LA GRECI

Copertd: I onul Ardel e anu- p ai c

i

Tehnoredacto r : Ro di c a B o ac d Secretar de redac{ie: Paulina LdmdEanu

@ 2018 Editura Paideia Str. Tudor Arghezi nr. 1 5, sector 2

Bucuregti, Romdnia tel.: 021.316.82.10 e-mai I: offi ce@paideia.ro

wwwpaideia.ro www.cadourialese.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0niei VLADUTESCU, GHEORGHE

Ontologie gi metafizici la greci : filosofia elenistici /

Gheorghe Vl6du{escu. - Bucuregti _: paideia, 20lg Con{ine bibliografie

ISBN 978-606 -7 48-240-9

t4

Gheorghe Vl6dulescu

ONTOLOGIE 5r METAFTZICA

LA GRECI

Filosofiq elenisticd

paideia

Cuprins

Introducere

....:...'...5

A.

Peri

physeos

..."..".21

1.

_$coala

academic6...

."..."...21

2.

Aristotelismul dupd Aristotel ... ...'...29

3. $coalamegaricd...

..."...47

4.

Stoicismul..

5. Epicureimul

^....'...65

6. Scepticismut...

^...85

B.

Peri anthropou

physeos

^...95

in

loc de incheiere

Grecia dupd

Grecia

...'...125

Addenda....

...151

l.

^{Cicero qi} epicureismul ... ¹ 5 ¹

2.

Cicero qi

stoicismul

... 155

3.

^{Lucretius qi} epicureismul... ... 169

Bibliografie

...175

Gheorghe Vlidufescu

ca unu, intruc6tva ca

in

logica heracliteand. Aga fiinJa era deopotrivd formd gi materie, altfel decdt la Aristotel. Incorporal principiul activ, se ocolea dificultatea incomunicabilitdlii; acesta miqcAnd

-

ordondnd, in timp ce celalalt ca materie era migcat

-

^informat.

Nu dintre cele mai tari, metafizica stoiciand nu este nici un

fel

de parantezd, peste care se ^poate trece. At6ta gi in modul ei de a

fi

era copdrtaql la intregul

in

devenire

al

metafizicii grecegti gi prin

aceasta a celei urmdtoare.

Intens eticizante, filosofiile elenistice poate cd fbceau din metafizicd doar un mijloc. Totugi, ce

ar

fi

metafizica

frrd

om? Platon incd

in

Critias, in Republica, in Politicul, in Legi, cam asemenea

demiurgului din Timoios, instituia omul in cetatea sa cu ochii la ,,idei", ^la principiile de intemeiere gi de organizme ale ontologiei gi metafizicii sale.

Filosofia proprie epocii, indeosebi, fie ea ,,dog- maticil', fie ea scepticistd (,,scopul scepticului este netulburarea raportatd. la opinii", p.H.

I,25)

este, ce-i drept, eticizantd,prin apdsare, ceea ce nu numai

ci

n-o deturna, dar era mai pe mdsura provocdrilor omului. Marile schimbdri indreaptd mai mult omul asuprS-gi, fhcdndu-l sd mediteze mai dramatic asu- pra condiliei gi destinului sdu.

A. I)DRI IIHY$EOS

L. $coala academici

incepdnd cu anrrl 347 cdndmureaPlaton, scolarh era Speusippos, iar din 339 pdniin 314 Xenocrates.

Acestuia

ii

urma Polemon, iar lui Polemon, Crates,

ultimul scolarh al Academiei vechi. CuArcesilaos, din 3 14, Academia platoniciand igi inceta existen{a, aceasta impdrtSgindu-se ,,din inv6{6turile

lui

Pyr- rhon" (Sext. Empir. P.H.,

I,

232). ,,Cum nu ^existd nicio solulie de continuitate intre VecheaAcademie gi Noua Academie, qi aceastd distinclie nu mergea idrd introducerea unui aftificiu, Diogenes Laertios introducea subdiviziunea suplimentard, vorbind de o Academie de mijloc, cu Arcesilaos ca fondator gi reprezentant" (Brun, L'Acqdemie in Histoire de la philosophie

I,

612). Noua Academie igi ^incepea istoria sub scholarhatul

lui

Lacydes

(intre

241- 40 _Si 242-22), presupunea Diogenes Laertios (IV, 59), dar mai sigur cu Carneades din Cyrene (m.?

