lucriri, fdri

Natasa Alina Culea

VISELE NU DORM NICIODATA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rom6niei Culea, Nataqa Alina

Visele nu dorm niciodati / ^{Nataga Alina} Culea.

Bucuregti: Editura Hebe, zorg ISBN 978-6o6 -94789-t -z

Bzr.r35.r

Graficd: gtefan Balti Editura Hebe RomAnia, Bucuregti offi ce@ natasaalinaculea. ro

vlr,vw. natasaalinaculea. ro www. natasaalinaculea.com

@ Editura Hebe, zorg

Orice reproducere, totald sau parfiald, a acestei

lucriri, fdri

acordul scris al editorului, este strict interzisi qi se pedepse$te conform Legii dreptului

de autor.

Capitolul r

LEGAMINTELE MACILOR

Strada Rue de Riuoli incepe sd se linisteascd. Aceealgi Iiniste se a7terne in fiecare zi dupd ora opt-noud seara, dupd ce forfota parizienilor inceteazd. Noaptea iSi imbracd mantia intunericului, pe care strdlucesc stelele ca boabele de

roud

in

^pdnzele de pdianjen ale unei grddini _fermecate.

Magazinele, cu pleoapele toropite de somn, au obloanele

trase

gi

uEile ferecate.

incd mai

licdresc luminisele instalaliilor aprinse inaintea Crd.ciunului, deSi suntem Ia inceputul lui februarie. Ninge ^cu fuIgi ^{mari, care par sd} nu se grdbeascd. nicdieri, imbrdcdnd inocent, fdrd preferinfe, acoperisuri d.e

trgld,

trotuare goale, masini pqrcate cuuiincios, oq.meni grdbisi cdtre cineua anume seu d"oor cdtre o cind aburindd, copacii despuiafi de coroand _5i...

uisele oamenilor.

in

curdnd uor adormi qi oamenii, Si asteptdrile lor. Va ueni iar ^mdine pentru micile lor dr(tme gi pentru bucuriile primite mereu cu o intristare pe care nimeni nu reuEeSte sd Si-o explice. Der este incd azi _Si doar cAte o masind trece din cdnd

in

cdnd

pe

ldngd casele cu ferestre ^luminate, intrerupdnd mulenia strdzii inzdpezite, sticlind

in

lumina Iunii.

Thiery taie atent nigte felii de brAnzd, de parci taie felii din luna care se intreziregte la geam. Le agazl intr-o anumiti ordine qi le ciptuqeEte cu cAte o mdslini umplutd cu mascarpone. Mdslinele

firi

^miez sunt date

la o

parte.

ii

urmdresc toate miEcdrile, incercAnd

si

in[eleg

cum de o plicere de

zece

minute

cere o

pregitire de

jumitate

_de or5, pAn[ la cAteva ore bune.

Dacd insumez toate pregdtirile

vie{ii,

realizez cd in majoritatea

timpului noi doar ne

^preg5tim pentrq pldcerile scurte, efemere, ale trupului, _Ei prea pufini

dintre noi ne

sinchisesc

de

nevoile

spiritului

care, poate, este mai infometat, mai insetat, mai descul| de atenfia noastr5. Thiery lungeqte acest proces, pentru a evita sd vorbim. Nu fuge de comunicare neapdrat, dar o preferd pe cea in care nu ne spunem nimic important.

Mark ^qi Thiery. Doi bdrba[i care md au in comun pe mine: ei

m[

iubesc a$a cum qtiu,

iar

eu

ii

iubesc, la rAndul meu, aga cum pot. $tiu ^ce mi-ar rdspunde soful meu dacd i-aE vorbi despre inutilitatea gesturilor lui:

-

^{Atunci de ce}

^si

^dormim daci oricum ne trezim, de ce sd

tr[im

^dacd oricum murim? Toate lucrurile mici sunt importante.

Poate cd are dreptate.

