DE CE NU-MI VII

MIHAI EMINESCU

DE CE NU-MI VII

Poezii de dragoste

Seleclia poeziilor:

acad. Mihai Cimpoi

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

LA(U L ',,.,,...59

CRAIASA DIN POVESTI .,...-.-.

TU MA PRTVE5TT

(U

_MARil 0(Ht...62 6(

vENrN STFARME(... ...66

5t ^{DACA DE CU ZtUA.}

60

...3 6

5TAU iN AIAT DE TE DUCI

cERDA(UL TAU... ...91

FRAGED4... 92

oA

PE A(EEA5r ULT00ARA

FREAMAT DE iODRU ...98

96

158

159

IVIIHAI EMINESCU

5-A DU5 AM0RU1... ...140

160

fericite, dar Ei cele puse sub semnul speranfei, dorinlei, renuntirii, (dez)i1uziei,

a1

neinqelegerii ,,farmecului sfAr.rt" ai dragostei in genere,

gi

,,amorului firi satiu ai poetului'l

Aceasti suitd de acorduri erotice

se

incheie, insd, cn o (re)chemare

a

fipturii erotice

a

iubitei

in De ce nu-mi vii, in care e reluati intr-un vers simplu, dar plin de incircituri emotivi adresarea citre

ea:

,,Iubita mea, iubita mea'i..

Acad. Mihai CIMPOI 8 martie 2019

AMORUL UNEI MARMURE

osTrRrLE,r ALUNGA in spaimd inghelatd,

(u

_sufletu n ruin6, un rege-asirian, (um stAncilor arunc; durerea-i inspumati

Gemindul uragan.

De ce nu sunt un rege

si

sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Si fac sd rump o Iume ce

sfilie-n

tdcere

Zdrobit sufletul meu.

Un ieu pustiei rage turbarea lui fuginda, Un ocean se-mbat; pe al vdnturilor jcc,

!i ^norii-;i

^{spun in tunet durerea lor}

^rrugindi,

66ndirile de foc,

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu am0r, (aci mie mi.a dat soarta amara mangliere

0 piatrd

si

ador.

l\4urindului sperania,

turbirii

rdzbunarea, Profetului blestemul, credinlei Dumnezeu, La sinucld o umbrd ce i sperie desperarea,

Nimir, nimica eu.

MIHAI EMINESCU

Nimlca, doar icoana-!i, care

mi

invenin;, Nimic, doar suvenirea surAsului tdu Iin, Nimir decat o raza din fala ta senina,

Din ochiul

tiu

senin.

!i

te iubesc, ropila, cum repedea junie lubeste-n ochi de fldcari al zilelor noroc, lubesc precum iubeste pe-o alba vijelie

Un orean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slibita mea privire, De-ar tremura la s6nu-mi gingasul

tiu

mijloc, Ai pune pe-a mea frunte in vise de

mirire

Un dladem de foc.

Si-as pune soarta lumii ^pe buza-!i ^purpurie, A; pune lege lumii r6z6ndul

tiu

delir, A5 face al

tiu

z6mbet un secol de orgie,

!i

lacrimile-!i mlr.

Caci te iubesc, copili, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

(a sceptrul mdna b16nda, ca vulturul mirirea, (a visul pe-un copil.

DE CE NU-MIVII

Si pasu-n urma-!i zboari c-o

tainlc;

manie,

(a

_{un smintit} ce catd cu ochiu-ngilbenit,

(r

fruntea.nvine!ita, cu fala cenugie

lcoana ce-a iubit.

l0 ll

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

MORTUA EsT!

FAtLtE DE VEGHE pe umezi morminte, Un sunet de clopot in orele sfinte, Un vis ce

i;i

moaie aripa n amar.

A(fel

ai trecut de al lumii hotar.

Irecut-ai cand ceru-i campie senina,

(u

rauri de lapte

ti

^{flori de lumini,}

C6nd norii cei negri par sombre palate, De luna regin6 pe rend vizitate.

Te

vid

ca o

umbri

de arqint stralucita, Cu-aripi ridicate la ceruri pornita, 5uind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

0 ^raza

te-nalli,

un cantec te duce,

(u

bralele albe pe piept puse cruce, [and torsul s.aude I al vrajilor raier Argint e pe ape si aur in aer.

