Dincolo de bine gi de rd,u

FmponrcH NrptzscHE

Dincolo de bine gi de rd,u

Edilia

a

II-a

Traducere din limba

germani

de

Vrcron Sconannr Prefa!5 de Vasrlo ^MuscA

\AA

CupnrNs

Perspectiva lui,,dincolo de bine gi dincolo de r6u"

(Prefa{i de Vasile

Musc6)...

^{... 5}

Capitolul I. Prejudecili ale

filosofiIor

^...34

Capitolul II. Spiritul

liber...

...59

Capitolul

III.

Fiinla

religioasi

...82

Capitolul fV. Maxime ^gi interludii... 10 1 Capito1ul V. Contribulie la istoria naturali a

moralei....

... 115

Capitolul VI. Noi,

inv6{a!ii...

^{.. 139}

Capitolu1 VII. Virtulile

noastre

... 160

$apte mici dictoane despre femeie... 183

Capitolul VIII. Popoare gi

patrii

... 188

Capitolul IX. Ce este

aristocra\ia?

...275

PonsppcrrvA LUI

,,DINCoLo ^{DE BINE} $I ^{DINCoLo DE} Ri.u"

Consideraliile pe care le prezentim in continuare igi iau ca pretext douh

lucriri

ale

lui

^Nietzsche

-

^Dincolo

de bine

9i

^{de rd.u. Preludiu}

la

o _filosofie

a

uiitorului (Jenseits uon Gut und Bcise: Vorspiel einer Philosophie der Zuhunft)

-

^{1886 Si}

-

Genealogia moralei. O scriere polemicd, (Zur Genealogie der Moral. Eine Streitschrift)

-

^1887. Scopul acestor consideralii este de a aduce cele

doul cunoscute lucr5.ri nietzscheene mai aproape de in- lelegerea cititorului de astizi prin invocarea unor date de biografie gi de biografie intelectuali ale autorului ^1or.

1.

Cele doui

lucriri -

^Dincolo de bine gi de rd,u (1886) gi Genealogia moralei (1887)

-

^aparfin aceleiagi perioa- de a crealiei nietzscheene. Una relativ mai

linigtiti,

in

m5"sura in care se poate spune c[ in atAt de zbuciumata existenfi a flIosofului se intAlnesc _Ai asemenea episoade care contrasteazi cu tot restul

vielii

sale. Ea este cu-

prins[

intre dou[ secvenle declarate de boal6 gi poate

fi

circumscrisl intre 1883 qi pribugirea din 3 ianuarie

1889 de la Torino, din care Nietzsche nu va mai reugi

si

se ridice niciodati. Va iegi din ea doar odatl cu moartea sa, survenit[ Ia Weimar in 25 august 1900.

FntnonrcH Nmrzscnn

Mai inainte

insi,

din 1879, Nietzsche se pensionea-

zi

la numai 35 de ani renunlAnd definitiv la postul s5u de profesor _de filologie clasic[, pe care l-a definut intre

1869-1876 Ia Universitatea din Basel. Va trebui

si tri-

iasci de acum inainte dintr-o pensie anuald

oferiti

^de

oragul gi Universitatea din Basel. Beneficiul cel mare al acestei

situalii

se poate inregistra

insi in

^{planul gAn-}

dirii, al

crealiei nietzscheene. Eliberat de obligatiile sale universitare, Nietzsche realtzeazl. condi{ia ideal[

a

gAnditorului autonom, deplin independent de orice constr6ngere

din

afar6", care igi poate permite o liber- tate absoluti de migcare a ideilor sale intr-un registru tematic practic nelimitat (este ceea ce se numea in epocS

