$i cdnd vor si mi

MIRCEAELIADE

adolcs i

nilap

klitu,ra

TINA=*-

-Daaa... Eu qtiu cum sI le apuc... Eu li-s tata lor.

-

$i cum le ^apuci?

-

^{De cap.}

-

^{De cap?!}

-

^Daa... $i ^cdnd vor si mi. infepe, iqi inpeapd capul gi mor.

Aici rim6n cu gura ciscati. Nu se agteptau la intorsitura care a luat-o povestirea mea. Eu continui netulburat:

-

^{Iar pe} vipere le prind cu qiretul de ghete...

-

^?...

-

$i pe gobolani in batisti...

Nici unul nu mai vorbeqte. Eu las ierburilejos, ca si pot gesticula mai in voie.

-

^{Cu fluturii}

ⁱⁱ

^{mai greu, pentru}

^ci

^disting uqor culoarea roqie (ce

legiturl are?...). Dar qi pe ei

ii

prind. Prind gi scorpioni, cu amoniac.., Pe coropiqnite le scot cu zahir ars.

Nu-1i pogi inchipui admiragia tuturor. Comandantul nostru e insi va- nitos. M-a silit sd pregitesc o colecgie a insectelor din tabiri, pe care s-o arate wzitatorilor, mindrindu-se cu gtiinla cercetdqeasci. Eu i-am spus:

-

^Domnule comandant, o colecgie nu se face cu una cu doui... _$i imi trebuie cutii mari...

-

^{Las-ci faci tu gi lErd cutii... mi-a rispuns.}

$i atunci m-am mullumit sA infig ginginiile in niEte ciuperci uriaqe, pe care le tiiam felii-felii, ca sd fac economie. Veneau vizitatorii, admi- rau tabira, stiteau de vorbi cu comandantul, cu cercetaqii, CAnd se pre- giteau si plece, comandantul trimitea si mi cheme. N{i scoteau anevoie

din cort.

-

^{Hai, doctore, c-au} venit vizitatorii...

Eu vin bombinind, dar imi iau de departe o mutri severi de savant.

-

^{Uite, domnii ar dori si le arigi} colec1ia...

- ^{Ah, fac} indiferent, sunt numai niqte biete himenoptere, coleoptere gi lepidoptere prost conservate. Specii rare am eu acasi. CAteva exem- plare din Nepa cinerare de toati frumusetea...

Domnii

mi

privesc, compitimindu-mi

in

gdnd. Comandantul prive$te m6ndru domnii.

- Aqi vdzut?... cinerare!

Wdstarul, an. III, nr.4-5, decembrie 1925, p. 13-18.

CT]PRINS

XI. 246

PARTEAI

r. TRmrrIE sA scnru uN RoMAhI

Pentru

ci

^am rimas singur, m-am hbtirdt si incep ^chiar azi Ro- manul adolescentului miop. Voi lucra in fiecare dupi-amiazi. Nu ^am nevoie de inspiralie; trebuie

si

scriu, doal viala mea, iar viala mi-o cunosc, gi la roman

mi

gindesc de mult. Dinu gtie; pistrez caiete din

clasa a fV-a, cind aveam pistrui ca un owei ^gi invilam chimie intr-un laborator instalat in firida sobei. De cdte ori mi se pirea

ci

trebuie si fiu intristat, scriam inJurnalulmeu. $i acelJurnal de acum doi ani

avea un ,,subiect": trebuia si se videasci intr-insul ^viala unui ^adoles- cent suferind de neingelegerea celorlalli. Dar adevirul era altul:

Jurnalulm|migulea ^{Ei imi alina} dorrl meu de rizbunare; rizbunare dreapti imporiva celor care nu

mi

ingelegeau, credeam eu'

Romanul il voi scrie aldel. Eroul sunt eu, frreqte.

Mi

^tem, insi,

ci

viafa mea

-

stinsi intre copii ^gi

cirti -

^{nu va interesa} cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardS., in inseriri calde gi tulburitoare, preluieqte mai mult decdt anii tovari- Eilor mei risipigi in jocuri,

in sirbitori

de familie ^gi idile. Dar citito- rii?... ingeleg _Ei eu

ci

toati durerea unui adolescent miop nu va mig- ca nici un suflet daci acest adolescent nu se va indrigosti ^qi nu ^va suferi. De aceea, m-am qi gandit la un personaj pe care la inceput

il

numisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ^{ceea ce ar} trebui si aibi ^loc prin prezenla acestei fete. Dinu m-a intrerupt _Ei m-a rugau daci intr-a- devir

ii

sunt prieten, si schimb numele eroinei in ^Laura.

