in perioada aceea, relatia dintre noi era foarte proast5., dar pirea ci numai eu o consideram asa

COLECTIE COORDONATA DE

MAGDALENA MARCULESCU

Pouestea

noului

nurne

TinereteA _,

1.

In primi.vara anului 1965, Lila, intr-o stare de mare agitatie, mi-a incredintat o cutie de metal care continea opt caiete.

A

spus ci. nu le mai putea line in casi, se temea

ci

sogul o si i le citeasci.. Am luat cutia

flri

prea multe comentarii, cu excep- 9ia citorva aluzii ironice la prea multa sfoari cu care o legase strAns.

in

perioada aceea, relatia dintre noi era foarte proast5., dar pirea ci numai eu o consideram asa. Ea, in rarele digi cand ne vedeam, nu manifesta nicio stinjeneali, era afectuoasi, nu i

se intAmpla niciodati ^s5"-i scape un cuvAnt ostil.

CAnd mi-a cerut si jur ci nu voi deschide cutia din niciun motiv, am jurat. Dar cum m-am urcat

in

tren am desfhcut sfoara, am scos caietele si am inceput s5" citesc. Nu era un jur- nal, chiar daci apireau acolo intimplS.ri detaliate ale viegii ei, incepAnd cu sfrrgitul claselor primare. Pi.rea mai curind dovada unei

indirjite

autodiscipline de a scrie. Erau multe descrieri:

o ramuri de copac, lacurile, o

piatri,

o

frunzi

cu nervurile albe, oalele din casi, diferitele piese ale maginii de cafea, vasul cu jiratic, cirbunele si mangalul, o harti aminungiti a curgii, soseaua, scheletul de fier ruginit de dincolo de lacuri, pirculegul si biserica, tiiereavegetatiei din spatele ci.ii ferate, blocurile noi, casa piringilor, uneltele folosite de

tatil

si fratele ei ca s5. repare

incil;imintea, gesturile lor

cind

munceau, culorile mai ales, culorile fiecirui lucru in diferite momente ale zilei. Dar nu erau doar pagini descriptive. Apireau cuvinte izolate in dialect si in italiani, uneori cuprinse intr-un cetc, farl,comentarii. _$i exerci-

tii de traducere in latini si in greaci. Si pasaje intregi in englezi despre

priviliile

din cartier, despre mirfuri, despre ciruta

plini

ochi cu fructe si legume pe care Enzo Scanno o muta de pe o stradi" pe alta

in

fiecare zi, ginlnd migarul de ci.pistru. $i multe consideratii despre cirgile pe care le citea, despre filmele POVESTEA NOULUI NUME 13

pe care le vedea in sala preotului. Si multe dintre ideile pe care

le susginuse in discutiile cu Pasquale, in

pilivrigelile

noastre.

Bineinteles, desfrgurarea nu avea continuitate, dar fiecare lucru ferecat de Lila in scris cipita o relevangi, astfel

ci

nici in pagi- nile scrise cAnd avea unsprezece sau doisprezece ani n-am glsit niciun rAnd care si. sune infantil.

De obicei, frazele erau de

o

precizie extremi, punctuatia foarte

ingrijiti,

caligrafia eleganti caaceeape care ne-o piedase invititoarea Oliviero. Dar uneori Lila, casi cum un drog i,ar

fi

inundat venele, pirea

ci

nu face fagi ordinii ^pe care si-o impu-

sese. Atunci

totul

devenea obositor, frazele

cipitau

un ritm foarte agitat, punctuatia dispirea.

in

general, in scurt timp isi regi,sea un

ritm

relaxat, clar. Dar se putea intAmpla gi

si

^se intrerupi brusc si

si

umple restul paginii cu desene de copaci risuciti, mungi ghebogi gi fumegAnzi, chipuri amenintS.toare. Pe

mine m-au fascinat atAt ordinea, cAt gi dezordinea gi, cu

cit

am

citit mai mult, cu ati.t m-am simgit mai ingelati. CAt exerciriu era in spatele scrisorii pe care mi-o ^trimisese la Ischia cu ani in

urmi:

de aceea era atAt de bine scrisd.. Am pus la loc totul in cutie, promigAndu-mi din nou si nu-mi mai bag nasul.