Priuatgelehrter). Pentru _{Hegel 9i} pentru

toti

^gAnditorii

de gcoali hegeliani, de altfel, libertatea ca climat social exterior conteazb. ca o condifie fundamental[ a actului gAndirii gi tocmai existenla ei in Grecia

antici

este cea care a asigurat extraordinara dezvoltare de aici a filoso- fiei. Intr-o scriere polemici din Parerga gi Paraliponlena intitulati,,IJber die Universithts Philosophie" (,Despre filosofia universitar["), Schopenhauer va intoarce aceas-

ti

idee hegeliani ^a libertSlii ca o condilie a filosofiei chiar impotriva lui Hegel. Un filosof, profesor universitar, con-

stituie un angajat de stat, un simplu funcfionar, gAndeg- te la comandi in schimbul unei remuneralii financiare, nu ^poate

fi

liber nici in via!5, nici in gAndire. In aceste

imprejuriri, nu numai cI nu poate gAndi gi rosti adev[- rul, dar printr-o atitudine de sofist este chiar interesat

s5-1 escamoteze.,,Astfel

-

conchide Schopenhauer

-

^pro-

fesorii universitari de filosofie ajung intr-o situalie foar- te special5 (eigentilmlich) qi putem,

in

sfArgit, denunla odatl pentru totdeauna secretul acesteia. In toate cele-

lalte gtiinte profesorii _{au doar} obligalia de a preda, dupl puteri qi posibilitifi, ceea ce concordi cu adevirul gi _cu corectitudinea. Doar

in

cazul profesorilor de filosofie

Dincolo de bine gi de rdu

lucrurile trebuie cercetate cunl grano salis. Filosofia are aceaste particularitate c5. problemele qtiin[ei sale sunt identice cu cele asupra c[rora religia emite judecili; de aceea am numit-o metafizicl a poporului. Potrivit aces-

tui model, profesorii de filosofie ar trebui s[ ^{predea gi} ei ceea ce este adevirat gi corect: dar aceasta trebuie si fie.

+In principiu ^gi in mod esenlial, identic cu ceea ce susline religia statului (Landesreligion), care este, desigur, in

aceeagi mlsurd gi adev[rati ^gi corect[."1

Controlul exercitat ^{de puterea}

politici

asupra ^gAn- dirii se realizeazl. prin intermediul religiei oficiale, incAt pentru un ^profesor de fiIosofie a contrazice o propozi\re a

religiei de stat echivaleaz6 cu a te opune statului insuqi.

,,Prin urmare, atdta timp cAt existi Biserici, Ia universi- tate nu se va ingS.dui decAt predarea unei filosofii care va acorda ^o mare atenlie religiei statului pe care, in punctele ei esenliale, va trebui sI o urmeze in paralel qi care se va trage din ^ea."z Concluzia lui Schopenhauer este categori- ci: ,,De aceea este extrem de rar ca un profesor de filosofie

s5. fi fost in acelaqi timp un filosof adevdrat"s.,,Aceasta nu impiedicd pe acegti ingugti filosofi de universitate

si

^se

simti

fericili totugi sub aceste restriclii; pentru

cI

_lelul

Ior este de a cAgtiga un venit onorabil gi cinstit, pentru ei, femeia lor gi copiii 1or, precum qi de a se bucura de o oare- care reputalie in fala oamenilor"a Lucruri valabile, toate, in linii mari gi pentru universitarii de asthzi.

1 A. Schopenhauer, ,,Ifber die Universitdts Philosophie" in Parerga gi Paralipomerua, Ziarich, Diogenes Verlag, 1977 Bd. I, p. 158.

2 Ibidem p. 158.

3 Ibidem p. 159.

a Ibidem ^p. 159.