M-am tulburat mult ^la inceput, pentru

ci

nu gtiam cum sd fiefata caie va strdbate sufletul adolescentului miop' Eu n-am cunoscut ^de- cdt pe fetele cizmarului vecin, care in nici ^wn caz nu pot ^trece

intlun

roman. Cea mai mare, Maria, era slabi s,i rea; iqi tetoriza fralii, fura

caise verzi _Ei lipa alergdnd

dupi

tramvaie. Cealalti, Puica, era grasi

qi murdari. Nici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceas- ta, nimeni n-o putea ingelege mai bine ca mine.

Dinu mi-a mirturisit

ci mi

poate ajuta. A cunoscut atitea fete, imi spune. Dar cum aS putea scrie eu un roman cu o eroini cunos-

cuti

de Dinu? M-am

hotirit si mi

gindesc,

in

timp ce voi scrie, la vari-mea. De c6.teva

siptimini,

de cdte ori o intilnesc,

ii

pun intre- biri. Am vestit qi pe Dinu

ci

^vard-mea se

afli

sub observalie.

-

^{Daci wei si scrii un roman, m-a sfbtuit ea, si-l} faci pe erou

frr-

mos qi bun. ^gi sd-l cheme Silviu.

-

^{C6nd i-am spus titlul gi subiectul} romanului, nu i-a plicut. Si fie doi eroi, unul frumos gi altul

urit,

wea ea. Iar

titlul:

Dragoste de copil sau Flori de primdvard sau La saptesprezece ani. in zadar mi-au fost explicadile:^,,Vally dragi, acesta e un roman cerebral, cu drame interioare" etc. In zadar. $i atunci i-am ascultat mdrturisirile. Mi-au folosit, cici am invilat vocabularul fetelor. $i am cunoscut _{c6.te ceva} din visurile, nostalgiile gi tulburirile ei. parci _aE fi ascultat mi.rturisiri auzite de mult. Imi aminteam

ci

lari-mea nu se deosetregte mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet pufin exaltat;i le inchipuie. Dar pot eu

;ti ci

^{aceasta e vari-mea,} aieasta care mi se

dezviluie la ristimpuri, antrenati de confesiuni?

$tiu despre ea

ci

viseazi si. cunoasci o prieteni

mici

_9i buni,

<:are si aibi. mogie, iar la moqie un frate brun gi curajos. El le-ar into- viriqi prin pidure, le-ar invila si vineze gi le-ar spune _,,tu,.. imi

mir-

turisegte cd i-ar plicea si fie intr-o noapte conacul cilcat de ho$. Ea ar apuca revolverele gi ar api.rea in salon tocmai in clipa cind fratele prietenei ar

fi

sugrumat de un _1rgan. Ar m6.ntui via,ta fratelui

;i

^l-ar

ingriji intr-un dormitor alb, cu misufa acoperiti de sticlute colorate.

Iliringii s-ar arita recunoscitori gi i-ar lisa singuri, zdmbind.

Vari-mea se opregte. Nu wea sd-mi spuni daci ea s.ar rogi sau qi-ar trage sfios m6na cind fratele prietenei iar qopti, apropiindu*e: te iubesc!...

$tiu ^{eu ce} mai gindeqte vari-mea asupra biiatului brun qi conva- lescent, vegheat de o sori mici si o priet-eni frumoasi.?...

Dar romanul trebuie scris. Mi-a spus;i Dinu: .Cine va mai cuteza atunci s5. te lase corigent?" Se gdndegte, poate, cu bucurie la insem- nitatea lui

in

roman. M-a rugat

si

se numeasci tot Dinu, gi si-l fac rnelancolic. incolo, pot scrie orice despre el. Stiruie chiar si scriu tot

r:e cred eu despre el. ,,Dar pe cine ar putea interesa aceasta?,, g6n- rlesc eu, ca un adevirat autor de romane.

.Imi ^merge tot mai

riu,

de la o vreme, cu gcoala. Singura nidejde

rr rimas romanul care va apare in vitrine la toamni. coiigent tot voi rim6"ne, dar pentru cea din

urmi

oar5. Profesorii se vor teme de

r'ine,

mi

vor respecta gi se vor impotrivi

in

cancelarie cind Vanciu

va hotiri si

mi

lase corigent la matematici, iar Faradopol la gerrnani.

Nu am amt deloc noroc siptimAna aceasta; gi se apropiC sfdrgitul rrltimului trimestru. Luni am dat extemporal la francezh, din ,,gra- rnatici". Trollo dd, de;ase ani, extemporale numai din ,,gramatiii.,,.

$i, firegte, nu am invigat nimic de qase ani. Am

si

iau gi de data aceasta ,,insuficient", cum ^am luat ieri la germani, cind Faradopol mi-a cerut

si-i

^povestesc pe nemfeqre primul act

din

Nathan der

Weise. Din clasa a II-a ne cere si ^povestim pe nemfeFte. Dar daci nu ne-a invigat niciodati nemfeasca?.

