O I LU 5T RAT 1I , 4OO.COIO R

::

.:

.]i

'._:rj

...:'j:,

::

:',:

a:

:.

'.1...

LL]MII ^C'LASTCE

i

^q

O I LU 5T RAT 1I , 4OO.COIO R

iuEL SPIVEY 5l ,l\4lC,HAEL $,rlIJIRE

4..

..:\;:::. -.. ..;r,r :.\t:.:a.

:t,...::,:::..;..fi-,.:i:..:. ;.;;:;;;t

:.:....:..:.,t..::,r: .. . ... ...:.t:

. 1::...::.t.ri.t:::: .::.rti.. : ... ... ^...

. :' :.. :. -.. -.. .. |.r. ... ::: :."1..'/|: : : ,a|jf; t; a:a:....a :a.tj: . ::a,.4:. -:t: a,:.4:,:t ^:.

.1. a,..>,ti:;.t:: ^. l.a./::l ::rtal :.'.:::,:i 4.,t..:.:t',:

:...r':'f .. ::\ ,::::.'::. ),:.||.. . .4..: ^{, ...} :. . ...:'...:1i;2) ;.:.. - -.t a:.4:;';:taaar .:.:::a:. '. . i:'!a:.:;:',i:,t tri:::, '?!::l::. ':a':::. ...:..' :.. '

i '.: :]

'. :....:': : -: -,' :-: :. ::

,1:U....: _| ;:a:.t..::::a, !..

.lrll:r::l :$!!rl :.:::j. :,.

. ti. ,: it::..::...:.,:i' -.. t-] ..&.tt, ' . .:

,:. i:'{r.i ...

''''!3N.:...''.t, ' ::.t&r?..:.:. ..: ^. .!,iltfi:l:ir:.:ri: :l .,, ::...:s:$; ::: t, :,, : | : : a : ^::.. :.a.. a :; t ixi.;.:;.. ^:' :..

.::..-::,:,t;bi7tlra.t , . ..

.:. :,:...: !,.' W*&,,. | :...,,:,,'.

'',:;.:,.r.

CL]PRINS

_P

_{RE FATA}

₇

MURITORI I: CORPUL OMENESC

iN INTICHITATEA CLASICA

⁸

Din

leagan pA,nd.la mormd.nt . Cosmeticele gi

arta infrumuse[dni

^.

Atletismul

^. imbd,iatul

Er otisrnul ^.

Alimentalia

. M ed.icina

PUTE RI LE SUP REME:

ZEII $l EROII z6

Panteonun _Si pagd.ni

I magina r ea Si ^r epr ez ent ar e a

divinului

lntermed.iani er oici . _{C elebr ar ea}

cultului

Un loc d.estinql

zeilor

CREAREA MITURILOR ^ro8

Mitun

despre

mit.Iliada

^gl Odiseea

Pe

urmelelui Homer

^, Mitul. ,grac" ^{d.incolo de granitre}

Aspiraliile troienilor

si receptivitatea

romanilor

S

TAPAN I REA NATU RI I

^T4O

Via!.ala _fard. ^. ,,Dincolo ^d.e Acropole"

Peisaje _si

gradini.

Resurse naturale Mestesuguri

OMUL, ANIMAL POLITIC 66

,, P annyii

fondotori"

^{: democrali} si republicani Mitologlzarea ongl.nilor p olitice . Puterea civicd.

Cetatea anticd. . Dreptunle cetd.feonului _Si voinya

militard

OIKOS;l ECONOMIE zo6

Casa _5i cd.minul . _Sclavii

in

economia, clasicd.

Comerlul peste granile ^.

A

existat un sistem monetar?

FILOSOFIE 5l ^{EDUCATIE 2.o}

,,O via[d.

in

ignoranld.

nu

mentd. trd.itd,"

,, g _c olile ^"

f.l

^{o s of, ei cl a si c e}

Paideia qi

principiile

ed.ucayiei closice

DIONYSOS :APOLLO 246

O polantatefilosofi.cd.. Bd.uturd,, md,ncare ^qi

jocuri

dionisioce Extenorizarea dionisiacd. ^. ,,CL+noaste-te pe tine

insuli":

Apollo _5i arrnonia cosmicd,

TRADITIA CLASICA A ARTE I ²⁸⁴

Aisthetika

clasicd,. O sintezd. cronologlca

ACTUALITATEA TRECUTULUI CLASIC

_3c,6

,,Declinul 6i cd.derea" sau perenitatea viselor?