Dar am cedat repede, caietele emanau forga de seduc;ie pe care Lila o rispXndea in

jur inci

de

mici.

Vorbise despre cartier, ruiJe, fratii Solara, Stefano, fiecare persoani sau lucru cu o precizie nemiloasS.. Ce sd spun despre libertatea pe care gi-o luase cu mine? Cu ce spuneam, cu ce gindeam, cu persoanele pe care le iubeam, chiar cu aspectul meu fizic. Fixase momente decisive pentru ea far|

si-i

^pese de nimic gi de nimeni.

IatI

foarte clari plScerea pe care o simgise cAnd, la zece ani, scrisese povestioara aceea a ei, Lafata blu. Iatd cu ror atara claritate cAt suferise penffu

ci

invigitoarea noastri Oliviero nu binevoise si

spuni. un singur cuvAnt despre povestea aceea, ba dimpotrivi, o ignorase. Iati suferinta si furia pentru c5" eu mersesem la gcoala medie

llri

si-mi pese de ea, abandonAnd-o. Iat5. entuziasmul cu ELENA FERRANTE

care invi.tase si fie cizmireasi gi sentimentul de revangi care o incitase si creeze pantofi noi gi plicerea de a reafizaprima pere- che de incilgi.minte impreuni cu fratele ei, Rino.

Iati

durerea din momentul in care Fernando,

tatll

^ei, spusese ci pantofii nu erau bine frcugi. Erau de toate in paginile acelea, dar in special ura fagi. de fragii Solara, determinarea

teribili

cu care respin- sese iubirea celui mai mare dintre ei, Marcello,

;i

^momentul

in care hotirAse si se logodeasci in schimb cu blAndul Stefano Canacci, mezelarul, care din dragoste voise si cumpere prima pereche de pantofi realizatd, de ea, jurAnd

ci

o va plstra pentru totdeauna. Ah, momentul frumos cAnd, la cincisprezece ani, se simgise o domnigi bogati si elegantS., la bratul logodnicului care, numai pentru

ci

o iubea, investise multi bani in fabrica de incilgiminte a

tatilui

_9i fratelui ei, fabrica de

inciltiminte

Cerullo. $i

citi

satisfacgie simgise: pantofii imaginati de ea in

mare parte realizayi, o casi in noul cartier, cisitoria la saispre- zece ani. $i ^ce somptuoasi" petrecere de

nunti

urmase,

cit

^se

simtise de fericiti. Apoi Marcello Solara, impreuni cu fratele lui, Michele, apiruse in toiul petrecerii inciltat chiar cu pan-

tofii

la care sotul ei spusese

ci

^gine mult. Sogul ei. Cu ^ce fel de birbat se cisitorise? Acum, cAnd totul se terminase, o si-gi smulgi fata prefi.cuti

aritindu-i-o

pe cea oribil de adevirari?

intrebiri, _9i faptele

frri

spoielile siriciei noastre. M-am dedicat mult ^acelor pagini, zile gi siptimAni la rand. Le-am studiat, am ajuns si invlg pe dinafari" fragmentele care-mi pliceau, pe cele care

mi

entuziasmau, pe cele care mi, hipnotizau, pe cele care m5" umileau.

in

spatele firescului lor era cu siguranti. un artifi- ciu, dar n-am gtiut si descopi"r care.

in

cele din

urmi,

intr-o seari. de noiembrie, exasperari, am iegit luAnd

dupi

mine cutia. Nu mai rezistam s-o simt pe Lila coplqindu-mi chiar gi acum, cind eram foarte respectati., chiar si acum, cAnd aveam o viagi

in

afara oragului Napoli.

