lui lon

De acelas,i,autor:

Bogdan Petriceicu Hasdeu. Studiu (1963).

Atitudini

(1966).

Hyperion,

1. Wala

lui

Eminescu (1973).

Sub semnul lui

Aristarc

(1975).

Introducere in opera

lui lon

Creangd (1976).

Istoria literaturii

romdne. Epoca

marilor clasici

(1980).

Emines cu gi emines cianismul : structuri _fundament al e (1e87).

Eminescu _Si antinomiile

posteritdtii

(1998).

George

MUNTEANU

a a a a o a a

E0it'a ^{a &oua}

$tiinta, 2002

czu

821.135.1.09

M95

Editat cu sprijinul Fundafiei Soros-Moldova

Lrl

Lector: Vasile Bahnaru

Corectori: Mariana Belenciuc, Elena Pistrui Tehnoredactor _: Nina Duduciuc

Machetare computeriza td,: Anatol Andrilchi Coperti qi concepfie grafictr a colecfiei: Ion Severin

intreprinderea Editorlal-Po ligr aficd ^g t ii nl a,

str. Academiei, 3; MD-2028, Chi9in6u, Republica Moldova;

tel.: (37 32) 7 3 196.16; fax: (3T2j t l-,i|-al ;e-nteil: Brini@stiinta.asm.md

",i

Difuzare: Societatea de Disrribufie a Cd1ii FR}-NOI

Republica Moldova: str. Alba-Iulia, nr. 23 / |;MD:20S t, Chigindu;

tel.: 5 1 -68- 17 , ^{5l-57 -49;} e-mail: pronoi@moldtelecom.md, www.pronoi.md Rominia: str. Ing. Pandele f[ruganu, ^{nr. 13; Sector} l, Bucuregti;

tel.:(021)222-69-35,tel./fax:(021\222,69-38 Toate drepturile asupra acestei edifii

apa4in Intreprinderii Editorial-Poligrafice _Stitnta

Descrierea CIP a Camerei Nafionale a Ctrrfli Munteanu, George

^jlrygrioh

^{1. V-iafa lui Eminescu / George Munteanu.}

-

Ch.: gtiintra, 2002 (Combinatul Poligrafic).

-

^{348 p.}

-

(Co-leclia ,,Opera aperta,'j

ISBN 9975-67-292-2 821.13s.r.09

@ George Munteanu.2002

@ intreprinderea Editorial-Poligrafi _cE

$tiinla.2002 ISBN 9975-67-292-2

ll.

Mtta ^lui Eminescu

Fnmiliapoehrlui

...'...'.... """"""""""""""

²⁰

Copilnria ^qi adolescenla. Experien{ele

originare..." """"""

²⁶

Dcicoperind ^sensul transhumanlei

...'. """""""""""""'

³⁵

tn Europa: 1. Trieniul

viene2... """"""""'

⁴⁹

ln Europa: ^2. Exilat ^la Berlin

..'....'.'....' """"""

⁸⁶

Llngdp-lmint """

¹⁰⁶

La cumpdna

apelor...'... """'

¹⁴¹

Roata lui

Ixion..."...."..;.... """"""'

¹⁷²

Orbitele incep ^{s6 se}

desparti """"""""""""'

²⁰⁶

Per aspera ad

astra...'...'...".'.. ""'

²⁵¹

Anamneza

... 285

lll.

Hleroglifi

lV. ln loc de

postfa{5 """""""""'

³³⁵

Theodor Codrcanu.George Munteanu 9i fiinla hyperionicd

"""""""""""

³³⁶

l9

321

,j. rrJ:

.1, '

'"'q

"; rl _"d t*

,. ri rtr[TnoDuGEs,F , :,

^l

ii

' .) r, 'b n.r.. ^. ,, :--,.r _^.

.

rcac, _.'^,a ^{tu tlyper,on ramlt}

'

urtunde at aDune...,,

. ,

^(Legenda Lqceaf6rului)

' I

t '

i I lf'I

l.:, )l ' :'. r "i'': l1r .L' i lr ".'. ..'l;"

I itl

, ,lt :'

i ir' 1"11 ^I

)l

rrrPxlnlotr[, 1...