Azi-dimineagi pornisem melancolic spre gcoali. Infrunziseri toli

castanii gi era senin, iar eu nu aveam nici o problemi scris6.

Mi

gin- deam: ar trebui si fug in Ciqmigiu. Dar geanta m-ar fi umilit. _{$i apoi,} mi-ar fi fost tot timpul teami

si

nu fiu vizut de weun profesor.

Mi

intristam aflind

cit

sunt,

inci,

de slab, de timid, de

nehotirit.

M-ar

fi

desfitat

si

am voinla furtunoasd ^qi si fug, si lucrez in porturi, si dorm in birci,

si

cutreier

fIri.

^{Dar eu}

mi

mulgumeam si visez o iz-

bdndi

tArzie _Ei

si

sfdrqesc caietele JurnaluluL Pi;eam ingAndurat cdtre qcoali. Dinu ^m-a ajuns din

urmi

qi m-a strigat: doctore! Aceas- ta, pentru

ci

sunt miop qi citesc cirqi cu coperte cenuqii. El era feri- cit; il ascultase Vanciu _Ei rupsese un ,,suficient".Pe astizi ^aveam patru probleme:

-

^{...Grele gi incurcate.}

Atunci am schimbat vorba. I-am spus

ci

romanul meu va avea pa- tru ^{sute de} pagini si

ci

la fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felrk Eu qtiu

ci

^n-am

si

scriu niciodath aceasth serie. Pentru

ci

trebuia, totugi,

si uit

problemele grele, i-am mirturisit

ci

cel de-al doilea volum se va petrece intr-un ^salon de coi-ffieur. Dinu a rds.

-

^{Are si-gi}

^vini

^{greu, pentru}

^ci

^{tu n-ai fost} niciodati birbier. Mai bine situeazd volumul al doilea intr-o ^{qcoali de} fete.

Aici am protestat eu. I-am amintit

ci

nu cunosc nici o elevi, afari de cele citeva din societatea noastri ,,Muzau. Vari-mea, unicul izvor de inspiralie, a urmat ciliva ani la cilugirige, dar se arati plictisiti ^de cite ori o intreb ^asupra

viefi

din pension.

Am acceptat, totuEi, si public la sfdrgitul Romanului adolescentu- lui miop un apel citre elevele din cursul superior, prin care ag putea

obfne

,jurnale", confesiuni Ei aminunte. Cu acest material cules ,,sur le

vif'

^aq putea compune volumul al doilea.

Intrdnd

in

curtea liceului, a trebuit

si uitim

Romanul s,i

si

ne gribim, ca si nu fim

ziriti

de pedagogu^l cel nou. Am alergat pe cori- dor, am

sirit

treptele patru cAte patru. In clasi, mi-am luat locul din banca I, iar Dinu s-a strecurat, liniqtit, in fund.

Eu nu am noroc. Alqii au noroc gi la fete, gi la cirgi, ^qi la qcoal6.

Eu am renunlat bucuros lajocul cu fete gi lajocul de cir,ti numai ca

si am noroc la gcoali. Dar nu am.

Cdnd sfdrqisem de copiat de la un vecin cea

dintdi;i

cea mai u;oa-

ri

dintre cele patru probleme grele,

intri

Vanciu. Mie imi piere tot curajul cdnd

ii

zLresc catalogul cu scoarfe negre gi en-t6te alb. Van-

ciu saluta demn ^qi ingiduitor, sigur de evidenta lui superioritate qi de

nenorocul nostru. De cdte

ori

nu mi-am

jurat

eu, privindu-l cum intr5,

ci

voi studia pltimas matematica numai ca

sii

pot impotrivi

aceeaqi privire senind qi siguri... In g6nd

-

^{daci sunt ascultaf}

- i-i

batjoc de pd.ntecul pe care incearci si qi-l ascundi sub croiala vestei.

Am aflat de mult

ci

Vanciu e un DonJuan. Daci aq fi femeie qi l-aq avea tot profesor de matematici, sunt sigur

ci

nu i-a; putea rezista.

Mi_stip-ineqte cu glasul, cu calmul, cu ochii gi cu dezlegirile proble- melor. Mi-e

ciudi ci

nu m-a

pilmuit

niciodati, ca si-l pot uri.

imi

spune numai,,cap de lemn" de cite ori greqesc semnele algebrice; gi ,,cap sec" de cdte.ori

mi

intimidezlatabld, fascinat de un desen geo- metric ciruia trebuie si-i gisesc rost, valoare qi dezlegare

Am fhcut rugiciunea, _Ei eu mi-am dat seama

ci

mirugam, nu ;tiu cui.

