dr. Alr,xeNDRos Ker-orvnRos

Sfinlii Parinfi

despre originile ^qi destinul cosmosului si omului

pr. Ioan Icd sr

dr. Alr,xeNDRos Ker-orvnRos

diac. Andrei Kuraev

pr. Doru Costache

Ed. a II-a adiugitd

volum realizat;i prefalat de

pr. Ioan

IcI

sr

(DEISIS

Sibiu 2003

Cuprins

Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iad qi slava materiei ^gi terapia discursului religios qi pedagogic al Bisericii (pr. IoaN IcA) . .

Cele _Ease dimineli ^(dr. AlexaNDRos I(ALoMrRos) . . .

.

¹⁵

Sfatul cel veqnic ^(dr. ArexaNDRosKALoMmos)

.

⁷⁵

Riul

de foc (dr. ALExANDRos KALoMrRos) . . .

.

¹²³

Slava materiei ^(dr. AlaxaNnnos Karournos)

.

¹⁶⁹

*

Ortodoxie ^gi creafionism ^(diac. ANDRET Kuneav)

Logos, evolulie ^gi finalitate. Spre o solufie

183

247

Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iad qi slava materiei ^gi terapia discursului

religios qi pedagogic al Bisericii

pr. IoaN IcA

Inceputul 9i sfhrqitul

lumii

gi al umanitdfii, misterul origi- nilor gi al sfdrqitului, destinul nostru temporal qi etern au fost de-a lungul veacurilor o preocupare obsedantl a religiilor qi

filozofiilor.

Problematica protologicl gi eshatologici e ^pre- zentd,in toate culturile umanit5lii, incepAnd cu omul arhaic _Ai sffirgind cu omul modem qi, tot mai mult, postmodem con- temporan. Imaginalia

mitologic[

qi speculalia fiozofrcd au constituit principalele forme ale r[spunsului uman dat acestei enigmatice probleme. incepdnd cu Grecia anticd, acestora avea

si li

^se opuni

in

cultura europeani qtiinfa, la sffirgitul

Antichitltii

apir6nd ^qi solicitarea Revelafiei cregtine. Mitolo-

gi4

filozofia, gtiinla pi teologia vor constitui astfel partenerii unui dialog peren, c6nd pagnic, cAnd polemic, care constifuie 5i ^substanfa qi orizontul de nedepiqit al culturii europene p6nd in zilele noastre.

Privind lucrurile din perspectivd creqtind, teologia Bisericii a incercat mereu sd exprime gi s[ justifice Revelafia biblicd privitoare

la

^geneza gi sffirqitul omului gi lumii

in

delimitare

;iisau convergenli apologetic[ cu viziunile paralele ale

filo- zofiilor

gi qtiinlei dominante intr-o epoci sau alta.

in

Anti- chitate _Ei

in

Evul Mediu

in

prim-plan a stat realizarea unei convergenle in acelagi timp critice ^gi pozitive intre Revelalia

biblica

frlozofta neoplatoiric[ ori aristotelici qi gtiin]a astro- nomicd ptolemeici

la

care se adiuga medicina galeniend.

Pornind de aici, teologia medievali ^a creat un model al ^gene-

zeibazat pe integrarea datelor revelate intr-un sistem al lumii oferit de

filozofia

gi gtiinla antic6. Acest sistem teologico-

filozofic

cu puternice valenle sociale conservatoare a fost

ins[

dinamitat, incepdnd cu Renagterea, de gtiinfa modern[

clasicl galileo-newtoniani. Pe fondul mentalitdlii iluministe din secolul

XVIII

gi al pozitivismului din secolul XD(, pdrea

si

se

fi

instaurat un conflict iremediabil qi definitiv intre gti.

in!6 9i teologie (Biblie), intre raliune gi credin!6. O

ultiml

fazd a acestui conflict l-a reprezentat manipularea ideologicd agresivd

a

gtiinlei

in

sens materialist

gi

ateist

militant in

societdlile est-europene aflate sub dominalia comunismului marxist-lenini st-stalini st.

Pentru atenuarea acestui

conflict

s-au incercat diverse solulii apologetice, combin6nd o atitudine

pozitld,

respectiv, negativi ^(de respingere) a qtiinlei modeme gi o lecturi realisti, respectiv, simbolicd a datelor revelate ale Bibliei.