Departe de a avea doar rostul de a numi cumva accasti carte, titlul

ii

delimiteazd intenlionalitafile gi substan[a, vizeaztr o starc a cercetdrilor qi un obiectiv de durat5. Totul, in volumul de fa{I gi in cele ce vor mai urma, se subordoneazl metaforei lui Hyperion.

E gtiut cd, dintr-o anumitl perspectivi, astrul invocat in cel mai nedu- meritor poem eminescian apdrea ca LuceaJdr, in vrcrnc cc, din perspectiva opusd, el apdrea ca Hyperion in viziunea

lui

Ernincscrr, aceasta nu-i o

simpld chestiune de onomasticd, ci simbolizeazd posihilithli gi atitudini diferite ale cunoagterii. in primul caz, subiectul cunosciltor nu poate qi

mai curind

nici

nu-gi pune problema de

a

iegi

din

sirrc, de a gindi alteritatea. A fi mrsura tuturor lucrurilor i se parc un tlat, nu un rezultat.

incit,

ceea ce contrazice un ^asemenea mod clc

a

t'i, chiar de treze$te

inilial

vreo neliniqte, sfirqeqte prin a

fi

pus sub scrrrrrul confortabil al netranscenderii, al lui: ,,Degi vorbegti pe in{elcs, / lirr rrrr tc pot pricepe...,, (Luceafdrul). Tot ce apare ?n raza unei ascmcncil llcrccp{ii este repede integrat unei

utilizdri

ad-hoc a

principiului

ralirrnii sul'iciente: _,,Nu sldvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el

/

Srrll n nrrnrcltri

tiu

umbrd,,;

,,Rele-or zice ^cd sunt toate cite nu vor in(elcgc ..." (,\t.t'i:;otu-ea I). Evident

cd nu astfel se prezintd lucrurile in cazul al tloilca,

ll

cunoagtcrii restituite sensului

ei

originar.

Aici,

exceptind ccea ce l)oilte l'i

o

virtualitate privilegiatd, un loc,,menit

in

cer", deloc ncgli.ithilil c _Ai actualizarea neintreruptd a acestei virtualitdti, curajul rnorlii ;ii

ll

renagterii repetate (fenomenologic vorbind), drept condilic

;i

^{crrlc rlc a dcvcni o autenticl,}

universald mdsurl a lucrurilor, un hype r-ctta. Ntr nrrrlai Luceafdrul, dar gi intreaga operd eminesciand, existcn[a tlc

ticvcl

^{u poetului gi} cea de

cind,,il vedem qi nu e" reprezintil avcnturn lrcconlcrrit luat[ de la capit

a unui asemenea tip de cunoagtere . Ni-

l

_llulorr rcprczcnta pe Hyperion clzind gi acum

in

mdri din tot inaltul, clrirrr rllcir

in

stadiul de operl finitd, datoare a-gi atinge sfericitatca.

l,tttrttfiirttl

trcbuia sd se incheie in felul gtiut. A se simli in lumea sa,,ncrnurikrr iii rccc" ^{nu vrea sd insemne} gi ostil noud decit in misura in carc noi slir;iirrr irrcir adeseori prin a

fi

ostili chemdrilor ce ne adreseaztr sirrrllolie rrl nslrrr, noreceptivi la revela{ia intruchip6rilor lui de gheaftr gi foc. llygrcriorr, t:ondifia hyperionicd, pot

Iil Il{( )l)tlol.RE

i1\r1r11 rlgar

din

asemenea motive insingurare, deqi

in

esenla lor rr.lrrt:zintii seto de comunicare, numai cd de pe obazd a intransigen[ei lul0 rlc .,ccrcul strimt", implicind refuzul compromisurilor ^{cu soarta ce} rrr r-;r rl1l. O ^asemenea condilie exclude ^aqadar opacitatea, inchiderea lirlfl rlc ^ccca ce semnificf, un mod mai inalt de a

fi.

inainte de a-qi

fi

itrirrgirrat cil Demiurgul e cel ce i-o spune, Eminescu igi recunoscuse qi rt!tqt1.tsc ol insugi ^{un anume} destin, in virtutea c5ruia putea SA conchid[:

,,lnr lrr, llyperion, rdmii / Oriunde ai apune..."

