SERIA R ELIGIE
coordonatã de preot VASILE RÃDUCÃ
F I L OCALIA
SAU
CULEGERE DIN SCRIERILE SFINÞILOR PÃRINÞI CARE ARATÃ CUM SE POATE OMUL CURÃÞI,
LUMINA ªI DESÃVÎRªI
Volumul IX
SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL AVA DOROTEI
TRADUCERE DIN GRECEªTE, INTRODUCERI ªI NOTE de
Pr. Prof. Dr. DUMITRU STÃNILOAE
Membru al Academiei Române
Ó
H U M A N I T A S
B U C U R E ª T I
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
© HUMANITAS, 2002, 2007, 2009 EDITURA HUMANITAS
Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti
e-mail: cpp@humanitas.ro www.libhumanitas.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinþilor Pãrinþi, care aratã cum se poate omul curãþi, lumina ºi desãvîrºi / trad.: Dumitru Stãniloae. – Bucureºti:
Humanitas, 2005–
12 vol.
ISBN 978-973-50-0885-7
Vol. 9: Sfîntul Ioan Scãrarul; Ava Dorotei / trad., introd. ºi note: Dumitru Stãniloaie. – 2007. – ISBN 978-973-50-1052-2
I. Stãniloae, Dumitru (trad.; pref.) 276
821.14’02-97 = 135.1(082)
SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
SCARA
DUMNEZEIESCULUI URCUª
Cartea de faþã aratã în chip limpede cea mai bunã cale celor ce voiesc sã-ºi înscrie numele în cartea vieþii.
Cãci citind-o pe aceasta, o vom afla cãlãuzind fãrã rã- tãcire pe cei ce-i urmeazã ºi pãzindu-i nevãtãmaþi de nici o poticnire. Ea ne înfãþiºeazã o scarã întãritã de la cele pãmînteºti la Sfintele Sfintelor ºi ni-L aratã pe Dumnezeul iubirii rezemat pe vîrful ei. Aceastã scarã socotesc cã a vãzut-o ºi Iacov, cel ce a cãlcat peste pa- timi, cînd se odihnea dupã nevoinþa lui. Dar sã începem, rogu-vã, cu rîvnã ºi cu credinþã acest urcuº înþelegãtor ºi suitor la cer, al cãrui început e legãtarea de cele pã- mînteºti, iar sfîrºit e Dumnezeul iubirii.
SCARA
Gravurã în lemn de la mînãstirea Neamþ, de ierom. Simeon
Cartea despre nevoinþe
A lui ava Ioan,
egumenul cãlugãrilor din muntele Sinai, pe care a trimis-o lui ava Ioan,
egumenul mînãstirii Raith, de care a fost îndemnat sã o scrie.
Se împarte în treizeci de Cuvinte, asemenea unor trepte ale unei scãri
care urcã pe cei ce o urmeazã de la cele mai de jos la cele mai înalte,
de unde cartea s-a numit ºi Scarã.
CUVÎNTUL I
Despre lepãdarea de viaþa deºartã ºi despre retragere53
1. Bunul ºi cel mai presus de bunãtate ºi atotbunul Dum- nezeu ºi Împãrat al nostru (cãci e bine sã începem scrierea cãtre slujitorii Lui de la Dumnezeu) a cinstit toate fãpturile zidite de El cu demnitatea libertãþii raþionale.54De aceea, dintre acestea,
53„Întîia renunþare e izbãvirea de lucruri; a doua ºi a treia este cea de patimi ºi de neºtiinþã. De lucruri se izbãveºte uºor cel ce voieºte; dar nu puþinã ostenealã se cere pentru izbãvirea de patimile faþã de ele.“
54„Libertatea este, dupã dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, voinþa su- fletului raþional gata sã se miºte încotro voieºte. Pe aceasta s-o înduplecãm sã fie gata sã se miºte numai spre bine, ca sã topim pururea amintirea rãului prin gînduri bune.“ Alta: „Libertatea este miºcarea înþelegãtoare, stãpînã pe sine a sufletului. De aceea animalele neraþionale nu sînt libere. Cãci sînt purta- te de fire ºi nu o poartã. De aceea nici nu se împotrivesc poftei naturale, ci îndatã ce sînt cuprinse de o poftã, se nãpustesc spre împlinirea ei.
Dar omul fiind raþional, mai degrabã conduce firea decît e purtat de ea.
