Ioan Mihai Cochinescu

E&tor: CilinVlasie

Corecturl: Bianca Vigan, Anca Pascu Tehnoredactare: Adriana Vlidescu Design copertl: Ionul Broqtianu

Coperta 1: Jarul ^Alexei Mihailovich, Anonim austriac, imedi * dup1" 7670, uLei pepi'n21,94,9 x 71 cm, Castelul Ptuj

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei COCHINESCU,IOANMIHAI

Ambasadorul / Ioan Mihai Cochinescu. - Ed. a 3-a. - Bucuregti :

Cartea Romineascl, 201 8

ISBN 978-973-23-3269 -6 827.735.1

Grupul editorial Cartea Romineascl

Copyright @ Editura Cartea Romineascfl Educa1ional,2018

Editura Cartea Romineasci este un imprint al Editurii Cartea Romdneasci Educafonal wMr/.cartearomaneasca.ro

Ioan Mihai Cochinescu

Ambasadorul

roman

ediTia a

III-a

1

Norul de ceald dens,

llptos,

greu, se va tAri necontenit, spiralat, precum o

uriagi

vdltoare

in

mlagtini, migcare lentd a unei calme agonii, abur ostenit lingAnd pietrele umede ^ale pietei, i se spusese.

Luminile

ar putea veni

deopotriv[

dinspre ferestrele

palatului

gi dinspre

lund.

Chiar astfel se

intAmpld. Iar

muzica,

inv[lmigin-

du-se cu voci

indepirtate,

e

acoperiti

de rAsul strident, isteric, al

unei femei,

aflatd

probabil

undeva pe o

teras[.

A]exandru este inalt, are treizeci ^qi cinci ^de ani. S-a oprit, pare o statuie in

mijlocul

pielei.

Asculti

atent tn noapte, nemiqcat, clipind arar. Mai este ceva

nel[murit?

se aude vocea unui

blrbat.

^A,gadar, noapte bund! Acum,

rolile

unei

trisuri strivind nisipul

adus de v6ntul rece de aprilie.

Forn5itul cailor. Alexandru mai aude: un

tipdt

^{prelung, sfAqietor,} disperare

terminatl in vaiet

^qi cearta

betivilor

pe chei.

Jipitul

fusese al unei femei. Poate ^{cd qi} murise,

injunghiat[

de weun

culit

cu lama

lati

_Ei

tliqul

^{fin, cu vArful} uqor curbat ^qi

pllsele

din fildeq filigranat

intr-un

desen inchipuind

labirintul.

Uneori aceste femei mor sugrumate.

insi fhr[ sI poati

_!ipa,

i

^se spusese.

Alteori, nici

nu mor, dar

tipi

^de

^parc[

^ar

^muri.

^{Fiind niqte fiin]e abil}

^preficute,

ca

mulli dintre

oamenii acestei

tlri ^striine.

Dumneata, ah, dum- neata! Stai, acugi! se-aude dinspre chei. Ba

nu!

se mai aude. Stai, ia stai, stai! Voci amestecate, sunt trei befivi. MAinile

lor

slinoase au

lisat

dAre pe sticle. La

lumina lunii

urmele acestea

inchipuie

imagini groteqti: due Evirati sopra una Comedianta'f6cAndlunghi

girri

di voce'gi

misc[ri,

un cerqetor care rAde

primind

o

monedl

de

aram[,

un magician dansAnd cu sotia

lui,

sau alte

lucruri

la

fel

'Doi ^{cAntdreti qi o} actrit[. ^(it.)

" Vocalize. (it.)

de caraghioase. O

sticli zvArliti

cu

indiferen![

dar cu pricepere se sparge cu zgomot

infundat.

Cu

siguranli in

capul

unui trecltor intArziat, ingAndurat, inspiimAntat,

care

traverseazl

noaptea,

riticind. Gisit

intotdeauna

cltre

ora patru dimineala, i se spusese.

Din

ristimp

in

rlstimp,

doi

indrlgostili

se s5rut[ prin

imprejurimi,

i

s-a

mai

spus. PAn[ acum,

ori n-au

ap5rut,

ori

au qi

dispirut.

Alexandru s-a

hotlrAt

sI se urneascd. Dupd

primul

pas _se opreqte, ascultdnd

incordat. Un

zgomot ugor, ca fAlfAirea

unei aripi. iqi

risuceqte cu

iuteali

capul, scrutAnd intunericul. Dumneatd trebuie sd

fii Alexandru, i

se adreseazi cineva

din aburul

celei. Apare o

siluet[,

un

birbat imbr[cat intr-o pelerini.