Arrr inccrcat s[ ^{ne patrundem de acceplia} hyperionic6 ^a cunoagterii,

;rrrri'l sh nc incumetdm a scrie despre Eminescu

-

^{9i am fbcut-o dacd nu}

,'u ccrtitudinea de a

fi

izbutit, atunci cu profunda aspiralie de ^a nu ^o trnrlt. Asupra primejdiei de a ne uita gindul, ^{ne-au prevenit cele ce} li s-au

rrrtirlplat atitora, in pofida avertismentelor repetate ale poetului insuqi.

l)rrrc11lo de acela, sarcastic, tuturor cungscut din forma ultimd ^a Scriso-

I rr /, iutd gi unul de infinita blindele ^gi comprehensiune, dintr-o varianta riliri vcche a aceleiagi Scrisori, ^{cea de} prin 1879: ,,O genii, ce cu umbra 1l'rnrintul

il

sfinlili / Trecind liberi ^dar singuri prin secolii robili / ^Pdreli

t.;r rriqtc medici cu blinda voastr[ ^fald

I

^{Ce nu} mai [au] alt bolnav ^decit pc ccl din fa!d,

/

Oricui sunteli prieteni, dar origicui

ii

^pare / CI numai ,lirrstrl singur in sufletu-i ^{vd are} / in orice veac trdirSli neincetAleni1i / $i rottr;ii nici intr-unul strdini nu o

si

frli;

I

Cdci lamura vielii ali strins-o in

p,_intlire _, / $i dindu-i ^{acea hain6 de} neimbdtrinire, ^/ voi ali ^{fEcut, cd lumea,} oricit se primenegte

/ in

dreapta-vd oglindd ^de-a pururi se giseqte".

irrle legind prea bine cI nu doar un ins il ^{poate avea} in suflet pe Eminescu, Irrl incercat sd punem in ^practicd incheierile ce rezltltd din aceasta, intre

clc

incluzind qi povala de a cdta drept

in

dreapta oglindd a ^operei qrrincsciene.

ldcea de a intitula ^cartea in felul ardtat a mai pornit dintr-un indemn.

Srrllorclonind cele ce urmeazx metaforei lui Hyperion, voim sd marcdm sirnbolic ai latenlele unui anumit moment

-

^{cel actual}

-

al recept[rii opcrci lui Eminescu. La vremea sa, prin studiile care l -au impus atenliei lrrrblice, Maiorescu avea doar ^cutezan]a de a cita ^pe poetul de numai tlorulzcci gi unu de ani imediat dupd Alecsandri' iar intr-un tirziu ^de a-l

t r.e rlc cel mai mare scriitor ^al naliunii. Aceasta, sd nu uit[m totuqi, intr-o vrcnrc cind Petre Gr[digteanu

,

Pantazi Ghica,

Aron

Densusianu, curronicul Grama gi

cili allii

vedeau

in

el o oroare, o primejdie ^pentru cititori, ^{de nu} un nepriceput in ale versificafiei, bun de trimis la ^gcoala.

lhrililoanu, primul, postuleazl decis valoarea universalf, a lui Eminescu, ilturrci cin<l se mirS de intimplarea ^{care a} frcut ca unul din cei mai mari

lo

ITyPEn,TOtrr,

1...

lirici

ai secolului al XIX-lea

-

^{atit de bogat in poefi de anvergurd}

-

^sd

se nascd intr-un sat din fundul _Moldovei.

insi

de la aceastd uimire aproape superstifioasd qi pinS la foarte tehnicele argumente cu care-i ea

ilustratd in vremurile mai noi, mutalia este evidentr. subinfelegindu-i mereu calitatea de primus inter pares in perimetrul autohton, cdlinescu gi Perpessicius (prin felul'monumental in care au conceput exegeza gi editarea operei), apoi vianu, caracostea, D. popovici, vladimir _streinu,

iar dintre

contemporani, $erban Cioculescu, Edgar papu, Zoe

Dumitrescu-Buqulenga, Eugen Todoran, I. Negoilescu, Ion Dumitrescu deplaseazr

tot

mai

mult

atenfia spre reliefarea

universalitr{ii lui

Eminescu. semnificativ e ci ecourile exegetice de peste hotare nu infirmd

aceastd tendinf5, ci uneori o confirmf, peste mlsura a$teptat[. Aprecierea entuziastd a lui Bernard Shaw, in ^perioada interbelic[, rrminea inc6 un fapt relativ izolat, ins[ monografiile gi studiile consacrate lui Eminescu in ultimele decenii de crtre Rosa del conte, Alain Guillermou, Mario

Ruffini,

Ladislau G6ldi,

Iuri

Kojevnicov confirmd cu

o

fervoare in cre$tere _{ceea ce} la noi s-a afirmat o vreme cu explicabild circumspectie.