De aceea, chiar cînd doreºte ceva, dacã voieºte, are putere sã înfrîneze dorinþa sau sã-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvîntãtoare nu sînt nici lãudate, nici mustrate, pe cînd omul e ºi lãudat, ºi mustrat.“ Omul e fiinþa care dispune el însuºi de sine, þinînd seama în mod liber de legi, dar nefiind întru totul
unele sînt prietene ale Lui, altele slugi adevãrate, altele netreb- nice, altele cu totul înstrãinate, altele – deºi neputincioase – totuºi potrivnice Lui.
2. ªi prieteni ai Lui am aflat, o, sfinþitã cãpetenie, noi, cei ne- învãþaþi, cã sînt fiinþele înþelegãtoare ºi netrupeºti din jurul lui Dumnezeu; slugi adevãrate, toþi cei ce fac ºi au fãcut neobosit ºi fãrã încetare voia Lui; slugi netrebnice, cei ce socotesc cã s-au învrednicit de botez, dar n-au pãzit cu adevãrat legãmintele faþã de El; strãini ºi potrivnici îi socotim pe cei ce sînt fie necre- dincioºi, fie rãu credincioºi. În sfîrºit, vrãjmaºi sînt cei ce nu nu- mai cã au respins porunca Domnului ºi au lepãdat-o de la ei, ci ºi duc un rãzboi tare împotriva celor ce o împlinesc pe aceasta.
3. Dar fiecare dintre cei mai sus pomeniþi cere un cuvînt anume ºi potrivit lui, iar nouã, celor neînvãþaþi, nu ne este de folos sã înfãþiºãm acestea cu de-amãnuntul în scrierea de faþã.
De aceea, întinzînd cu ascultare nepriceputã nevrednica noas- trã mînã spre slujitorii adevãraþi ai lui Dumnezeu, care ne-au silit cu evlavie ºi ne-au îndatorat cu credinþã la aceasta prin poruncile lor, ºi primind de la cunoºtinþa lor trestia cuvîntului ºi muind-o în trista ºi luminoasa smeritã cugetare55, vom atinge-o pe aceasta (trestia) de inimile lor netede ºi albe56 ca
50 SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
supus unei legi, ca lucrurile ºi animalele ce constituie natura. Omul e, într-un anumit sens, mai presus de naturã, fãcînd-o instrument al voinþei sale ºi putînd-o umple de Duhul dumnezeiesc ºi de libertatea Lui cu totul supe- rioarã, care întãreºte libertatea noastrã. Numai cînd se face rob patimilor omul devine simplã piesã a naturii sau mai prejos de naturã, deºi, pe de altã parte, s-a fãcut astfel cu voia sa.
55„A numit smerita cugetare tristã ºi luminoasã: tristã, pentru rãbdarea ºi suportarea supãrãrilor ce le încearcã cei smeriþi la cuget; ºi luminoasã, pentru slava ºi înãlþarea ce le pricinuieºte celor ce au dobîndit-o. Sau tristã, pentru cei leneºi, care nu voiesc nicidecum sã o suporte pentru Dumnezeu;
iar luminoasã, pentru cei stãruitori ºi bãrbaþi cu sufletul, care rabdã toate pentru Dumnezeu ºi cunosc cît e de mare folosul ei.“ Smerita cugetare e tristã, pentru cã e însoþitã de amintirea pãcatelor ºi de conºtiinþa micimii proprii;
ºi luminoasã, pentru cã are conºtiinþa mîngîietoare a mãreþiei lui Dumnezeu ºi a milei Lui dãruitoare de viaþã.
56'AnapaÚsantej– „odihnind (trestia sau condeiul) în inimile netede ºi albe“. Cãci aceste inimi neavînd cute ascunse, ci primind totul cu simplitate
de niºte hîrtii, mai bine zis ca de niºte table duhovniceºti, ºi vom zugrãvi în ele cuvintele sau mai bine zis seminþele dumne- zeieºti, zicînd aºa:
4. Dumnezeu este al tuturor; este viaþa tuturor celor ce voiesc;
este mîntuirea tuturor: al celor ce cred ºi al celor ce nu cred; al celor drepþi ºi nedrepþi; al celor cinstitori de Dumnezeu ºi necinstitori; al celor nepãtimaºi ºi pãtimaºi; al cãlugãrilor ºi al mirenilor; al înþelepþilor ºi al celor neînvãþaþi; al celor sãnãtoºi ºi al celor bolnavi; al tinerilor ºi vîrstnicilor.57 Cãci e ca rãs- pîndirea luminii, ca arãtarea soarelui, ca schimbarea ceasurilor.
