CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE

CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE

F.M. DOSTOIEVSKI

s

Crimi ^{gi pedeapsi}

Romantn

Sase Pdrgi,

cu

epilbg

Traducere din limba rusl ^gi note de

ION COVACI

Prefagn de

ALBERTrovAcs

Confxr

5go F.M. Dostoieuski

mai adanc, se se concentreze: simgea, qi nimic mai mult. ^Viaga vie inlocuise ^judecata; in congtiinga lui se niscuse ceva nou.

La

cipltAi

avea Evanghelia. O lud maqinal. Cartea era a ei, aceeaQi

din

care

ii

citise cAndva ^despre invierea

lui

Lazir. La inceput,

in

primele zile, ale detengiei, crezuse

ci

^{Sonia are sd-l}

batd la ^{cap cu} religia, are sf,

aduca mereu vorba ^despre Evanghelie, silindu-l sl buchiseasca texte sfinte. Dar, spre marea lui mirare, ea nu-i vorbise niciodatd despre a$a ceva gi nici m[car

nu-i

propusese

si-i

aducl Evanghelia'

I-o

ceruse el singur, cu putin inainte de a ^se imbolndvi, gi ea

ii

adusese cartea, fard a-i spune un cuvAnt. Dar ^pAna atunci n-o deschisese niciodati.

N-o deschise nici acum, dar un ^gdnd ?i trecu prin minte, ^ca un fulger: ,,Oare e cu putin(e ca' acum, credinga ei sa nu fie ^gi

credinta mea? Sentimentele, nizuingele ei, cel pugin'.."

Sonia se simgi gi ea, toate ziua, agitatd, iar noaptea se imbol- nf,vi din nou. Dar ^{era atAt de} fericite,

ci

aproape

i

^{se fecea} fric6 de fericirea ei ! $apte ^{ani, numai sapte} ani! La inceputul fericirii lor,

in

unele momente, erau ^amAndoi gata sa priveasci aceqti qapte ani ca pe _$apte zile. Raskolnikov nu $tia ca via(a nou6 nu se capate de pomand,

ci

trebuie platita cu pre( indesat qi ^cu indelung eroism... Dar

in

acest punct incepe

o

alta istorie, istoria regeneririi treptate a unui om, a renaqterii lui progresive, a trecerii lui, ^pe nesim(ite, dintr-o lume in alta' cu desivArqire necunoscuti ^pen-

tru

el ^pAna atunci. Aceasta ar putea constitui,

insi,

subiectul unei noi povestiri. Cea aqternuti ^de noi aici a luat ^sfArqit. CUPRINS Prefald de Albert Kovdcs Tabelcronolagic

.... ...I2 ParteaintAi. ...15

Parteaadoua ...105

Parteaatreia ...216

Parteaapatra ...305

Parteaacincea _....389

Parteaa$asea ,.,..473

Epilog ...573

PARTEA INTAI

I

iNrn-o zI ne iNcepur DE IULIE, neobiqnuit de calde, un tAndr iqi

pir[si

tnansarda pe care

o

^ginea cu chirie pe Intrarea S. ^qi, ieqind

tn

strad6, se indreptd cu ^{pagi itrcegi,} indecis parc[, spre podul K.

CoborAnd, avusese

norocul s[ nu

dea

ochi cu

^gazda.

Cemeruga lui era cocogate chiar sub acoperigul casei lnalte, cu patru etaje, Ei aducea mai degrabd

cu un

dulap decAt

cu

^o locuing[. ^{Gazda, de} la care trchiriase ^aceaste

cimlrugi

cu pen- siune complete

-

casd, mastr gi curigenie

-,

^{locuia un etaj mai}

jos, intr-un apartament separat, gi, de ftecare date cdnd ^ieqe4 tAnlrul ^era nevoit sa ffeace prin faga bucltdriei stipAnei, ^a

cirei

ug[ era, aproape intotdeauna, larg deschisi spte scari.

$i

^de

fi.ecare dati, traversAnd acel palier, tAndrul incerca un simgimAnt penibil, de care se ruqina gi care

il

^flcea

s[

se incrunt".

ii .tu

dator vAndut proprietlresei ^gi se ferea si o itrtdlneascd.