Se apropie neauzit, cilcAnd

numai

aerul

parci.

Stau

fali in fa![,

se privesc. Claudio este numele meu, spune

strlinul,

un bdtrAn uscdliv, mic de

statur[, vorbind latina in

continuare. Sunt muzician.

$tiu,

^{spune domol} Alexandru. Cunosc faima dumitale, Maestro. putem vorbi

in ita- liani,

adaugl el, clutAndu-i privirea. Sau in ^greacX, in slavon5.

Vii

din Moldova, prietene? il intreabd Claudio in italianX. Nu, rosteqte Alexandru. Ci dintr-un drum mai lung prin Europa. Dar dumneata?

De-acasd,

din Italia. Ai auzit qi

dumneata

lipltul? il intreabi Alexandru. Nu, insl mi

s-a

povestit

despre

el. Befivii? insist[

tAn5rul. Nu, spune cel5lalt

isprivind

cu o tuse seacl rAsul ugurel.

$i nici nu

^cred

in

toate balivernele astea.

SI intrlm,

prietene, adaugl Claudio

tot

aruncAnd

priviri binuitoare

de

jur _imprejur.

Suntem aqteptati,

ceilalli or fi venit de mult. Mergi, mergi, il

indeamnlAlexandru.

Eu mai zlbovesc o

clipi. Mi

s-a

p[rut

cd se aude

uruitul

prelatei fluviale. E ora de culcare a

prin{ului

Teodor gi gXrzile iqi fac datoria. Se pare cd

plesc[itul valurilor

izbindu-se de

tirm

^{produce insomnie} sXrmanului copil, mi s-a spus. Noapte de noapte,

fluviul

este acoperit de la un

capit

la altul cu o prelatX.

Dumneata chiar crezi toate prostiile astea? intreabr claudio.

Rimai

cu bine, prietene. Cu bine, Maestro, spune Alexandru. Ne vedem

la bal. Uscilivul

se topeqte

in neguri.

Risipindu-se cu-ncetul, ceala se mai rostogolegte doar pAnI

in

dreptul genunchilor, stAr-

nitl

de paqii tAn5rului. Palatul se vede cu limpezime. _Deasupra aripei drepte a

clidirii,

discul clar conturat al

lunii

qi stelele,

i

se

I

spusese. Aripa dinspre nord ar putea

fi acoperit[

cu ieder5, iar la intrarea principald s-ar putea afla doisprezece

strelili, aliniati

^pe doud rAnduri,

imbrlcali

in uniforme albe. Chiar astfel erau. Poarta masiv[ de la intrarea

in

aripa stAng5 ^se deschide violent.

fiqnesc in

noapte {ipete, hohote de rAs,

ritmul

unei tamburine qi muzica

flaulilor,

acompaniali de

chitanoni

qi gravicembali.

Au nivllit

dinluntru,

^{coborind treptele vijelios,}

petreclretii

mascati,

tindn-

du-se de mAini,

intr-un lung

qir. L-au impresurat ^pe Alexandru.

Acum danseazd

in jurul lui. TAn[rul

^priveqte

n[ucit, ametit

de aceasti continud, nebuneascl miqcare ^gi

incearci,

zadarnie,

s[

iasl din

eerc. Ei sunt mai

mult

de

dou[

sute. Cineva

ii intinde

o

mascl ^pe

care

el o ia cu o

^miqcare

molateci a bratului.

Este o mascd reprezentAnd

propriul

sdu chip,

impietrit intr-o

expresie

trufaqi,

cu buzele pictate

intr-un

zAmbet

rluticios,

qiret,

umil

^gi

sprAncenele arcuite necuviincios ^de dur. Lacul sticlos ^este aplicat peste un fard complet alb, cu o

nepotrivit[

^roqeal[

in

dreptul po-

melilor.

Cineva s-a

oprit in

dreptul

lui.

O femeie, judecAnd

dupi

straie? Un copil,

dup[ staturl

^qi talie? I-a intins m6na,

invitAndu-l

parcd la dans. Degete firave, albe, cu o uqoar[

transparentl

spre contur, la

lumina lunii. Un

copil. Alexandru

intinde

^qi el mAna, dar acela izbucneqte subit

intr-un

rAs cristalin ^qi o ia la

fug[,

ames- tecAndu-se

in mullime.

Vino, prietene. Recunoaqte vocea

bXtri- nului

Claudio.

ins[ in

masca din fa]a sa nu desluqeqte

nimic din

figura

uscilivi

a muzicianului.

Artizanul

este un ingegno,

explic[

acesta,

uninnlscutintru

acest meqtequg.