Mi

mgam ca Vanciu

si

intoarci foaia catalogului ^qi

si

asculte colegii de la sfd.rgitul alfabetului; sau si fie chemar la minister; sau si intre servitorul _Ei si-i aduci o veste neaqteptati, iar noi

si

avem in- treaga

ori

liberi. Poate

mi

rugam gi altceva.

Firegte, m-a chemat cel

dintii

latabld, cu toate

ci

nu eram singu- rul neascultat din clasi. Am pdqit demn, cu caietul, cu creta gi bure- tele. Nu voiam ca ceilal,ti

si

alle cd" mi-e teami de Vanciu. De altfel, cum

mi

apropii de tabld, ml,liniqtesc. Panica piere din senin. ^privesc calm ochii profesorului gi, cnnd gi-i pleaci in caiet, zAmbesc ingidui- tor celor din binci.

-

^{Cdte probleme am avut?}

-

^Patru.

-

^{Unde sunt?}

-

^{N-am putut si} le fac pe toate, rispund eu

umilit;i

cdntirind dis- prelul privirilor lui Vanciu.

-

Fi-o atunci pe prima. Stii enunful?...

Nu-l _Etiam. Dar am ficut semn ciJ gtiu. Vanciu qi-a intors scaunul citre mine, gi-a incruciqat bragele gi aStepta. A ingeles, _Ei a inceput si-mi dicteze:

-

^{,,intr-un cerc de razi R, zona niscuti de un} arc, cdnd cercul se

invirtegte in

jurul

unui diametru care trece printr-o extremitate a

arcului, are ca bazd un cerc, a ci.rui suprafafi este egali cu sfertul zonei. Si se calculeze inillimea x a zortei."

Nu _Etiam de unde si incep. Nu pricepeam nimic _Ei nici nu

mi

pu- team

gindi

la problemi.

Imi

fixasem privirea pe cele cAteva cifre scrise la col,tul

tibliei

qi incepui a-mi fri.minta figura, ca

si

creadi Vanciu ci-mi frimdnt mintea. In timpul acesta, eu gdndeam: ,,Ei, al dracului!" qi apoi pocneam din din$. Era tot ce puteam face.

Vanciu

mi

socotise multi lreme imbecil ;i

mi

^{menajase. poate} a aflat, insi,

ci mi

prefac,

ci

nu invig niciodati qi, de atunti, nu se mai

lisa induioEat de nit6ngia mea. Totugi, bdlbiielile, zipicelile _Ei mr- mica simulati la tabli nu rimdn

6ri

efect; Vanciu imi

di

intotdeauna ajutor.

-

^{Ei, nu merge?}

-

_a.^{Avem un cerc...}

Imi adusei aminte

ci

^gi in caiet ficusem unul, plimbAnd creionul pe rnarginea unui capac de

cilimari.

Incepui a construi cercul, ^gi qtergeam mereu, ca

si

mai treaci din timp. Dar totul era zadarnic, pentru

ci

nu gtiam problema.

-

^{De ce nu invegi, mi?}

-

Invig, domnule Vanciu, dar

mi

zipicesc...

-

^{Cine invafi bine....}

-

^Eu invi1, domnule Vanciu...

-

^Nu

^mi

intrerupe!... Cine invali bine, nu se zipicegte...

-

$tirr, domnule Vanciu...

-

Spune atunci.

-

$tiu, dar si ^vedegi...

-

^{Repeti enun,tul.}

Pauzi lungi, in care timp bdie$i ^i,si lineau risuflarea.

-

^{La loc!...}

M=am agezat in banci, uEurat.

in

carnetul albistrui, la ziua de 15

mai, Vanciu s-a

iscilit

sub un magistral ^qi dureros de cite1. ,,insufi- cient". Eu m-am preflcut

ci

urmiresc cu aten{ie _Ei curiozitate calcu- lele vecinului meu de catalog, un italian ro$cat qi miop, care se

inci-

pd\dneazd, si nu poarte ochelari. Acela igi gtia lecgia. Explica, explica, iar Vanciu

ii

striga la ristimpuri, exasperat:

-

^{Lucr eaz6. domnule ! ...}

Dupi

ce a iegit Vanciu,

bfiefi

m-au inconjurat ^qi m-au intrebat, bucurdndu-se:

-

^{Ce te faci, tipule?}

Le-am rispuns

ci

puqin imi pasi, pentru ^cd. eu sunt eu,iar ei, sim-

pli elevi dintr-a gasea reali. De cite ori sunt umilit,

mi arit

superior

gi nu mi feresc de a le dovedi celorlalfl intregul meu disprel. Eu inge- leg

ci

aceasti reacliune e copilireasci, dar nu o pot indepirta. Cind

mi

linigtesc,

mi

mustru.