M-am oprit pe podul Solferino si. privesc luminile filtrate de o POVESTEA NOULUI NUIVIE

picli

geroasi. Am asezat curia pe parapet, am impins-o u;or, putin cate pulin, pAni cAnd

acizutin riu,

de parci era ea, Lila in persoani,, clzind, cu gindurile ei, cuvintele, riutatea cu care reactiona la violengi cu violenti, modul ei de a pune sripanire

pe mine cum frcea cu orice persoani sau lucru, sau eveniment, sau invS.tituri. cu care abia intra in contact: cirgile si pantofii, blAndetea si violenta, cisitoria si noaptea nungii, intoarcerea in cartier in noul rol de doamna Raffaella Carracci.

Nu-mi

venea

si

cred

ci

Stefano, atAt de amabil, atdt de

indrlgostit,

ii

dlruise lui Marcello Solara semnul Lilei fetigi, amprenta efortului ei asupra pantofilor pe care ea

ii

ni.scocise.

Am uitat ^de Alfonso _{9i de} Marisa care, asezati la masi, vorbeau intre ei cu ochi scAnteietori. N-am mai fost ^arenrS. la risetele mamei mele bete. Au

pilit

muzica, vocea cAntiretului, perechile care dansau, Antonio care iesise pe terasi gi, coplesit de gelozie, st5"tea dincolo de u9a vitratS" privind oragul violaceu, marea. S-a estompat chiar si imaginea

lui Nino

care rocmai pirisise sala ca un arhanghel

frri

vestitori. Acum o vedeam doar pe Lila care vorbea surescitat la urechea

lui

Stefano, ea foarte palidi in rochia de mireasi, el

frri

^si. zAmbeasci. Stinjeneala

i

se intindea de la frunte pAni la ochi ca o masci albicioasl de carnaval pe chipul aprins. Ce se intXmpla, ce s-ar fi intimplat?

Prietena mea igi trdgeasotul de brat cu ambele mAini. Tligea cu toat5. puterea gi eu, care o cunosteam bine, simgeam cd., dacl. ar fi putut,

i

l-ar fi smuls si ar fi rraversat sala tinAndu-l deasupra capului. SAngele ar fi picurat continuu pe treni si s-ar fi folosit de brat ca de o

miciuci

sau o falci pentru a-i sparge faga lui Marcello cu o

lovituri

trasi bine.

Ah,

da, ar fr, fbcut-o, iar la gnndul ^5.sta inima

imi

bitea furioasi si gAtul mi se usca. Apoi

2

16 ELENA FERRANTE

le-ar fi scos ochii celor doi birbagi, le-ar fi smuls carnea de pe oasele fegei, i-ar

fi

mugcat. Da, da, am simgit

ci

voiam, voiam si se intAmple asta. Sfrrgitul

iubirii ;i

^{al acelei} petreceri insu- portabile,

ftri

imbrlgig5li intr-un pat din Amalfi. Si desfiingim pe dati toate lucrurile gi oamenii din cartier, si ^facem micel ^cu ei, si fugim, eu qi Lila, si mergem si tri,im departe, coborAnd impreuni cu veseli risipire toate treptele abjectiei, singure, in

orase necunoscute.

Mi

^s-a

pirut

sfirgitul potrivit pentru ziua aceea. Daci nimic nu ne putea salva, nici banii, nici un trup

de birbat si nici mlcar studiul, era mai bine si distrugem totul imediat. in pieptul meu am simgit cum ^se intensifici furia ei, o forgi care era si nu era a mea in acela;i timp, care-m-a umplut de plicerea de a

mi

pierde. Mi-am dorit ^ca forga aceea

si

^se

reverse in toate directiile. Dar mi-am dat seama cI

mi

gi speria.

Am ingeles abia pe

urmi ci

gtiu si fiu in mod calm nefericiti numai penrru c5. sunt incapabili de reacgii violente,

mi

^tem de ele, prefer si rimAn nemigcati _9i si devin ranchiunoasi. Lila nu.