Afost

adus din el Nuevo Mundo.

A

demonstrat, cu

numai doi ani

de mediocre

studio

^e cognizione,l cum ar zicePino, dedublarea. $i masca dumitale este la fel de reuqit5 ca a mea.

MI

vezi mai

tfrnir?

Mai frumos? $tiu, ^qi eu

il

ur5sc, de fapt, la fel de

mult

pe acest diavol cafeniu care qi-a

bitutjoc

de noi

to!i.

Ceea ce vezi aici este balul neoficial. Pune-ti masca,

e

regula

jocului. $i vino. Dar nu

^aceasta

^md

^uimeqte,

Maestro, spune Alexandru. Nu

cI

eqti mai tAndr ^qi mai frumos. Ci

c[ _!i-a dat chip

de femeie! Pdi vezi? rAde bdtrAnul.

Am

crezut dintotdeauna c[ forfa mea e de esenti

lunar[,

de aceea am compus

'Mediocru ^studiu qi cunoaqtere. (it.)

mult

pentru gravecembalo. Dar,

iatl

o pildd: broasca,

fhpturi lu-

nard cum gtii, nell'altra parte e come cosa terrestre, imperfetta e

sottoposta all'aqua, cui mancando, anch'essa manca. Se privesc c6teva clipe in t[cere. Diavolul acela cafeniu, cum ii spui dumneata, qtie mai multe, spune

tAnIrul, dracu's5l

ia! Fiind diavol?

intreab[

Claudio, r[sucindu-se in loc. Adineauri, spune Alexandru urmAn- du-l ^pe

b[trAn,

cineva p[rea

ci

^m=ar fi invitat la dans. Apoi a

fugit.

Cine

si fi

fost? Chiar

in

clipa aceea se aude rAsul cel cristalin.

Ai

auzit? tresare

tAnlrul,

pundnd o mAnd pe

umdrul

muzicianului.

Prostii, spune

celilalt filr5

sd se uite

indirdt. Mi

s-au spus _Ei mie cAndva

tot felul

de nerozii

in leg[turd

cu acest popor.

$tii

^{ce se} sdrbltoregte azi? Nu. infrAngerea cazacului Stepan Razin. Un bal pentru infrAngerea unei gloate de

firani?

^{nu se} dumireqte tAn5rul.

Da,

pentru c[

gloata, cum o numeqti,

numira weo doui

sute de

mii

de rdzboinici,

adic[ tot

atAtea suflete cAte se afld aici,

in

capi-

tal5. Nu era o

^glum5, cuceriserd

Jarilinul,

Saratovul, Samara, Simbirskul. Voiau capul suveranului, aceqti naivi

rlsculali.

Aceastl gloatd,

repetl

Claudio apisAnd pe

ultimele

cuvinte.

Ai mai

fost pe-aici? Nu, spune Alexandru uitAndu-se din cAnd in cAnd inapoi.

Nu cunosc palatul. Vom ajunge imediat

in

Sala cea Mare, trecAnd

prin

Sala Oglinzilor, Sala Lunetei gi Sala Extazului. Sala Extazului

se leagl de Sala cea Mare

prin Labirintul

Oval. De la Sala cea Mare la Sala Tronului se ajunge prin

Labirintul

Pentagon dar descifrarea acestuia

din urmd

este o

tain[ pentru muritorii

de rAnd.

farul

Boris

Mihailovici

are

un

bufon-sosie qi

doui

sosii avAnd grade militare. Bufonul se numeqte IakovTurghenievqi se

aseaminl

cu suveranul pAni la confundare. Numai aceqtia patru cunosc codul

Labirintului

Pentagon. Pare a

fi

o cvartX perfect5, spune amuzat Alexandru. _Orice

cvartl

perfectd este,

in

subteran, o

terfi mlriti,

spune misterios _Claudio. Insinuezi _cumva o dedublare?

atacl

abil tf;n5rul. Nu, spune bdtrAnul abia qoptit. O detaqare. La moartea Euridicei, continud Alexandru, ai aqezat

in

vArful

motivului,

sol diez

minor

qi

la capit, mi minor,

trecAnd

prin

sol

minor, in

co- borAre

cromaticfl

gi

mi bemol major. $i ^{ce-i cu}

^{asta? intreabd}

vizibil tulburat b[trAnul. Nimic

deosebit,

afar[

de

faptul cI terfa

10

m[ritd, in

coborAre, sol diez

- ^mi

^bemol, camufleazd,,in

fapt,

o cvartd perfecti. Claudio incepe s[ rddd uqurel. tn locul suveranului, spune el, m-aq

feri s[

te am

in

preajma mea.