129 ante), care o indrepta cdtre probabilism (intre Lacydes gi Carneades este un interval incert; celui dintdi i-ar fi urmat Telecleos, iar acestuia Evandros, din2l6-15 ^pdnd nu se gtie cdnd. Carneades venea dupd el). Lui Carneades i-ar

fi

succedat un alt Car- neades (tAnirul fiu al lui Polemarchos, m. 13l-30),

lui

Crates din ^Tars (m.

ultimul

deceniu

al

seco-

lului

II),

iar ^acestuia Cleitomachos din ^Cartagina (pdnd

la

110-9). Philon din Larissa (m. 85) avea

si fie

,,princeps Academicae novae",

a

^paIra,

probabilistd, asemenea celei de atreia, dar venind cu opinii

noi"

^(Cicero, Brutus, ^89:. Acad.

pr. YI,

Gheorghe Vlldufescu

l8).

Avea sA capete notorietate la Roma, Cicero insugi, auditor al

lui

Philon se ata$ase de filosofia academicS. Antiochos din Ascalon (124?-1277?- 69?),il urma pe Philon, dar heterodox, trece drept scolarhul celei de a cinceaAcademii, stoicizantd, de sf6rqit de istorie. Cicero care in 79-78il audiase pe Antiochos, inAthena, cu nostalgie rememora gloria

de odinioard aAcademiei: ,,dupd ce l-am ascultat pe Antiochos... in gimnaziul lui Ptolomeos, impreund cu

M.

Piso, am hotdrdt sd ne facem plimbarea de dupd-amiazd la Academie...

Dup[

ce am ajuns la Academie, demnS de renumele ei...

M.

Piso spu- se: <Prin chiar firea noastr6, ori doar printr-o trd-

ire

sufleteascd, ne-a

fost

dat

si

ne miqte aceste

locuri

unde s-au

aflat odinioarl mari

oameni...

Md gAndesc la Platon, gtiind

ci

^este locul

in

care discuta cu discipolii...

ii

vaO gi pe Speusippos, pe Xenocrates gi pe Polemon, elevul sdu>>" (Definibus V,

l,l-2).

DeiaAcademia devenise doar un loc _,,de pelerinaj spiritual" ^(Reale, Storio...IY, p 312).

Dupd incercarea

lui

Eudoros din Alexandria (sec.

I

ante) de a resuscita gcoala, nu insd in tradi-

tia

^{ei, incepea sS se revind}

^la

platonism dar pe mdsura provocdrilor timpului. Postplatonism, medio- platonismul nu avea sd fie ,,inapoi la Platon", ci o aducere a sa in epoc5, nu insd prin marea deschidere metafizicd din dialogll P armenides. Neoplatonicienii de la Plotin la Proclos gi Damascius aveau sd reia programul metafizicii henologice, dezvoltdndu-l formal ca logic6, dar gi ,,verific6ndu-1" prin recon- struc{ii, ele insele memorabile.

in

anul 529, insd, ^qcoala din Athena era des- fiin\atd, nu pentru cd era neoplatonician5, ci pentru a

fi fost,,in contrast cu Biserica catolicd gi apostolici gi credinla ortodoxd", in timpul scholarhatului lui Proclos indeosebi sporindu-gi eclesiastic, rostul (Codex Jusiniqnnos

I, 5,

18,

4, p.

57, Krueger).

Avea, totugi,

sd

supravie{uiascd

incd o

vreme,

Ontologie qi metafzicd la greci 23

dar firav,

in

concept postantic.

in

schimb, cu Ps.

Dionisie Areopagitul, neoplatonismul era relansat in ^paradigma innoitoare a creqtinismului.

2. Nici

postplatonicienii (Speusippos, Xeno- crates),

nici

medioplatonicienii (Plutarchos din Cheroneea, Albinus, Celsus, la romani Apuleius),

nu

alegeau

sd

^gloseze

in

marginea filosoflei primare. Neoplatonicienii incd mai pu{in, ei fiind de gcoald platoniciand

in

ordine formald cam a$a

cum s-ar putea spune despre logicieni cd sunt in continuarea doctrinaristicd a lui Aristotel.

Probabil cd qi

in

Academia platoniciand vor

fi

fost dintre aceia care repetau

in felul lor

ceea

ce au invdlat. Acegtia ca aceia,rcare se folosesc de simple pdreri cam a$a cum

unii

obignuiesc sd se innegreascd st6nd la soare", nu vor

fi

fost _,,cu adevdrat filosofi" (Platon, Scrrs.

