Alain Robbe-Grillet
Un roman sentimental
Colecþia
Desenul din covor
ALAIN ROBBE-GRILLET, scriitor ºi cineast francez, se naºte la 18 august 1922, la Brest, Finistère. Este considerat
„papã al Noului Roman francez“, miºcare literarã pe care o teo- retizeazã în 1963 (Pour un nouveau roman). Se face cunoscut cu romanul Les Gommes(1953). E apreciat în epocã de impor- tanþi critici ai literaturii franceze, printre care Roland Barthes ºi Maurice Blanchot. Treptat, romanele sale trec spre erotism ºi spre „autobiografia fantasmaticã“: La Jalousie(1957), Dans le labyrinthe [În labirint] (1959), Projet pour une révolution à New-York(1970), La Reprise[Reluarea] (2001).
κi începe cariera de cineast cu scenariul filmului L’Année dernière à Marienbad (1961), realizat de Alain Resnais. Printre filmele realizate de el, se numãrã: L’Immortelle(1963), La Belle Captive (1983), C’est Gradiva qui vous appelle(2007) etc.
Din 1972 pânã în 1997, Alain Robbe-Grillet predã în Statele Unite, la Universitatea din New-York ºi la Washington University din Saint Louis (Missouri), ºi, între 1980 ºi 1988, conduce Centrul de sociologie a literaturiila Universitatea din Bruxelles.
Este ales membru al Academiei Franceze, la 25 martie 2004, succedându-i lui Maurice Rheims, dar nu a rostit discursul de primire, refuzând sã participe la activitãþile Academiei.
Alain Robbe-Grillet moare la 18 februarie 2008, în urma unei crize cardiace, la Caen, în Calvados.
Alain Robbe-Grillet
Un roman sentimental
Traducere din limba francezã de Dumitru Þepeneag Postfaþã de Bogdan Ghiu
Redactor: Raluca Dincã
Tehnoredactor: Denisa Becheru Design copertã: High Contrast Foto copertã: © Gabriel Ghercã DTP copertã: Alina Adãscãliþei
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României ROBBE-GRILLET, ALAIN
Un roman sentimental/ Alain Robbe-Grillet;
trad.: Dumitru Þepeneag; postf.: Bogdan Ghiu. – Bucureºti:
Art, 2008
ISBN 978–973–124–198–2 I. Þepeneag, Dumitru (trad.) II. Ghiu, Bogdan (postf.) 821.133.1-31=135.1
Alain Robbe-Grillet Un roman sentimental
© Librairie Arthème Fayard, 2007
© GRUPULEDITORIALART, 2008, pentru prezenta ediþie
1. La prima vedere, locul în care mã aflu e neutru, alb, cum s-ar spune; nu un alb strãlucitor, ci de o nuanþã nesigurã, înºelãtoare, efemerã, care poate nici sã nu fie. Dacã ar fi ceva de vãzut în faþa mea, s-ar vedea uºor în aceastã luminã uniformã, care nu e nici exce- sivã, nici avarã, lipsitã în fond de orice adjectivitate.
De altfel, într-un asemenea spaþiu, care îºi afirmã fãrã convingere indiferenþa, nu e nici cald, nici frig.
2. Dacã stau sã mã gândesc, singura problemã ar fi de o cu totul altã naturã: habar n-am ce caut aici ºi de ce am venit, cu ce intenþie conºtientã sau impulsivã ºi dacã a fost vreo intenþie la un moment dat… Dar în ce moment? Poate m-au adus aici cu forþa, împotriva voinþei mele, ba chiar fãrã sã-mi dau seama sau cam aºa ceva. Sunt în închisoare pentru cine ºtie ce faptã rea, delict, crimã, sau, dimpotrivã, din greºealã, vic- timã a unei neplãcute erori de identificare?