Pentru cercetarea mai nou5, agadar, Eminescu nu e doar nostalgic-ro- manticul ,,Luceafhr" bdgtinag,

nici

un ,,Eon" dintr-o anume ierarhie medie

a culturii umanit6lii, ci infinit mai mult.

Dup6 _$erban cioculescu, spre exemplu, ,,sinteza eminescian[ este un fapt de curturi prin care [...] geniul nostru nafional ipi p[streazd frigezimea genuind

in

confruntarea cu cvasitotalitatea

civilizatiilor,,,

iar

-

^{spre a mai}

invoca doar o mrrturie

-

^{pentru Edgar Papu Eminescu e cel mai mare}

,,poet al categoriei departelui" din literatura lumii. Tot astfel apar, in cazul cercetdtorilor strdini, reflecliile Rosei del conte despre viziunea eminesciand a timpului, cu nimic mai prejos de a marilor sdi emuli din toate epocile, sau modul ingenios

al lui Alain

Guillermou de a-l despovf,ra pe poetul roman cel mai credincios siegi de datoriire pe care

i

le tot inscriu

in

cont comparatigtii. Eminescu e, din aceasti pers- pectivl (cum gi-a definit el insugi fafa ascunsd percepfiei comune), un Hyper-Eon ce urcd prin vreme in vecinltatea unui Dante, Shakespeare, Goethe, spiritele

in

atitea chipuri tutelare ale umanitdlii moderne.

Asupra acestui

profil

pe care

timpul il

chintesen[iazd necontenit, luminindu-i tot alte trdsdturi de o complexitate inepuizabild,urmeazd sd se concentreze tot mai stdruitor cercetlrile eminesciene de acum inainte, paralel cu stridaniile reinnoite d,e

a

ardta cum au conlucrat toate epocile istoriei na{ionale la ivirea lui. $i in ^aceastd

privinfi, titlul

cdrfii sugereazd, un deziderat

- ^s[

sper[m nu doar pios!

lN ll(()oucERE

t.)vitlenfiind ^treapta

noui

a receptdrii

lui

Eminescu, credetq

c[

^ea

lnrrrclrcaza ^e o ipso _si momentul cind incep ^{s6 se} distinga anumite linii de eontirruitate, o convergenla,

indicii

de perspectiv5, intr-o construclie excgctica ce a putut ^s6 par[ multS vreme haoticl, abstrusa. Asemeni cgmentariilor inchinate

lui

Dante sau

lui

Shakespeare, Eminescologia lrrccpe sI semene din actualul punct ^de observafie cu o construcfie la care lucrcaztr generalii dup[ generafii, ca in epocile cind marile catedrale ^se ritlicau

ui"-.

^{de secole.} Consecinlele ? ^Paralel cu voinfa fireasc[ ^de

ruriginalitate, cu indemnul de a-qi ridica fiecare ,,palatul" ^sau ,,coliba" lui

-

cunr zicea o datd odobescu

-,

^{azi incep s5 se} intrevada anumite cimpuri tlc fbr{d, o arie structurald in care intrd vrind-nevrind ^{fiecare noud pleiadd} tlc comentatori, articulindu-gi latent eforturile ^{cu ale} predecesorilor, fie _9i cind au aerul de a le combate. Astfel ^{incepe sd se} asigure reala continuitate rr ocrcetdrilor eminesciene qi o ^secretd complementaritate a unghiurilor rlc interpretare, chiar daci voinla ^{de a schimba aceste} unghiuri ^apare tot

rnai frecvent, iar citeodat[ ^{e gi} oportunS. Aceasta ^dd Eminescologiei ^(minus dcnumirea, care in romAneqte nu sund prea fericit) o anume frumusele tlc ansamblu, oricit ar irita ea prin unele detalii. Imaginea catedralei in ncintreruptd construc{ie ^{nu e,} prin urmare, un simplu mod ^{de a} vorbi' Iar unitatea absconsa a cimpului exegetic o determin[, fireqte, opera la care trcbuie sd se refere comentatorii