VII,

340 e).

Speusippos qi Xenocrates nu erau ataSali dog' matic de filosofia

lui

Platon, qtiind cd nu ^existd nicio scriere in care acesta sb-qi fi expus sistematic invdldtura qi, mai cu seam6, in{elegdnd c5 aga ceva nici nu-i era propriu (cf. 341 c).

Filosofla platoniciand era aporeticd; niciun dia- log nu se incheia rezolutiv, ci interogativ. Unul se deschidea cdtre altul, toate fiind

in

unu qi unu in toate.

Aristotel, dintre cei din ^preajma sa, alegea sd dezvolte progtamul metafizicii din Parmenides, nu insd dinlduntrul

lui.

Henologic acela platonician, ousiologic avea sd fie celdlalt. Ca sd ducd mai departe gdndul lui Platon,Aristoteltrebuiasd se despartd de el;

gi s-a despbrfit. Speusippos ^gi Xenocrates au rdmas

in ^gcoald chiar dacd fbrd Platon,

inci

platoniciand, alegdnd

si

ducd mai departe ultimul inviJdmdnt,

acela al,,doctrinelor nescrise"

-

^{agrapha dogmata.}

in prelungire, acestea, agadar, nu erau o rupturd decAt doar revenire, spre accentuare, la teme predilecte.

Una dintre acestea, pe care aveau s-o extragd cei

24

Gheorghe Vlidutescu

doi scholarhi urmdtori, anume aceea a obiectelor matematice, _era parte esenJiala a aporeticii proprii ontologiei qi metafi zicii platoniciene.

Fiind prin participare la ,,idei" in phaidon, 101 e: ,,nu ^se puteagdsi nici o altd cauzd.aproducerii lui

<dob decdt doar participarea lui la dualitate...; nici

ca

(unu)

_fdrd, aparticipa la Unitate,,,in Republica 529

d-

511 e, obiectele (entitilile) matematice _ mathemata,parte a Inteligibilului -No eton suntinsd, secunde fa{d cu eide, dar anterioare gi deasupra ,,orizontalei" ^{(care separd} cele dou6 ,,lumi": ^Sen- sibilului

-

^{aistheton sau} vizibilului

-

^Oraton).

ⁱⁿ

nemijlocire fald cu eide ele mijlocesc ,,trecerea"

de la acestea la aistheta.

in

Timaios 53 c

-

^{55 a,}

,,triunghiurile" ,,coboar5" gi ludnd ,,materie,, din

kh6ra (locul,

receptacolul)

trec in

condilie de

pdrfi constitutive ale sensibilelor.

La

rdndul lor, elementele: focul, aerul, apa gi pamdntul se imbind qi trec unele in altele, urmAnd o aritmo-geometrie riguroasd. Cum plmdntul este compus din cuburi, apa

din

icosaedre, aerul

din

^octaedre

gi

focul

din

tetraedre sau piramidele, ca intregul

lor,

sd presupund dodecaedrul: ,,SeparaJi cele 20 de baze triungulare ale unui icosaedru regulat, pentru cd 20

:

₈

_x

₂

+

_{4, $i}

veli

avea bazele a doud octaedre regulate qi ale unor piramide, adicd un corpuscul de apd poate sd dea

doui

de aer plus unu de foc.

De asemenea, intrucdt 8

:

_{4 x 2, intr-un octaedru}

ve{i afla bazele a doud piramide, _{ceea ce} inseamnd cd un corpuscul de aer poate _{sd dea} doui de foc. $i reciproc, pentru cd 4

x2:

^{B, dar} doi corpusculi de foc, pot sd se reuneasci intr-unul de aer, iar intrucdt 8x2+

,L:20,

^doi corpusculi de aer, divizate urmdnd bazele lor, pot sd se reuneascb intr-un corpuscul de apd" (Martin, Etude sur <<Timde>>

-II,

^p.251).

Aristotel, aporetic, intreba _,,pentru ce interme- diare

intre

cele

in

sine

qi

cele

de aici,, gi

tot

asemenea, cu scepticism insd, dacd numerele pot

fi

Ontologie ;i metafzicd la

greci

²⁵

acelea: ,,ca existentS, din ce principii vin" (Metaph.

A.,9,991b25).