Nu

c[

ar

fi

fost slab de inger ori ^lag, dimpotriva, dar de la o vreme traversa o stare de irascibilitate ^gi incordare vecind cu ipo- hondria. Se zdvorAse ln ^{sine gi se} insingurase intr-atAt, inc6t avea oroare

nu

numai de intAlnirea

cu

proprietereasa,

ci

de orice relagie cu semenii. Era strivit de s6r5cie, dar pAni ^gi sffAmtorarea

in

care trdia itrcetase,

de un timp

incoace,

s[J

impovlreze.

Abandonase toate preocupirile existenfiale, nici nu mai voia ^sd aude de ele. in realitate, putin ii plsa de gazde,indiferent ce gAn- duri rele ar

fi

nutrit aceea. Dar s[ fie acostat pe scarl ^gi silit sa asculte un potop de nerozii despre te miri ce trivialita$ ale viegii

16

F.M. Dosmieuski

cotidiene, cu care n-avea nici in clin, nici in mdnec6, insistengele privind plata chiriei, ameningirile gi v[icarelile cucoanei, _9i apoi necesitatea de a recurge la subterfugii, de ^{a nf,scoci scuze,} de ^a mingi

-

^{ei, nici aga, mai bine} se furigeazd pisiceqte pe

sclri

^qi

iugegte pasul,

si

nu-l vade nimeni.

Dar de aceaste datl, in timp ce iegea din cladire, frica de a da ochii cu creditoarea lui sfArqi prin aJ intriga de-a binelea.

,Ce ^coc in minte qi ce nimicuri

mi

oripileazl! se

miri

el cu un zAmbet sffaniu. Curios:

totul e la

indemAna omului, dar, de

poltron ce e,

gansele

ii trec pe

sub nas...

Iatd o

^axiom5.

Interesant, de ce anume le e

frici

oamenilor cel mai mult? De urm[torul pas, de cuvAntul ce le

sti

^pe limba

-

^orice

^li

^scoate

din bulionul lor

ii

bagd in speriegi... De altminteri, ^{gi eu prea} bat cdmpii. De aceea nici nu fac nimic, pentru cd bat cAmpii. De fapt, e valabil qi de-a-ndoaselea: bat cAmpii pentru cd nu fac nimic. tn ultima

lun[,

m-am deprins sa dondanesc, zlcAnd cdt ^e ziulica de lunga lntr-un ungher ^gi visAnd cai verzi pe peregi. De ce m-am pornit trtr-acolnT Sunt eu capabil de IurruI dsta? E d,std

ceva serios? Nicidecum. Fantezii, autoamigire, joc! _Da, pesem- ne, totul nu e decit un joc!"

Strada era

nlpiditd

de dogoare gi zipugealf,; pretptindeni, lmbulzeale, mormane de var, lemnirie pentru schele, cd.rimizi, colb gi acea duhoare estivale aparte, binecunoscuti oriclrui

petersburghez cdruia nu-i da mAna sd inchirieze, vara, o casd de vacangl

in

afara oragului

-

^{toate astea}

^laolalti

zgAndireau ^gi mai mult nervii, oricum zdruncinagi, ai tAnlrului. Miasmele insu- portabile ale cArciumilor, risipite puzderie

in

aceasta parte a oraEului, qi begivii ce-i t[iau necontenit calea, fur pofida faptului cd ziua de

munci inci nu

se isprlvise, deslvdrqeau coloritul respingitor gi

trist al

priveligtii.

O

nemarginite scarbe invadd pentru

o

clipa trEslturile delicate ale

t6nlrului. in treacit

fie spus, era un fleceu foarte aritos, gaten, destul de inalt, zvelt gi bine croit, cu minunagi ochi de culoare inchise, foarte expresivi.

CurAnd cizu lntr-o adAnci ingAndurare, mai bine zis, intr-un fel de uitare de sine, gi igi

continui

drumul

f[ri sI

mai obsewe, refuzAnd str observe, ce se petrecea imprejur. Numai arareori,

Crimd 5i pedeaPsa 17

remarcAndu-gi, o

datl in

plus, tentafia de ^a vorbi singur, bom- benea ceva indistinct. Era conqtient ^cf,, uneori, ^gAndurile

lui

^o

luau razna gi se simgea foarte slabit: de doui ^zile nu mAncase mai

"tH

_{atet de prost imbracat, incAt} un altul in locul lui, fie _si cel mai mizer vagabond, s-ar