El

are mereu dreptate, un bdrbat chibzuit pe care l-ar admira oricare femeie care gtie sI admire un bdrbat. Nu gi eu. Nu am inv5[at pAnX

acum sd venerez un bdrbat, nu qtiu sd md

uit in

ochii

lui _Ei s[ cred

necondifionat,

n-am awt

niciodat[

privirea pierduti a unei indrdgostite de semizeu. Poate

ci

niciodatd un bdrbat nu s-a ridicat la aqteptirile mele Ei, astfel, rela{ia a fost

frustranti

pentru amAndoi,

in

egal5 mdsurd. Ce-i drept, ag

fi

vrut sd trdiesc emolia asta mXcar experimental, micar pentru a putea scrie

6

despre conqtientiz[rile pe care mi le trezegte, dar eu nu admir pe nimeni aga. Se poate spune orice despre so[ul meu, mai pu{in ch nu are calitd1i, are chiar mai multe decAt mi-aq

fi

dorit, dar nu acelea pe care aq putea eu sd le divinizez, asta neinsemnAnd

cI

virtu{ile

lui

sunt mai

pulin

importante decdt

virtulile

celui pe care ag

putea sdJ ador. Este dificil sd

fii

cu cineva atAt de bun, atAt de calm, atAt de in[elegdtor, atAt de rdbditor, pentru cd tu vei

fi

vinovatul in aproape orice ipostazd, iar ceilalli pornesc mereu de la aceastd premisi atunci cAnd pleacX la v6ndtoare de vinova[i. Chiar _Ei

plrin[ii

mei pleaci din punctul acesta, mai ales

pdrin[ii

mei.

Sunt pdrinfi

care-gi iubesc

fanatic

odraslele

Ei

^le

picteazi in culori

admirabile, superlative,

gi

sunt

pdrinfi

cdrora

le

vine

sI

ceard iertare

lumii,

pentru copilul aruncat in lume. $ti[i ^acei

pirin[i

care iEi cearti copiii pentru ceea ce au fhcut allii?

Prea pu[in important pentru mine este acum

si clut

vinovatul

in

eqecul mariajului meu, daci acesta existd intr-adevir; oricum nu s-ar schimba cu nimic situa{ia noastrd; deEi poate cd diferen{a o va face, mai tArziu, cel care va regreta, dac[ va regreta. Oare vom regreta, Thiery? intre noi s-a auzit mereu un ceas cu penduld.

$tiu ^exact cum arat6, este un ceas cu o cutie din lemn cafeniu,

licuitd, din

care iese,

din

cAnd

in

cAnd, la interuale exacte de

timp, o

pasdre care

lipd

^ascu[it:

cu-cu, cu-cu, cu-cu. Din ceas se scurg trei lan[uri, pu[in ruginite, care strdjuiesc

un alt lan[,

terminat

cu

o

pendull

vopsitl in

aceeaqi nuanfd intunecatd.

intr-o clipd, imposibil de definit, dintr-o cauzi greu

de diagnosticat, ceva din mecanismul lui nevdzut a refuzat sd mai contribuie

la totul

unitar. Ceasul nostru s-a

oprit. Timpul

a

continuat

si

se scurg5, dar

nu

qi in mdruntaiele ceasului care

misura

rela[ia

noastri

in

clipele orAnduite, aEezate intre zim[ii rolilor de nichel.

Existd

o

rota[ie pi _{pe axa}

viefii -

^{Alfa gi Omega}

-,

printre alte rotafii continue pe o spiral[

infiniti,

care se

poate observa cel mai bine

la

bebeluqi gi la bdtrAni, absen{i

din

malaxorul

lumii, mai mult intr-un

alt univers,

mai

misterios, sau poate

in

spafiul dintre

universuri, cu ochii lor deschiEi la

^culoare,

depigmentafi, cu p5rul

firav qi

moale,

cu

pielea lor pufoasi qi increqitX, demonstrAnd cd ne intoarcem de unde am plecat. Roata viefii, bhavacakral, un simbol despre inldturarea suferinfei pentru unii, o certitudine cd noi pentru suferin[d am venit, pentru mine, un ceas

cu pendul[ intr-un alt ceas cu penduld, o matriogkd a

multiversului.

$i, ^ah!

Suferin{a este

incd

necesard omului, deqi am sus[inut o viafd cd este doar o op[iune, Ei asta pentru

ci

am inceput

si invi[

_Ei

in

absen[a ei, dar, uitAndu-md in

jur,

_{realizez cd incd este singurul}

mod de netigXduit in care invl{5m ca specie, aga cum invatd un copil sI nu mai pund mAna pe soba fierbinte, abia

dupl

ce a simfit durerea transmisl terminafiilor nervoase

din

epiderma topitX. Doar cei care au avut parte de suferin{i pot avea compasiune pentru durerea altora, abia dupd ce au sim[it-o ^qi au in{eles-o la rAndul lor. Iatd, vorbesc despre una dintre lecliile pe care via[a

nu ni le

va ldsa neservite. Una

dintre

multe altele.