Dacd

luim

^generarea

in

sens

fizic,

este de

neinfeles cum

iau

nagtere numerele,

gi din

ce.

Metafizic insd tot a$a cum lucrurile, in ^paradigmd platonicianS, sunt ^ceea ce sunt gi cum sunt prin parlicipare, tot asemenea putem gdndi gi obiectele matematice. Ele incd mai mult, fiind mai asemenea

,,ideilor", ^{decdt lucrurile.}

Dar,

in

lecturd inversd, ,,dinspre

noi" nici

nu se pune problema identitatrii mediatorilor,

ci

a

medierii. Numerele pdreau mai

in

mdsurd decAt altele inc6 pythagoricienilor, in a cdror,,scard" ele porneau din Unitate

-

^monqs gi doimea nedefinit6

- ^{dy^}

aoristos, iar la rdndul lor stdteau ca principii pentru puncte, prin puncte pentru linii, ^prin acestea pentru suprafe{e, suprafefele pentru solide, solidele pentru elemente, ca din acestea sdrezulte universul.

Ele erau un bun ,,artificiu", plurale, putdnd sd dea seamd de partea hyleticS, iar distincte, ca structuri, de aceea formalS.

Speusippos, mai intdi, aplicat aceleiagi proble- me, mergea mai departe decdt Platon, poate cu riscuri mari, dar trebuia mers pdnd chiar in marginea ero- rii. intr-un timp al incercdrilor (la urma urmelor, in logica insagi a metafizicii) el, ca apoi qi Xenocrates, constituia

un

model aritmologic

al

acesteia, in umbra aceluia platonician, henologic, dar nu frrd

de folos.

Aristotel, contemporan (el murea in322,Speu- sippos

in

339, iar Xenocrates

in

314), le obiecta pluralismul, ontologic nu

atit

de ruindtor de in- datd ce fiecare entitate era aa fiin{a parmenidiani insdgi (ca,,atom", ca,,homoiomereia", ca,,idea", ca,,numdr"), cdt metafizic. Mai multe decdt unu (de acum conteazdmai pu{in dacd sunt trei sau zece sau

o

suti), principiile nu mai aveau cum sd asigure unitatea gi, deci, sistematicitatea lumii (existen{ei).

Gheorghe VliduJescu

,,CAt despre aceia care iau ca principiu numdrul matematic qi admit o succesiune nesf6rgitd de sub- stan{e ^gi principii diferite pentru fiecare din acestea, ei aduc intregul lumii la o serie de episoade (cdci o substanld nu determind in vreun fel altd substanJd,

nici

chiar absen{a

nu

influenJeazF)

gi admit

o sumedenie de principii, numai cd lucrurile nu vor

sd fie rdu rdnduite: <Nu-i bund a multora domnia, dar unul

in

frunte sd stea>>"

(Il.

2,2041' Metaph.

l07sl37-1076a4).

Urm6nd

lui

Xenocrates ,,in toate privinJele", apdrdnd ,,cn zel"

-

diligentor, asemenea lui Crates gi Crantor, ,,doctrinele anerioare" nu aduceau nimic nou (Diog. Laert, IV, 19; Cicero, Acad. sec.I,9).

Arcesilaos

,,a ^urmdrit cu

asiduitate lec{iile

lui

Polemon" (Cicero), dar se va

fi

^{apropiat de}

,,invf,tdturile

lui

Pyrrhon" zicdnd cd ,,nu ^{se poate} spune

nimic

despre existentr4 sau nonexisten{a

lucrurilor"

(Sext. Empir., P.H.

I,

232). PdrAnd,

cum avea sA consemneze Diogenes Laertios

(III,

8), cd Platon era,,heraclitean" in descrierea,,lumii sensibile", reinterpretarea

sa

scepticist-probabi- listd, degi precarizanld) avea) ficJionalist, anume legitimitate.

,,C6pii" nu

^{numai secunde}

fald

crt temeiul

lor

(,,ideile"),

ci ^gi

^separate de acestea, existentele

-

ta onta nu sunt (prin sine) gi totugi sunt (prin participare). Nefiind gi fiind, totdeodatd, despre ele n-am putea spune nici cd doar sunt (ca ,,ideile"), nici cd doar nu sunt (ca ,,umbrele").

Ontologic, intrucdt doar ,,fiin!a" este instituitA, lucrurile, din aceastd situare, puteau sE fie luate ca ,,aparente" -,,apafenle"

-

^{t a dokount} a,parmenidian.