,, Pietrele v orbito are" : P

arthenonul,

Ab ord.on ole closicului

Clasicii cinematografului ^. Scormonind ruinele . Trecutul, prezentul si

viitorul

clasic

REFERINTE

Hart5 Tz

Cronologie n4

Personalit5!i clasice T8 Mitologie

clasic5:

ghid

₃₄₈

Glosar

₃₅₆

Bibliografie

₃₅₉

Sursa

ilustra!iilor ₃₆₂

Index ₃₆₄

I MURITORII: CORPUL OMENESC IN ANTICH ITA fEA CLAS ICA

'r pagina alSturatd Discobolul de bronz al lui Miron (c.45oi.Hr.), pierdut, existdin mai multe replici romane de marmurd, aceasta f ^{ind cea mai}

completd, descoperitd in r78r, care poarld numele

p ri m i I o r p ro pri etarl, Lancel lotti (Di scobol u s).

Aceasld imagine a unui aruncdlor de disc a intruchipat multd vreme idealul clasic de atlet.

Afost creat probabil pentru a aminti victoria la pentatlon (,,cinci probe") in cadrul uneia dintre competiliile alletice din sec. V i.Hr. din Crecia.

8

DIN LEAGAI\

PAruA

LA MORMANT

,,Cr

rlxlA

este aceea care dimineala merge in patru picioare, dupd-arniazain douI, iar seara in trei?" Aceasta este una dintre cele mai cunoscute ghicitori spuse weodatS.

in

mitologia greaci, era intrebarea pusl cllStoriior care aveau ghinionul

si

^intAl-

neascl un monstru numit Sfinx, jumltate leu si jumltate femeie lvezi fig. _584].

Sfinxul

ii

devora pe

toli

cei care nu gtiau sd

rlspundl

qi a

ficut

multe victime pAni cAnd, in fine, tdndrul erou Oedip i-a oferit solulia: _,,Omul. CAnd e copil se tArSgte in patru labe; cAnd e adult merge in picioare; iar la bltrdnele se sprijinl intr-un toiag."

Laauzul rlspunsului corect, Sfinxul acizufrdpus. Dar pentru Oedip incercirile erau abia la inceput. in ceea ce ne priveste, ghicitoarea ne introduce in problema cu care aceastl panoraml a lumii clasice incepe: ce insemna sd. traiesti

-

^{sd te na;ti, sI}

Iema\nizezi gi sI moril

Mulli oameni din Antichitatea clasicl recurgeau la conceptul de Destin pentru a explica parcursul

vielii.

,,Moirele" erau adesea reprezentate ca cele trei surori (Atropos, Clotho qi Lachesis), fiicele

divinitltii

supreme, Zeus, care stabileau durala vietii fieclrui muritor cu ajutorul unui

fir

pe care una i1 torcea, a doua

il

in{hgura pe fus, iar a treia il tlia acolo unde survenea momentul morlii. Ele cAntau

in timp ce lucrau, iar versurile lor erau profetice. Cuvdntul Tatrnesc fatum, ^a7 cfuui sens este acela de soart5, destin, a evoluat martirziu in acela de,,fatalitate",plin

care noi desemn5m moartea. Fatalismul clasic nu insemna insi numai o soartd, un destin tragic. Moira participa la evenimente precum sarcina unei femei, nagterea qi cdsltoria. Moira putea aduce bogSlie sau o via!5 scurtS. Era de fapt judecata finali,

o infhliqare de la care nici un muritor (de la latinescuTn+orlalis,,,supus moriii") nu

putea lipsi. PAnI atunci ins5, viala era ,,un dar a7zel7ol'.

in ^prezent, din punct de vedere biologic, oamenii isi pot amAna sfArgitul pAnI la aproximativ

rro

ani.

in

Antichitate, ca

;i ⁱⁿ

^{prezent, s-a} vorbit uneori despre

anumili indivizi care au ajuns sau chiar au depSgit aceasti limit5; in general insl se credea cI muritorii pot spera sI atingl vdrsta de qaptezeci de ani lnainte si ^le

vinl sfir;itui. O

lucrare clasici,

atribuitl

scriitorului

din

secolul

II

^{d.Hr. Lucian,}

enumerd persoanele care au depS;it aceastl vdrstd

-

^{Mqcrobioi sau ,,cazuri de}

longevitate" qi au ajuns la optzeci de ani

-

mul1i dintre acegtia fiind scriitori sau

filosofi, iar faptul

cI

au atins aceaste vArst5 poate

fi

considerat o rdsplatl divinl pentru o purtare ireprogabilS. insl o potenlial5 longevitate nu este acela$i lucru cu media speran!ei de via!5. Spre deosebire de societilile occidentale moderne, in lumea clasicl pulini oameni ajungeau la vArsta de ;aptezeci ^de ani. Sd ajungi la virsta de un an era atunci o adevlratl performanli.