Universul are simful umorului, nu-i aga?

Derulez articol dupi articol pe mica mea tabletd.

,,scriitoarea Lea Leroy nu a mai scris nimic de trei ani

de zile. Lipsei de inspira{ie i s-au

addugat qi

consulta[iile la un psiholog renumit".

t Reprezentare simbolici a sarpsirei (existenld ciclici)in budhism.

8

,,Si fie aceasta ultima carte a dnei Leroy?".

Criticii. Iar critici,

care

au glsit prilejul

potrivit, derapajul meu emofional qi livresc fiind pretextul ideal, erijafi

in purtitorii

de cuvdnt

ai

majoritd{ii, se vdd cezari

in

arend acum. Unii dintre ei aEteapti sd cad _Ei

jubileazi la

auzul

propriilor profe{ii cu privire

la presupusa

mea stare

sufleteasc5. PAnd

la

urm5, scriitorii pot trdi ffirX critici, dar criticii pot spune asta?

Aq vrea sd

mi

revolt ^gi sd detest tofi oamenii SEtia care vorbesc despre mine ca _{Ei cAnd} m-ar cunoaqte, ca qi

cind

mi-ar vizita zilnic pragul casei. Poate cX l-ag

fi

crezut pe Martin

D - ⁱⁿ

fond, abia agtept s5-mi mai infig un cui in incheietura mdinii

-,

^{dacd nu i-aE fi}

^citit

versurile mai

mult

decAt mediocre. Astfel, supdrarea mi-a trecut ca gi cum n-ar fi fost weodatd. AE fi vrut sd

glsesc incd

un

motiv

si

md devalorizez singur[, dar infatuarea

firX niciun

fundament este

dincolo

de notiunea mea de logici elementard. Domnul Martin D este un om al lipsei de talent,

in

ciuda eforturilor sale sisifice, iar dacl in prozi reugeEte

si

camufleze cumva lipsa iscusin[ei folosindu-se de ceea ce au

allii

au scris inaintea sa, poezia, draga de ea, l-a denun{at ca Iuda

pentru

c61iva

argin[i.

Strddania

lui mi-a

trezit compasiunea _Ei l-am iertat cd m-a ardtat cu degetul.

Probabil

cI

el nu poate

sI

se simtX validat altfel, nu cred cd este uEor sd

fii

conEtient de ceea ce nu poli scrie, inconjurat

fiind

de universul scriitoricesc. Tot ceea ce vrea

el

acum este sd

nu

mai scriu.

Nu

este totuqi aga de mult, nu? Daci majoritatea celor care au nevoie sd

li

se dea dreptate, sd influenteze pe cineva, devin profesori, pentru cd este mai uqor

si

te impui in fata unui copil decAt a unui adult, criticii au dus ideea pe

noi

culmi.

Au

stat

ei,

s-au gAndit

gi

qi-au spus:

-

^Cred

^cI

^{qtiu ce md voi face cdnd voi}

^fi

^{mare, o sd}

ⁱⁱ

blamez

pe ceilalli! Da, o si-mi fac o

carierd din mustrdri gi infierdri, _Ei nu numai

ci

voi face asta legal qi

plitit,

dar voi fi ^qi temut de cei mai slabi cu duhul ca

mine!

$i, ^{da, sd} fie ultima mea carte! Nu am _Ei eu dreptul sd

renunf?

Am

inceput

sI scriu din

dragoste pentru oameni gi voi renun{a

si

mai scriu din dragoste pentru

unul

singur

dintre ei.

Dragostea...

Si mi

condamn pentru cd m-am indrdgostit de un alt bdrbat decAt soful meu?

Daci ar fi

fost

o

alegere, Ei

nu

destinul meu, atunci aq

fi

ales un bXrbat

in

condilii ideale qi m-aq

fi

mutat cu el a doua zi, ar

fi

fost gi frumos, gi degtept, qi de vArsti potrivitd, _Ei cu o casd. in Bora Bora

-

^{dacd ar}

fi fost o alegere. Sau l-ag

fi

ales tot ^pe Thiery, pentru a

evita complica{iile. De cum l-am

vlzut

^pe Mark, am gtiut

ci

nu am ^de ales.