CAnd;i-a

pirisit

locul, s-a ridicat cu o asemenea hotirire, incAt a zguduit masa, tacimurile din farfuriile murdare, a risturnat un pahar.

in timp

ce Stefano se gribea mecanic sI opreasci Iimba de vin care curgea spre rochia doamnei Solara, ea a iegit cu pas sprinten pe o ugi laterald., trigAnd de rochie de fiecare

dati cAnd se impiedica in ea.

M-am gAndit

si

alerg

dupi

^ea, s-o strdng de mAni,

si-i

soptesc hai, hai

si

plecim de aici. Dar nu m-am miscat. S-a migcat Stefano care, dupi o clipi de ezitare, a ajuns-o din urmi,

trecAnd printre perechile care dansau.

Am privit in jur. igi diduseri ^togi seama

ci

ceva o contra- riase pe mireasi. Dar Marcello continua si trincineasci in mod complice cu Rino, ca gi cum ar fi fost normal sa aibl in picioare pantofii ^aceia. Nu incetau toasturile din ce in ce mai obscene ale negustorului de metale. Cei care simEeau

ci

se aflI jos in ierarhia meselor 9i ^a invitagilor continuau cu greu

si

^accepte

POVESTEA NOULUI NUME

37

In seara aceea ainceput lunga, fri.mAntata perioadi care a dus prima noastri rupturl gi la o lungi despirgire.

Am frcut eforturi si.-mi revin. Fuseseri o mie de morive tensiune p1ni atunci. Nemukumirea _{ei si,} totod.ati., doringa de dominare iesiseri continuu la suprafagi. Dar niciodati odati niciodatl nu se striduise atat de explicit si

mi

umilt Am renuntat la iesirile mele la mezelirie. Desi imi plitise

cirt

pentru;coali, degi fbcuserim acel pariu al ,rorrrl.r, nu m-am d s5"-i spun c5. fusesem promovati cu note de opt si doi de

Am inceput

si

lucrez, imediat

dupi

terminarea scolii, int:

libririe

de pe strada Mezzocannone si am dispirut dJn cart

frri

s-o anun!. Amintirea tonului sarcasric din seara aceea, loc si se atenueze, a devenit gigantic, si, de asemenea,

mea a devenit tor mai viguroasi.

Mi

^s-a

pirut cI

nimic n putea justifica ce-mi ftcuse. Nu mi-a venit niciodati in min cum se intAmplase in schimb cu alte ocazii, ci simgise nevoia

mi

umileasci. pentru a purea suporta mai usor umilirea ei.

In

curAnd am aflat

ci

lisasem o impresie

buni

la pet cere,

si

asta

mi-a

ugurat detasarea. Hoini.ream pe st Mezzocannone in timpul pauzeide prXnz _cAnd m_am auzit

era fericit. Mi-a cerut numi.rul de telefon, _{am spus cd.} n-av telefon; m-a intrebat daci frceam o plimbare duminica ur gati. EraArmando, care se ducea si dea un exarnen. Am aflat studia medicina gi examenul era dificil, dar, inainte si di spre san Domenico Maggiore, s-a intretinut oricum cu minc, coplqindu-mi cu complimente si reincepAnd si, vorbeasci _des,, pre politici. Seara a apirut chiar la libririe, luase o noti"

toare, i-am spus

ci

duminica trebuia s-o ajut pe mama in A inceput sI vorbeasci despre America Latini., unde in

s5" meargi imediat dupi ce isi lua diploma si_i ingrijeasci pe ccl

't64 ELENA FERRANT

sitraci, sl-i convingi si ^{ia armele} in

miini

^impotriva opresorilor qi a ginut-o ^a;a mult timp, ^{incAt a} trebuit

siJ

alung inainte ca

patronul si se enerveze.

in

fine, eram bucuroasi pentru

ci'

in

rnod evident,

ii

plicusem ^si m-am aritat amabili, ^dar nu dispo-

nibili.