Nici

una din incercdrile de congruenfd nereuqind

si

se impun6, _Eerrcza gi sfhrqitul lumii, raiul qi iadul, au continuat

si

fie problema- tice pentru conqtiinfa omului contemporan. Ceea ce a fost ^gi este

inci

de naturi a alimenta solufii ideologice facile ^de tip exclusiv, fundamentalist, atAt gtiinlific, cdt gi religios; astfel, evolufionismului

i

s-a r[spuns simetric (mai ales din tablra neoprotestant[) printr-un aga-zis,,creafionism gtiinf,fic"I. Tre- buie recunoscut

insi c[

actualmente datele conflictului/dialo-

I A se vedea in acest sens: Crealionismul stiinliJic, editat de dr. H. M.

MoRRIS, director al Institutului de Cercetdri Crealioniste, (trad. rom. dr.

Iosif Jon), Societatea Misionari RomAni, 1992.

O masiv6 ,,recep{ie" din viziune ortodoxd ^a perspectivei fundamentalist protestante a,,crea{ionismului qtiinlific" a oferit recent ieromonahul ameri- can convertit Seraphim Rose (1934-1982) intr-un masiv volum: Genesis, Creation and Early Man. The Orthodox Christion Vision, St. Herman of

Alaska Brotherhood, Platina CA, 2000, 709 p., apdrut gi in traducere rom6- neasci: Cartea Facerii, cartea lumii _Si omul inceputurilor, trad. C. F6ge- (eanu, Ed. Sophia, Bucuregti, 2001. DificultElile argumentelor sale sesizate

in recenzia critic6 a lui George 9i Elisabeth Theokritoffin St. Vladimir's Theological Quarterly ^46:,4 (2002), p. 365-390, sunt remarcabil evidenfiate in rEspunsul dat de diaconul Andrei Kuraev in eseul ,,Ortodoxie ^qi crea{io- nism" tradus mai jos gi de excelentul studiu ,,Logos, evolulie qi finalitate.

Spre o solu(ie transdisciplinari" al p6rintelui Doru ^Costache reprodus qi el in acest volum.

gului intre qtiin!6 qi revelafie, intre cunoagtere qi Biblie,'s-au modificat considerabil fa!5 de cele de

la

sfhrgitul secolului trecut gi inceputul secolului nostru. R[sturndrile cele mai spectaculoase au avut loc in

gtiinli:

frzica relativist-cuanticl a repus

in

discufie nofiunile consacrate ale frzicii (qi metafizi-

cii)

clasice bazate pe dualismul timp-spa{iu, subiect-obiect, cauzd-efect, materie-spirit (informafie), oferindu-ne spectaco-

lul

fascinant al unui nou univers teocosmoantropic dominat de conexiuni surprinzitoare intre

pa(i $

intreg, om qi univers, observator gi realitate, spirit gi materie-energie-informafie, macrocomos gi microcosmos. Recunoscute

in

principiu de toate

religiile

gi misticile

umanitlfii

gi stdnd

-

^recentrate

hristologic

-labaza

^practicii sacramentale, etice ^gi mistico- ascetice a Bisericii, toate ^aceste conexiuni respinse ca magie

gi

superstilii de gtiinla

pozitivisti,

reapar oglindite

in

mod surprinzitor in structurile ultime ale

realitilii

situate dincoace de clivajul dualist spirit-materie, qi spre care deschide acces

,,metarealismul" gtiinfei contemporane2.

O anumit6 crispare

in

fala gtiinfei contemporane face insd ca teologia ortodox[ actuald (traumatizatl de materialismul exacerbat qi evolu{ionismul agresiv al pozitivismului ^gi mar- xismului) sd amdne

o

deschidere real6

fafi

de acest univers fascinant qi atdt de pasionant. NefEcdnd suficient distinclia intre gtiinfa autentici ^qi manipularea ei ideologic6, simplifica- toare, exegezele teologice ale genezei biblice sunt mai degrabi rare gi, oricum, rezervate fafd de gtiinf6. Exemplul relativ re- cent al lecturii primelor capitole din ^cartea Facerii intreprinse de Mgr. Jean Kovalevsky ^este elocvent in acest sens. El ^pre- feril aniliza semnifioaliilor simbolice,,meta-matematice, meta- qtiinfifice gi meta-metafrzice" ale lirnbajului sacrul

al

cnrfii Facerii printr-o lecturi ezoterici, de tipul Cabalei3. Conform acestei exegeze,

in

primele

trei

zile ale crealiei Dumnezeu ,,diferenfiazi" elementele din care in cursul celorlalte trei zile

2 Cf. excelentele dialoguri ale lui J. GutrroN, membru al Academiei franceze, cu Gnlsura _{$i IGoR} BocDANov din volumul Dumnezeu _Si Stiinlo (Grasset, 1991); trad. rom. pr. Ion Buga, Ed. Harisma, Bucureqti, 1992.

