sub pretext c biserica apar ine statului român.(127)
În noiembrie 1938, autorit ile ecleziastice din Bitolia reiau ofensiva împotriva bisericii române din acest ora . Preotul Gh. Cosmescu a fost somat s predea cheile bisericii. Cum acesta s-a îmboln vit, biserica a fost închis , iar cheile au fost p strate la consulat. Preotul Cosmescu a cerut autorit ilor locale s se adreseze consulatului, deoarece biserica era proprietatea statului român.(128) La 30 decembrie 1938, consulul Simion Berberi anun a consulatului României din Skoplje decesul i înmormântarea protoiereului Teodor Constantin. Încerc rile statului român de a p stra cel pu in biserica i cimitirul român din Bitolia au e uat. Biserica român din Bitolia a fost declarat biseric sârb la 12 noiembrie 1939, când s-a oficiat prima slujb în limba sârb . Cimitirul a fost i el luat, iar preotului Cosmescu i s-a interzis s slujeasc în paraclis începând cu ziua de 4 noiembrie.
smuls din prima zi i în curând pietrele de pe morminte, pe care stau s pate în române te suferin ele îndurate de atâ ia martiri ai cauzei noastre vor fi i ele sf râmate sau terse de d l ile sârbe ti”.(129)
Pentru reglementarea vie ii religioase a românilor din Banatul iugoslav i a sârbilor din Banatul românesc a fost format o comisie mixt , s-au purtat tratative timp de 12 ani i abia la 2 iulie 1934 a fost semnat la Belgrad Conven ia relativ la regimul bisericilor ortodoxe române i sârbe din aceast zon . Parlamentul României a ratificat conven ia în iunie 1935. Iugoslavia îns nu a ratificat-o. Au func ionat îns în Banatul sârbesc 53 de parohii ortodoxe române, 45 sufragane Episcopiei Caransebe ului i 8 Episcopiei Aradului, pentru 67896 de români, pentru care statul român pl tea anual 2976000 lei.(130)
Referin e bibliografice
(1) Victor Papacostea, Civiliza ia româneasc i civiliza ia balcanic , Bucure ti, 1983, p. 17.
(2) Marin Popescu Spineni, Românii din Balcani, Bucure ti, 1941, p. 80.
(3) Cristea Sandu-Timoc, Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane). Timi oara, 1994, p. 24. Referitor la numele sub care sunt cunoscu i românii din Peninsula Balcanic , Mihai Eminescu considera c : ,,Expresia de greco-români este atât de improprie ca i afirmarea c iedul este fiul zimbrului. Nu exist greco-român precum nu exist greco-spaniol sau greco-englez. Românii din triunghiul tracic sunt tot atât de români i tot a a de pu in greci ca cei din Maramure de exemplu. Ori e cineva grec, ori e român; una din dou : amândou deodat nu poate fi nimeni” - M. Eminescu, Românii din afara grani elor rii i unitatea spiritual na ional , Bucure ti, 1998, p. 104-105.
(4) Nicolae Iorga, Istoria românilor din Peninsula Balcanic , Bucure ti, 1913, p. 3; România. Documente str ine despre români, ed. a 2-a, Bucure ti, 1992, passim; Românii de la Sud de Dun re. Documente. Bucure ti, 1998, p. 111-112 i urm. (5) Relat rile c l torilor str ini în Peninsula Balcanic au fost sintetizate de Valeriu
Papahagi în lucrarea Românii din Peninsula Balcanic dup c l torii apuseni din secolul al XIX-lea (publicat la Ro iorii de Vede în 1939). Autorul a reprodus, în ordine cronologic impresiile c l torilor apuseni care au scris despre români, atât ,,cei care i-au apreciat i l udat cât i cei care au avut cuvinte de ocar ” la adresa românilor dun reni.
(6) Cristea Sandu-Timoc, op. cit., p. 9 i p. 30. (7) Ibidem, p. 5.