fi

sfiit se iasi, ^ziua

in

amiaza mare' ^pe strade

in

^asemenea jerpelituri. Strabetea, ins[, un cartier ^unde

cu

greu

ai fi putut

surprinde

pe

cineva

prin

vestimenta[ie' Apropierea ^{piegei de} fdn Sennaia, abundenga de stabilimente

riu

famate,

qi

lndeosebi populagia

de

tArgovetri

9i

^meseriaqi

ingrdmiditd pe ^aceste

uliti

qi ulicioare din inima oraEului co- lorau, uneori, panorama cu asemenea subiecgi, incdt ar

fi

fost straniu ca vreo figurn

intAlniti in

^cale s[ te intrige. Iar

in

sufle- tul tdnirului se acumulase ^atAta invergunati sfruntate, incAt,

in

pofida pudorii specific juvenile, flanAnd pe strtrzi, pugin ii pisa de aspectul

lui

^ponosit.

Altminteri

ar

fi

stat lucrurile

dacl

s-ar

fi lntdlnit

cu

unii

cunoscu(i sau foqti colegi, cu care' indeobgte, nu-i plicea sd se vad[.'. $i totu$i, ^cAnd un begivan, pe care cine

Itie

de ce qi unde

il

cirau

lntr-o

haraba enorm6, trasd de un enorm cal de povari,

ii

aruncd, brusc, din mers: ,,Be, clop teu- ton!", hohotind din tofi bojocii ^qi aritAndu-l cu degetul, tAnirul se

opri

brusc Ei-gi duse, instinctiv, mAna

la

palarie. Era un Zimmermann, dar ponosit de-acum, ^ros, numai g[uri ^{qi pete,} fare boruri,

turtit

ridicol intr-o parte. Dar nu tuqinea, ci un cu totul alt simgamant, asem[nitor cu ^panica,

il

cuprinse pe ^taner.

-

^{Eram sigur,}

^bilmiji

el agitat, presimgisem!... Ce ^porcdrie sinistrd! O tdmpenie, te miri ^ce fleac igi poate spulbera planul cel mai bine gandit! Bunioar[,

o

palarie prea betatoare la ochi"'

Oaraghioasa, ^gi de aceea betetoare la ochi... La zdrengele mele ar fi trebuit neapdrat o qapcx, o fleanduri ^{oricAt de} pleo$tit[, numai nu bAzdAgania asta. Nimeni nu poartl aqa ceva' se observe de la o po$te, se intipireqte in ^{memorie, de unde} tAqne$te cAnd nici cu g&ndul nu ^gAndegti

-

^{gi poftim indiciul pe tavi. CAnd pui la cale}

rrsemenea chestii, trebuie ^sa

fii

cAt mai ^qters,

si

treci nebagat

ln

seamd... Amf,nuntele, diavolul se ^ascunde

ln

amtrnuntel"' 'focmai _{ele dau} totul peste caP...

18

F.M. Dostoieuski

Nu avea mult de mers; gtia chiar cAgi pagi avea de fbcut pAn[

acolo de la poarta casei

lui:

exact _$apte sute treizeci.

intr-o

zi, sedus de'fantasma lui,

li

numarase. Pe atunci, nu credea

inci in

aceaste himera, nu fhcea decAt se se ata[e singur cu voluptuoasa ei nebunie. Acum insi, la o lunh distangS, incepuse

si

priveasci altfel lucrurile ^gi, in pofida solilocviilor lui autoflagelante despre propria-i slAbiciune, neputintA gi indecizie, ajunsese

si

vada

in

visul

lui

,,scelerat"

o

intreprindere fezabila,

cu

toate cf,

inci

nu-qi dddea sieqi crezare. Iar acum se ducea

si

facl o repetigie, gi agitagia lui cregtea cu fiece pas.

Se apropie infiorat, cu inima batand s5-i spargi pieptul, de casa enorm6, ce dedea cu partea din spate spre canal, iar cu faga- da

-

spre strada N. Cladirea consta dintr-o puzderie de aparta- mente strAmte gi era populati de mici meqtegugari

-

^croitori,

lecetugi, bucitdrese

-,

^{cdgiva nem(i, dame cu ocupagii absconse,}

mici

funcgionari

etc.

Locatarii migunau,

intr-un

necontenit du-te-vino pe sub ambele porgi _$i

in

cele douf, curgi interioare.