Vid sufletu-{i candid prin spa!iu cum trece;

Privesc apoi lutul rimas... _{alb 5i} rece,

[u

haina Iui

lungl

culcat in sicriu, Privesc la surAsu-!i rimas

inci

viu

!i-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiali, De ce-ai murit, inger cu fala cea paliT Au nu ai fost

juni,

n-ai fost tu frumoasi?

Te-ai dus spre a stinge o stea radioasi?

Dar poate acolo

si

fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu 16uri de foc si cu poduri de-argint, Cu !drmuri de smirnd, cu flori rare

cint;

5a treci tu prin ele, o sfanta reqini, (,u pdr lung de raze, cu ochi de lumini, in haind albastri stropitd cu aur, Pe fruntea ta

pali

cununi de laur.

0, moartea e un caos, o mare de stele, (and viala-i o

balti

de vise rebele;

0, m0artea-i un secol cu sori inflorit, [dnd viala i un basmu pustiu

;i

^ur6t.

-

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, GAndirile-mi rele sugrum cele bune...

(and sorii se sting si cand stelele pira, lmi vine a (rede (a toate s nimica.

5e poate ra bolta de sus sa se sparga, 5a rada nimicul cu noaptea lur larga,

l3

12

MIHAI EMINESCU DE CE NU-MI VII

Si vdd cerul negru

ci

lumile-si cerne

(a

prazi trecotoore a mortii eferne...

!-atunci de ^a fi astlel... atunci tn vecie Suflarea ta caldi ea n-o s6 invie, Atunci graiu-!i dulce in veci este mut...

Atunci acest inger n-a fost de(at lut.

!i

^totu;i,

!arini

^frumoasi

ti

^moarta,

De racla ta razim eu harfa mea sparta

!i

^{moartea ta n-o} pl6ng, ci moi fericesc 0 razi

fugiti

din caos lumesc.

5-apoi... cine Stie de este mai bine A fi sau a nu fi... dar gtie oricine Ci ceea ce nu e, nu simte dureri,

!i

multe dureri-s, putine pldceri.

A fi7 Nebunie si

tristi

si goali;

Urechea te minte si ochiul te-nsali;

(e

un secol ne zire ceilal!i o deszic.

Decot un vis sorbod, moi bine nimic.

Vid vise ntrupate gonind dupa vise, P6n'dau in morminte ce-ageapti deschise,

!i

^nu

^giu

96ndirea'mi ^{in ce o}

si

stdng:

Si

r6d ca nebunii? Sd i blestem? Sa-i pling?

-;

re?... 0are totil/ nu e nebunie?

1J moartea ta, inger, de ce fu sa fie?

I

r

e sens in lume?

lu

chip zAmbitor,

-'ait-ai

anume ca astfel

s;

mori?

-re e sens intr-asta, e-ntors

ti

^ateu, re palida-li frunte nu-i scris Dumnezeu.

t4 _l5

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

HL0S0HA (0PlLEl

GLASUL PLAIERII, dulce iubit Cheami gAndirea pe a mea frunte, Ce zboard tainic ca

ti

^{o luntre}

in

ordanu i nemlrginit.

Stelele toate angeli

ii

par, Angeli cu aripi strilucitoare, A caror inimi tremuritoare Candele d-aur noud-mi-apar.

Falnici i pare legea

(reirii,

Lumi ce de focuri in lumi inot, (andele-aprinse lui Zebaot, Ce ard topirii si re-nvierii.

Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce

ii

pare legea de a iubi,

Firi

ea nu e de a

trii,

Fird ea omul ca stins se duce.

De-aceea nu voi ca eu

si

fiu:

Pali idee-a Dumnezeirii,

!ota

copila a nesimlirii, Foc mort ce pare a arde viu.

Ci voi

si-mi

caut pe-ntinsa lume 0 frunte

albi

sd o dezmierd

!i-n

^{ea gindirea mea sd o pierd,}

(um

pierde-un dco pribeagul nume.

5i-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur in rai lesute, P6ni ce genii necunoscute [,4i-ar rumpe lan]ul de'a fl treit.

16 17