ªi altfel nu poate fi. „Cã la Dumnezeu nu e cãutare la faþã“
(Rom. 2, 11). Necinstitor de Dumnezeu este cel pãrtaº de firea raþionalã (cuvîntãtoare), muritoare, care fuge de bunãvoie de viaþã ºi socoteºte pe Fãcãtorul sãu, cel pururea existent, ca neexistent.58
5. Cãlcãtor de lege este cel ce rãstãlmãceºte legea lui Dum- nezeu cu mintea lui cea sucitã ºi cel ce socoteºte cã crede, dar se împotriveºte în chip eretic lui Dumnezeu.
6. Creºtin este cel ce urmeazã lui Hristos, pe cît e cu putinþã oamenilor prin cuvinte ºi fapte, ºi crede cu o cugetare dreaptã ºi neprihãnitã în Sfînta Treime.59
CARTEA DESPRE NEVOINÞE 51
ºi cu încredere, condeiul sau ceea ce scrie condeiul e primit de ele, nu e respins, întipãrindu-se în ele.
57Dumnezeu este al tuturor, dar este numit aci în chip restrîns „al celor care voiesc“. De aceea, El este acestora ºi mîntuire. Cãci întrucît orice om pãrtaº de voie liberã poate sã se decidã a voi sã-L aibã pe El ca viaþã, ei toþi au putinþa ca sã aibã pe Dumnezeu ca mîntuire ºi deci ca viaþã. În general, numai cei conºtienþi ºi liberi Îl pot avea ca viaþã, pentru cã numai ei pot experia prin conºtiinþa lor viaþa.
58„Nelegiuit este cel ce a dat fãgãduinþa (mãrturisirea credinþei) ºi apoi a lepãdat-o. Dar nelegiuit este ºi cel ce n-a dat-o din pricina nebuniei, dupã cuvîntul: «Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu» Ps. 52, 11. El cinsteºte mai mult fãpturile decît pe Dumnezeu.“
59Credinþa este nu numai un sentiment sau un act de voinþã, ci ºi o dreap- tã cugetare despre Dumnezeu cel în Treime. Este credinþa întemeiatã pe revelaþie ºi pe predania Bisericii. A crede într-o aberaþie este o contradicþie în sine. A crede într-un aºa-zis dumnezeu una cu lumea imanentã înseam- nã a nu crede. A crede într-un aºa-zis dumnezeu care nu e iubire supremã întemeiatã într-o persoanã supremã, mai bine zis între trei persoane supreme, înseamnã a nu crede.
7. Iubitor de Dumnezeu este cel ce se face pãrtaº de toate cele fireºti ºi fãrã pãcat ºi care nu pregetã de a face dupã pu- tere cele bune.60
8. Înfrînat este cel ce, petrecînd în mijlocul ispitelor ºi curselor, ºi tulburãrilor, se strãduieºte sã imite cu toatã puterea purtãrile celui ridicat deasupra tulburãrilor.
9. Cãlugãr este cel ce, în trup material fiind, petrece în treapta, rînduiala ºi starea fiinþelor netrupeºti. Cãlugãr este cel ce se þine numai în hotarele ºi cuvintele lui Dumnezeu în toatã vremea, în tot locul ºi lucrul.61Cãlugãr este cel ce supune firea sa unei sile neîncetate ºi simþurile sale unei paze neîntrerupte.62Cãlugãr este cel ce ºi-a fãcut trupul neîntinat, gura curãþitã ºi mintea luminatã. Cãlugãr este sufletul apãsat de durere, care petrece, în veghe ºi în somn, întru necontenitã pomenire a morþii.
10. Retragere din lume este ferirea de bunãvoie de materia lãudatã ºi tãgãduirea firii pentru dobîndirea celor mai presus de fire.63
52 SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
60Cele fireºti ale omului sînt nãzuinþele lui de a depãºi prin efort liber cele ce-l înlãnþuiesc de trup ºi de lume. Fãcînd aºa, se fereºte de pãcat.
61A se þine „în hotarele lui Dumnezeu“ înseamnã a se þine în ordinea neîngustatã de legile naturale ale trupului ºi ale lumii, în libertatea Duhului ºi a iubirii. Acela se þine ºi în ordinea nemãrginitã a cuvintelor sau a raþiunilor lui Dumnezeu.