Imobilul era deservit de trei sau patru portari. incAntat ce nu daduse nas

in

nas

cu nici unul dintre ei, tAnirul o

zbughi numaidecdt, de sub bolta porgii, pe intrarea din dreapta. Scara era intunecoas[ ^gi ingusti, o scari _,,de serviciu", dar el cuno$tea, pentru cf, o studiase, toatd aceaste ambiangA, care

ii

convenea:

in

asemenea obscuritate, chiar ^gi un ochi iscoditor nu ^prezenta

nici

o primejdie. ,,Daci deja

imi

tremuri nidragii, ce-o sd fie cAnd, la o adic5,

mi

voi

hot[ri

se trec la fapte?" ^se lntrebe el fara voie, urcAnd spre etajul trei.

Aici ii tiiarl

^calea doi rezervigti, acum hamali, care scoteau mobila dintr-un apartament. $tia ^ca acolo locuia un funcgionar neamt cu familie numeroas[: _,,Se pare

c[ neamgul se muti, ceea ce tnseamni ca la etajul ffei, pe aceastd scari qi pe acest palier, va rdmAne, o vreme, locuit doar aparta- mentul babei. E bine de refinut, pentru orice eventualitate", se

gAndi

el

gi sund

la

^uqa betrAnei. Soneria ^gdrdi slab, de parcl clopogelul ar

fi

fost de tinichea, nu de aramd.

ln

micile aparta- mente din cladnle de acest gen, a$a sunt toate soneriile. Uitase timbrul clopogelului, qi acum clinchetul lui aparte

ii

evocd brusc ceva,

il

fhcu sd vade ca aievea... Tlesiri, intr-atAt

ii

sldbiserd

Crima gi

pedeapsd

¹⁹

nervii. Peste pugind vreme' uga se intredeschise ^gi, prin

crlpitu-

ra ingust[, locatara

il

mdsuri ^cu

vaditi

neincrederer

i

se vedeau doar ochii strllucind tn intuneric. Dar, ^{v5zAnd cd} pe palier era lume, femeia prinse curaj ^qi deschise uga de-a binelea. TAnirul plqi peste prag intr-un antreu intunecat, impdrgit in doui de un paravan, dincolo de care ^se ghicea

o bucitlrioari

^minuscuh.

BAtrAna stetea dinaintea

lui ticuti,

privinduJ intrebetor. ^{Era o} babup

mirungici

^qi

uscifivi,

de

weo

^gaizeci de ani,

cu

nas ascutit ^gi ochi iscoditori, plini de reutate, dezbrobodit5. Plrul ei bAlai, pres[rat cu fire albe, era dat din belgug cu ulei. Pe gdtul subgire gi lung, aducAnd cu un picior de gdina, igi infhqurase o flanela roasl, iar pe umeri, cu toata zdpuqeala,

ii

atArna, balanga- rrindu-se, o scurteic[ de bland, napArlita $i decoloratl. ^BatrAnica tuEea gi icnea fare istov. ^Pesemne, tdndrul

o

fixa cu

o

privire bizari,

cici

^gi in ophii ei reveni brusc neincrederea.

-

Raskolnikov, student; am mai trecut pe la dumneavoastrl, cu vreo

luni ln

urmf,,

turui

^{gr6bit tAnirul, cu}

o scurti

^plec[-

ciune, dAndu-Si seama

c[

trebuia

si

se arate cAt mai politicos.

- ^imi

amintesc, tinere domn,

imi

amintesc foarte bine ^ca

ni

mai trecut, spuse betrAna rispicat, feta a-l slabi

din

ochii bilnuitori.

-

^{Da... $i ma aduce cam acelaqi pds..., urmd} Raskolnikov,

ruqor tulburat ^qi descumpinit de neincrederea betrAnei.

,,Poate cd asta

ii

e firea, dar data trecute parci n-am ^{bagat de} scam[", se gAndi el, cu un simg[mAnt neplAcut.

BetrAna tdcu o vreme' parc[ pe gAnduri, apoi ^se dadu la o parte qi, ar[tAnd spre u$a de la cameri, ^zise, invitdndu-gi musafi- rrrl

si

^{treacd inainte:}

-

^Poftim

^iniuntru,

^{tinere domn.}

Odaia,

nu

^prea

incipitoare, in

care pAtrunse

tAnirul,

cu l)cretii ^tapetati in galben, cu mu$cate _9i perdeluge de museline la fcrestre, era scdldati in lumina puternicd ^a soarelui ce asfingea.