3 Cf., de exemplu, JEAN KovALEvs:<v, Taina originilor, cuvAnt inainte 9i traducere Dora Mezdrea, Ed. Anastasia, Bucuregti, 1996, p. 17 ,21 ^etc.

creatia ^(apa, pdmdntul), nu Creatorul, face s[ evolueze diferi- tele specii ale naturii. Cu alte cuvinte, pe o interpretare ezote-

rici

a primelor trei ,,zile", exegetul grefeazd legea,,biblicd" a

transformismului speciilora. Referatul biblic al erealiei ar ^de- scrie, agadar, o cosmologie gi antropogonie ezoteicd deschi- zdnd spre o hierogonie mistico-simbolici, ^gi in care iqi glsepte

un

loc

limitat

gi perspectiva evolufionismului

qtiinlific

mo- dem. Situafia n-a scdpat vigilenlei traducdtoarei

in

limba ro- mAnd care se gribeqte

si

^previni eventualitatea unor ,,nein!e- legeri" sau chiar ,,reacfii ^de respingere teologicd" ^a speculafi-

ilor

asupra ,,transformismului" (fie el ^qi limitat) prin recursul autoritativ

-

qi deci irelevant ca argument

-

la,,mdrturia ^a doud personalitdli

din

lumea Ortodoxiei romdneqti"s: Nae Ionescu gi Nichifor Crainic, ambii antievolulionigti ^declarafi.

Din nefericire, degi invocali ^ca autoritdli, ^aceqtia din

urmi

nu dispuneau

nici

de competenfa qtiinfificd necesard care

si

le suslin[ integral evaludrile,

nici

de o erudilie patristicl sufi- cientd care

si le

fi.rndamenteze teologic aserfiuni apodictice discutabile pe acest teren.

Atuul fundamental al exegezelor biblico-patristice cu pri- vire la geneza qi sf6rqitul lumii qi al umanit[fii grupate in fra- ducere in acest volum line ^{tocmai de dubla} abilitare a autorului lor. Teolog laic grec (decedat in august 1990), dr. Alexandros Kalomiros a studiat in tinerele nu teologia (cun ar

fi

vmt), ci, la dorinta familiei, medicina. Dupi studiile medicale in Grecia qi Elvefia, a funcfionat ca medic chirurg ortoped in Tesalonic.

Toati viala a rlmas un impdtimit al teologiei Sfinlilor Pdrinli gi tur militant zelos (pleddnd cu alte cuvinte p6n6

la

^exces

pentru rigorismul canonic _Ai ecleziologic merg6nd

pini

la intrarea

in

schisma vechilor calendarigti)

in

favoarea unei Ortodoxii tradilionaliste, pronunfAndu-se cu patos impotriva pseudo-innoirilor superficiale ale

vielii

teologice, religioase qi ecleziale tradilionale. Atitudinea sa

criticl

la adresa exce- selor modernitilliiviza

insi

aspectele ei ideologice, nu qtiinli- fice. Ca un bun grec, dr. Kalomiros era convins de faptul

cI

o lbid.,p.37-38,29.

s lbid.,p.B_9.

ldcvlratul

conflict nu este intre raliune gi credinld,

ci

doar irrtre un anume gen de qtiinld qi o anume formd de teologie;

prin urmare, acest conflict existd nu intre qtiin!6 ca atare qi Itcvela(ia in sine, ci intre schemele interpretative ideologice in carc acestea au fost prezentate apologetic. Principala respon- sabill pentru aceastd stare de fapt a fost filozofia Antichitdfii

lirzli,

ale cirei axiome s-au infiltrat masiv in teologia medie- valf,, dar au fost menlinute ^gi in qtiin{a clasicS.

Ralionalismul qi determinismul

filozofic

antic p[truns in tcologia scolasticd qi, de aici,

in

^gtiinla clasici, au reuqit s6 dcz,afecteze _atAt Revela{ia biblic6, cdt gi gtiinla modemi, con- tlucind la o profundd diviziune cosmologici gi antropologicd.

Accst ralionalism este vinovat pentru obsesia statismului gi

lixitltii

speciilor, pentru refuzul evolufiei qi

al

timpului ca tlirnensiuni constitutive ale naturii in ansamblul ei.