62Scolia 7, în ed. 1970: „A numit silire obosirea trupurilor pe care o rabdã de bunãvoie ucenicii lui Hristos prin tãgãduirea voilor proprii ºi prin renunþarea lor la odihna cu trupul, în pãzirea poruncilor lui Hristos“. Prin aceastã silire monahul dovedeºte cã omul se poate ridica cu duhul mai presus de firea învîrtoºatã în pãcate, cã poate covîrºi obiºnuinþele rele devenite legi ale firii, cã poate deveni liber faþã de ele. El e la extrema contrarã a patimilor în care ºi-a pierdut cu totul libertatea faþã de trup ºi de lume. Dumnezeu l-a fãcut pe om cu un amestec de libertate ºi necesitate. Omul se poate dezvolta fie spre domnia deplinã a libertãþii, fie spre dominarea sa deplinã de cãtre necesitate. Prin ultima ajunge sub starea naturii pãtimaºe. Prin prima se apropie de îngeri.
63„Deoarece în partea cugetãtoare a firii sînt legãturile; în iuþimea ei, voinþa de stãpînire; în pofta ei, întristarea; cel ce s-a ridicat peste acestea a tãgãduit firea.“ Deci nu e vorba de o desfiinþare a firii omeneºti, ci de o eli- berare a ei de sub stãpînirea celor create ºi de ridicarea ei la starea de stãpînire adevãratã a lor. Stãpînirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a fãcut pãrtaº de puterile dumnezeieºti mai presus de fire.
11. Toþi cei ce au pãrãsit de bunãvoie cele ale vieþii au fãcut aceasta, fãrã îndoialã, fie pentru Împãrãþia viitoare, fie pentru mulþimea de pãcate, fie pentru dragostea de Dumnezeu. Iar dacã nu au avut în vedere nici unul din scopurile amintite, retragerea lor e fãrã judecatã. Dar oricare ar fi þinta la care ajungem, Bunul Orînduitor al nevoinþei noastre ne aºteaptã.
12. Cel ce a ieºit din lume pentru a se uºura de sarcina pã- catelor sale sã urmeze pilda celor ce ºed înaintea mormintelor din afara cetãþii; ºi sã nu înceteze din lacrimile fierbinþi ºi înfocate ºi din vaietele fãrã glas ale inimii, pînã nu va vedea ºi el pe Iisus venit ºi rostogolind piatra cea învîrtoºatã a inimii, ºi dezlegînd mintea noastrã, ca pe un alt Lazãr, din legãturile pãcatelor ºi poruncind îngerilor: „Dezlegaþi-l din patimi ºi lãsaþi-l sã plece spre fericita nepãtimire“64. Iar de nu va face aºa, nici un folos nu va avea.
13. Toþi cei ce voim sã ieºim din Egipt ºi sã fugim de faraon65 avem negreºit ºi noi nevoie de un Moise (Ieºire 15) oarecare ca
CARTEA DESPRE NEVOINÞE 53
64TÕn l…qon tÁj purèsewj. Poate însemna ºi piatra încãlzitã, deci înmu- iatã de lacrimile calde ale pocãinþei. Cum plîng cei apropiaþi lîngã morminte pe cei aflaþi în ele, aºa sã ne plîngem ºi noi sufletul nostru mort ºi îngropat sub pãcate, sub piatra nepãsãtoare a lor. Numai înmuind aceastã nepãsare prin lacrimi fierbinþi facem sã vinã Iisus ºi sã rostogoleascã deplin aceastã piatrã sub care stã îngropat sufletul nostru. Dar piatra aceasta poate fi socotitã ºi inima noastrã împietritã prin pãcatele întipãrite cu nesimþirea lor în ea.