,,$i otunci, poate, ^soarele

va

sffeluci

la

fel!..."

ii

^{trecu, parcd}

rritam-nisam, prin minte lui Raskolnikov ^care examina cu priviri fi.brile inciperea, pentru a-gi fixa

in

memorie, pe cdt era cu putin![, dispunerea

in

^{spatriu a} lucrurilor' Dar ^{camera aceea} nu

Lo

F.M.Dosnievski avea nimic neobi$nuit. Mobilierul, in intregime vechi, din lemn g[lbui, consta dintr-un divan cu spltar enorrn, bombat, o masE ovalA, agezati in faga divanului, o mesute de toaleti cu oglinjoard inghesuita

intre

cele doud ferestre, niqte scaune ingirate de-a lungul perefilor gi cdteva tablouri fbrtr valoare,

ln

rame livide, reprezentAnd adolescente nemgoaice cu pisirele

ir

^palme

-

^cam

asta era

tot.

Intr-un colg, dinaintea unei mici icoane, ardea o candela. Totul era foarte curat: 9i mobila, qi duEumelele erau lustruite cu temei:

totul

stralucea. _,,MAna Lizavetei", iqi spuse

tinirul.

in tot

"p"ttamentul n-ai fi putut descoperi un fir de praf, ,,Numai la viduvele betrAne qi in5crite ^glsegti asemenea curi(e- nie", mai gAndi Raskolnikov, uitAndu-se cu coada ochiului la perdeluga _de stambe ce masca u$a spre cea de a doua odeige, care adepostea patul gi scrinul batrdnei ^qi

in

care el nu ^pdtrunsese nicicdnd. Apartamentul se reducea la aceste doua odei.

-

Cu ce-ti pot

fi

de ^folos?

intrebi

cu glas aspru beffAnica, intrAnd la rAndul ei in odaie gi progdpindu-se din nou in faga lui, ca si-l poata privi drept in ochi.

-

^{Am adus un amanet}

- ^iat6l!

$i Raskolnikov ^extrase din buzunar un ceas de mode veche, plat, de argint, avAnd incrustati pe capac imaginea globului pdmAntesc. Langigorul era din ogel.

-

^{Pei qi sorocul celuilalt e dep[git. S-a implinit} alaltaieri.

-

^Ve platesc dobAnda pe incd o

luni.

Mai ^avegi pugini

r[b-

dare, vd rog.

-

Asta cum mi-o

fi

voia, tinere domn: pot a$tepta, ori pot vinde amanetul chiar astizi.

-

^{CAt imi dagi pe ceas, Aliona lvanovna?}

-

Numai mofturi aduci, tinere domn, fleacuri fare valoare.

RAndul trecut ^gi-am dat, pentru inel, ditamai doud bumisti, degi cu o ruble jumate oricine poate lua unul nou de la giuvaiergiu.

-

^{Dagi-mi mdcar} patru ruble; o

si-l

recuperez, e de la tata.

CurAnd am de primit niste bani.

-

^{O rubla jumate,} cu dobdnda inainte, daca lgi convine.

-

^{O rubla} jumate! exclami t6nirul.

-

^{Dach vrei. $i betrdna}

ⁱⁱ

^{intinse ceasul} indarat. TAnarul

il

lu5 revoltat _9i dadu s[ plece, dar se razgdndi numaidecdt: ingelese

Crimasipedeapsa

^2I

ca bitrAna era ultima

lui

scdpare gi

ci

nu venise doar pentru bani.

-

Fie. Dagi-mi banii! ^spuse el abrupt.

BltrAna vAri mAna in buzunar, dupi chei, ^gi trecu in odaia de dincolo de draperie. R"imas singur, tdndrul ^prinse a asculta atent, urmirind-o in ^gAnd.

O

auzidescuind scrinul. ,,Pesemne, sertarul de sus, se gAndi el. Cheile, aqadar, le'gine

ln

buzunarul drept...

intr-o singurd legiturd, pe o verigi din ogel... Una dintre ele e zimgatd qi de trei ori mai groasi ^decAt celelalte. Asta nu ^poate

fi

de la scrin... Tiebuie c[ baba mai are pe acolo vreo cutie mare ori un cufer. Cuferele au ^asemenea chei... Dar, Doamne, ce ^abject sunt, ce nememic!..."

BetrAna se intoarse.

- ^Uite

^{cum stem,} tinere domn:

la o

dobAnda

de

zece

copeici de rubla pe

luni,

pentru

o

lund gi

jumltate

-

^banii

inainte

-

^{mie imi revin} cincisprezece copeici. Pentru cele doud ruble de data trecut[

-

^{doudzeci de copeici. Asta} inseamnd, cu totul, treizeci gi cinci ^de copeici, aqa

ci

mai capegi, pentru ceas, o ruble ^gi cincisprezece copeici. Tine banii!