Cuvintele Lilei oricum fbcuseri

riu' Ml

^{simgeam prost}

imbri.cati, ^prost pieptinate, ^cu un ton ^fals, ignoranti'

in

plt's' odati cu terminarea gcolii,

flri

Galiani, obiceiul ^{de a} citi ziarcLe se destrimase si, pentru

ci

banii erau

numirali,

nu ^simgisem rrevoia

si

le cumpir dAnd din buzunarul meu' Astfel Napoli' ltalia, lumea redeveniseri rapid o mlaqtini ^cegoasi in interiorul cireia nu

mi

mai orientam. Armando ^{vorbea, eu aprobam} din

cap, dar nu intelegeam mai nimic din ^{ce spunea'}

A

doua

zi

a fost

o alti surprizi' In timp

ce mituram

podeaua liLrririei, mi-au apirut in ^fagi Nino _9i Nadia' Aflaseri de la Armando unde lucram ^gi veniseri inadins

si mi

salute.

Mi-au propus si merg cu ei la film duminica urmitoare' A tre- buit ^{se rnspund cum} ii rispunsesem lui Armando: ^{nu era} posibil' munceam toati septimina _9i ^tata

;i

^mama

in

ziua de sirbitoare

mi

voiau acasi.

-

^Dar cAgiva pagi prin cartier pogi si faci?

-

^{futa da.}

-

_Pentru ^Atunci _ci, ^{vom veni} patronul m-a strigat ^{noi la tine'} Pe un ton mai nervos ca de obicei

-

^eraun birbat in jur de vreo saizeci de ani' ^{cu pie-} lea fegei care pilreamurdari, ^foarte irascibil' ^cu privirea depra- vari

-,

Duminica urmitoare, ^{au plecat imediat. dimineaga} tdtziu, m-am auzit strigati din curte ^{si am} recunoscut ^vocea lui Nino' Am apirut ^{la fereas-}

tri,

^{era singur. Am incercat in citeva minute si}

^mi

^{fac Prezenta-}

bili

si, fh.ri micar si-i spun mamei, fericiti _9i totodatl nelinigtiti' am alergat jos. Cind l-am avut in fagi', n-am mai avut aer'

-

^N-am decdt zece minute, am sPus gAfiind, ^a;a

ci

^n-am

iegit si ^ne plimbim ^{pe sosea' am} hoinirit printre blocuri'

POVESTEA NOULUI ^{NUME 165}

Cum de yenise

ftri

^Nadia? De ce bituse tot drumul _pA acolo-degi _ea nu putea? A rispuns _la intrebirile _mele

frrisi i

pun. Nadia avea ln vizite niste rude ale tatllui

.i

gi

fu;;;'

gati si rimXni _{acasi. EI venise} pAni acolo _ca si rwadi _carti

dar _{9i ca} si-mi aduci _{ceva de} citit, ultimul numi.r.dinrr_o revi care se numea Cronache meridionali. _{Mi_a} intins fasciculull un gesr incruntar, _{i_am} multumit. Apoi a inceput, i

si vorbeasci.

riu

despre revisti, as,f.I incit m_am intrebat de decisese si mi-o diruiasca.

-

^E schematicd,, aspus _{gi a} adiugat rAzh,nd:Ca Galiani

ca Armando.

-

^{Defectul ei major, a} subliniat, _e ci nu suporti faptul

ci

fjr_lr:1":inte ^diferiti

^{de a ei. Ia de}

^la." rrr';._;;;;l;;

dar pe urmi mergi pe drumul

tiu.

lt-*:O_::ji ,?,fn

o lungi cititorie cu famitia, _{cu masina} pAni

:H:-:t": ^{f: "f.t}

^{va petrece. restul verii}

^l" 4rr-"* ^r'"o

tati.l avea o casi de vacantl.

O si te duci s_o vizitezi?

-

^{O dati sau de doui ori, uebuie si invit.}

*

_{Mama ta e bine?}

-_

Foarte bine. Anul

"..r," ^r.

^{duce Ia Barano, s_a impicat}

cu stipAna _casei.