Învîrtoºarea aceasta vine prin condensarea pãcatelor în patimi, ca într-un ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul. Îngerii, ca fiinþe create din care iradiazã libertatea puternicã pe care ei ºi-au pãstrat-o, trezesc ºi întãresc ºi în noi libertatea, care înseamnã nepãtimire. Nepãtimirea ca libertate de patimi ne permite sã ne miºcãm spre ceea ce e bun, spre iubirea de Dum- nezeu ºi a semenilor, cum nu ne permit patimile. În scoliile 9 ºi 10 de sub textul grec se spune: „Vorbeºte despre plînsul neîncetat. Cãci dupã sfîntul bãtrîn care vorbeºte, plînsul lucreazã ºi pãzeºte. Dar iatã cã acum zice cã el pricinuieºte ºi fericita nepãtimire. Cãci zice ºi ava Isaia: «Sã ne nevoim, fraþilor, sã rupem de pe noi vãlul întunericului, care este uitarea, ºi sã vedem lumina pocãinþei. Sã ne facem ca Marta ºi Maria, care sînt greaua pãtimire ºi plînsul, ºi care plîng înaintea Mîntuitorului ca sã ridice pe Lazãr, sau mintea cea legatã cu multele legãturi ale voilor sale.»“
65„Pãrinþii spun cã Egiptul este voia trupeascã ce ne apleacã spre odihna trupeascã ºi face mintea noastrã iubitoare de plãceri.“ „Egiptul gîndit cu
mijlocitor cãtre Dumnezeu ºi dupã Dumnezeu, care, stînd pen- tru noi la mijloc cu fãptuirea ºi cu vederea (contemplarea), sã întindã mîinile spre Dumnezeu ca sã trecem, povãþuiþi de el, marea pãcatelor ºi sã punem pe fugã pe Amalic, cãpetenia patimilor. S-au înºelat deci cei ce s-au încrezut în ei înºiºi ºi au socotit cã n-au nevoie de nici un povãþuitor.66
14. Cei ce au ieºit din Egipt au avut ca povãþuitor pe Moise, iar cei ce au fugit din Sodoma, un înger. ªi cei dintîi se asea- mãnã celor tãmãduiþi de patimile sufleteºti prin îngrijirea doftorilor. Aceºtia sînt cei ce au ieºit din Egipt. Cei de al doilea doresc sã se dezbrace de necurãþia nenorocitului de trup. De aceea au nevoie de un înger sau, ca sã zic aºa, de cineva deo- potrivã cu îngerul, care sã-i cureþe. Cãci pentru curãþirea trupului de rane avem nevoie de un foarte iscusit doftor.67
15. Cei ce au pornit sã se suie la cer cu trupul au nevoie cu adevãrat de silire ºi de dureri neîncetate.68 Mai ales la
54 SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
mintea este întunecimea patimilor, la care nimeni nu se coboarã, dacã nu ajunge la foamete.“
66Scolia în ed. 1970: „Patimi sufleteºti numeºte slava deºartã, mîndria, întristarea, trîndãvia (acedia = plictiseala), pizma, þinerea de minte a rãului, viclenia ºi cele ce se nasc din ele. Iar trupeºti, lãcomia pîntecelui, curvia, iubirea de arginþi ºi cele asemenea. Deci zice cã cei turburaþi de patimile sufleteºti au nevoie de un om – ca stãpînitor ºi povãþuitor – care sã îngãduie puþin trupului din ceea ce cere, ca sã nu se înalþe ºi mai mult, pentru cã se înfrîneazã cu sîrguinþã. Aceºtia se aseamãnã cu cei ce au ieºit din Egipt ºi sînt povãþuiþi de Moise, care e om. Cãci ºi egiptenii sînt mustraþi pentru mîndrie, ºi nu pentru curvie. Iar cei turburaþi de patimile trupeºti au nevoie de un povã- þuitor care, deºi om smerit, s-a ridicat la viaþa îngereascã ºi netrupeascã prin înfrînare ºi nepãtimire, ca prin post sã facã moarte zburdãrile cãrnii. Iar aceºtia se aseamãnã celor ce au ieºit din Sodoma.“
67„Trebuie ºtiut cã cel ce s-a lepãdat (de lume) dacã se aflã în obºte, acolo sã stãruie; dacã nu se aflã în obºte, sã stea cît e aºa sub povãþuitor, spre obiºnuirea ºi învãþarea cu deosebirea gîndurilor ºi a duhurilor. Aceasta se dã de înþeles prin povãþuirea lui Izrail ºi a lui Lot, de cãtre Moise ºi înger.
Cãci, cum spune ºi alt pãrinte (Sfîntul Grigorie de Nazianz), dacã în alte meºteºuguri e greu sã se înfãptuiascã ceva fãrã învãþãtor, cu cît mai mult nu avem nevoie de un învãþãtor spre obiºnuirea ºi învãþarea deosebirii gîn- durilor ºi duhurilor, care e meºteºugul meºteºugurilor ºi ºtiinþa ºtiinþelor?“
68De multe ori vorbeºte de silã, ca de pildã cînd spune: Cãlugãrul este cel ce-ºi supune firea unei siliri neîncetate. Cãci trebuie spus cã obiºnuinþa
începutul lepãdãrii lor, pînã ce trec de la nãravul lor iubitor de plãceri ºi de la inima neîndureratã69 la iubirea de Dumnezeu ºi la curãþie, prin plînsul învederat.