Ce ar fi de spus despre acestea? Cum ar fi presupus Cratylos, heracliteanul relativizant, nu aveau cum sd fie

nici

gdndite,

nici

numite,

ci,

poate, numai ardtate cu degetul. Dar pundndu-se problema per- cep{iei (gi in urmare ,,gdndirii ^gi numirii) loq se iese

din cAmpul ontologiei. Cratylos pare

sI fi

bdnuit

Onlologie ;i ^{metafzicd la greci}

,,criza" ontologiei, ca de altfel incd" Parmenides in fr. 8.53

-

^{61 (cu cele doud forme}

-

morphas... dyo, focul ca ,,fiinld" ^{gi pdmdntul ca} ,,nefiinJ6") ^dar, tot asernenea, dinspre ea. Marea deschidere avea s-o infbptuiascd Platon

in

dialogul Parmenides cdnd fbcea

o

criticd

a

ontologiei (doctrinei ,,ideilor") dinspre metafizica unului qi multiplului qi incb in vederea ei.

Arcesilaos, in deosebire, pentru cd numai lucru-

rile

erau perceptibile, pornea

de la

ele

ca

date neindoielnice, din acest punct de vedere. Dar fiind gi nefiind ce se putea spune despre ele? Pentru aceasta ar

fi

trebuit sd se ia in seamd altceva. Ce?

Scepticii ,,igi ^suspendau judecata" numai privitor la _,,ceea ce ne apare noud gi fbrd asigurare sert6".

Arcesilaos insd avea in vedere ,,natura lucrurilor".

Se pare cd un,,scepticist", dacd nu chiar agnostic, el ,,igi punea la probd elevii prin problematicd pentru a vedea dacd sunt in stare sd-gi ?nsugeascd dogmele platonice". Agadar, pdrea numai a fi sceptic, ,,totugi elevilor dotati le impdrtdgea concepliile lui ^Platon.

De aceea, Ariston (5.t1F.,I,32M, v. Arnim) a spus despre el: <din fata e Platon, din spate Pyrrhon, iar la mijloc Diodoros, flindcd recurge la dialecticd qi felul lui Diodoros, deqi in realitate era platoniciaru>"

(P.H.I, 233-234).

,,inv6{dtura ^{sa... nu} va

fi

fost adoptatd decdt de Lacydes gi perfec{ionatd. de Carneades" (Cicero, Acad. pr.

lI,

6).

Asemenea scepticilor respingdnd atagamentele dogmatice (se opunea intr-at6ta stoicienilor incdt ar

fi

spus despre sine c6,,Fird Hrysippos nici .u..."), era apropiat de aceqtia trecdnd filosofia

in

criticd metodicd a ,,congtiin{ei", in deosebire insd, puneau in locul,,suspenddrii judec d1ii"

-

^{epokhe, probabilul}

-

^pithanon.

$i

^scepticii judecau probabilist dife- ren{iind

in

aceleagi ordini: probabilitilile pe care

ni

le dau aceste ,,perceptii" de ,,alte probabilitd{i

Gheorghe Vlidu{escu

de acest

fel",

,,inteligibilele de inteligibile". ^,,De exemplu cdnd spunem cd <acelagi turn pare rotund de departe qi pdtrat de aproape>". Sau, opundnd ,,inteligibilele aparenlelor,

ca

Anaxagoras

(A

97

D.K.)

cel care opunea argumentului cd <<zdpada este albd pe aceea cd zdpada este apd inghe\atd, dar apa este neagrd, deci zdpada este neagrd>". $i incd privitor la cele ^prezente

in

opozilie cu ^cele trecute sau viitoare ^(Sextus Empir., R.H. I,31-34).

Probabilitatea gi improbabilitatea reprezentdrilor, in concept scepticist, erau egale, pe cdnd academicii le socoteau _,,pe unele ca probabile, iar ^pe altele ca

improbabile". Chiar qi pe cele probabile

le

dife- renliau gradual, unele

fiind

doar probabile, altele probabile pi verificate,

iar in

deosebire de toate acestea, altele probabile, verificate gi irevocabile"

(P.H.,

I,

227).

in cele

int6mplStoare socoteau ,,Cameades gi discipolii sdi"l ,,noi ne folosim ^de reprezentarea demnf,

de

incredere"

-

^pithane

phantasia (doar probabild), ,,drept criteriu al ade-

vdrului", ,,in chestiunile controversate ne folosim

de

reprezentarea negoviielnicS"

-

aperispastos phantasia (probabild qi verificatd), ca

in

cele ce

privesc fericirea ,,de reprezentarea pusd la probd"

-

periodeumene phantasia, probabild. verificatd gi irevocabild, adicd (Sextus, Adv.

math.YII,

184).