M-am intors acasi impreuni cu Dinu, ^{qi, pe} drum, am

plinuit

^ca- pitole din roman. Nici nu voiam si

mi

^gdndesc la noul ,,insuficient", pe care mdine

la

^trebui

si-l ar[t

mamei. Socoteam amdndoi

ci

singura mea nddejde nu

rimine

decdt Romanul adolescentului miop,

qi

ci

trebuie si

mi

^apuc numaidecit de lucru.

Acum insi, dupi ce am scris atAteapagrni in caietul meu, nu mai am curajul

si

incep cel

dintii

capitol. Se apropie seara, mdine am lecgii grele, iar pe masi am ldsat lajumitate Bouvard et Pdcuchet.

l0 lt

II. GI-ORIALT,I ROBERT

Robert mi-a mirturisit, odati,

ci

D'Annunzio

ii

seamini. A citit L'enfant de voldpt4 qi Le Feu, dar pronunld. Il ^piacere, Il Fuoco.Mrd, viziteazd. in mansardi qi imi vorbegte melancolic de neghiobia noas-

tri

_Ei de gloria sa. AscultAndu-I,

mi

gindesc la personajul pe care

il

voi crea eu din Robert. Citeodati zdmbesc: inirevid un Rbbert im- plinit, schimbat, transfigurat. El mi. suspecteazi..

-

^Ce ai, doctore?

Tiebuie si nlscocesc rispunsuri iste1.e. Robert binuieqte de mult

c5"

ii

ascund pireri asupra-i. El

mi

admiri gi

mi

disprefuiqte, in ace-

laqi timp. Mi se pldnge de slibiciunile lui, care il impiedic[ si ajungi glorios.

-

^{Daci am} glorie, femeile

;i

^{banii vin de la sine...}

Robert se

inflicireazi,

cdnd vorbeqte de femei. IJrsuz, cum imi

place si.

mi

port cu el, l-am surprins de multe ori

ci

le cunoas,te din

cirli

^qi din filme. Poate e

inci

virgin. E un adolescent

f6ri

spr6.nce- ne, cu buze de firancd

t6niri,

cu birbie lustruiti, cu

obr{ii

moi ^qi frunte ingusti. Eu spun tuturor

ci

Robert e un biiat fiumos.

Dar nu scriu,

inci, in

caietele menite romanului. Nu

m[

sileqte

nimeni si aminunfesc portretul prietenului meu. Vreau si

mi

ocup acum de Robert, pentru

ci

el va fi un person{ de seami in romanul meu, si trebuie si chibzuiesc conflictul pe care il va

dezlinpi.

Conflict, intre cine?

Iati

ceea ce

mi

impiedici

si

incep primul capitol. Nu mi-am hotirdt intriga. Eroul sunteu; aceasta e tot ie qtiu.

Romanul va cuprinde crizele _Ei sfirqitul adolescenlei mele,

firqte.

Mi voi zugrivi ^gi analiza

alituri

de

atili

prieteni qi tovarigi _{de Ecoali.}

Dar subiectul romanului meu trebuie si-l inventez, $i pentru

ci

nu cunosc subiect

firi

eroine, trebuie neapirat

si

introduc pe r,ari-

mea. Am incercat. N-am putut scrie nici o pagini. Mi se pire-a

ci

tre- buie si scriu ca intr-un roman: atent, inflorit,-exagerat. Am infeles c6

mi

depirtez de ceea ce puteam spune eu,

ci

repetam scene citite in cir1i. $i atunci aminam iar capitolul.

Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea citre eroina din vilegiaturi, nu. Eu n-am iubit; nici unul dintre prietenii mei nu

a iubit, aqa cum se

afli

in romane. Nu s,tiu daci ar putea interesa un

fapt_ sufletesc pe care autorul insuqi nu-l cunoagti. $i apoi, eu nu cred

ci

dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant in ado.

lescenli. Nu ^cunosc decit adolescenla noastri. Dar, oare, nu trebuie

si

scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante. $i o parte din prietenii mei le-au cunoscut. Trebuie sd caut un eveni- ment in

jurul

ciruia si se intdlneasci toli eroii romanului. Aq fi feri- cit

si

gisesc un conflict. Atunci, planul de lucru ar

fi

simplu. M-ag

mullumi si prezint,

rind

pe rdnd, person4jele, nici unul intrecind

$aptesprezece ani. Aq limuri, apoi, conflictul. Romanul s-ar continua

gi sfirgi din propriile lui necesitili. Cnnd...

Dar toate acestea,sunt

pilivrigeli

inutile. Eu nu am gisit nimic fi- resq

triit,

^care ar putea preface romanul meu intr-un roman cu su-

biect. Prietenii

imi

spun c5. voi scrie un roman de moral'trri ^qcoli- reEti. O lume ignorati, viciati Ei neinpleasl in literaturi. Dar eu nu pot descrie.

Firi

si weau, modific, exagerez. $i apoi, romamrl trebuie publicat, inainte de toate, pentru promovarea mea in clasa a Eaptea.