16. Ostenealã cu adevãrat, ostenealã ºi amãrãciune multã ºi anevoie de rãbdat ni se cere mai ales nouã, celor fãrã de grijã, pînã ce ne vom face mintea, acest cîine iubitor de mãcelãrii ºi lacom de mîncare, iubitoare de curãþie ºi de supraveghere prin simplitate, blîndeþe adîncã ºi sîrguinþã.70Dar sã îndrãznim noi, cei împãtimiþi ºi neputincioºi, ºi sã aducem lui Hristos, cu credinþã neîndoielnicã, slãbiciunea ºi neputinþa noastrã sufleteascã, mãrturisindu-le. ªi negreºit vom primi ajutorul Lui mai presus de vrednicia noastrã, dacã ne vom pogorî neîncetat în adîncul smeritei cugetãri.71
17. Sã cunoascã toþi cei ce au venit la lupta cea bunã, asprã, strîmtã ºi uºoarã, cã au venit sã sarã în foc, dacã primesc sã locuiascã în ei focul cel nematerial.72Sã se cerceteze fiecare pe
CARTEA DESPRE NEVOINÞE 55
întãrindu-se ca deprindere ºi prefãcîndu-se, aºa zicînd, în fire, e nevoie de silã ca sã schimbãm ºi sã prefacem nãravul îndelungat. De aceea a spus ºi Domnul: „Împãrãþia cerurilor este a celor ce o silesc“ (Matei 11, 12).
69„Inima neîndureratã“ e inima care nu suferã pentru pãcate. Venirea su- fletului la Dumnezeu nu se înfãptuieºte prin reflexiuni teoretice, ci prin su- ferinþa pentru pãcatele sãvîrºite.
70Mintea desface totul în bucãþi, asemenea unui cîine care în cãutarea cãrnii ciopîrþeºte în bucãþi tot ce e unitar ºi vrea sã înghitã cît mai multe. Ea trebuie sã fie fãcutã simplã ºi curatã, ºi blîndã, înþelegînd lucrurile în unitatea lor, respectîndu-le, nelãcomindu-se sã le sfîºie, sã le descoase. Cãci în acest caz nu mai înþelege întregul ºi esenþialul, ºi viaþa.
71Neputinþa noastrã mãrturisitã lui Hristos e un dar adus Lui. Sau abia prin aceasta ne dãruim pe noi înºine Lui, neþinînd nimic pentru noi, ca pe ceva în stare sã ne mulþumeascã. ªi numai dãruiþi întregi lui Hristos ne deschidem pentru ajutorul sau darul Lui, nesfîrºit mai bogat decît tot ce putem avea noi, prin noi înºine. Altfel, socotim cã nu avem nevoie de El.
Chiar mîna sau fapta noastrã care le aduce pe acestea lui Hristos va fi întãritã de dreapta sau de fapta puternicã a lui Hristos. Dacã vom fi neîncetat în aceastã stare de smeritã cugetare, egalã cu aducerea noastrã lui Hristos, neîncetat va coborî peste noi darul lui Hristos. Dãruirea noastrã ºi primirea ajutorului de sus se îmbinã astfel într-un singur act dialogic necontenit.
72„A spus cã lupta e asprã pentru paza simþurilor, îngustã pentru strîm- torarea trupului ºi pentru lepãdarea cu amãrãciune a îndelungatelor nãravuri.
sine ºi numai dupã aceea sã mãnînce din pîinea aceasta ames- tecatã cu ierburi amare ºi sã bea din paharul acesta amestecat cu lacrimi, ca sã nu-i fie lupta spre osîndã (1 Cor. 11, 29).73
18. Dacã nu tot cel ce se boteazã se mîntuieºte, voi trece sub tãcere ceea ce urmeazã.74Cei ce vin (la cãlugãrie) vor trebui sã renunþe la toate, sã dispreþuiascã toate, sã rîdã de toate, ca sã punã o temelie bunã.
19. Temelia cea bunã are trei straturi ºi trei stîlpi: nerãuta- tea, postul ºi neprihãnirea. Toþi cei prunci în Hristos sã încea- pã de la ele, luînd ca pildã pruncii cu trupul. Nici o rãutate, nici o viclenie nu-ºi aflã vreodatã loc în aceºtia. Nu se aflã la ei sãturare nesãturatã, stomac nesãtul, trup înfierbîntat sau sãlbãticit. Cãci numai dupã ce cresc prin sporirea hranei le vine pofta ºi fierbinþeala.