3. Încãperea pare sã aibã forma unui cub, fãrã fereas- trã, fãrã uºã, fãrã mobilier sau un oarecare decor. Stau nemiºcat, lungit pe spate, cu picioarele întinse, cu bra- þele odihnindu-mi-se de-a lungul corpului, cu bustul
uºor ridicat, printr-o înclinare de vreo douãzeci de grade a ºasiului (metalic?) a ceea ce ar trebui sã fie o somierã foarte joasã, care, eventual, poate fi înãlþatã dupã voie, chiar mai sus decât e normal, ºi fixatã cum sunt cele ale bolnavilor din spitale. Sã fiu oare la reani- mare într-o clinicã, de chirurgie sau de alt fel? Îmi trece prin minte cã s-ar putea sã fie vorba de o morgã în care trupul meu fãrã viaþã a fost transportat dupã un accident…
4. Îndatã, ceva mã împiedicã totuºi sã dau crezare unei asemenea ipoteze: dacã aº fi mort, ºi mai ales în poziþia în care mã aflu, în atmosfera glacialã a unei camere funerare, aº simþi frigul cum mã cuprinde treptat.
Când, de fapt, am impresia inversã a unei atmosfere cãlduþe de alcov, care urcã, ba în curând devine o cãl- durã cu exalaþii de pãdure tropicalã; de jur-împrejur, bufeuri umede ºi grele mã dezorienteazã, mã inva- deazã. În torpoarea în care mã aflu, mi se pare cã vãd miºcându-se lumina difuzã a pereþilor înconjurãtori, de parcã soarele, strecurându-se prin frunziºul arbo- rilor imenºi care adãpostesc o rumoare înãbuºitã, ar ajunge pe pãmânt (ºi la mine) sub forma unui roi de particule fãrã contururi precise, fãrã direcþie, fãrã scop.
5. Spre peretele din fund, acolo unde ochii mei rãtãcesc cu mai multã uºurinþã, desluºesc, în primul plan al unui desen care-ºi confirmã repede existenþa, perspectivã 6 Alain Robbe-Grillet
forestierã cu trunchiuri verticale ºi rectilinii, un fel de bazin cu apã atât de curatã cã devine aproape ima- terialã, alungire a unui izvor limpede, la fel de adânc precum o cadã sau chiar mai mult, între stânci cenuºii cu forme rotunjite, dulci la pipãit, primitoare. Acolo e aºezatã o tânãrã fatã, pe piatra ºlefuitã de atâta folo- sire, care pentru ea este bancheta idealã la nivelul apei, unde picioarele ei lungi se leagãnã în voie în miºcãrile cu reflexe albastre ale acestui încântãtor loc consacrat nimfelor, pe cât de pitoresc, pe atât de natural, având aceeaºi temperaturã ca a aerului, precum ºi a farme- celor feminine care se unduiesc, deja lichide, deasupra oglinzii miºcãtoare cu un freamãt imprevizibil.
6. Fata din baie e atât de strâns legatã de mediul încon- jurãtor, cald, mângâietor, licoros, încât rãmâne goalã fãrã nici o jenã. Adolescentã abia dezvoltatã, e graþi- oasã, bine fãcutã, iar pielea ei e atât de albã, atât de diferitã de chihlimbarul la care ne-am aºtepta de la o indigenã a cãrei frumuseþe sãlbaticã de culoarea cara- melei cu tentã portocalie ºi ale cãrei gesturi iuþi de pradã cu ochii-n patru ar fi mai potrivite cu peisajul de unde se iveºte, e atât de improbabilã apariþia ei lãptoasã, cã ne-am crede mai degrabã într-o baie nord-euro- peanã, climatizatã dupã regulile hamamului ºi tapisatã fantezist în decor ecuatorial.
7. Spãlându-se cu nonºalanþã, fata îºi þine braþele ridicate de o parte ºi de alta a chipului. E pe cale sã
Un roman sentimental 7
scoatã prosopul alb care-i încinge capul, eliberând treptat pãrul cu bucle palid aurii, clãtinându-ºi pletele care-i coboarã pe umeri pentru a le aranja, ridicând, în sfârºit, ochii de azur potriviþi cu carnaþia ei de copilã blondã, inocentã ºi fragilã. Oare ºi-a coborât pleoapele cãtre mine, fie ºi numai o clipã?
8. Se aude însã o voce de bãrbat care vine din exterior, foarte aproape, poruncitoare: „Angine!“ sau mai precis
„Ann-Djinn“, cu un vag accent anglo-saxon care evitã în orice caz supãrãtoarea confuzie cu o durere în gât de prin þinuturi mai friguroase. Dupã toate aparenþele, e vorba de prenumele fetei din baie, pentru cã aceasta, cu servieta încã în mânã, îºi înalþã chipul, întorcându-se energic cãtre peretele din dreapta. Ar putea fi tatãl ei ori altã rudã mai în vârstã, care, dintr-o încãpere vecinã, îi porunceºte sã vinã într-acolo. De altfel, fata se supune fãrã sã crâcneascã.