-

^{Cum?! Numai o rubla gi} cincisprezece copeici?

-

_TAnirul ^AtAt.nu mai protesH ^gi lua banii. O privea pe batrAna ^gi nrr se grdbea si plece, de parci ar fi

wut

si mai spund ori s[ mai fircl ^ceva, nici el nu ^qtia ce anume.

-

^Aliona lvanovna, zilele ^astea poate ce o ^sf,

vi

mai aduc r:cva... un poftligaret frumos... de argint... ^asta dupf, ce

il

capat firdarat de la un prieten... $i ^tecu incurcat.

-

Bine. Mai vorbim ^cAnd

il

aduci, tinere domn.

-

^{La revedere, atunci... Suntegi tot} singure, surioara nu s-a ilrfors? intreba el cAt putu de degajat, odat[ ajuns in antreu.

-

^Dar ce treabe ai cu ea, tinere domn?

- ^A,

^nimic deosebit... Am intrebat doar ^aqa... Iar dumnea- voasffe

mI

repezigi... Cu bine, Aliona Ivanovna!'

Raskolnikov iegi, foarte tulburat. $i tulburarea lui cregtea cu licce clipd. Pe scari ^se opri de cAteva ori, parci fulgerat. Iar odat[

Irjuns in strade, izbucni:

F.M.Dostoiwski ,,O, Doamne! Ce dezgustator! Oare e posibil, oare... nu, e o aiureald, o absurditate, adlugd el ferm. E posibil sa-mi

fi

clocit mintea ceva atAt de monstruosl CAtd mocirle e in stare si scuipe inima mea? Abject, infam, imund!... $i ^{eu, de o} lun[ ?ntreag[... "

Dar

nu-gi putea descdrca sufletul

nici ln

cuvinte,

nici in

izbucniri de furie. Senzagia de nemirginit dezgust, care tncepuse

s5-l terorizeze

inc[ de pe

cdnd mergea spre casa betrAnei, dobAndise o asemenea amploare gi _se dezvaluia atAt de orbitor, lncAt Raskolnikov nu mai ^gtia unde si se ascundi de sine. Umbla pe trotuar ca turmentat, nebegand

in

seami trecdtorii _9i izbin- du-se de ei; igi veni in fire abia pe strada urmetoare. Era in faga

unei cArciumi, un fel de hruba, in care se intra cobordnd o scari ce tncepea direct de pe trotuar. Doi begivi tocmai iegeau pe uq[, sprijinindu-se unul de altul gi injurdndu-se cu sdrg. Fara se stea pe gAnduri, Raskolnikov cobori

ln

beci. Nu prea c6lca prin cAr- ciumi, dar acum igi simgea capul invArtindu-i-se qi, in plus, o sete

mistuitoare

il

cuprinsese.

ii

^{crapa buza} dup[ o bere rece, cu atAt mai mult cu cAt iqi punea nea$teptata slabiciune gi pe seama fap- tului

ci

^{era nemdncat.} Se ageza lntr-un ungher ?ntunecat gi mur- dar, la o masi cleioas[ de licorile scurse pe ea, ceru bere gi sorbi cu voluptate primul pahar. Se simgi numaidecAt mai ugurat, iar gAndurile

i

se limpeziri. ,,Toate astea sunt

pripistii,

iqi spuse el revigorat, n-am nici un motiv sa cad in degringolada! Pur ^gi sim- plu, o disfunclie fuic5.. Un pahar de bere, un pesmet, qi uite cd,

intr-o

clipa, mintea incepe sd duduie, gAndurile se limpezesc, intengiile se contureazd ferm. Ptiu, ce zbateide doi bani!..." Dar,

in

pofida acestui puseu de autodispret, arAta trviorat, de parcd g-ar

fi

eliberat deodati de o povard infricoEatd, gi incepuse

si-i

priveasci pe cei

din

cdrciumd cu ingiduingd. Totuqi, chiar in acele clipe,

ln

suflet

i

^se insinua simg[mAntul nelemurit ca ^gi aceastd deschidere spre optimism ascundea in ea ceva vicios.