20. Cu adevãrat urît lucru ºi primejdios este a se moleºi un luptãtor de la începutul luptei, dînd tuturor dovada despre înjunghierea lui.
21. Din tãria începutului vom avea negreºit folos ºi în vremea moleºirii de dupã aceea. Cãci sufletul îmbãrbãtat ºi apoi moleºit e îmboldit de amintirea sîrguinþei de la început, ca de un ac.
De aceea unii au prins adeseori aripi ºi din aceasta.
22. Cînd sufletul, predîndu-se pe sine (trîndãviei), va pierde cãldura fericitã ºi vrednicã de iubit75, sã caute cu sîrguinþã sã afle din ce pricinã s-a lipsit de ea ºi sã porneascã iarãºi rãzboiul
56 SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
Dar e ºi uºoarã pentru încrederea în Dumnezeu ºi pentru înaintarea ce urmeazã, ºi pentru nãdejdea bunãtãþilor viitoare.“ Cei ce întreþin aceastã luptã sar în focul iubirii de Dumnezeu, dacã se învoiesc sã locuiascã în ei acest foc. Numai prin acest fel de foc pot stãrui în lupta lor ºi pot birui.
73Se face o legãturã între nevoinþã, azima mîncatã ºi paharul bãut de evrei la ieºirea din Egipt (din lumea pãcatelor), ºi între pîinea ºi vinul Sfintei Împãrtãºanii. Prin toate se ia puterea purtãrii crucii, prin care se ajunge la viaþa fãrã de pãcate.
74„Dacã nu tot cel ce se boteazã se mîntuieºte, ci cel ce face lucrurile lui Dumnezeu, e vãdit cã nici tot cel ce se tunde (ca monah), ci cel ce pãzeºte cele cuvenite cãlugãrilor.“
75Sufletul s-a moleºit cînd s-a predat duºmanilor (duhurilor rele ºi ispitelor ce-l asalteazã) ºi cînd a pierdut cãldura iubirii de Dumnezeu.
Cuprins
SFÎNTUL IOAN SCÃRARUL
Introducere . . . 7
Înainte-privire a sfinteiScãri . . . 35
Viaþa lui Ioan Scãrarul . . . 35
Epistola lui ava Ioan . . . 43
Epistola de rãspuns . . . 44
SCARA DUMNEZEIESCULUI URCUª . . . 47
Cartea despre nevoinþe . . . 49
Cuvîntul I: Despre lepãdarea de viaþã deºartã ºi despre retragere . . . 49
Cuvîntul II: Despre despãtimire . . . 63
Cuvîntul III: Despre înstrãinare . . . 69
Despre visurile care urmeazã pe începãtori . . . 76
Cuvîntul IV: Despre fericita ºi pururea pomenita ascultare . . . 78
Despre tîlharul pocãit . . . 84
Despre Isidor . . . 88
Despre Laurentie . . . 90
Despre econom . . . 91
Despre Avachir . . . 92
Despre arhidiaconul Macedonie . . . 93
Despre cuviosul Mina . . . 96
Despre cuviosul Acachie . . . 119
Despre Ioan Savaitul sau Antioh . . . 121
Cuvîntul V: Despre pocãinþa cea fãcutã cu grijã ºi deplin arãtatã, în care se vorbeºte ºi despre viaþa sfinþilor osîndiþi ºi despre închisoare . . . 128
Cuvîntul VI: Despre pomenirea morþii . . . 145
Cuvîntul VII: Despre plînsul de-bucurie-fãcãtor . . . 152
Cuvîntul VIII: Despre nemîniere ºi blîndeþe . . . 170
Cuvîntul IX: Despre þinerea de minte a rãului . . . 178
Cuvîntul X: Despre clevetire . . . 182
Cuvîntul XI: Despre multa vorbire ºi despre tãcere . . . . 186
Cuvîntul XII: Despre minciunã . . . 188
Cuvîntul XIII: Despre lenea sufleteascã . . . 190
Cuvîntul XIV: Despre pîntecele atotlãudat ºi tiran . . . 193
Cuvîntul XV: Despre curãþia ºi neprihãnirea (castitatea) nestricãcioasã, agonisitã prin osteneli ºi sudori de cei stricãcioºi . . . 201
Cuvîntul XVI: Despre iubirea de arginþi ºi despre neagonisire . . . 224
Cuvîntul XVII: Despre nesimþire, adicã despre moartea sufletului înainte de moartea trupului . . . 229