Exemplificdnd: ,,intr-o ^odaie intunecoasd un fel de ghem produce o reprezentare numai probabild putdnd bdnui cd este un _$arpe, pentru acela care

intrd grdbit. Dar omul care cerceteazd cu ^atenlie de

jur

imprejur

gi

examineazd condiliile

in

care se afla obiectul, bundoard imobilitatea, culoarea gi altele asemenea,

ii

^{aparc cd} nu este un ^garpe, ci o funie; reprezentatea este probabild, dar verificatd".

Rationdnd insS ,,acela

igi

poate zice cd qi ^gerpii

sunt nemiqcafi uneori, iarna, de pildd. Aga cd migcd ghemul cu un b5!. Pundnd la prob6 din toate pdrfile

-

periodenmene rcprezentarea iniliald, consimte cd

Ontologie _Si metafizicd la greci

este falsd aceea care lua ghemul ca garpe" (P.H. I, 227 _; Adv. Math.

YlI,

187).

in

trepte, reprezentarea probabild gi verificatd era mai aproape de adevdr decdt aceea doar pro- babild,

iar

cea urmdtoare,

incd mai mult,

fiind irevocabild,

nu

insd,

in

mod absolut, de fiecare datd mai rdmdndnd ceva intre obiectul de aplicatie gi luarea de cunogtinta din acest punct de vedere,

dominanta este epistemologica

-

metodologicd.

Dar intemeierea este metafizicd,

in

contra impre- siei de antimetafizicism a probabilismului acade- mic originar, grecesc, ca gi a aceluia roman (cicero- nian).

Put6nd sd ludm seamd adev dr at de ltcruri, totuqi, intrucdt ele sunt in sine, dar gi fenomenalitate, iar,

in

ceea ce ne privegte, suntem

in

seria lor ^{insd gi} altceva, metafizic, de ele ne vom apropia mereu, gi tot mereu intre noi gi ele rdmAne ceva de cunoscut.

Faptul de a

fi in

sine impune interdictia majord, dar

qi

fenomenalitatea,

prin

relativitate, ,,apdtil' intervalul. Aceasta pe de o ^parte, pe de alta, noi inqine, ca mdsurS, pentru cd aceasta e a noastrd gi mereu alta qi altfel, relativitatea in ordinea noastri fiind istoricitate, ,,adevdrul" va

fi

el insugi tot ase- menea. Altfel spus, adevdrul mai curdnd decdt este, devine

-

^{devenirea este} realitatea sa.

2. Aristotelismul

dupl

Aristotel

Dupd moartea

lui

Aristotel,

in

322,

la

con- ducerea

qcolii (Lykaion

sau Peripatos) venea Theophrast(os) din Eressos (?370-280), ,,om cu ^o inteligenJd gi

o

putere de munc6 surprinzdtoare"

ce avea ,,sd se bucure de o cinstire atdt de mare la atenieni, incdt atunci cdnd Agonides a indrdznit s6-i facd proces de impietate, pulin a lipsit ca el insuqi sd nu fle pedepsit". Cam ,,doud mii ^de elevi frecventau cursurile lui" datoritd at6t faimei sale ca

Gheorghe Vlidufescu

peripatetician, cdt qi a devotamentului sdu pentru

$coal6 gi auditori: ,,Nu-i ^{uqor sd} obrii un public aga cum doregti, nici chiar un cerc restr6ns. Acela care

igi face cunoscut cursul, trebuie sd

vini

^{mereu cu}

rectificdri. A amdna orice disculie gi a nu line ^seama de criticd este un procedeu pe care tinerii de astdzi nu-l mai admit" (Diog. Laert.Y,36-38).