Dac[

cele

trei

sosii, spune tAn5rul,

sunt o tert[ mdritX

qi

dacl

suntem de acord

ci

aceasta este,

in fapt, o

cvartX perfectd, suveranul se detaqeazd intr-o cvintd cumva?AceastIlardtinde sd

devinlun

mare imperiu.

ln

acest caz, suveranul va fi mereu intervalul de

primi.

_{Nici te45,}

nici

cvartd,

nici

cvint5. Mereu

prima,

mereu

prima. Iar faptul cl

accept[ in

jurul

_lui o terl6 sau cI las5

si

se creadi

cI

existb o

cvarti

este numai un subtil rafinament. Sau

dimpotrivd,

o

barbari

cru- zime,. spune Alexandru.

Nu

cred

c[

vom r5zbate cu una cu

doul

prin aceastd mullime, spune Claudio.

Vatrebui si

aqteptim Rugul Mdqtilor. Nuinteleg, ridicfl din urneriAlexandru. Peste

ojumitate

de ord,

mlgtile

vor fi arse in

pia![,

pe rug.

Jar[

^a

simbolurilor,

se

minuneazi tAn[ru]

cu

ironie. Inchizitia

gtie asta? Ce-are a face Inchizitia aici? intreabd la rAndul s[u usc5livul. Nu rAde, prietene, nu rAde. Iart5.-mi, il intrerupe

tinirul,

mi se pare mie sau am

zlrit

masca lui Nicolo Domenico Biancolelli? _$i

inci

multe surprize vei

mai

avea, prietene, zAmbeqte

mucalit bitrAnul. Ribdare,

doar.

Masca rAsului cristalin s-a

oprit in

dreptul lui Alexandru gi-acum iqi dezvdluie identitatea, cu o miqcare ferm5. Copii! zice Claudio

ca pentru sine. $i-au ^schimbat intruna m[qtile intre ei.

Dar Alexandru a

rimas pironit locului,

mut de uimire. Aha, se

dumi-

r:eqte uscdtivul.

Accidit in puncto quod non contigit in

anno.' Despre dumneaei era vorba? Cine eqti tu? se adreseazi

in latin[

Alexandru

frpturii

de dinaintealui. Vorbeqte-iin slavon[, prietene,

ii

sufl5

muzicianul.

Cine eqti

tu? repetl in slavonl tAnirul. in

cAteva clipe doar, expresia

felei

acelei

fhpturi

se

schimb[,

expri- rnAnd: modestie, duiogie, viclenie, furie,

teami,

inocentS, provo- care. Pe aceast[

ultimi

expresie, ea iqi zvAcneqte capul pe spate, scuturAndu-qi

pirul

lung, moale, castaniu inchis ^qi lucios. intredes- chide buzele cirnoase roqii, l5sAnd la

iveali

albul

dintilor.

^Izbuc-

negte subit

intr-un

rAs

cristalin

gi, r[sucindu-se pe

cilcAi,

o ia la fug[. Este pupila lui Valeri Matveev, mai marele Departamentului

' Nu aduce anul ^ce aduce ceasul. (lat.)

11

soliilor, Maria

Bodrovkina;

ii explici

muzicianul. Matveev

ii

este

tutore

^qi vdr, el este, de altfel, geful

familiei

Bodrovkin. $i

ceilalli copii,

care se

joacl

_{pe sub} mese?

Nu pot s[-mi

dau seama, iqi

schimbl

mereu

miqtile

intre ei. Aceast[ Maria Bodrovkina, spune Alexandru, cAli ani

si aibi? Nu

mai

mult

de cincisprezece,

prie-

tene.

Dar, atenlie;

se pare

ci

este

in graliile suveranului!

Sala aceasta se numeqte Sala

Pllcerilor

qi este destinat[

jocurilor

de

tot felul. Tinerii, mai

ales, obiEnuiesc

s[

se

retrag[

aici qi

si

^pe-

treacl

dupd poftele

lor. Ah, slavi domnului,

s-a

glsit

cineva sd

trimitd

la culcare

copiii!

Dupd arderea

miqtilor

urmeazl

jocurile.

Prietene, spune Claudio,

si

^mergem

in

Sala cea

Mare!

Suntem aqteptafi.

SI

^plecflm acum? se impotriveqte Alexandru. Tocmai acum? Atunci, te las, spune bdtrAnul zAmbind cu

ingiduint5.

Or- chestra mX aqteapt5.

RlmAi

cu

bine!