Cuvîntul XVIII: Despre somn ºi despre rugãciune ºi despre cîntarea în obºte . . . 232
Cuvîntul XIX: Despre privegherea trupeascã ºi cum trebuie fãcutã aceasta . . . 234
Cuvîntul XX: Despre frica laºã sau nebãrbãteascã . . . 237
Cuvîntul XXI: Despre slava deºartã, cea cu multe chipuri . . . 239
Cuvîntul XXII: Despre mîndria cea fãrã de minte (fãrã stãpînire) . . . 249
Cuvîntul XXIII: Despre gîndurile negrãite ale hulei . . . . 256
Cuvîntul XXIV: Despre blîndeþea, simplitatea ºi nerãutatea agonisite prin sîrguinþa înþeleaptã, ºi nu naturale; ºi despre viclenie . . . 259
Cuvîntul XXV: Despre preaînalta smeritã-cugetare, pierzãtoarea patimilor, ce se naºte în simþirea nevãzutã . . . 265
Cuvîntul XXVI: Despre deosebirea gîndurilor, a patimilor ºi a virtuþilor . . . 282
Partea a II-a. Despre dreapta socotealã bine deosebitoare . . . 308
Partea a III-a. Cuprinsul pe scurt al tuturor celor mai înainte spuse . . . 327
560 CUPRINS
Cuvîntul XXVII: Despre sfinþita liniºtire
a trupului ºi a sufletului . . . 334
Partea a II-a. Despre felurile liniºtirilor ºi despre deosebirea lor . . . 340
Cuvîntul XXVIII: Despre fericita rugãciune, sfinþita maicã a tuturor virtuþilor; ºi despre înfãþiºarea vãzutã ºi gînditã în vremea rugãciunii . . . 355
Cuvîntul XXIX: Despre nepãtimire sau cerul pãmîntesc ºi despre desãvîrºirea ºi învierea sufletului înainte de învierea cea de obºte . . . 368
Cuvîntul XXX: Despre legãtura treimii virtuþilor, a dragostei, a nãdejdii ºi a credinþei . . . 373
Îndemnare scurtã ºi la fel de puternicã la cele spuse mai înainte pe larg . . . 379
Al cuviosului pãrinte Ioan Scãrarul Cuvîntul XXXI: Cãtre pãstor . . . 381
AVA DOROTEI Introducere . . . 409
Cuvîntul-înainte al unui necunoscut la Diferite învãþãturi de suflet folositoare ale cuviosului pãrintelui nostru Dorotei . . . 417
Felurite învãþãturi ale celui între sfinþi pãrintele nostru Dorotei lãsate ucenicilor sãi cînd a pãrãsit mînãstirea avei Serid ºi a întemeiat, cu ajutorul lui Dumnezeu, mînãstirea sa, dupã moartea avei Ioan prorocul ºi dupã tãcerea desãvîrºitã a avei Varsanufie . . . 421
I. Despre lepãdare . . . 421
II. Despre smerita cugetare . . . 436
III. Despre conºtiinþã . . . 444
IV. Despre frica de Dumnezeu . . . 449
V. Despre trebuinþa de a nu se încrede cineva în înþelepciunea sa . . . 462
VI. Sã nu judecãm pe aproapele . . . 470
CUPRINS 561
VII. Despre învinovãþirea de sine . . . 480 VIII. Despre þinerea de minte a rãului . . . 488 IX. Despre minciunã . . . 495
X. Despre trebuinþa de a cãlãtori pe calea
lui Dumnezeu cu scop bun ºi cu trezvie . . . 501 XI. Despre trebuinþa de a ne sîrgui sã tãiem repede
patimile, înainte de a ajunge sufletul
la deprinderea cea rea . . . 510 XII. Despre frica de chinurile viitoare
ºi despre trebuinþa ca cel ce voieºte sã se mîntuiascã sã nu uite niciodatã de grija mîntuirii sale . . . 519 XIII. Despre trebuinþa de a rãbda încercãrile
fãrã turburare ºi cu mulþumire . . . 530 XIV. Despre clãdirea ºi buna întocmire
a virtuþilor sufletului . . . 538 Ale lui ava Dorotei
Diferite epistole . . . 551 Cãtre unii care trãiau în chilie
ºi l-au întrebat despre întîlniri . . . 551 Cãtre întîistãtãtorii ºi ucenicii din mînãstire,
cum trebuie sã povãþuiascã cei dintîi pe fraþi
ºi cum trebuie sã se supunã cei din urmã . . . 555
562 CUPRINS