-

^O si-,ri petreci _vacanra cu familia ta?

166 ELENA FERRANTE

Apoi a redevenit _{serios, a} Iuat un ton care mi s_a p;r.r,

d*

mog. A spus

ci-i

datora-foarte mult profesoarei noastre,

ci ftr{

ea perioada liceului ar fi fost o pierdere _de

timp,

dar citrebuia si

fii

in gardi, si fii atent

.u .".

Apoi a revenit la

rwisti,

a spus ci. scria in ea

;i

^{Galiani si,}

Pe neasteptate,

frri

nicio leglturi, s_a referit la Lila:

-

^Apoi, eventual, di_i_o _{9i ei} s,o citeasci..

. ^Nu

^{i-am spus}

^{ci Lila}

^nu mai citea nimic, ci. acum era doamna Carracci,

ci

_din feti,ta _care

f"r.* .ai"f;;;;;-

sese decAt riutatea. Am ocolii subiectul, _am intrebat _{de Nadia,}

-

^{Eu? Cu tata?} Absolut niciodati. O si fiu la Ischia, dar cu treburile ^mele.

-

^{Unde o si te duci?}

-

^{Am un prieten care are o casi la Forio: piringii i-o lasi}

toati ^{vara gi} vom sta acolo si invigim. ^Tir?

-

^{O si} muncesc peMezzocannone pAni in septembrie'

-

^{$i de Sfrnta Maria?}

-

^{Nu, de Sfhnta Maria nu.}

A zAmbit:

-

Atunci vino ^la Forio, casa e mare: poate pentru doui, trei zile vine qi Nadia.

Am zAmbit emolionati,' La ^Forio? La Ischia? Intr-o casi

fhri

adulgi? igi amintea de Maronti? igi amintea

ci

acolo ne sirutaserim? Am spus

ci

trebuia si

ml

intorc ^acasi''

-

^O

^si

^{mai trec, a promis, vreau}

^si

^{aflu ce crezi despre}

revisti.

A adiugat ^{cu voce} joasi, cu miinile ^indesate in buzunare:

-

_CAt

^imi

_vorbise, ^place intr-adevir. M-am ^{si vorbesc cu tine' simgit} mAndri, m-a ^emo-.

gionat faptul

ci

se simgise in largul lui. Am ^goPtit:

-

^{Si mie, degi nu zisesem mai nimic 9i}

^mi

^{pregiteam si}

intru ^{pe uga} blocului ^{cAnd s-a intAmplat ceva care ne-a} tulburat pe amAndoi.

Un urlet ^a

tiiat lin\tea

duminicali ^a curfii _9i am vizut-o pe Melina la fereastri. Didea din ^{mAini incercAnd} si ^ne atragi atengia. CAnd s-a intors ^si Nino

si

se uite, perplex, Melina ^a gipat gi mai tare, un amestec de bucurie _9i nelinigte'

A

urlat:

,,Donato".

-

^{Cine e? a} intrebat Nino.

-

^{Melina, am sPus,} igi aminteqti?

El s-a strAmbat stingherit.

-

^{E supirati Pe mine?}

-

^{Nu gtiu.}

POVESTEA NOULUI ^{NUME 167}

-

^{Zice Donaro.}

-

^Da.

S-a intors din nou

si

priveasci spre fereastra de la viduva se intindea, continuAnd si ^strige numele acela.

-

^Ti

^r.

^pare

^ci

^{serni.n cu tata?}

-

^Nu.

-

^Sigur?

-

^Da.

A spus nervos:

-

^Plec.