,,$tim

ci

acesta a fost ultimul ei roman _Ei acest lucru

ne bucurd nespus".

Sunt prea obositl sd simt ceva.

in

lumea asta mare doar cei inteligen[i se indoiesc, ceilalli gtiu mereu totul.

Sunt letargici pentru ci md simt pXrisit[

^de

Dumnezeu, aceasta este singura realitate. Dumnezeu ca speran{d absolutd, Dumnezeu ca adevdr suprem, Dumnezeu ca iubire

infiniti.

Se spune cd oamenii au acest

tumult

nostalgic

in fiinta lor,

aceast5 neliniEte mai mult sau mai pu[in confesati, mai mult sau mai pulin acceptatd, deoarece de cAnd ne-am separat de El,

in

conqtiin{e individuale, tAnjim

la

clipa reintregirii.

PAn[ atunci, doar melancolie, doar

^senzafia

rdscolitoare cd ceva lipseEte din noi ca sd fim complefi,

10 _L7

deEi chiar _Ei asta este o iluzie intr-o

altI

iluzie. Eli, Eli, lama sabachthani?z

,,Lea Leroy tocmai a implinit patruzeci gi cinci de ani"

este un alt titlu in L'Express.

La naiba! Am patruzeci qi patru de ani, o vArstb ce-[i permite luxul nepdsirii qi al implinirii materiale, dar

ili

gi garanteazl grija anilor ce vor veni. Eu nu am voie

sI

imbdtrAnesc, nu? Mie toate ridurile imi vor fi mdsurate cu rigla de jurnaliEti, augmentate qi multiplicate pdni la limita freneziei.

$i

cine poate numdra cu adevbrat cAtri ani am trdit?

imi

par secole de anarhie umand.

Doar amintirile

mi

vor ^gArbovi, doar acelea; scheletul

mi

se va deforma cu anii, se va chirci sub greutatea

evocirilor, Ei ^inima-mi va fi strdnsi in

^teascul

necru[itor, _{dar va} muri senin5, sfiditoare, neintinatX de foamea smArdoarei din oamenii care au renun[at la idealuri. Vinovati cd imbdtrdnesc, vinovatd

ci

numele meu este cunoscut, vinovatd doar in timpul vie[ii, cdci post-mortem doar cuvinte elogioase la adresa mea, nu?

Nu md iertafi cd triiesc incd, oameni buni.

,,Este persoan[ publicd! Sd iEi asume!

Si

igi asume!"

strigd vocile din spatele culiselor.

Din momentul

in

care mi s-a recunoscut statutul de scriitor, mi-au fost luate drepturile de om, qi acum nu mai am voie sd fac ce vreau sau

si fiu

cum sunt; din momentul in care am ajuns s[ nu mai fiu Lea Leroy, ci doar scriitoarea Leroy sau doar Leroy, am inceput sd

pl[tesc tributul recunoaqterii.

2

,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai pdrisit?,, (lb. aramaicd) Evangheliile - Matei 27:46 _Si Marcu 15:34

Zgomotul frcut de lingura cu care Thiery amestec[ in bolul cu supi

mi

^trezeEte din melancolie.

inci

un gest

inutil, un

automatism amuzant. Dragul

de el,

are cAteva fire argintii ^qi un vag inceput de chelie, in stare incipient5, dar destul de promilitoare _totugi. Este un chin pentru o femeie sd aibl un so[ mai tAndr decAt ea.

Eu cad, el se ridicd. Eu

mi

ofilesc, el infloreEte. El este

mai fermecdtor azi decdt acum zece ani, dar eu nu mai

tai

respira{ia

birba{ilor pe lAngi

care

trec.

Cultul tinerefii este precum cultul soarelui, preo{i _Ei plebe

ii sdruti

umbrele

pe

asfalt,

toli

ingenunchea[i, to[i smerili

in

fa{a

lui.

CAt trdieqte o femeie, cu adevdrat?

Soarta noastrd este infinit mai crud[ decAt a b[rba]ilor.

