The State-Church Relationship in Post-Communist Romania

„Revista Română de Sociologie”, serie nou , anul XXIII, nr. 1–2, p. 141–146, Bucureşti, 2012

RELA IA STAT-BISERIC ÎN ROMÂNIA POSTCOMUNIST

ANCA GORGAN∗

ABSTRACT

THE STATE-CHURCH RELATIONSHIP IN POST-COMMUNIST ROMANIA

Starting from the Romanian edition of Lavinia Stan and Lucian Turcescu’s work Religion and Politics in Post-Communist Romania, we argue in favour of the necessity to study the relationship between the State and the Romanian Orthodox Church using an approach which takes into account the details and the possible existent perspectives, bringing a plus of objectivity, which is so needed in a field perceived as a sensible one. The arguments put forward will be justified by the historical tradition of the State-Church relationship in the Byzantine Empire, but also in Romania, as well as by the predominantly Orthodox structure of our country.

Keywords: the Romanian Orthodox Church, Communism, nationalism, European integration.

Rela ia biseric -stat în România a fost şi va fi, probabil, tema multor apari ii editoriale din multiple domenii: sociologie, teologie, ştiin e politice, istorie. În acest cadru, deja bine conturat în perioada recent , la editura Curtea Veche s-a tradus în 2010, sub titlul Religie şi politică în România postcomunistă, lucrarea Laviniei Stan şi a lui Lucian Turcescu ap rut în 2007, în limba englez , la Oxford University Press.

Realitatea social circumscris acestei teme se încearc a fi descifrat prin prisma câtorva întreb ri-cheie: În ce măsură Biserica Ortodoxă Română este un colaborator obedient al statului, indiferent de fundamentul lui ideologic, şi dacă poate fi culpabilizată pentru acest fapt? Care este imaginea pe care BOR îşi doreşte a o construi în mentalul colectiv şi care sunt strategiile principale utilizate în această direcţie? În ce măsură răspunsurile pe care le dă sunt adecvate provocărilor modernităţii? Temele abordate sunt cele care au fost aduse şi în centrul de interes al opiniei publice româneşti: educa ia religioas desf şurat în cadrul sistemului de înv amânt public românesc, rela ia BOR cu celelalte culte (în special cu Biserica Greco-Catolic ), implicarea activ a clericilor în actul politic,

legifer rile din domeniul sexualit ii (prostitu ia şi homosexualitatea), rela ia cu organismele europene. Perspectiva asupra lor este una longitudinal , abordarea fiind de tip descriptiv şi cronologic, sim indu-se uneori nevoia unei viziuni sintetice asupra temelor. Datele necesare dezvolt rii lor au fost preluate din variate surse bibliografice1_{, din interviuri cu diverse personalit i ale vie ii publice româneşti,} care îns consider m c nu reprezint cu obiectivitate multiplicitatea unghiurilor de vedere, inerent , într-un domeniu perceput ca fiind unul sensibil.

Aşa cum intuim înc din titlu, subiectul principal al demersului ştiin ific este biserica, accentul fiind pus pe ac iunile acesteia în raport cu statul. Altfel spus, un num r covârşitor de pagini descriu reac iile bisericii, neinsistându-se asupra rela iei ei propriu-zise cu statul. Astfel, o rela ie care în mod firesc este una biunivoc , este transformat într-una unidirec ional . Rela ia dintre cei doi poli, personaje ale unei piese de teatru imaginar, nu este prezentat ca fiind una sinuoas , urm torul pas în desf şurarea dramaturgic putând fi lesne anticipat tocmai datorit unei grile precise de prezentare a ac iunilor şi de caracterizare a lor, urm rit constant.