()r,

qtiinta neclasicd contemporand descoperi tocmai ceea cc l;acerea gi Biblia revelaseri deja (iar cregtinii uitaserd sub prcsiunea axiomelor filozofiei antice): conectivitatea univer-

sllil,

legdtura

intimi

in timp gi spaliu a tuturor fiinlelor indi- viduale qi a speciilor lumii materiale, unitatea esenliali dintre

nrturl

gi om, dintre macrocosmos qi microcosmos, dintre in- ccputul qi sfdrqitul intregii creafii. Aceste conexiuni au fost ruilatc

in

teologia medieval[ occidentali reconfiguratd de Augustin pe liniile de for!6 ale neoplatonismului iar de Toma tl'Aquino pe cele ale aristotelismului,

filozofii

caracterizate prin teama de migcare gi fixalia obsesivd pe stabilitate. Teo- logia scolasticd a validat astfel modelul cosmologic geocen- lric rcgresiv al lui Ptolemeu, conform ciruia universul se pre- zcnta sub forma a noul sfere concentrice transparente puse in

trriqicare de un primum movens divin situat

in

exteriorul lor.

lixista o diferenld esenliald intre migcarea circularl perfectd a

corpurilor ceregti trans-lunare gi miqcarea haotici degradantl

rr clcrnentelor de pe pim6nt. Situat in zona sublunari, in chiar ecrrtrul universului, pdmdntul supus ororilor schimbdrii era locul cel mai abject din acest univers inchis. Circularismul (rlbrismul), geocentrismul qi dualismul erau dogmele acestui rrnivcrs inchis ce se prezenta ca ,,un cuib de sfere rotindu-se irr iurul lor inqile gi rdmAndnd totugi pe loc Ai ascunz6ndu-qi

secretul ru$inos: acel cenfru de infeclie izolat

in

^carantina

sublunarl"6. Acest model va

fi

,,perfecfionat": el ^era alc[tuit vedem in Divina Comedie a

lui

Dante

-

^{din Dum-}

nezeu

*

9 sfere cereqti + 9 etaje ale muntelui purgatoriului + 9 cercuri concentrice ^ale infemului;

in

centrul lumii fiind ia-

dul,

acest univers static devenea de fapt ,,diavolocentric"T.

,,Umbra

l[sat[

de Augustin a fost intunecat[ qi deprimant6":

pe de o parte, o

dati

cu el ,,creqtinismul ^absoarbe neoplato- nismul"s

-

^{prin care} ,,universul a fost recongelat iar qtiinla paralizatd"

-,

^{iar pe de}

^alti

^parte,

^{tot el}

^este inventatorul funestei doctrine a ,,picatului originar" gi ,,predestinafiei".

Pundnd

in

centrul cregtinismului occidental iadul,

picatul

^qi culpabilitatea, doctrina augustiniani ^a avut consecinle drama- tice pentru intreaga civilizalie occidental5 at6t tn Evul Mediu, cdt, mai ales, in zorii epocii modernee. Prin ^greqeala lui Adam

qi a

Evei intreaga umanitate pdc[toas[

a

devenit

o

,,mas6

damnat["

vinovat[,

incapabili de

virtuli prin

ea

insigi

^qi

wednici

de distrugere qi de iad.

in mila

Sa, Dumnezeu igi rdzbund dreptatea ultragiatd revirs0nd-o nu ^{asupra noastr6,} ci asupra Fiului Siu pe Care

Il lasi s[

moarl pe cruce

in

locul nostru

-

^{esenla misiunii Sale fiind} concentratl in acest sacri- ficiu substitutiv.

,,Cdnd recitim nenumdratele afirmafii ^de altidatd despre micul numir al celor ^alegi qi despre duritatea <r[zbun[- riloo> divine, suntem frapali de coexistenla

in

acelagi spirit

a doui

imagini contradictorii despre Dumnezeu, una subliniindu-I ^dreptatea gi cealalti indurarea, astfel incdt se pare

ci

doui sentimente igi impart congtiinfa: ^o

6 ARrnun KoesrLER, Lunaticii. Evolulia concepliei ^despre univers de la Pitagora la Newton (1959), trad. rom. Gh. Stratan, Ed. Humanitas, Bucu- regti, 1995, p. 55. Sau: ,,univers gradat in mod pedant, invelit in sfere de celofan gi pdstrat de Dumnezeu in sertarul congelatorului ca s6-i ascundd rupinea etemd" (p. 8a).