Lui

Thiery,

la _4o

de ani,

la

_5o de ani, Ei chiar mai tdrziu,

i

^se va spune,

fhr[ urmi

de malilie, cd este un

birbat

care aratd bine. Despre care femeie se poate spune asta? Poate

ci

cel

mai

mare compliment, ca femeie, este sd

[i

^{se spund}

ci

eqti o babi _{eapdnd, atAt.

Noi nu avem voie sd imbdtrAnim, cu atAt mai pu{in cele aflate sub ochiul de r,'ultur al publicului, cele care au sdvArgit greqeala

de

neiertat afirmAndu-se intr-un

domeniu sau altul. Pentru ce atdta

inverEunare impotriva noastri? Este pentru noi prea tArziu incd de cAnd ne-am nlscut?

Iar

dacd este prea tArziu, de ce soseEte mereu prea devreme?

-

^{Lea, cAt o sI mai priveEti viala cu coada ochiului, c6t}

o vei mai trdi peste umdr? Triiegti intr-un gang aflat in bezni, te ui{i bdnuitor la to{i ho{ii care ar putea sd te pAndeascd

in el. Nu ti-e ^teamd

^cd-1i

^vor

^fura

senindtatea cdqtigatd cinstit?

Taci, taci! Nu vreau

sI

te aud. EEti doar un personaj creat de mine qi nu ai dreptul, nu ai dreptul sd intervii in via[a mea. Md auzi, Desegal?

12

- ^{Ai vizut}

ce au scris

in

revisti?

Ci

femeile trebuie sI-Ei asume vdrsta

cu

demnitate,

nu sI

^{apeleze la}

mijloace artificiale ca sd arate bine! Iar

tu

ai fost la o clinicd ieri, nu?

Dumnezeule, ce neghiobie! Cine spune asta, Desegal?

Doar femeile care

inc[

nu au nevoie de

imbunitdliri,

cele care nu au bani, cele cdrora le este fricd de ace _Ei, in final, cele care nu cred cd vor mai salva nimic nici cu aceste intervenfii.

Daci ai o

casd,

o

laEi

si

cadd in timp?

Nu ii

repari tencuiala,

nu o

redecorezi,

nu ii

repari acoperiqul,

figli

^cu

figli?

^{De ce trebuie}

si

mori

in

^ea cu demnitate,

si

agtep[i

sI

se pr[buEeascd peste tine in timp ce cdntd imnul nalional? DacX

i[i

^cade un dinte,

il

inlocuieEti

frri si

stai pe gAnduri cu un altul, de por[elan, dar daci i1i cade pielea, o lagi

si

cadi? De ce este pielea diferit5? De ce este mai

picitoasi

ca

dintele? $i imi serveqti tu mie demnitate pe pAine? Ce

spui de lipsd de ra{iune 9i ^{de cligee?} Md dezamlgeEti, Desegal. Nu te aEtepta de la mine sd imb[trAnesc cu demnitatea asta lipsitd de sens, mai

mult

ofensivi gi

clar demonstrativi,

nu

atAta

timp

cdt

am qi

eu un cuvAnt

de

spus.

Vezi bine,

depXEegti

limita

unui personaj. Asta eEti, nimic mai mult. M-am sdturat de elucubra[iile tale din ultimul timp. Ce te revoltd aqa de

mult? De ce

si te intorci

impotriva

cui te-a

creat, femeie? Pleacd acum, las5-mi

in

pace! Sb revii doar cAnd te-oi chema eu!

Thiery

inci

mdndnci. Ce vrea qi cAnd vrea. El nu-qi numXrd caloriile, nici centimetrii din talie, nici din{ii

din

^gur5,

nici anii rlmagi.

Asta

fac

eu.

Zilnic.

De dimineafd pAni seara imi _1in aceleagi discursuri. Nu _Ei

la

prAnz

-

^atunci

^am

^{consiliul cu toate} personajele

mele.

Dezbatem ideologii,

ne sfhtuim pe

diverse

tematici, dar le reamintesc mereu sX nu care cumva sd

intreacd mdsura. Desegal este cea mai neascultdtoare.

Eu sunt creatoarea lor, eu am pAinea gi culitul. Ele sunt ale mele, dar eu nu sunt a

lor, nu

au dreptul s5-mi invadeze intimitatea cdnd vor ele, chiar dac[ ]e accept unele idei din c6nd in cAnd. Sunt concesivd, dar nu-mi place deloc

sd md

dojeneascd propria mea scriere,

incalcd dreptul sacru al crea{iei qi pe cel

^al

bunului-sim{.