Cine este Biserica Ortodoxă Română? Un actor social ce-şi urm reşte cu obstinen un scop nedefinit, neidentificat nici de autori, pe care îl presupunem a consta în p strarea privilegiilor pe care şi le-a însuşit în mod fraudulos de-a lungul prezen ei în spa iul social românesc: încrederea mare a românilor în BOR (în mod constant, 85% dintre români au încredere în ea), men inerea în conştiin a colectiv ca un factor fundamental de p strare a identit ii na ionale, pozi ia central între cultele recunoscute în România şi beneficiile financiare ce deriv de aici, eliminarea de pe pia a educa iei religioase a celorlalte culte, men inerea în patrimoniul propriu a propriet ilor Bisericii Greco-Catolice. BOR a fost capabil de mari compromisuri în perioada comunist şi de şantaje diplomatice în ultimile dou decenii. Autorii schi eaz portretul unei Biserici avide de putere, care-şi inoculeaz tentaculele în interiorul aparatului de stat (vezi favoritismul de care s-a bucurat BOR, explicat prin faptul c to i secretarii de stat ai Departamentului de Stat pentru Culte au fost ortodocşi). Cine este statul? Un partener care cu greu face fa ac iunilor ofensive ale Bisericii, dar care, în mod surprinz tor, reuşeşte s şi-o subordoneze în momentele alegerilor politice. Explica ia este aceea a întâlnirii lor într-o miz comun : jucarea c r ii na ionalismului şi ob inerea de beneficii pentru ambele p r i.

Întrebarea care persist în urma unei lecturi atente este dac aceste reprezent ri sunt cele mai apropiate de o realitate pe care, ca oameni de ştiin , nu putem avea preten ia de a o epuiza în totalitate. M voi opri doar asupra a patru

1 _{De remarcat, în volumul supus discu iei, citarea cu preponderen a autorilor str ini care au}

dintre chestiunile care mi-au re inut aten ia de-a lungul lecturii: rela ia BOR cu regimul comunist, BOR şi na ionalismul, rela ia cu celelalte culte şi integrarea în structurile europene. Am încercat a le descifra prin prisma interoga iilor implicite ale textului, precizate mai sus.

Concluzia analizei rela iei BOR cu statul comunist este c prima poate fi culpabilizat pentru fatalismul şi colabora ionalismul de care a dat dovad . Perspectiva de la care se pleac în elaborarea unei asemenea concluzii este una greşit , în opinia noastr . Ea are ca fundament în elegerea Bisericii ca o structur frac ionat pe dou paliere care nu par a comunica între ele: palierul clerical (pe care l-am putea asimila, sub oarecare rezerve, unui nivel organiza ional al Bisericii) şi palierul laicatului. Firul roşu al discursului este referirea permanent la ac iunile de la nivelul clerical (cu prec dere ierarhia bisericeasc , dar şi aceasta într-un mod individualizat) şi translatarea evalu rii acestora la nivelul întregii Biserici. Astfel, Biserica, în integralitatea ei, este culpabilizat din cauza unor reac ii individuale la nivelul ierarhiei superioare.

Autorii uit c Biserica s-a aflat în stare de jertf şi opunere vizibil fa de regimul comunist, în primul rând la nivel individual (m rturiile în acest sens sunt miile de creştini din închisorile comuniste), apoi la nivel organiza ional. Cu alte cuvinte, nu a existat o suprapunere între discursul public al bisericii (repet, în eleas în integralitatea ei) şi realitatea structural a sistemului numit Biseric , iar autorii tocmai acest lucru sugereaz . Iar în ceea ce priveşte culpabilizarea ierarhiei bisericeşti, este necesar o perspectiv nuan at , mai apropiat de tradi ia istoric a acestei rela ii, fundamentat pe dou principii care guvernau lumea Imperiului Bizantin: principiul ordinii şi iconomiei2_{. Ne intereseaz aici doar ultimul, ce se} refer la identificarea şi aplicarea solu iei celei mai bune care permite distan area cea mai mic de un ideal ce trebuie atins într-o lume considerat a fi imperfect . Prin urmare, colabora ionismul de care a dat BOR dovad în perioada comunist poate fi în eles în acelaşi timp ca o ac iune caracterizat de o ra ionalitate instrumental , în termeni weberieni. Cu alte cuvinte, înseamn supravie uirea prin renun area la aspecte considerate mai pu in importante privind prin prisma momentului istoric la care ne aflam, sau care erau imposibil de ap rat în favoarea celor considerate vitale pentru BOR3_.