-

^{a lui Eminescu}

-,

oricite libertSli gi-ar lua

in

aceastd privinla unii din ei, ^de altminteri.

cel

pulin intr-un

,.n.,

"u

^{e termenul Jix,}

ei

sint variabilele.

ca

atare, sint creali (ori ,,inventali,,, cum se ^zice azi cu un termen la mod[) de dinsa

in

esen{a

,l.*.rruiui

^{lor, oricit} ingredientele ^{personale cu care} vin

-

^ale inzestrarii specifice gi gustului, ale noilor tendinle ce agitd momentul lor cultural

-

le-ar da sentimentul ^contrar. Oricit, ^{adic6, pot crede uneori} Si ad litteram c[ ei sint cei ^ce ,,inventeaz6" ^oPera!

insd pornind de la ^asemenea stdri de fapt,

s[ ni

^{se inglduie qi o}

precizari expresl in privinfa modului ^{nostru de a} lucra. Bdgind de seamd

c[

gi aici, ca oriunde, libertatea e necesitatea inleleasa, am dorit ^{sd ne} l[slm in deplinS cuno$tinte ^{de cauzd} ,,inventafi" ^{de opera} lui ^Eminescu, renun{ind

", ^ini*u

^{ugoara la ambilia de tip contrar} pe care o postuleazd unele orientlri recente ale criticii. Mai mult. ^{Ne-am l6sat cu} bunl ^gtiinfS ,,inventali,, qi de toate cercetdrile eminesciene ^de pin[ acum, intrucit ^au rezistat acestea exigenlelor noastre, care-s minime: de a primi in principiu orice dat exegetic anterior,

dacl

nu contraface realitatea textuala, subtextual[ ^gi contextuald ^a operei lui Eminescu. Am voit ^{sd ludm,} altfel zicind, lucrul de unde l-au l6sat al1ii, ins6 de pe baza

noul

_9i ^mai

trYPtB,rotrU,

1...

cuprinzatoare pe care insegi reugitele (ori nereugitele)

lor-

ca gi spiritul epocii

-

^o sugereazi. Spre apreciza _9i cum in[elegem nofiunea de,,spirit al epocii", sr amintim cum critica mai nou[ vine cu un principiu structural relevabil gi-1 apdri _cu

lrudabilr

invergunare teoretici, dar practic

il

incalcd mai adeseori decit s-ar crede. E vorba de principiul coerenlei in materie de interpretare a literaturii. Potrivit acestuia, se $tie, ^o propozilie interpretativd

-

^{spre a}

ⁱ

se recunoagte validitatea

-

nu trebuie s-o contrazicd pe a doua, atreia etc., iar toate la un loc nu e de conceput sd contrazicd, intregul. Dar ce poate sE rezulte de aici, intr-un demers care constituie o interpretare criticd, nu o crealie literard? C6, pornind de la o cerin![ elementar5, cel pulin una-douI propozifii interpretative oricit ne-ar stdpini obsesia ,,inventdrii"

-

^{trebuie sd porneascd de}

-

^la

operl, sd concorde cu ea, sd reprezinte

o

structurd rdsfringind alta structur5.

$i

atunci validitatea celorlalte propozilii mai e posibilr

fhrl

adecvarea

la

cele

dintii,

iar pind la urmd

fEr[

respectarea coerenlei integrale a operei, fbrd efortul de a i-o descoperi? Categoric, nu. pentru o veritabilS concep{ie structuralS, subterfugiul cu ,,excep{ia ^care intdregte regula" e scuza celor care au gregit drumul.