Tiebuie si fie o oglindi a sufletului meu,

firi

^a fi un roman psiholo- gic; pentru

ci

nu-l weau falsificat de analize. Nu am si-l scriu nici sub

formi

de Jurnal. Atunci a; uita mereu

ci

scriu pentru cititori striini, ^m-a$ ocupa prea mult de amimrnte intime _Ei n-a; avea succes.

N-a; avea singurul lucru pe care

il

^caut.

Dupi

ce am incheiat ultirna frazl,, ^rn-arn oprit. E adevirat

ci

aceasta caut? Nu qtiu, nu gtiu. Sunt atAtea lucruri de spus, qi nu am tragere de

inimi si

le scriu.

In

orice caz, adevdrul asupra rnea gi asupra altora l-a; spune

in

caieteleJurnalului, iar nu intr-un roman pe care il vor citi atigi necunosculi, in fap cirora nu trebuie ^sd apar cu toate slibiciunile mele...

Nu gindesc intotdeauna asdel. Dar mie imi place

si mi

contra- zic. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi.

Dar am pierdut iar firul. Adevirul e ctr Romanul adolescentului miopva

fi

o serie de scene, de impresii, de portrete ^{gi de} concluzii asupra mediului ^{qcoldresc s,i} sufletului adolescengilor. Dar aceasta

pare pedant gi rece. Mai ales ,,concluziile". Sunt sigur

ci

romanul meu nu va cuprinde concluzii; pentru

ci

^{eu insumi} nu mi-am gisit p6ni acum. Dar seria aceasta de scene, cine o va povesti? Si ^renung la idila eroului ^meu?

...Arn plecat de la Robert, de aceasta sunt sigur. Daci ^l-ag sili pe el, in roman, si iubeasci o fati pe care o iubeqte _Ei Dinu?... E stupid.

Nu i-am vizut niciodati iubind. Flirturile

lor

nu-mi dezviluiesc ni- mic, pentru

ci

nu-i prefac. Iar am alunecat in discugii critice. Roma- nul meu va fi scris fird discut'i,

firi

explicagii date injurul oricirui fapt.

Exerci[iile in

jurul

capitolului

I

n-au avut rezultat. Voi incerca sd

scriu pregitiri de roman _Ei si clasific material

-

asupra mea qi asupra celorlalfl

-

chiar in Jurnalul ^acesta. Voi avea

griji, insi,

ca atunci cdnd imaginagia se ateF Ci transfigureazd realitatea, so incur{ez, s.o

ajut, iar nu s-o potolesc, ca mai inainte.

Mi

voi

gindi

daci trebuie

t2 t3

alu_n9i si adaog foi noi, in care si precizez: ,".{cest pas{ e neadevirat;

altfel s-au petrecut faptele".

In

orice caz,

pregitiri

pentru roman, incerciri de a schifa anumite capitole

-

^{ce voi}

^fi

acoro povestite la persoana a treia

*

_{trebuiesc incepute} sistematic. Robert, de la care am plecat in aceste pagrni, e un prilej.

*

^{Cu prietenul meuJean Victor} Robert am incercat, in Siptimdna Patimilor, cea dint6i aventuri. Prietenii mr cred timid printre fete.

Eu sufi.r din pricina miopiei qi a uril.eniei mele. A,q suferi mai mult rlaci ag

fi

respins. lar eu weau si inving intotdeauna. De aceea

mi

arit retras, dispreguitor. Nidijduiesc intr-un timp cind munca mi va

inilta destul ca si ^atrag privirile. Suferinple mele

-

^{pAni atunci}

-

^nu

lc-' va cunoa;te nimeni.

Dar toate acestea n-au ce ciuta

alituri

de o aventuri erotici. Si

iau seama, _Ei si. nu le strecor qi in roman.

Indemnat de Robert qi de Perri, aducdnd _Ei pe Dinu, arn intdlnit in acea dupi-amiazi patrr fete in Parcul Carol.

In Parcul Carol se intilnesc perechile de liceeni, aceasta se qtie.

De aceea, eu m-am impotrivit mult.

Mi

st6njeneau privirile striini-

f3r. farggt era prea populat, chiar cu perechl. lar noi

-

^{cu gepci de}

liceeni,

lingi

ele, cu uniforml

-

^{eram de-a dreptul suspecgi. .iotusj,}

acela a rimas locul de

intilnire.

Robert le cunoscuse. El mirturisegte

ci

fetele

ii

dideau t6.rcoale qi atunci, resemnat, le-a vorbit. Perri ne _$optegte

ci

le-au _,,ag6'rat, 'm6.ndoi intr-o seari, pe bulevard. Robert era stinjenit gi le v6rbea despre literatura francezl.. Fetele au rimas fermecate.

intilnit

ldngi Arene, pe o alee dosnici, zdmbind qi rogind.