Degi preJuit de atenienii iubitori ^de inlelepciune gi de intelepli ^(daca numai ^qcoala

lui

Theophrast avea cam doud mii de elevi, cam in acelagi timp cu ea mai erau altele, nu pufine: post-platoniciand

-

academicS, kynic6, megaricS, stoiciand, epicuriand, scepticistd, numdrul auditorilor va

fi

sporit consi- derabil, pentru scurt timp), a fost nevoit ^{sd pdrd-} seascdAthena, impreund cu al{i filosofi, atunci cdnd Sofocles,

flul lui

Amphiclides, promovase o lege care interzicea sub ^pedeapsa cu moartea vreunui filosofsd conducd o gcoala fErd invoirea consiliului gi a poporului. Dar,

in

anul urmbtor, legea fiind abrogatd

qi iniliatorul ei

^pedepsit,

filosofii

s-au reintors. Cu ei qi Theophrast

(V

38).

,,Figurd ^de primdmdrime, un formidabil cdutdtor,

un

encicloped", cam ^asemenea

lui

Aristotel, ca acesta a scris mult ^qi mai in toate exerci{iile (Reale, Storia...

[I,

p. 127).in ^{poeticd (D e s} pre art a p o etic d, Despre comedie, Despre versificalie),

in

^retoricd

(Despre dicliune, Compendiu despre discursuri, Despre

artq

retoricd),

in

eticd (Despre virtt$e, Cursuri

de

eticd, Despre prietenie, Caractere),

in

economie (Despre bogd1ie), in politicd ^(Legile, Politica, Despre regalitate), in matematici (Istoria

ge om e tr i e i, Is t or i a aritm et i cii, Is t ori o astronomi e i),

infizicl,

deopotrivd ca filosofie secundd (a naturii) gi ca qtiin{e ale naturii (Despre probleme fizice, Despre naturd, Fizicile, Despre fizicieni, Opiniile

fizicienilor Meteorologia,

Cauzele ^plantelor, Despre eruplia vulcanicd din Sicilia, Despre mare, Despre suflete, Despre mirosuri, Despre intelect),in

Ontologie ;i metafizicd la greci 3l metafizicd. (Despre indoieli/ aporii simple, Despre cauze, indemn lafilos ofie). intradilia gcolii, aexcelat inlogicd, (Despre definilii, Prefa\d la Topice, Despre negalie, Despre enthymeme, Despre minciund Si adevdr, Precizdri la enunlul silogismelor). in total 227 de

titluri

gi 232.808 rdnduri; ,,in ^{aqa de mare} numdr sunt cA{ile compuse de el" (Diog. Laert., V.

41-50). Multe, foarte multe s-au pierdut, rdmdndnd Despre indoieli/ aporii simple, Cauzele plantelor

(gase din noud cdrfi), Istoria plantelor (noud cdt\i), Istoria plantelor (noud cdr[i), Cqrqctere _Si multe fragmente din qltele (vd. ^Frenkian, Note, 159,|a

Diog. Laert., p.623).

in Catalogul lui Diogenes Laertios

(V

41-50), I apozilia

lI,

^apare Peri ton haplon diaporematon, Despre indoieli/

aporii

simple (sau

prime

dtryFt Reale care traduce haplos prin simplu).

O scolie la aceasta avea sd puni pe seama lui Nikolaos din Damasc (?40 arte

-

^{?20 post) aso-}

cierea cu Metafizica aristotelicd: ,,Andronikos ^gi Hermippos nu cunosc aceastd carte de vreme ce nu au

ficut

nici o men{iune despre ea in ^catalogul operelor

lui

Theophrast. Dar Nicolaos,

in

studiul sdu despre Metafizica lui Aristotel

-

^{de en te theoriq}

ton

Aristotelous

Meta ta physika o

^aminteqte

spundnd cd apartine lui Theophrast. ConJine cdteva

aporii

preliminare"

-

prodiaporiai (Theophrast, Metafizica 12

a-

^12b).

Este nesigur

insd de

indatd

ce

_,,scolia nu spune nimic despre schimbarea

titlului, ci

despre identitatea autorului" (Laks, Most, Notice la Th6o- phraste, Metaphysique, p.

XIV).

Oricum, ,,a fost intitulata Metafizica, mai

tdrzlt,

prin analogie cu opera aristotelicd privitoare

la

filosofia primd", ceea ce pare de tot rezonabil, acest fapt contdnd mai mult ^(Reale, Storia... IJI, p. 129).

in succesiune aristotelicd, totugi, Theophrast nu este un aristotelician de ^gcoald, reflectdnd asupra aporeticii

iar nu

glos6nd sau dezvoltdnd chiar