Thiery, Thiery...

Noi

gAnduri

imi

bat

in

tAmple ca

toaca la bisericd.

Ar fi

trebuit

si

ne desp54im acum vreo

cinci ani, am avut

chiar

un

moment oportun atunci cdnd eu am plecat de acasi cu bagaje cu tot

-

^o

tentativd destul de

jalnic[

de a-l pirdsi, _din care m-am intors doar pe jumitate _{convinsd cd fac ceea ce trebuie.}

Ne-am certat cAnd a venit

si m[

caute _Ei, pe drumul citre cas5, am stat imbufna[i, fiecare uitAndu-se in altd parte. Dar acum? El igi va g5si o

iubiti

mult mai repede decAt

imi

voi

gisi

eu un trlrbat. Ea poate

fi

tAndrd ^qi frumoas5, pe cAnd eu ar trebui sd fac, poate, cAteva

compromisuri. Cea mai

tristl

concluzie in urma acestei

cisnicii este

ci

dup[ ce amdndoi am acceptat ideea

ci

aceastl relafie nu mai ^este ceea ce vrem, am inceput sX

ne intelegem chiar mai bine decAt inainte. CAteodatd,

el

incearci sd

mi faci si

m5

simt

vinovatd pentru povestea cu Mark, iar uneori, chiar

ii

reugeEte.

Zilele trecute am

risuflat

amAndoi uEurafi

in

urma plecirii tuturor aEteptdrilor pe care le-am ar,rrt unul ^de

la

altul, descoperire care ne-a bulversat pe amAndoi.

Mai rimAn separarea drumurilor, a lucrurilor qi a tot

ceea ce reprezenta un intreg pentru noi, iar procesul va

fi

oricum, dar nu comod. Vorbim despre separare ca

despre ceva iminent, dar suspendat undeva

in

afara L4

timpului, nu precizdm o dat[ anume, pentru cd ne mai complacem pufin intr-o situafie cireia nu i-a venit

inci

sfdrgitul,

altfel am fi vorbit

despre altceva, nu?

Prietenia mea cu Thiery a ridicat multe sprAncene, mai ales ale celor care obiEnuiesc

si

trdnteascd ugi qi

si

treacd pe trotuarul celdlalt atunci cAnd iEi int6lnesc vreo fostd iubire. Aceqtia au senzafia

cI

ei au iubit cu adevdrat _Ei de aceea nu pot

fi

acum prieteni cu foqtii sau cu fostele iubite. Interesanti teorie, dar la

fel

de

falsi

ca majoritatea teoriilor care pleaci de la axiome false.

Nu rimdi prieten cu cei care te-au rinit

intenfionat, cu cei care au provocat

rini

prea adAnci ca

sI poat[ fi

_Eterse

in timpul

unei

vieli,

altfel,

poli fi

prieten cu oricare fostd iubire atunci cAnd apele vor reveni

la

cursul

lor gi timpul va

netezi asprimile scindhrii.

-

MAine diminea[d plec

in

Elvetia pentru

rr

zile,

ii

spun.

El continud sX iqi aEeze feliile subliri de brAnzi pe pdinea

prijiti.

Tace. Ag putea crede cd nu m-a auzit, dar

ii

_{Etiu prea} bine giretlicurile.

ii

^place _Ei

lui

drama, acum el este o

victim[

_Ei eu sunt un fel de agresor din cauza acestei iniliative neagteptate. AEa este Thiery. Se plAnge cd via{a este searbddi gi previzibil5, dar nu face nimic

si

o impulsioneze intr-o direcfie satisficitoare.

Trebuie

s[ mi

ruEinez de gAndurile mele nebune qi

si

dau inapoi. Poate vrea

si ii

spun

ci

sunt o femeie

fird

minte qi cd am avut un moment de

rlticire,

cd prefer s[ stau acasd gi s[ fac acelaEi lucru pe care l-am fhcut _Ei ieri, in acelaqi fel ca ieri ^qi la aceeaEi

ori

a zilei. Brioqe, eventual. Nu-i place deloc ceea ce constituie o abatere

de la planul zilnic, degi,

cumva, tAnjegte

dupi

15