În acest moment este important tipul de indicatori folosi i pentru a evalua eficacitatea unui proces. Dac folosim indicatori tip output, putem afirma c , dup finalizarea perioadei comuniste, BOR este una dintre cele mai vii biserici din spa iul ortodox, cu numeroase l caşuri de cult şi cu o via monahal bine organizat , cu o practic şi credin religioas printre cele mai intense din Europa (în acest punct nu discut m adecvarea la tipul ideal de creştinism, ci pur şi simplu

2 _{Hélène Ahrweiler, Ideologia politicǎ a Imperiului Bizantin, 2002, Bucureşti, Editura Corint,}

p. 122.

3 _{G. Enache, A.N. Petcu, Patriarhul Iustinian şi Biserica Ortodoxă Română în anii 1948−1964,}

num rul aderen ilor, al credincioşilor, comparativ cu aspecte similare înregistrate la nivel european). În aceeaşi ordine de idei, printr-o aceeaşi îngustime a perspectivelor, se creioneaz portretele patriarhilor BOR în aceast perioad , eticheta i în mod neadecvat ca fiind „patriarhi roşii”. Sunt minimalizate în mod voit marile gesturi ale fiec ruia: patriarhul Iustianian este cel care a redus efectele prigoanei comuniste asupra m n stirilor, astfel încât situa ia lor a fost mai pu in dezastruoas decât în Rusia; patriarhul Iustin este cel care a ini iat colec ia „P rin i şi scriitori bisericeşti”, un act cultural în primul rând, de o însemn tate deosebit nu doar pentru Biseric ; patriarhul Teoctist este cel care a binecuvântat în 1999 vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, fapt cu implica ii geopolitice pentru tot spa iul sud-est european, dar şi pentru cel ortodox, în integralitatea lui.

Urm toarea chestiune ce se impune a fi nuan at este cea a rela iei stat-biseric , considerat prin prisma na ionalismului. În viziunea Laviniei Stan şi a lui Lucian Turcescu, BOR preia discursul na ionalist al statului, iar acesta devine arma imbatabil a BOR, cu care aceasta îşi men ine suprema ia în mentalul colectiv. Motivul pentru care românii consimt s participe la jocul de-a na ionalismul (sentimentul nesiguran ei grani elor teritoriale româneşti) este îns discutabil; aşa cum discutabil este imaginea bisericii ca partener supus şi tributar politicii na ionaliste a statului. Nu putem s nu-i amintim aici pe mitropolitul Varlaam şi domnitorul Vasile Lupu, ca reprezentanti ai religiei şi puterii, a c ror Cazanie din 1643 d m sura conlucr rii tradi ionale dintre cele dou sfere ale vie ii sociale, pe linia na ionalismului românesc. Cartea se deschidea cu un „Cuvânt împreun c tr toat semen iia româneasc ” adresat de Vasile Lupu la „toat semen iia româneasc pretutindenea ce s afl pravoslavnici într-aceast limb ”4_{, iar} Mitropolitul Varlaam enumera, printre motivele care au stat la baza acestei tip riri, faptul c „limba româneasc n-are carte pre limba sa”.

Se poate desprinde ideea de unitate a identit ii na ionale şi identit ii religioase, de conştientizare a ei cu dou secole înainte de momentul luat în considerare de cei doi autori, ca fiind cel al subordon rii bisericii fa de stat (prin preluarea discursului na ionalist al acestuia). Cazul Mitropoliei Basarabiei (reactivat în 1992 de c tre BOR) nu înseamn în acest context decât o nou reafirmare a leg turii identitate na ional /identitate religioas şi nu reprezint , aşa cum sugereaz autorii c r ii, un indicator al exacerb rii discursului na ionalist al BOR în perioada postcomunist . Dincolo de realitatea dreptului canonic şi a dreptului istoric, ac iunea BOR trebuie privit în contextul mai larg a ceea ce înseamn „geopolitica Ortodoxiei”, sintagm propus de Fr. Thual. Pentru acesta, Ortodoxia este „unul dintre operatorii principali ai construc iei na ionale”, specificitatea ei constând „în starea de fuziune simbiotic între elementul na ional şi cel religios”5_.