Fnrponrcn Nrnuscnn

2

O intrebare se insinueazl. nelinigtitoare: cum a re-

simtit Nietzsche aceast6 stare existentS in universiti!ile

germane din vremea sa? EI este unul din primii gi cei mai acufi critici ai situafiei in care se afl5 Universitatea ger- man5. a vremii sale, asupra cireia revine in mai multe rAn- duri. In capitolul,,Ce Ie lipsegte germanilor" dinAmurgul idolilor (1889), pe care prin convenlie am putea-o conside-

ra drept o lucrare ,,tdrzie", critica Universitilii germane vine in contextul mai larg al condamnlrii intregii culturi germane. ,,Si ^facem un calcul aproximativ: cultura ger-

mani nu numai

ci

e limpede

ci

se

afli

in declin, dar nu lipsesc nici suficiente motive pentru asta"5. Asupra ger-

manilor apasi responsabilitatea unui rlspuns dificil ^de

dat -,,ave!i

-

^pot fi chestionali germanii

-

^{fie gi numai un}

singur spirit care s5" conteze pentru Europa? Cum a con-

tat un Goethe al vostru, un Hegel aI vostru, un Heinrich Heine aI vostru, un Schopenhauer al vostru?

-

^{Faptul cE}

nu mai existi nici un singur filosof german

-

in privinla asta uimirea e nesfArgit5"6.

lnsi

Nietzsche

il

identifich cu precizie gi pe _{cel care} se face vinovat pentru aceasti stare lamentabili in care se zbate spiritul german. Este ideea de Imperiu, care a provocat ruina spiritului. ,,in istoria culturii europene, ascensiunea <Imperiului> inseamni mai inainte de toate asta: o deplasare a accentului principal"T. Imperiul gi-a subordonat

intru totul

spiritul cu pretenliile sale, sub forma lozincii ingel[toare a,,statului cultural".,,Cu1tura gi statul

-

^{observl Nietzsche}

- si ^nu

^{ne amigim in}

5 Fr. Nietzsche, _,,Ce le lipseqte germanilor"

lor in vol. $tiinya ^{uoioasd^} Genealogia moralei.

Bucureqti, Editura Humanitas, 7994, p. 494.

6 Ibidem ^p. 495.

7 Ibidem p. 495.

in Amurgul id.oli- Amurgul idolilor,

Dincolo de bine _{Si de} rdu aceaste

privinli,

sunt antagonigti; <statul cultural>r nu-i

decAt o idee modernS. Ambii triiesc _{Ai se} dezvolt[ unul pe seama celuilalt. Toate marile epoci de

cultur[

sunt perioade politice de declin; ceea ce e mare in sensul cul-

turii

a fost nepolitic, ba chiar antipolitic..."8 Dovada o

face Goethe:

in

marile sale opere el este a-po1itic, su-

pra-istoric, abordeaz6 lucrurile

din

unghiul eterniti-

fii.

^{Nietzsche reclam6, in} replic6, o distinclie corecti a

capacitililor spirituale de care dispune un popor la un moment dat. -,,nimeni ^{nu poate} cheltui mai mult decAt ate"e. De aceea

-

^{,,daci te} cheltuieqti pe putere, pe ma- rea

politici,

pe economie, pe

relalii

interna{ionale, ^pe parlamentarism, pe interese militare, dacd

ili

consumi

in

aceasti direc{ie cuantumul de raliune, seriozitate,

voinfi,

auto-dep6gire ce-l reprezinli, atunci el va lipsi in cealalti parte".ro Putem constata un consens cu Titu Maiorescu, absolut intAmplitor,

dar

semnificativ. tn

,,Prefa!a" Ia edi{ia din 1874 a,,Criticelor" marele nostru critic scria intr-un perfect acord cu Nietzsche -,,Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au in orice moment dat o cantitate m6rginit[. Averea nalionali a romAni- Ior are astdzi o

cifr[

fix5, energia lor intelectuali se aflh asemenea intr-o cAtime fixat5. Nu te poli ^juca nepedep-

sit cu aceasti suml a puterilor, _cu capitalul intreprin- derii de culturi intr-un ^popor. Timpul, averea,

tiria

mo-

ral[,

agerimea intelectuali ce Ie intrebuinfezi pentru ^o lucrare de prisos, necum pentru o lucrare gregiti sunt in veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasi gi cea

adevirat[."11 Concluzia pe care Maiorescu o scoate de aici pentru romAni suni la fel de categoric ca cea a lui

8 Ibidem p. 495.

e Ibidem p.494.