Cu bine, Maestro! Chiar

in clipa

aceea se aude rAsul cel

cristalin, dar

ceea ce se vede este

numai

o

fremitare

de capete cu

figuri

imobile qi zdmbete triste.

La

scurti weme,

cineva se opreqte

in fala tAn5rului. igi

scoate masca,

privindu-l

intens, curios, drept

in

ochi ^qi,

in

numai cAteva clipe, expresia

i

se

modifici,

sugerAnd: incredere,

mili, dorint[,

vid, interiofrzare, dArzenie, suferintl. Apoi izbucneqte subit

intr-un

rAs

cristalin.

Dumneata

fiind inci un

copil,

ii

spune Alexandru,

n-ar trebui si

^mergi

la

culcare? Dar aceea, neincetat rAzAnd, se risuceqte pe un cllcAi qi dispare

gr[bit5-n mullime.

Focul din pia!5, rugul,

mlqtile

zvArlite cu bucurie gi dansul

in ritmul

tamburinei, veselia

figurilor

eliberate din fixitate, din

rigi-

ditate, din veqnicie ^qi neputin!5, despre acestea toate nu

i

se spu- sese nimic. Nici despre furia

nebunl

iscat[

dupl

aceea gi pofta de dragoste

general[, molipsitoare, molatecl

^qi

necru][toare

ca o

molim[. ln

Sala

Pllcerilor

se sfdqie hainele, se

toarn[ vin

aromat peste

trupuri

incinse,

tlvllindu-se

in

imbriliqlri,

gemete, suspine qi hohote de rAs. CAteva

lum$n[ri

mai ard in unghere

indep[rtate.

De sus, din logia

in

care se afl5, Alexandru priveqte unduirea ace- lor miqcltoare umbre. Cineva

il

cuprinde din spate,

incollcindu-qi

bratele peste pieptul

siu

qi-l trage in jos. Se pr[v61esc amAndoi pe

12

pardoseala

mozaicati in motive

geometrice arabe.

O risuflare

fierbinte qi

dinlii

muqcdndu-i buzele ^qi nici despre aceasta nu

i

se spusese

nimic,

apoi degetele

fierbinti

ale unei mAini

mici,

catife- late, m6ngAindu-i pdntecul qi strecurAndu-se cu

incetineal[

mai departe qi pielea

fierbinte

a sAnilor

treslrind din rlstimpuri. _$i

dogoarea

in

care

pitrunde

cumva cu

mirare

qi

tipltul

^slab,

^ter-

minat

in

suspin ^qi toate acestea in

intuneric

qi nici despre asta nu

ise

spusese nimic, dupd care rostogolirea gi zbuciumul

in

qoapte neintelese,

intr-un

dialect

parc[

al acelei

limbi,

necunoscut

lui

^qi

din nou

dintii

mugcind, durerevie

imprlqtiindu-se

reverberat,

in

surd ecou, prin sAngele

siu

incins ca de vAlv[taia unui foc de

vari,

noaptea, pe dealuri la Moldova, amintire ce p5ruse a se fi gters

din

memoria sa qi

tremurul trupului

acela

strlin,

pe care

din

^nou

il

pltrunde, nivdlind

ca o ploaie

fierbinte

de varX, cum ^ea mai apoi

lncerc[

sX descrie, ingirAnd fraze limpezi,

imbinate

cu qoapte de nein{eles. E

parc[ rXnit

de arderea

pielii

qi de

rlsuflarea

aceea

umplindu-i

^pldmAnii, ca o

rafal[ scurtl

de vAnt, ca o boare

caldl rlscolind in

memorie amintirea unei

flori

sau a unei frunze sau

mirosul

pXmAntului: pajiqte, fAn cosit, cana cu lapte

blut dimi

neata, ploaia qiroind pe geam, cu incetineald de miere, scurgAndu-se molcom ^qi

iar[qi

o

surd[

durere,

venitl

in

valuri

dinspre confuze imagini desenate in memorie. Chiar ^qi p5rul ei, despletit,

odihnin-

du-se ^pe pieptul

siu,

are acest miros dulce, vegetal, chiar ^gi

limba

ei, streeurAndu-i-se incet

printre

buze,

intr-o neincetati ciutare,

are un gust de lapte dulceag ^qi mireasmd de mere coapte in vatr5 qi nici despre asta nu i se spusese nimic. S[ nu

mI

trddezi,

ii

aude acum vocea qoptind ^qi mAna ei

finI

i-acoperd gura cu

incetineall,

sd nu

mi tridezi, iubitul

meu, regele meu!

Adio!