E legitimi constatarea

-

^{e mai in firea} lucrurilor decit ceea ce postula pozitivismul _anterior

- ^cr

interpretul nu poate decit sd traducd in termenii propriului fond aperceptiv, ai culturii qi gustului ce-l definesc, ai propriei intelegeri, semnele operei, singurul lucru inteligibil rdmas dintr-un mare creator. Cd e singura cale de a le da viat[. Numai c6, fie gi

men{inindu-se

in

cadrul strict terminologic, aceasta nu inseamnI cd exegetul ,,inventeazd" opera, ci o ,,reinventeazd", pe baza semnelor ei inscrise intr-un sistem. De inventat, a inventat-o o datr pentru totdeauna autorul.

incit,

orice

ar

zice neocriticii strdini sau autohtoni (care, de

altfel, se ,,academizeaz6" surprinzdtor de repede, in ultima vreme), critica

e

joc

secund interpretativ, iar aceasta oblig[ la anumite rigori vechi de

cind lumea. Adicd la minima in{elepciune de a te llsa ,,inventat,, gi de operd, gi de cercetdtorii anteriori, de tot ce-[i premerge gi te inconjoard, gtiind cr oricum vei reline numai ce se potrivegte

firii,

culturii, gustului propriu, care-s partea inevitabila, nu

voitl

de ,,inven!ie,' ^personald.

Aceasta-i insd altceva, e a te transgresa intr-o mdsurd sau alta fhrr sr te trddezi, e a-ti deschide drumul spre categorial, spre ceea ce am numit condilia hyperionicd a cunoa$terii. De ce s6 transformdm opera lui Eminescu din subiect in pretext, cum observa inc5 de mult Arghezi? Un vechi proverb budist sund aga: ,,Cind degetul arat[ luna, ndtingul se uitd la deget".

llr I tar )l)tlol IIE

l)c ^{nrr sintcrn} viciafi de teorii _9i mode, constatam c5 opere de structura t r.lcr crrrirtcsciene actual izeazd la lecturf, nu partea superficialI ^a fiin{ei

norltrl,(:, tlitr ccea ce nlzuieqte a se afirma la antipodul ^{acesteia' E} omagiul lilr'illllpltrill)il ^{pe care Eminescu}

il

^{aduce p6r{ii autentic umane a oriclrui}

r ilrlor nl silu. Opera celui mai ^mare poet al nostru e, ca toate cele ^de t,orilplcxitatca gi ^anvergura ei, 9i o neintrerupta interogalie subtild, iar

|||lrlItflt

intrebtrrilor obligl, ^cel pulin in inten{ie, ^la rf,spunsuri pe mdsur[' Sugcsliona{i fiind _9i de particularit[tile ^acestui dialog, pe care numai o

,,1,,:rn.lc cxcep{ie

il

poate isca gi intreline indefinit, cartea de fa!5 ^a r[.l,rrrt ^sil dcvin[ ^{gi o} meditalie neintrerupta ^despre condilia ^geniului.

(.itcvacuvinte,acum,despreacestprimvolumallucrdrii.Inten[iona- rFtil cu trrai mul[i ani in urmd s6 scriem o carte despre ceea ce credeam n prrlcit nrttni coerenfa integrala ^a operei lui Eminescu' intrezdritd prin- Ir ,r nnalizl stratigrafic[ a nivelelor ei, qi

ni

^{se p6rea}

c[

am inaintat srrlit:icnt

cu lucrul

^pentru

a incredinla

^presei

chiar un

^rezumat

nproxirnativ. ^{E de} prisos a mai sublinia

ci

biografia poetului, ^{cultura sa,} lrr,,ectlcclc de crealie, ^analiza strict estetic[ a poeziilor 9i tot ce mai tr,'lrrric pcntru alcdtuirea unei monografii ^complete le lIsasem deliberat

ln

,, plitc. insi

^cu

cit

inainta explorarea, ne incredintam ^aproape

lnvolutttar, intre altele,

ci

^devenirea existenlei poetului ^este tot atit de irrcprrizabiitr in sensuri, cit ^qi opera. $tim, ^ca toat[ ^{lumea, cd opera poetului}

nttsccxpliclprinbiografialuidecitintr.uninlelesmaidegrabd

,,l,,p.rgrafic" ^{(ceea ce,} de altminteri, nu ^e absolut de neglijat)' Dar ^pe ,i,n*,,rn cc timpul lumineaz[ tot mai bine dimensiunile ^operei, rdsfringerile accstcia nu cad gi asupra biografiei

lui

Eminescu, esenlializind-o, relevinclu-i aspecte nebdnuite inainte, eliberind-o ^{de zgura} anecdoticului, e ;ritrrrcscului facil care-i mai obnubil eazd inunele privinle implicaliile nr,,1,rr., unicitatea? Efectul, ^{dupd cum s-a observat de} mult' e de obicei ilrr ^nurnai altceva, dar