10 Ibidem pp.494-495.

11 T. Maiorescu, Critice in vol. Opere

-

Bucuregti, Editura Fundaliei Nalionale pentru $tiin!5 ^qi Artd; 2005 - ^{vol. I, p. 4.}

Caprrolur, IV

Maxmrp _$r TNTERLUDTT

Acela care este dascil din fire, ia toate lucrurile in

serios numai in raport cu discipolii s[i

-

^{chiar gi pe sine.}

,,Cunoagterea de dragul cunoagterii"

- ^iati

^ultima

capcani pe care ne-o intinde morala: astfel ajungi s[ te incurci

inci

o dati cu totul in ^plasa ei.

Puterea de seduclie a cunoagterii ar fi minori, daci in drum spre ea nu ar trebui depigite atiftea pudori.

Suntem ingrali

fali

^{de Dumnezeul nostru: eL nu are}

uoie sd.

picituiasci!

lnctinalia d.e a te l6sa cilcat in picioare, furat, min-

!it, asuprit, ^{ar putea fi pudoarea} lu::ui Dumnezeu printre

oameni.

Dragostea pentru

unul

^este o barbarie: c5.ci ea se

exerciti

in

dauna tuturor celorlalli. Chiar ^gi dragostea pentru Dumnezeu.

,,Am

ficut

asta", spune memoria. ,,Nu ^se poate

si

fi

f[cut

eu^asta", spune mAndria mea gi rimAne neindu- plecat5. In sfArqit

-

^{memoria cedeazi..}

in{eleptul ca astronom.

-

^{Cdt6, vreme}

percepi stelele ca pe ceva,,deasupra ta",

ifi

privirea celui care qtie.

Fnrnnnrcn Nrprzscnp 102

Nu ai observat destul de bine via{a, daci nu aivdzut) gi mAna care,

plini

de menajamente

-

^ucide.

Daci ai caracter, ai gi o experienli caracteristici ta, care revine tot mereu.

continui lipsegte

i

Nu intensitatea, ci durata sentimentelor elevate face pe oameni elevali.

Cine

igi

atinge idealul,

prin

chiar faptul acesta depSgegte.

ExistS. p[uni care igi ascund coada lor de p[uni tu ror privirilor

-

^{numind asta mAndria 1or.}

Un om de geniu este insuportabil, daci nu mai pose.

dE cel pulin

incl

doui insugiri: recunogtin!5 ^gi curifenie.

Intensitatea ^gi natura sexualit[fii omului urci p

in cele mai inalte piscuri ale. spiritului s5.u.

In

imprejurSri pagnice, omul rizboinic din fire arunci asupra

lui

insugi.

Ne folosim principiile pentru a ne tiraniza habi dinile, sau pentru a le legitima, omagia, admonesta, as- cunde

-

doi oameni cu principii identice au probabil

i

vedere lucruri cu totul diferite.

103 Dincolo de bine gi de rd,u

Cine se dispreluieqte pe sine se preluiegte totodatd

ca ins care se dispreluiegte.

Un suflet care se qtie iubit

firi

^sh iubeasci la rAndu-i iqi trhdeaz6. zagul- strifundurile lui

urci

la suprafa!5..

Un lucru care se }Smureqte inlelegerii noastre, in-

ceteazd, s[ ^ne mai intereseze.

-

^{Oare ce a vrut}

^si

^spund

ircel zeu care ne

sfituia:

,,Cunoaqte-te pe tine insu!i!"

Si

fi insemnat asta: ,,Inceteazd. de a te mai interesa pe tine insufi! Devino obiectiv!"

-

^{Dar Socrate?}

-

^Dar,,omul

etiinfific"?

E ingrozitor

si

mori de sete pe mare. Oare chiar tre- buie

si v[ sirali

adevirul intr-atAta, incAt

si

^{nu mai}

poatl stinge setea?

,,Compasiune cu to!i"

-

^{asta ar} fr asprime gi tiranie

cu tine dragi vecine!