Ni s-au prezentat din

virful

buzelor. Cu toate incercirile de a se do- vedi nevinovate, la prima aventuri, lisau aceea;i impresie de ucenice clintr-un atelier de croitorie. Erau simplu imbricate, cu obr4jii pu- rlragi, cu

pirul

atent presat, cu buzele timid inroqite. Am auzii acele adorabile fraze de inceput, cu ironii stupide, r6s incurajato! cu ges-

turi. Fetele se aritau migulite de tovirS;ia noastrl. Mergeam imfre- rrni, doui fete qi doi bniegi. Nu ascultam decit pe Roberi, care inier-

r:a si aprindl discugia asupra iubirii gi femeii. Perri cocheta o vulga- ritate impresionanti. Dinu vorbea rar, privind

in

ochi, fumind, ig-

tcptdnd si farmece. Eu ticeam, cu un smoc aspru de

pir

rogu pe frunte.

E

inutil si

reproduc aici conversagia.

tnr-o jumitate'de

ceas, gheafa se mpsese. Ne-am distanlat, perechi, pereihi. Eu rimisesem cu sora fetei care

ii

plicuse lui Robert. O

bruni

cu

pilirie

albi., cu obrajii albi

;i

ochii negri. De cite ori o priveam,

mi

tulbura gindul

r:ir am mai vizut-o in toate grupurile de fete, in toate liceele,

Ii

toate st:rbirile. Era cea mai

mici

din grup _$r^, poate, cea mai cuminte. Eu itm vrut si-mi dovedesc

ci

am curaj. Imi spuneam: ,,Sunt ^laq daci

pini

ce numir zece nu ii trec bralul sub brapl meu." Fata s-a

inro;it

mult, mult. Eu eram palid, intunecat. Vorbeam, vorbeam. Imi ajun- geau pe buze toate anecdotele erotice, toate cuvintele cu doud inge-

lesuri. Fata care nu surprindea intotdeauna sensul

tiinuit

^se pier- duse. Eu pigeam apisat, stringindu-i bra,tul, infiorat de tremurul trupului, ^de aburii

pirului,

de buzele ei.

Imi spuneam: trebuie s-o sdrut!Numiram p6ni la zece. Nu indrdz- neam.

Mi

incruntam, roqu, z5;pilcit, umilit. Fata cuteza si vorbeasci.

Irni ponrnceam. $i ^{ea se scutura sub} buzele mele reci, strivite pe obraji, pe per, pe

umirul

^de stofi decolorati.

Darvoiam prea mult ^qi ffiptuiam prea repede. Era

inci

^zi deplina.

Se zireau _Ei se auzeau celelalte perechi. Eu mi-am silit tovarlqa si se ageze cu mine,

lingi

un brad pipernicit. Sa aqezat mai mult tdrdti".

Nu vorbea nimic. Se impotrivea cu ochii, cu mdinile. Eu ^gdndeam cine qtie ce act nebunesc. $i ^{fata se} inspiimdnta. Cdnd i-am sirutat buzele, s.a ridicat ca :urt arc, gi-a scuturat rochia

;i

^{mi-a spus,}

licri-

mdnd, ci pleaci s6-qi caute sora. Eu mi-am pierdut intr-o clipS dorin-

ga stupidl de a

mi

dovedi necioplit, incult, brutal. M-am apropiat de ea qi am mustrat-o

ci

s-a lisat sirutati de mine.

Nu;tiu

de ce eram indemnat

si

mint. Minleam spundndu-i

ci

am voit sd aJlu daci e

,,cinstiti" ^sau daci seamdni surorii sale. Am inceput s6-i invinuiesc sora de atAtea lucruri care o ruqinau, iar pe mine

mi

alinau. Vor- beam aspru, cu

uri, riu,

impotriva surorii,

-

^{pe care atunci o cunos-}

cusem -, mlrturisind

ci

^gtiu multe lucruri compromilitoare ^asupra-i.

Fata aproape plAngea. _-Eu stiruiam. Spuneam cd trebuie sd ajungi din nou ,,fatd morali". Imi plicea s-o chinui stupid.

Ne-am

intilnit

toate perechile la cealalti parte a Arenelor. Fetele se sirutaseri, se imbrifEaserd cu prietenii mei. Jean Victor era feri cit. Dinu iqi figiduise, poate, si revini. Ochii tuturor s-au oprit pri-ne. Eu livid, ea

plinsi.

Cine _Etie daci nu ne invidiau...

Eram furios pe mine. Nu inplegeam de ce vorbisem lucruri strii- ne sufletului meu _Ei, apoi, de ce o chinuisem absurd, exagerind,un rigorism moral care imi era striin qi antipatic. Nu limuream nimic.