Dar cine eqti

tu, regin[

a mea?

intreabi

^qi el,tot

in

goapti. Aqa cum ai zis:

regin[

a ta, qi parcd in beznd-i ghiceqte un zAmbet. Alexandru rdmAne

intins

pe spate,

in

relaxare.

Respirl

addnc gi dupd o weme se rdsuceqte spre dreapta,

clutAnd

cu mAna

in

noapte. Se

ridicfl in

picioare,

dintr-un

singur salt, scrutAnd

iptunericul,

dar aceea plecase. De- parte, jos,

in mullimea

ce pare a se

trezi

din betie, miqcAndu-se lent qi dezordonat, aude un hohot de rds.

ln

policandrele _masive

13

de aur, infhligAnd capete de dragoni cu

gurile

deschise gi

limbi

fluturAnd a primejdie, se-aprind mii de lumAn5ri. Sala este cuprinsd de o

lumin[

alb[, orbitoare, dureroasl. Alexandru coboar[treptele in formd de

spirali.

Biancolelli! exclamX tAnXrul, aflat ^pe

ultimele

trepte.

Alexandru! iqi

agitX

bratele celilalt,

fhcAndu-qi

loc prin mullime.

Scump prieten! Se imbrltiqeazX. Nicolo Domenico este de-o vdrst[ cu Alexandru. Mai mic cu un an, obiqnuieqte bolognezul

sd precizeze. Dar in weme ce Alexandru este inalt, ingust in qolduri qi uqor adus de spate, cel5lalt este mai scund, cu ceafa

puternic[

qi muqchii picioarelor _bine reliefati sub ciorapii viqinii, tr5dAnd

in

actor: acrobatul, saltimbancul, dansatorul, tot astfel cum ochii

sii viqi,

negri, se umbresc

din ristimpuri, privire in

neant,

vldind inclinatii

metafizice iscusit camuflate

prin

cascade neintrerupte

de proverbe, ghicitori gi vorbe de duh. Unde sunt

Vincenze, Masteroni, Peruggio, Felippe? Dar Anaclaudia, Sandra ^qi Isabella?

Alexandru, spune Nicolo Domenico, despre oamenii mei nu este

momentul

sd

vorbim.

Suntem

trei

aici,

prin

generozitatea suve-

ranului:

Tata Perrucci, Giovan Battista qi cu mine. Salvati? Chiar el, scump prieten. Ceea ce vom face noi aici este o tainH la fel de mare pentru mine, ca gi pentru tine. Salvati qi-a adus gi trupa. Dar, mutamus verba', ce zicr de

jocurile

astea dequcheate? Mutamus verba? rAde Alexandru. Eqti neschimbat,

Biancolelli!

Ce

si

zic?

M-ampricopsit qi eu adineauri, zicAndqi Doamne-ajutd dupd aceea.

Frumoasi? se intereseazd celXlalt. Ca un inger, spune Alexandru.

Mincinos qi netrebnic, precum te ^qtiu!

^pufneqte bolognezul.

Pe-ntunericul dla, vdzut-ai tu pe dracu'ins5 nu gi frumuselea unei femei. Fecioard

fiind!

adaugX cu veselie

t6n[ruI.

Fecioari? Semnul acela minunat ce se mut5 cdnd in ceruri cAnd pre p[mAnt? _{Ubi est} Signum

Virginis?'Acest

semn ceresc, scump

prieten, de mult sil[qluieqte printre

hoagtele

nem[ritate.

Biancolelli, ai auzit ^qi

tu

despre cazac?

DupI

o

clipl

de

ticere, in

care agerii

sli

ochi s-au

oprit, privind

undeva

in ldturi,

actorul izbucneqte

in

rAs,

zicind:

Nici mie nu mi-a mers grozav! M-am

nimerit

cu-o

grisulie

fatd. ce

' SchimbAnd vorba. (lat., incorect)

" Unde-i Semnul Fecioarei? (lat.)

14 l5

avea

o poft6 nebund de rds, taman la vremea dr[gostelilor!

Biancolelli?

nu

se

lasi plcilit

tAn5.rul.

Vim vir

repellere

licet',

spune

celllalt

cu glas scdzut.

Iarla

o petrecere,

sivorbim

dracului despre petrecere.

Adicl?

nu se dumireqteAlexandru.

Si

petrecem noi, spre a nu ne petrece ei, spune Nicolo Domenico. O

tari strlini

e-o tarX

striini, adaugi

el

imediat dupi

aceea.

Mai ^qtiu

^qi alte proverbe. Nu, mulfumesc, spune

tdnirul

schildnd un z6mbet.