Instinctul.

-

^{CAnd" casa ard.e,}

^uiti

^{pAnd qi}

^si

^prAn-

zeqti.

-

^{Da, dar} recuperezi dupi aceea, in cenug6.

Femeia

invati

s5 urasc[ pe

misuri

ce nu mai ^gtie si farmece.

Aceleagi afecte au ritmuri diferite la b[rbat gi la fe- meie: de aceea birbatul ^gi femeia nu mai inceteaz[ de a se inlelege gregit.

in

spatele intregii lor

vanitili

personale, femeile iqi pistreaz[ intotdeauna disprelu1 lor impersonal

-

^fa\Ft

de,,femeie".

FRrponrcn Nrnrzscnp

Inimd, tnld,n{uitd,, spirit lib er. D ac6,

ifi

in lanfuri _{9i o}

lii

prizonierS.,

ii

^poli acorda

multe libert5li, am mai spus-o. Dar nu meni, in afara celor care o gtiu deja...

pur rnrma

spirilului mai crede

De persoanele foarte inteligente prinzi a te indoi momentul in care incep

si

se fAstAceasci.

Experienlele ingrozitoare te fac si te intrebi dac[

care le triiegte nu este el insugi ingrozitor.

Oamenii gravi gi melancolici devin mai ugor gi aj uneori la propria lor suprafafi, tocmai prin ceea ce

impovirea26.pe ceilalfi, prin ur5. gi dragoste.

AtAt de rece, de inghe{at, incAt, degetele! Orice mAni care-l atinge se de aceea unii

il

cred incandescent.

de-l atingi,

ili

^a

sperie!

-

^{$i toc}

Cui nu

i

s-a intAmplat, micar o dati,

si

se pe sine

-

^{de dragul bunului s6u renume?}

In jovialitate nu existi nici

urm[

oamenilor, tocmai de aceea, ins6, prea de ei.

de

uri

^impotri

mult dispre!

Maturitatea birbatului: asta inseamn[

si

fi seriozitatea pe care, copil fiind, o aveai pe cAnd te

j

Sh-!i fie rugine de imoralitatea ta:

iat[

o scar[ la p6tul cireia

ifi

este rugine de moralitatea ta.

r

105 Dincolo de bine _Si de rdu

Cum? Un om mire!? Eu nu

il vid

decAt pe actorul propriului siu ideal.

Daci ne dresdm congtiinfa, ea ne va sdruta gi ne va mugca in acelaqi timp.

Spune cel dezamigit

-,,Mi-am

aplecat urechea sd ruscult ecoul, qi am auzit numai laude".

Fa!6 de noi ingine, ne arhtlm mai naivi decAt sun- tem: in felul acesta ne odihnim de semenii nogtri.

Astizi, cel p[truns de cunoagtere s-ar bucura

si

^se simti ca incarnarea animali a lui Dumnezeu.

Descoperindu-se

la

rAndu-i

iubit, indrlgostitul

ar trebui

si

^se trezeascS. la realitate

in

ceea ce o priveg- te pe persoana iubit6. _,,Cum? E ea a$fi de modestS, in-

cAt

si

te iubeasci chiar gi pe tine? Sau atAt de proast6?

sau

-

^sau".

Primejd,ia ascurusd. tn fericire

-

^{,De acum, totul imi}

cste pe plac, _de acum iubesc orice destin

-

cine are chef s[ fie destinul meu?".

Nu dragostea lor de oameni, ci neputinla dragostei lor de oameni

ii

impiedicd pe cregtinii de astdzi

si

ne nrd5 pe rug.

,,Spiritul liber, slujitorului religiei cunoagterii",

-

pia fraus

ii

repugni inc6 gi mai mult

(ii

repugnd _,,re- ligiei" sale) decAt impia fraus. De aici, profunda

lui

in- comprehensiune fa!6 de biserici, inerenti tipului,,spirit

liber"

-

^{ca lipsa lui de libertate.}