Intre timp, in cArcium[ rimiseserd pugini muqterii. Pe urmele celor doi cheflii pe care-i firtAlnise pe scari, mai ieqise, buluc, o ceata lntreagi

-

^{cinci barbagi gi o femeie, dotati cu o armonici.}

Dupi

plecarea lor,

in

locanta parcd. mai spatioase deodat6 se

a$ternu linigtea. Mai rlmlseseri pe pozigii un tip cherchelit, dar

Crima

sipedcapsd

²³

nu cine qtie ce, cu infhgigare de t6rgoveg, care bea bere, aleturi de o namile cu cojoc siberian ^gi barba lungi, ?ncirungitl. ^Acesta din urm[ trlsese zdravin la m[sea ^{gi agipise pe} o bancd; la r[stim- puri, degteptAndu-se brusc, igi desflcea bragele qi pocnea din degete, s[ltAndu-gi bustul,

f[re

inse a se ridica de-a binelea ^de pe laviga, ^gi lng6na un cantecel, chinuindu-se ^{s5-qi aminteascd} versurile:

Te- am _Einut trtr-wt alint, Vardd-imtnd, rc -an iubit..,

Ratacind pe ulicinme, Dau de. fosta-mi Eiitoare...

Dar nimeni nu-i imp[rtlqea exaltareal taciturnul

lui

^come-

sean reac[iona la ^{aceste ieSiri} chiar cu ostilitate ^gi

v[dit

^scepti-

cism.

in

^afard de aceQtia doi,

in

hruba mai r[m[sese un individ cu infed$are de cinovnic ieqit la pensie. $edea cu sticla

in

fage, sorbind la rEstimpuri din bauturl 9i privind in ^jur. Acel om p6rea, gi el, pradi unei mari fremanteri.

I

RasrorNxov NU ERA DEPRINS cu LocuRILE pline de lume 9i, rrga cum am mai spus, evita, mai cu ^{seamd de} o vreme incoace, rlrice relagie cu semenii. Dar acum se simgi deodati ^atras de ei.

Ceva

nou pirea a

se isca

in.sufletul lui,

impingdndu-l ^spre oameni. Ostenise intr-atdt in ultima lun6, muncit de obsesia lui, de sumbra lui exaltare, incAt simgea nevoia ca, fie qi pentru scurt timp,

s[

^respire

intr-o

alte lume, oricare ar

fi

fost ea, ^aga c5, ignordnd mizeria din;ur, r[mase cu plecere in cArciuma aceea.

CArciumarul heladuia

in

alta tncipere, dar igi ^{fecea deseori} uparigia

ln

salon, cobor6nd o scard interioare, in capul cireia se

nrltau mai intdi cizmele lui bine vicsuite, cu carAmbi roqii, ^rds- {iAnti. Insul arbora o hainf, de velu6 incregitl in talie, ^qi o

jiletci

Sau;

24

F.M.Dostoieqtski

de atlas negru, neinchipuit de slinoasd; cravate

nu

purta, iar chipul

lui

pdrea uns

cu

ulei, ca

un

lac6t de fier.

in

^spatele

tejghelei, se foia un baiegandru de vreo paisprezece ani, iar prin preajmd

-

^{un altul, qi mai} tAn6r, care ducea comenzile la mese.

Pe tejghea

-

^{un platou cu} castravegi tiiagi rondele, bucdgi de pAine neagrd, uscata, gi felii de pegte care, toate laolalte, r6spdn- deau

un

miros respingf,tor. Atmosfera era indbuqitoare, ires- pirabila gi totul prrea atAt de imbibat cu damfuri, incAt ai

fi

zis c5, numai de la aerul acela, te puteai face praf in cinci minute.

Se

intdrnpli,

uneori,

ln

viag[

s[

intdlnim oameni complet necunoscufi nouf,, dar care ne stArnesc interesul de

la

prima vedere, aga, din senin, inainte de a apuca

si

^rosteascd un singur cuvAnt. Tocmai

o

^asemenea impresie produse _asupra

lui

Raskolnikov un mugteriu aqezat furtr-un ungher mai indepdrtat al salonului gi care aducea cu un slujbag ieqit la pensie. Tdndrul avea sd-gi aminteasci ulterior, in repetate rdnduri, aceastl

pritni

impresie, atribuind-o unui presentiment.

ii

"rurr.u fostului sluj- bag priviri insistente, desigur gi pentru

ci

acela

il

fixa la rdndul lui, vddit dornic de a intra

in

vorbe. CAt despre ceilalgi cliengi aflagi

in

local, inclusiv cArciumarul, omul

ii

privea cumva fleg- matic _$i chiar plictisit, cu un aer de _tango$e superioritate, ca pe nigte personaje de joasi condigie gi fara instruire, cu care n-avea ce vorbi. Era un barbat trecut de cincizeci de ani, de staturi mijlocie gi indesat, cu

plrul cirunt

gi o cuprinz[toare chelie, cu obraji gelbejigi, chiar verzui, flegciigi de at6ta begie, gi cu pleoape puhave, indaratul cdrora str[luceau niqte ochi minusculi, injec- tagi de sAnge, ingugti ca ni$te cripdturi, insa plini de vivacitate.