4 _{Mircea P curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 1992, Bucureşti, Editura IBMBOR, p. 56.} 5 _{Francois Thual, Geopolitique de l’Orthodoxie, 1994, p. 125, Dunod, Paris, apud D. Dungaciu,}

În ceea ce priveşte rela ia BOR cu celelalte culte, ea este descris ca fiind asem n toare imaginii unui elefant într-un magazin de por elanuri. BOR este cea care distruge orice alt ini iativ de manifestare religioas , chiar şi „furând, printre altele”, dreptul la educa ie religioas al non-ortodocşilor, prin acapararea sistemului public de înv mânt. O dovad a corectitudinii ce s-a dorit a caracteriza rela ia cu celelalte culte st şi solicitarea de c tre Sf. Sinod, în cadrul şedin ei din 6−8 iulie, a remuner rii profesorilor de religie de c tre stat, inclusiv în cazul claselor cu mai pu in de 10 copii de aceeaşi confesiune6_{. Urm rirea interesului} propriu ar fi avut consecin e asupra desf şur rii orelor de religie de c tre celelalte culte, slab şi rar reprezentate în interiorul unei clase de elevi atât de nedrept ite, în viziunea autorilor.

Rela ia cea mai tensionat a avut-o şi o are BOR cu Biserica Român Unit (Greco-Catolic ), care îi contest suprema ia pe toate planurile: teologic (datorit unirii cu Roma, cu p strarea ritualului ortodox), istoric (în virtutea creştin rii poporului român pe filier latin ), na ional (datorit faptului c majoritatea membrilor Şcolii Ardelene, cei care au contribuit în mod esen ial la naşterea conştiin ei na ionale, erau de confesiune greco-catolic ). Discursul greco-catolic a f cut recurs la importan a cultural şi na ional a Bisericii Greco-Catolice şi la restitu iile patrimoniale. Aceste ultime chestiuni ridic problema reprezentativit ii BOR la nivelul societ ii româneşti, ce nu este problematizat pe nicio direc ie de manifestare concret a ei. Indiferent de orice valorizare pozitiv sau negativ , un fapt incontestabil este apartenen a la BOR a 85% dintre români, ea devenind purt toarea de cuvânt a acestora.

BOR este perceput de autorii c r ii ca fiind principalul factor oponent al integr rii europene, fiind asociat din punct de vedere axiologic-evaluativ cu tradi ionalismul de tip retrograd şi etichetat ca „eurosceptic ”. Îns aceast concluzie este tras doar pe baza afirma iilor ziaristului Cornel Nistorescu şi pe baza unei lu ri de pozi ie a Arhiepiscopului Anania al Clujului, în 2003. Şi pe aceast dimensiune se impune relevarea nuan rilor prezente în discursul ierarhilor Bisericii, dar şi al teologilor ortodocşi. O abordare de tip procesual a acestuia, ce pune în eviden o dinamic reflexiv intern de adecvare permanent a lui la condi iile contextuale, ar fi fost mult mai potrivit . Se poate vorbi de o atitudine mai prudent a Bisericii în primii ani, care se finalizeaz cu o adoptare mai degrab entuziast a proiectului de integrare european , preocuparea constant fiind aceea de a pune în echilibru nivelul tehnologic al civiliza iei occidentale cu cel al spiritualit ii ortodoxe7_{. Ierarhii şi teologii ortodocşi au angajat Biserica atât pe}

6 _{BOR CXI, 1−3 (ianuarie−martie), 1993, p. 132−134.}

7 _{Iuliana Conovici, Ortodoxia în România postcomunistă, 2009, Cluj-Napoca, Editura Eikon,}

dimensiunea politic a integr rii europene (vezi demersurile pentru crearea unei reprezentan e proprii pe lâng institu iile europene, semnarea în 2003 a Declaraţiei Cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană, exprimarea unui punct de vedere propriu în perioada redact rii proiectului Constitu iei europene), cât şi pe cea cultural (prin deschiderea ecumenic de care a dat dovad înc de la înscrierea ei in Consiliul Mondial al Bisericilor).