7 lbid.,p.82.

' ^{Ibid., p.74.}

'

^{Cf. JenN DELUMEAU, Pdcatul Si frica.} Culpabilizarea tn Occident (secolele XIII*XI/IID ^(1983), trad. rom. de I. Ilinca qi C. Chiriac (vol. I);

M. Ungurean qi L. Papuc (vol. II), Ed. Polirom, Iaqi, 1997-1998, 2 vol., mai ales cap. 8-9, vol.1,p.290 sq.

10

urd refulati, dar prezentd,fald de persecutor qi o dragoste afirmatd cu tdrie.

I...]

^{O asemenea} ambivalen{d afectivl este considerat[ de psihiatrii nucleul newozei obsesio- nale. Prezenla simultand a

urii

refuzate gi a

iubirii

ac- centuate chiar prin apdrare,

iati

conflictul care provoacd newoza qi

risci

sd-l eplizeze pe subiect intr-o _{luptd in-} temd

fird

sfhrgit"ro.

l{cfulatd, autoagresivitatea se defula

in

violen}a anatemelor aruncate de Bisericd impotriva picdtogilor. Imaginea Dumne- zoului ,,persecutor" e legati inextricabil de ura pentru trup ^qi tlorin{a de a pedepsi qi autopedepsi. Acest creqtinism dolorist, sado-masochist qi (auto)mutilant e alimentat de _,,fantasma obsesiv[ a unui Dumnezeu care impune supliciul

mo(ii

Fiului s:Iu pentru a-gi putea potoli mdnia

[...],

^{pentru a} <<satisface>>

luria unui Dumnezeu

lezatin

onoarea sa

in

urma unui con-

llict

de moarte dintre el qi om"rr. Pastoralia sumbru drama- lizatd qi culpabilizarea apdsitoare rez;ttltatil

din

aplicarea in praoticd a doctrinei augustiniene atdt

in

catolicism, c6t qi in protestantism a fost principala responsabild pentru decreqti- rurrea qi ateismul Occidentului12.

in

mare mdsuri ateismul estc crealia Bisericii occidentale. La concluzii similare, dar pc cdi pur teologice, ajunge recent ^gi teologul catolic francez lfrangois Bruner3.

El

vorbeqte deschis despre ,,Dumnezeul sadic al teologiei [occidentale augustiniene

- ^n.n.]

^tradilio-

nalc", _,,acest Dumnezeu al

iubirii

care pare sd aibd un gust lirarte morbid pentru suferinfd; ipi iubeqte victimele intrucAtva irr felul contelui Dracula" etal6nd,

in

plus, qi ,,un coeficient tlc inteligenfd redus"r4.

,,Exist6, totugi, chiar de la inceputuri

o

altd versiune a

creqtinismului care d6inuie pdn[ in zilele noastre gi care a refuzat intotdeauna aceastS grozdvie: tradifia creqtini-

"'Ibid.,p.3s4.

tttbid.,p.356.

rr J. Drruveeu _, Le pdchd et la peur, Paris, 1983, p. 627; trad,. rom. cit., vol. ll, p.279.

"

^{F-. BRuNe,} Hristos Si Karma. Spre reconciliere? (1995), trad. rom.

I

^Vclcscu, Ed. Univers enciclopedic, Bucuregti, 1991,p. 15*35.

" ^{lbid., p.} 17-18.22,3s.

l1

lor din

RisIrit,

reprezentali astizi de c[tre Bisericile Or- todoxe. Ceea ce aratl acest refuz e, paradoxal, faptul cd a existat un moment in istoria lor cind unii teologi

rlsi-

riteni au incercat

s[

introduc[ aceste categorii occiden- tale. Reaclia

pomiti

din adAncul traditiei lor a eliminat indati aceastd caricaturd a iubirii lui Dumnezeu"ls.

Unul din teologii ortodocgi contemporani care au reafirmat

invilitura biblicl

qi patristici autenticd despre lume gi om, despre geneza gi destinul lor eshatologic impotriva ^degenerd-

rii

lor filozofico-scolastice este gi dr. Alexandros Kalomiros.