Trei

prim5veri la rAnd mi-ai impuiat'capul cu proverbele tale scabroase!

Ce naiba cauti

tu

aici,

dac[

nu

ti-ai

^{adus gi} trupa? Singur nu va-

lorezi nici

cAt

o

ceapd

degerati! Mdgiria ta, prea umilul tiu

servitor

indr[znegte s[-!i

adreseze aceeaqi

intrebare,

spune bo- lognezul. Sunt chemat pentru treburi diplomatice, spune enigmatic Alexandru. O,

intrezlresc

dezlegarea!

exclaml

actorul. Per spe- culum

in

enigmate!" Suveranul a cerut

un

om

la tdiat

diplome?

RAzi, Arlecchino, rAzi! pufneqte

jignitAlexandru. _{$tii tu}

ce am eu aici?

arati

el in dreptul

inimii.

Actorul aqteaptX curios. O scrisoare, spune Alexandru. Ca

si

vezi!

exclami

celdlalt. ^Pe cAnd a$ii,

mult

mai

putin

rafinati, au acolo o

inimd!

Rdbdare,

m[scdrici afurisit!

rostegte

infuriat

Alexandru. Scoate

la

iveald

un

sul de

hdrtie

cu pecete de ceard roqie. Pare a

fi o

scrisoricX de dragoste,

iqi di

cu pdrerea Nicolo Domenico. Ai gi aici weun rtrvaq secret?

ii arat[

cu degetul spre

umfldtura dintre

picioare.

Pari

a

fi doldora

de

hartii,

scump prieten. Pentru ainqela aparente ruqinoase? Pentru a aprinde

sticliri in ochii femeilor

neqtiutoare? Pe

mine nu mi

duci!

Egti

in

mAinile

weunei

baroane slinoase gi bXtrAne, ca de obicei! Obsedatule!

ii arunc[

tAndrul. N-ai pic de respect pentru cele sfinte! O,

ba

da, spune celdlalt. Cum

si

nu?

$i ^pentru

^ce?

Pentru cea sfdnt[ de sculd? Priveqte,

iibagi

sub ochi pecetea. De la Ierusalim?

intreab[,

devenit dintr-odatX serios, bolognezul. De la Patriarhie? Chiar de la Dositei, patriarhul, incuviinteazi tAnXrul, scrisoare

pentru tar. O intreagi aventur[, cil[toria asta.

La Adrianopole, prietenul nostru Nicusios

mia

dat scrisoare pentru regele Poloniei.

tn

Ungaria m-am

intAlnit

cu Ferencz Racoczi ^qi la

' ^Puterea-i mdinile b[rbatului. ^(lat.)

" in oglindX-i misterul. _Oat.)

Vargovia

am

dus

la bun

sfArqit comisionul

prietenului

Panaioti cdtre regele

Mihail

Koribut Wisniowiefki. Apoi am trecut granila

prin

Smolensk. Bine cd

nu prin luni!

se

minuneazi

Biancolelli.

Scump

prieten, mi infricoqezi! Las[-le dracului de scrisori

qi haidem la veselii! Evoe! mai

strigl

el,

dind

^{pe gAt paharul} cu vin.

Dacd gtiam

cI

te-a

luat dorul

de supt, recrutam de

la unguri

o

doic[

cu tAtele mari. Haidem spre Sala cea Mare, Biancolelli!

Nici mort! clatini

din cap actorul.

in

plictiseala aia monstruoasd n-are

ce ciuta un mare artist. Se cAnti una Dramma per musica, incearc5 sd-l ispiteascXAlexandru, Or{eo se numegte. E qi Maestro Claudio acolo.

Pentru

cd

o

nenorocire

nu vine niciodati

singurd, bom- bineqte actorul. Boqorogul dracului! Scump prieten, vocile acestor Evirati

imi intorc

stomacul pe dos. Pdrerea noastrd-i cd muierea

tot

muiere e qi ea nu poate

fi inlocuiti. Nici

la pat gi

nici

chiar

in

Dramma per musica.

Am

scris qi eu la viata mea

weo dou[

sute de Canovacci,

darin niciun

spectacol de Commedia dell'arte n-am

putut

imagina ceva mai grotesc qi

libidinos

decAt un bXrbat

tra- vestit in muiere,

cAntAnd cu voce de muiere.