Ceea ce te izbea la chipul lui era privirea,

tr[dind

inteligenga gi

spirit, dar uneori ^qi o stranie exaltare,'vecini cu nebunia. Purta un frac negru, vechi, complet ferfenigit, cu nasturii cizufi. Doar unul ^se mai ginea, precar, qi la acela omul se incheiase, vrdnd, pesemne, se pestreze

o urm[

de decengd. Sub

jiletca lui

de nanchin se zdrea un plastron bogit, petat gi umed. Se berbierise, ca un slujbag ce se afla, dar asta nu prea de curAnd, gi deja ^pe obraji incepuserd sd-i rdsard peri degi, cenugii.

$i

^{gesturile lui}

pistrau ceva din ifosul cinovnicesc, dar omul pirea nelini$tit: isi

Crina _sipedeapsd 25

ciufulea pu(inul

pir

^gi,

la

rastimpuri, abetuq iqi aqeza coatele ffentaroase pe masa cleioasi ^{gi ude,} sprijinindu-qi b[rbia in pal-

*". itt

sfAr$it,

il

privi pe Raskolnikov drept in fata ^gi spuse, tare gi rlspicat:

-

M-aq putea fuIcumeta, distinse domn, s[

vi

propun o con- vorbire amicalal

tebuie

^{sd spun c1,} sub infa$qarea modesti a

Domniei Voastre, ochiul meu exersat intuiegte un tAnir instruit

qi nedeprins cu beutura. in ce me privegte, am preguit lntotdeau- na

invl([tura,

mai cu ^{seamtr cAnd e} insogit[ de sensibilitate, ^qi, in plus, trebuie

si

^qtiqi

c[

sunt consilier titular. Marmeladov ^a$a ma cheama

-

consilier titular. indreznesc si vS lntreb: a(i avut, pflni acum, vreo slujba?

-

^N*,

^incl

studiez..., rdspunse tdndrul, surprins atflt de stilul sofisticat al personajului,

cit

^{qi de} faptul

ci

^fusese abordat atAt cle frontal.

in

pofida doringei de comunicare pe care o resimgise Htat de imperios cu cAteva clipe

in urmi,

la primul cuvdnt ce-i fusese adresat nemijlocit,

in el

^se degteptl iaraqi simgimAntul acela stAnjenitor de enervare ^qi respingere fage de orice ^persoand streine ce s-ar

fi

atins, ori ar fi incercat sf, se ating[, de cuirasa personalitagii lui.

-

^{Student, aEadar,}

^ori

^{fost student! exclami slujbagul}

-

cxact cum

tmi

imaginasem! Experienga, stimate domn, expe- rientra! $i, in semn de autoapreciere, individul isi ^duse degetul la tAmpln. Agi fost student sau, oricum, agi fecut ceva ^gcoala... Dar dati-mi voie... Se ridice, nesigur, de pe scaun, iqi

lui

clondirul cu bduture qi paharul, apoi se aqezd lAngi Raskolnikov, putin intr-o pnrte. Era uEor afumat, dar vorbea volubil ^gi fluent, pierzAndu-qi numai arareori qirul vorbelor, ^cAnd lungea qi silabele. VazanduJ curn se nepuste$te asupra lui Raskolnikov ca asupra unei prlzi, ai tl zis

c[

nici el nu mai deschisese gura de o lund incheiati.

-

Stimate domn, incepu el aproape solemn, slr6cia nu ^e un viciu, iatd un adevdr indubitabil. Dar nici ^begia nu e o virtute cu atAt mai pugin. ins[ mizeria, stimate domn,'mizeria ^e un viciu'

-

ln sdrlcie, omul isi mai pistreazi noblegea

inniscutl

^a sufletului;

tn mizerie

-

nifi1gni, nicio'data.

in

mizerie e$ti gonit din socie- tlltc nu cu bastonul, ci miturat cu tamul, ca sd fti cAt mai umilit;