9. Încãperea de alãturi pare sã fie un fel de bibliotecã destul de micã, cu pereþii acoperiþi în întregime de rafturile tradiþionale din lemn închis la culoare, în care se aflã totuºi mii de volume, legate sau nu, ºi aranjate, se pare, cu grijã. Bãrbatul pe care l-am presupus a fi tatãl stã în picioare în faþa unui pupitru, cu o mânã pe cartea larg deschisã. Cu cealaltã mânã întinde amenin- þãtor o nuia care seamãnã cu bagheta dirijorilor de orchestrã, ceva mai lungã ºi poate mai flexibilã. În 8 Alain Robbe-Grillet
puterea vârstei (nu mai mult de patruzeci de ani), cu o staturã impunãtoare, expresia severã a feþei accen- tueazã aspectul rigorist al acestei camere de lucru, care ar putea foarte bine, în alte împrejurãri, sã fie un loc de repaus, de meditaþie, de solitudine metafizicã, sau chiar un budoar nu chiar aºa de auster.
10. Privirea autoritarã a personajului, de-o agerime neliniºtitoare, fixeazã de fapt nu cartea din faþa sa pe care o va citi, ci, dincolo, deasupra pupitrului, pe tânãra Ann-Djinn, care acum stã îngenuncheatã, cam la doi metri, pe un fel de scãunel de rugãciune din lemn negru sculptat, capitonat cu perniþe moi de catifea roºie, în care se înfundã doar genunchiul stâng, celã- lalt sprijinindu-se pe podea, mai jos, astfel cã picioa- rele îndoite ale drãguþei comuniante se desfac într-un mod senzual. Dar ea nu mai e, din fericire, în pielea goalã, încãperea mai puþin încãlzitã decât baia n-ar oferi confortul cuvenit.
11. În graba sa de a da ascultare, ea nu s-a îmbrãcat decât cu ce era esenþial din costumul indicat, cores- punzãtor rolului de cititoare pe care îl deþine acum:
adicã nimic dedesubt, doar un corset negru cu dantele care-i saltã sânii tineri, de unde þâºnesc sfârcul tare, precum ºi partea superioarã a areolei, lãsând la ivealã pielea ca laptele de la rotunjimea ºoldurilor pânã la baza coapselor, unde jartierele împodobite cu tranda- firaºi îi prind ciorapii-plasã negri.
Un roman sentimental 9
12. Cu bustul ridicat, talia cambratã din cauza ºiretu- rilor prea strânse ale corsetului, ea þine cu ambele mâini cartea deschisã, aidoma celei a stãpânului care a decis aceastã lecturã vesperalã. Atent la prozodie, precum ºi la atitudine, acesta îºi supravegheazã fãrã complezenþã încântãtoarea ºcolãriþã, gata sã pedep- seascã cu o loviturã scurtã de nuia ºi cea mai micã greºealã de text, de ritm sau numai de dicþie. Fãrã îndoialã, adolescenta e obiºnuitã cu acest exerciþiu ºcolar cu scop vizibil educativ, pentru cã un zâmbet docil (complice sau rezultat în urma unui rãbdãtor dresaj?) apare ºi dispare pe mutriþa ei, în timp ce mãrunte miºcãri ale trupului îi pun în valoare liniile fremãtãtoare, dar cu pudoare ºi discreþie.
13. Dupã expresia firesc ruºinatã de pe faþa ei, dupã falsa ingenuitate, dupã pasajele murmurate, de parcã ar cere iertare pentru cã e silitã sã rosteascã în mod clar tot felul de necuviinþe, putem ghici cã Ann-Djinn, deseori numitã Gigi, diminutiv din prima copilãrie, trebuie sã-i citeascã astã-searã tatãlui ei o bucatã de literaturã eroticã, mai mult sau mai puþin scabroasã, probabil un roman obscen din secolul al XVIII-lea pe care continuã astfel sã-l descopere zi de zi. ªi, tot cu acceptarea totalã a unei bune eleve dornice sã înveþe, sã se perfecþioneze, sã-ºi îndrepte greºelile, studioasa novice suportã pedeapsa, în concluzie ineluctabilã, pe care uzanþa o cere.
10 Alain Robbe-Grillet