$i

^pAnX

la

urma urmelor,

lipsit

de

birbltie,

la

propriu

vorbind. Muzica este foarte

importanti in

arta

noastr[. insi

md ia cu leqin la

inim[

cAnd aud

lll[ielile

compuse de babalAcul

[sta afurisit. S[ fie

mai

bine

de cinqpe ani de cAnd l-am auzit vorbind publicului, la curtea ducelui de Mantua. Zicea

ci

ar fi

in

numdr de

trei

pasiunile sau emotiile din zbuciumatul suflet al unui biet om. $i anume: mAnia, moderatia

qi

umilinta

sau implorarea.Zicea, totodatX,

c[

trebuqoara asta s-a fost aqezat de cdtre cei mai mari filosofi din vechime. Tot astfel, qi vocea omeneasc5, avAnd

note

grave,

medii

qi

inalte.

Te-ntreb, scump prieten, ce-are a face una cu

ailaltl?

MAnia sX fie partea mai joasd a vocii? Moderatia

si

fie partea de mijloc?

Umilinta

sd fie partea inaltX? Pesemne cd aceqti

Evirati

or

fi intr-o continul clinfi!

_$i ^a mai zis Maestro cd

trei stiluri

de compozilie ar deriva din

hotlrArile

filosofale antice: Concitato; Molle ^qi Temperato. As- cult5-m5, Alexandru, un singur spectacol al Trupei Gelosi de-acum un veac, al c[rei mare rege gi director a fost, spre veqnicl

amintire

in glorie, FrancescoAndreini, valora cdt de o sut5 de ori madrigalul

J

16 ^'DupX cele cereqti urmeazi cele pdmAnteSti. (lat.)

17

Temperato Era I'anima mia sau lamentoul

Molle

din Ariana,

ori

Combattimento Concitato

dintreTancredi

^qi Clorinda.

Tatll

meu, Francesco,

fie iertat,

cAnta

la flaut iar mama mea,

distinsd

Colombini,

Isabella, compunea

la

fiecare reprezentatie

un

alt contrapunct pentru ribeca.

Astfel

am

inv[1at

eu dansul gi de la mine, cei din trupa mea. $i noi ^{avem o} porunc[, pe care o respectdm cu sfintenie: de fiecare datd, altfel! Mereu ^qi mereu altfel!Aceasta este porunca.

$i moqulicl [sta vine si-mi

spund:

trei!

Mereu qi mereu

trei!

Evoe!

ridici actorul paharul

cu

vin

_Ei-l bea pe _ne-

r[suflate,

gtergAndu-se

la gur[ dupi

aceea

cu

mAneca hainei

viginii,

brodatX la manqete cu motive florale

aurii

qi desene fine reprezentdnd insecte

bizarc, libelule,

pXianjeni, l6custe, toate acestea

invlluite in linia

sublire qi ea a

trupului unui

^qarpe inco-

llcit

^sugerAnd

labirintul.

Alexandru se

indeplrteazi, fhcind

un semn cu mAna, ne mai vedem,

iar

actorul e

inghitit

de

mullime.

Privind o clip5

indir[t,

^Alexandru mai vede cum ^o

tAndr[

femeie grdsulie se

agat[

de

gitul

bolognezului, pupAndu-l cu voiogie pe

guri. Biancolelli

pare

strivit

sub

jucluqa povarl, dar

mAna sa dreapt5-i

frimAntd

cu sete revXrsarea de carne de sub decolteu.

tntr-un coll

mai retras,

la ad[postul

unei sc5ri secundare,

doul

femei ^pe

jumdtate

_despuiate se

intrec in

lupte,

in weme

ce zgo- motul e acela al monedelor zorndind la

pariuri,

gAfAieli qi

opintiri, amenin{[ri

scurte ^qi scrAqneli,

plesc[itul

pielii asudate amestecatl cu

uleiuri

aromate,

turnate din

cAnd

in

cAnd de

cltre un pitic,

incleqtarea degetelor alunecAnd dezordonat,

izbiturile infundate

ale

trupurilor

pe mozaicul in patruzeci qi

noul

de nuan{e de roqu,

mlrginind vasta compozilie ieqiti din mintea infierbffntatX

a

pietrarului

filosof

Al-Mas'udi,

qarpele sugrumAnd antilopa,

leul

mAncAnd qarpele,

vulturul purtAndu-i in

zbor pe aceqtia

trei in

ghearele sale, dinspre marele cosmos

cltre piminful

acesta unde, cu

piatrd,mlrunti,

lapislazuli,

adusi

din

lumile

noi, cu albastrul sdgetat de pulberile

aluminiului

in contopiri misterioase cu sulful, st5 scris: Secundum res celestes res terrestres

aveniunt', litere

ingroqate

in

aur ^qi incastrate

in

argint bdtut mig5los cu

ciocinele