-

^{E mai bine.}

S-a

indeplrtat

_cu pas

Melina

il

striga rot mai tare, Donato.

vioi,

umerii curbagi,

in

timp tot mai agitati: Donato, Am fugit si eu, m-am intors acasi cu inima bitAndu-mi putere gi cu o mie de ginduri invilmlgite in cap. Nino n nici micar o trd.situri. care siJ apropie de Sarratore: nici stat nici chipul, nici comportamenrul, nici vocea sau privirea. Era fruct neobignuit, foarte dulce. CAt era de fascinant cu

pirul

ar

lung si ciufulit. CAt era de striin oricirei alte forme masculi in intregul

\apoli

^{nu era} nimeni care si.-i semene. Si

mi

chiar daci eu trebuia inci. si. merg in clasa a treia de liceu, el era la facultate. Fi.cuse drumul pXnI ln cartier duminica,,l$

ftcuse griji pentru mine, venise si mi puni in gardi. Voise si mfi anunte

ci

Galiani era frumoasi gi bunr, dar avea si ea defectelc ei, _gi, pAni una alta, lmi adusese fasciculul _acela, convins ci sunt in stare siJ citesc si

sil

discutim. Ajunsese chiar sr

mi

invite lo ^l Ischia, la Forio, _de sfrnta Maria. Lucru imposibil de concretizaq nu era o invitatie reali. El insusi stia bine

ci pirintii

mei nu erau ca ai Nadiei, nu m-ar fi lisat niciodati si mI duc; gi totugi,

mi

^invitase oricum, pentru

ci

in cuvintele rostite am auzit alte cuvinte nerostite, ca: lin ^sd te u,id, cdt rni-ar placea sd reuenim

k

discupiih noastre din Port, de pe

pkja

Maronti. Da, da, am auzir

168 ELENA FERRANTE

Itr trtintea mea, ^si mie mi-ar phcea, vin ^la tine, ^de Sflnta Maria

errr ^sri fug de acasi, si ^se intAmple ^{ce trebuie} si ^se intAmple' Am ^{ascuns revista} printre cirgile mele' Dar ^{seara' cum}

rrr irm bigat in pat, m-am uitat la cuprins si am

tresirit'

^Era

rr',

.rti.ol

semnat de Nino. Un articol ^de-al

lui in

fasciculul l, cllt cu un asPect foarte serios: aproape o carte' nu revistuga de rt rrrlenti,

gri;i

neingrijiti, in ^care imi propusese cu doi ani in

rrrrni. ^s5" public rezumatul meu impotriva preotului' ci pagini i',r1r,r.tante ^scrise de oameni mari pentru oameni

mari'

^Si

t{)r,rsi, iate-l acolo, pe Antonio Sarratore, cu nume _9i prenume' f i cu il cunosteam. $i ^era doar ^cu doi ani mai ^mare decAt mine' Am citii, ^{am ingeles} Pulin, ^am recitit' Articolul ^{vorbea des-} lrrc Programare cu majusculi, ^{de Plan cu} majusculi 9i era scris i,r,r-r.rr,

-od

complicat. Dar era un fragment al inteligengei Irri, un fragment al p.rsoarrei lui pe care,

ftri

^{si se laude' mi-l}

rliruise ^mie.

Mie.

M-au

nipidit

lacrimile, am pus deoparte revista ^abia noaptea tArziu. Si-i ^vorbesc Lilei ^{despre ea?} Si i-o imprumut?.

N.r, .ra un lucru al meu. Cu ^ea nu mai voiam

si

am ^relagii lutentice' doar salut, discugii vagi'

Nu

gtia

si mi

^aprecieze'

Algii,

in

schimb, gtiau: Armando, Nadia,

Nino'

Ei erau prie- renii mei, ^ei trebuiau si fie confidenfii mei' \6zuseri in mine' irnediat, ceea ce ^{ea se} gribise si nu vadi' ^Pentru ci avea privirea cartierului. ^Era capabili si priveasci doar ^ca Melina care' fere- c:irti in nebunia ei, il vedea pe Donato in Nino,

il

confunda cu {bstul ei amant'

38.

lnigial nu voiam si ^{merg la} nunta Pinucciei _{9i a} lui Rino' dar a

venit Pinuccia personal si-mi aduci invitagia 9i' pentru

ci

m-a

POVESTEA NOULUI ^{NUME 169}