Cele patru eseuri ale sale traduse in acest volum ne

oferi

sub

titluri tradilionale trei lecturi incitante. Acestea au drept teml 1) referatul biblic al crea{iei intr-o excelenti ^gi

unici

in felul ei dublS exe gezd: gtiinlific-naturali gi profetic-hristologici;

2)

natura ultimd a iadului gi raiului ca experienle simultane (in funclie de disponibilitatea spiritual[ a omului) ale acelu- iaqi

Riu

de foc al Iubirii divine; gi 3) adeviratul cregtinism ca religie a mdntuirii trupului,nu de trup. Religie a

intrupirii

lui Dumnezeu gi a indumnezeirii/invierii omului intreg, Ortodo-

xia

face din creqtinul ortodox un materialist, dar,

in

^acelagi

timp, omul cel mai duhovnicesc (sd ne amintim de taina mate- riei transfigurate qi materialismul mistic despre care vorbeqte in finalul Dogmaticii sale pirintele Dumitru Stdniloae).

Claritatea expunerii face inutil5 rezltlmarea argumentaliei desftqurate. Cititorul atent poate constata singur, la capdtul lecturii, pe l6ng5 perspicacitatea ^qi realismul observafiilor exe- getice coerenla viziunii teologice qi soliditatea ^gi prospefimea argumentaliei biblice _Si

patristice.

Doresc sE subliniez

in

ts lbid., p. 19. O tentativd salutar5, chiar dac6 parfiali, de a elimina sechelele unui augustinism degenerat gi excesele concep[iei anselmiene a rdscumpirdrii substitutive qi teoriei satisfacfiei, face Noul Catehism al Bisericii Catolice (1992). O revenire clar6 la poziliile patristicii ris6ritene in ce privegte iadul qi pedepsele lui au intreprins HeNzu oe Lueac (Sur le chemin de Dieu, Paris, 1956, p. 187-188 9i n. 42) 9i ^{HeNs URS voN} BeI-ruesen in opusculele Hoffnungfilr alle,Einsiedeln, 1981 qi, respectiv, Klein Diskurs iiber die Hdlle, Ostfrldern, 1987 (trad. rom. Al. ^gahighian:

H. U. voN Belruesen, Mic discurs despre iad, Ed. Anastasia, Bucuregti, 1984).

t2

principal efortul salutar

in

direclia necesarei deconstrucfii a

rezistentelor filozofeme scolastice ce paruziteazd incd discur- sul teologic contemporan cu crispdri angoasate in fala evolu- 1iei, cu refuzul spiritualist al realitdlii

migcirii

^gi devenirii cu s€ns a lumii materiale, sau cu persistenla tenace a ororii fan- tasmei Dumnezeului pedepsitor qi autor al iadului. PAni cAnd aceste relicve ralionaliste sau fantasmatice (a c6ror exorcizare a frcut justificarea tuturor gnozelor, ezoterismelor qi ideolo- giilor antice sau contemporane) nu vor

fi

^depaqite, nu poate

fi

vorba _{de o} inlelegere autenticd a Revelaliei biblice. Gradul in care vom

fi

,,gocafi" de lectura acestor eseuri teologice ^va constitui un barometru fidel al

disponibilitilii

sau indisponi-

bilitifii

noasffe mentale gi psihologice de a recepta interpre- tarea provocatoare qi benefici a acestei Revelalii

la

^adresa

schemelor dualiste sau moniste inadecvate, c6nd

nu

de-a dreptul primejdioase, prin care rutina scolastici a unei anume teologii sau a catehismelor, ideologiilor ^sau ezoterismele con- temporane pune surdine noutdlii mereu proaspete gi surprin- zAtoare

a

adevlratei

Tradilii. StrIinI

de orice fundamenta- lisme exclusive

-

filozofice ^sau qtiinfifice

-,

^{adevdrata Tra-}

dilie nu e muzeu,

ci

acfinlizarea dinamicii deslv6rqitoare a creafiei,

m6ntuirii

qi deslvdrgirii cosmosului 9i omului in Hristos qi intr-o Biseric6 dinamic5.

lntr-un context in care transmiterea credinfei creqtine orto- doxe este o urgenld misionard, dar este serios pusd in

crizi

nu numai de ideologii sau gnoze anticregtine,

ci

qi de schema- tismul abstract, de eticismul utilitarist sau exacerblrile pietiste ale unui ,,creqtinism" schizofrenic qi crispat defensiv. Eseurile doctorului Kalomiros gi ale remarcabililor tineri teologi orto- docqi din noua generafie cum sunt diaconul Andrei Kuraev qi

preotul Doru Costache se pot constitui nu

in ultimul

r6nd pentru preoli gi profesorii de religie intr-o bineveniti terapie purificatoare a discursului catehetic qi a pedagogiei religioase a Bisericii.

t3