infinit

^{mai bogat prin} sine decit cauzele ^sale r:ilnoscute ori cognoscibile. incit, pentru a

fi

eliberate de ^acceplia lor rtrpcrl'icial[, cancanierd, de sufocarea

in

documente strinse otova' olementclc constitutive ^{ale unei} biografii trebuie necontenit raportate la rrperll,lttrninatecutoat[circumspec{iaprinea'Astfel"cauza"(unadin lnrinitet"cauze)efirescs[.gireliefezemaibinepondereagiinlelesul

fttnclnmcntal, raportatA indeosebi la,,efectul" ^{ei cel mai} nepasager' Astfel Bxisicnla cclui mai ^mare poet romdn iqi sporeqte prin timpuri ^interesul tlnloritlt ^{opcrei gi deodatd cu ea.} Din asemenea constatSri s-a ivit indemnul de tt scric ^qi o noud ^Viald a lui ^Eminescu'

ITYPER'IOII,

I

...

Au existat gi ra(iuni mai imediate. Umblind in timpul cind lucram la amintitul studiu despre oper[ dupS anumite detalii biografice la care nici cei mai autonomigti critici nu pot deocamdatd renunta, am observat

cr

nu tot ce pare multora limpede in privinla parametrilor biografiei, stabilit o datd pentru totdeauna, e chiar aga. impingi de un explicabil horror vacui,biografii se grdbesc uneori sd umple golurile documentare sau de

alti

naturi cu gtiri scoase de te miri unde gi cu ipoteze mai mult ingenioase decit convingdtoare. Aga se face cd un capitol intreg din biografia poetului, acela in care Eminescu-adolescentul e prezentat drept ,,fugar cu trupa Fani Tardini", era

-

^{dup[ cum se va vedea}

-

^neavenit

incd de acum vreo optzeci de ani. insd din pricina acestei fantezii, care umplea in felul ei un ,,gol", ^una din experienlele originare eminesciene, deqi nu ignoratd prin citeva aspecte ale ei, devenea cu neputinfd de situat cronologiceqte. Pentru aceleagi motive, complicata problemd a studiilor aqa-zicind ,,oficiale" ale poetului nu putea

fi

descurcatd, incd de la premise,

fiindci o

inadvertenld atragc dupd sine altele.

in

privinla relaliilor poetului cu ,,Junimea" gi ^{a ceea} ce a devenit ilustra societate dupi ralierea poetului la junimism, _multe din lucrurile ce se cunosc sint aproximative sau inexacte. Aceasta, fiindc6 se mai perpetueazd o foarte

idilicr

obedien{d fald de documentele provenind din sursa junimismului ortodox, ele fiind considerate mai mult in litera, nu gi in spiritul lor; in ceea ce

vor s[

acrediteze, nu gi

in

ce

tind sI

ascundl. Cu destuld

incertitudine sint

apreciate

raporturile poetului cu diferilii

sdi contemporani, indeosebi cu Maiorescu,

potrivit

unor insuficiente qi

cucernice date, pe care le-a mumifiat o tradilie necontrolat5

in

chiar fundamentele ei. Avatarurile vielii afective a poetului, _{puse de} la o vreme sub semnul unui erotism nediferenliat, atrag dupd sine o condamnare in termeni mai mult ori mai pufin eufemistici sau o aprrare naivd a veronicri Micle, cum _{gi o} prezentare schematicd a Mitei Kremnitz. prea stereotip evdztrtd" uneori natura inzestrlrilor poetului, aga-zisa lui ,,lipsi ^{de voin!d,,,} ,,boemia" gi cite altele. Se pune multtr elevalie in vorbe, ori de cite ori trebuie sr se facd referiri _{la viafa}

lui

Eminescu. Accentul trebuie ins6 mutat mai stdruitor pe fapte, cdci, degi mdrturiile trebuitoare abundd, rdmine inci mult de frcut pind sd li se dezvdluie pluralitatea de inlelesuri.

Ce se decupeazd, din ele e nu o datl in sensul acelor _,,note prizdrite,, de care vorbea poetul, bune pentru editiile care

ii

deprind pe elevi cu medicalia culturalS homeopaticd.