Faptul mi se pirea o amintire de coEmar.

Povestind

lui

Robert, la intoarcere, aventura, el n-a gtiut ce sd

creadi. Meditind, insi, mi-a rispuns

ci

^{a fost ceva} ,,interesant", dar

nu

prea mult. Trebuia

si fiu

mai brutal,

si

merg mai departe. E curios cum n-a priceput

ci

eram indurerat de cele ce se intimplase.

De atunci, nu-l mai intoviri;esc in

intilniri

cu fetele. El rdspindeqte zvonul ci rni tem. Poate

ci

zvonul nu e cu totul in afari de adevdr.

laticd

am vorbit,

pini

acum, prea pulin ^{de acest} prieten, care va

fi

un personaj de seami

in

roman. Poate, nici nu-l cunosc. Robert citegte ceea ce

il

indemn eu s,i vorbegte mult asupra

cirflor

citite

l4 15

Dal p-e

til. ^-

^poate dinrr-o invidie nemirturisiti

- ^{mi supiri}

^ora-

toria

lui flr[.

miez.

Mi supiri

Robert, pentru

ci

e sentimental, e

mirginit _Ei increzut. Pentru

ci

acest caiei eJurnalul meu, trebuie

si

mi intreb: eu nu sunt tot atet de increzut? Si nu

mi

tem de rlspuns.

$tiu

ci mi

socotesc deasupra tuturor celorlalti. Dar aceasta o ascund in mine, qi in roman nu se va trida. Robert imi spune

ci

ceea ce

il

pistreaziviefii e gloria. Eu

mi

prefac ci nu infeleg. _$i prietenul meu imi vorbeqte de D'Annunzio.

Il

invidiez pe acest italian cu cdrti fru- moase qi femei frumoase in amintiri. Dai eu nu

mi

^gri.besc. inainte

de a pofti asemenea lucruri mari, trebuie si muncesc mult ^qi si sufir.

De aceea imi dispreguiesc eu prietenul: pentru

ci

agteapti gloria

firi

si munceasci. Robert nu e un geniu, aceasta o qtiu. E nrr-ai un

biiat

frumos ca^o fatil, care iubegte teatrul ^gi plinuieqte

si

scrie piese in trei acte. Intr-una din ele am ^qi eu un rol principal.

Mi

va inchipui in mansarda mea, in bluzi aspri ruseasci, asa cum port eu vara, cu ochelari gi cu zimbet incruntat. Voi fi un soi de ,,raisonneur.,. ^Aq wea mult si qtiu ce crede Robert despre mine; nu ceea ce imi spune, ci ceea ce crede. $tiu

ci mi

dispreguiegte mult, pentru ci, spune el, nu cunosc viafa. Eu stau

intre clr$. El

iqi pierde timpul sau citeqte romane. El spune

ci

,,tr5.ieEte". El e complicat, pentru

ci

a cunoscut rnai multe fete ca mine qi se

plimbi

duminica

la

_$osea. Eu sunt simplu, pentru

ci

socotesc toate aceste

copilirii

inutile, piedici in drumul aspru pe care trebuie si piqesc.

Cind

ne adun5.m, prieteni mulgi, Robert ne vorbegte despre gloria lui. Eu

il

intreb, binuitor, daci muncegte cu adevirat ca s-o uj9"g-1. El ne spune

ci

^cireqte peBalzac, pe Ibsen qi pe Victor Efti- rniu. Noi togi

il

tulburim cu glume rele, pentru

ci

tuturor Robert ne c simpatic qi antipatic in acela;i timp.

Aceasta e deosebirea intre mine _Ei el:

ci

unul viseazi o fericire qi o alteapti, iar altul se chinuie s-o {ung5., fbri si ^se gdndeasci asupra ei.

Iati

ofrazdstupidi, care nu trebuie gtearsi; ca

sfimi

aduc aminte mai t6rziu cAt de simplu se fac deosebirile la Eaptesprezece ani.

in

romanul meu, Robert va trebui si fiptuiasci, si vorbeasci, qi astfel

si

fie cunoscut cititorilor. E gol _Ei suficienr. Eu am fost ispitit si-i vorbesc despre rolul insemnat pe care il r,a avea in cartea adores- cenlei noastre. Robert asculta cu infrigurare. I-am spus

ci

ii voi exa- gera pS.catele,

il

voi ridiculiza,

ii

voi culege naivitigile _9i neghiobiile impirtisite prietenilor timp de atigia ani _Ei le voi a$eza roJte

in

ro-

TT.At"

intArziatimpreuni pAni dupi miezul nopgii. Roberr mi s-a

plins

ci

nu-i sunt prieten,

ci mi arit

mincinos scriind

in

roman numai lucruri rele despre el.

-

^{$i cum}

^mi

^{va chema?}