Dar

in

definitiv ce insemndtate au toate acestea, se poate intreba cineva? Teoretic cel pulin, se afirmd de-o vreme c6 existenta de aievea

rtl lll()t)UCERE

,r lrrr lirrrincscu e apanajul omului, doar opera rdminindu-i geniului, _9i

c[

rr f nrllc irrtre ele vreo punte

a

cauzalitdlilor e ^aberant, vetust. Teoria

rt{ citslil, irnboga{itd cu multe subtilit5li in vremea din urm[, i$i ^{are un}

lrrrrrr:l tlc sprijin mai vechi in mult invocatul Contre Sainte-Beuve al lui I'ruusl, iar argumentele ei impotriva cauzalismului grosier nu-s de ignorat' liil rrc gulbim totugi a-i recunoa9te o valabilitate ^de dogm[, uitind

cI

in

r rrlrt'll nirnic nu ^{e de} primit de-a gata ? Sd-i asimildm tale quale cazul cr.lrrr rnai exemplar scriitor romdn prin voin{a de a se autoconstrui, pulr ivit ,,proiectului" nativ ^ce gi-l intuia deopotrivd in via{6 _9i in oper[?

\il

rrcsocotim felul cum plzea Eminescu respectarea concordanlei nu rrrlrcrl'iciale, ci esenliale, intre gind _{9i faptd?} $i, ^pe urm5, cine ar putea nrlrrt'r: argumente cit de cit serioase impotriva faptului ^cd in viala qi in ulrcr;r geniului

-

^ca

ⁱⁿ

^macrocosm

-

ssn{1lll e pretutindeni ^gi

r rrt'trrnlbrinla nicdieri?

A

invoca in cazul omului de geniu teoria celor rlrrrrjl r,rrri, in felul in care o face Proust _9i toli ^cei seduqi de nigte concluzii nnlilturc ale psihologiei profunzimilor, nu ^{e altceva} decit un chip mai rrrru rlc a privi lucrurile more geometrico. Evident, a considera viala _9i illrcrir rilrui scriitor in perspectiv[ cauzal[ simpl[ e tot ce poate

fi

^mai

rlcne trla.jator. Intre atifia, ^a dovedit-o la noi doctorul G. Vlad, ^{care n-a} rr.rizrrt clistinclia intre un geniu bolnau qi un bolnav de geniu. ins6 dac[

ftrflvechiul ex nihilo nihil nu pare cu putin{I sd fie rlsturnat ^vreodat5, problcrna nu e

nici

de

a-l

ajusta mecanic cu progresele mai noi ale urrrrorr;tcrii,

nici a-l

eluda comod,

fie

^gi prin teoria celor doud euri lnur$rnt separate. E de domeniul locului comun, azi, ^ideea cd omului fhrtl rcsurse deosebite qi creatorului le este proprie in egald mlsurd acea torrrclic a

viefii

sufletegti ce se numeqte (destul de impropriu acum) ltrt:orr;ticnt. ^Pare totugi

cI

scriitor de o anume talie, creator in genere, e

tel ^r,c-si manifestd, igi actualizeazd zestrea incongtientului ca 9i cum ar dirpunc de ea dupd voie. Om oarecare (9i nici acesta totdeauna) e cel ce

tlrrrinc pasiv

ori

are reaclii inadecvate la impulsurile de sub pragul gonqtiin[ei,

fiind

surprins adeseori de ele ca de

o

fatalitate. Luind lnurrrr;ticntul in accepfia postfreudistd, ca fo\d vitald ^{de temelie, fecundd} ln principalele ei virtualitali, ^{am putea numi creator} veritabil

-

^{in nu}

lmportlt ^ce domeniu

-

^{pe acela la care} incongtientul nu-i este vrdjmag e1ltrgticntului,

ci

colaborator credincios ^sau

in

orice caz disciplinabil.

llonrrrnticii ^{din epoca de aur a} curentului ^{gtiau aceasta} pentru uz propriu, f,r6 ^{0rnbilia de a crea} vreo disciplind de cercetare, iar cine a reflectat Eui stllruitor la ^Eminescu va

fi

intuit cd geniul acestuia reprezintd 9i ^o iuttti ^u cililor celor mai apropriate ^de a conqtientiza incongtientul. Sd le IE