Putem deduce acest lucru pe baza doveziior nemijlocite din cimitire, unde arheologii au descoperit schelete de sugari sau copii care reprezinti

in

medie jumltate din toate rimdgilele plminteEti descoperite intr-un anumit sit. Copiii nlsculi morli sau cei care mureau imediat dupi naqtere nu beneficiau probabil de inmormdntare ceremonialS. Anumite ritualuri gi proceduri legale sugereazl, cd,pirna siptlmAni dupi nastere era perioada de incercare pentru un copil ;i

plrinlii

acestuia,

pentru

cI

cel mai adesea atunci cldeau victimS, bolii ^sau debilit5iii: la Atena, de pild5, se obisnuia se nu se dea nume copiilor decAt dupi zece z17e de la naqtere.

Pietrele funerare din lumea romani consemneazd adesea vArsta decedatului:

potrivit acestor monumente

-

^{care aparlin, dupd}

^cum

^{se qtie,} persoanelor indeajuns de bogate sI ;i ^{le poatl permite}

-

durata medie de via!5 in Roma anticl a

fost estimatl la treizeci si patru de ani 1a femei qi patruzeci si gase la b5rbali. Dacd aceste statistici sunt corecte, intelegem de ce un ,,veteran" din armata romanl avea

dreptul

si

^se retragi din serviciul activ dupd doulzeci de ani de activitate cu o pensie qi, poate, un 1ot de

plmint.

La Atena,

un

cetilean grec era considerat ,,b5rtr?n" ^1a treizeci de ani, cAnd putea

fi

ales

in

Sfatui oragului. La Roma, vArsta necesard pentru a putea fi ales in cea mai inaltd funclie a constituliei republicane, cea de consul, era de paft:uzeci gi doi de ani. Prin urmare, bitrdnelea in sens clasic ar putea fi echivalatl cronologic cu noliunea modernl de vdrstl mijlocie.

Ceea ce urrneazl. nu poate fi considerat un ,,ciclu de via!5" tipic clasic: el pare a

fi

mai degrabl o afiiculare a existentei unui muritor asa cum era perceput de auditorii antici ai mitului lui Oedip care invingea Sfinxul. Mai intdi mergem de-a bu;ilea, pe

urmr in dour picioare si in cele din urmS ne tirgaim picioarele. Partea de mijloc a acestei evolulii mobile este dedicatd in mare mdsurl strategiilor de autopromovare qi autoconservare de care ne vom ocupa mai pe Targ in restul capitolului. Ne vom indrepta atenlia mai intAi asupra naturii inceputului

-

^gi sfirgitului.

Nagterea Cind personajul principal al piesei lui Euripide, Medeeq,jucat pentru prima oarl

in

_43ri.Hr., exclama: ,,Decit sd nasc o datl doar,/ m-ag duce de trei ori sI lupt cu scutu-n

miini."

^(trad. Alexandru Pop) vorbele ei plreau a

fi

o simpli sceni dramaticS.

insl

comparalia

nu

era deloc absurdi. Na;terea

unui

^copil, asistati de persoane ce aveau cunostinle de ginecologie mai degrabd folclorice decdt ;tiin1ifice, ^si fhrl niciun fel de anestezie, era in cel mai bun caz o experien!5 chinuitoare pentru o femeie, iar in cel mai r5u caz devenea cauzarnorlli ei. Gradul ridicat de risc este oglindit de numeroasele culte ale divinitigilor invocate ln scopul reducerii durerilor facerii

gi

pentru nasterea propriu-zis5. Printre acestea se

numdra Eileithyia (in mitologia romanl Lucina), divinitate legat5 de sarcina femeii qi de ducerea ei ia bun s{brqit, qi Demeter, geniul feminin al fertilit5lii qi reprodu- cerii [r5o]. ^Leto, mama

lui

Apollo, qi Artemis, sora

lui

Apollo, au fost adesea

z Bebelu5i gemeni, infiSali in scutece, asezali in poala unei kourotrophos divine (,,doicd"). Statuie de calcar de la Megara Hyblaea, Sicilia, sf. sec. VIi.Hr.

3 Principala speranld sau scopul cdsdtoriei in Grecia clasicd: naSterea de urmasi de gen masculin.

Detaliu dintr-un vas atic cu flguri ^rogii atribuit ,,Pictorului de vasett, c. 43o-42oi.Hr. Vasul este un lebes gamikos -vasspecial ^pentru celebrarea unei nunli.

TO MURITORII

1rl

4 Relief de marmurd de pe Ara Pacis (Altarul pdcii) de la Roma, inauguratin gi.Hr. Figura centrald este identif catd dferit ca ltalia, sau Pdmhntul, sau Pacea (sau poate zeila Ceres): este oricum simbolul fertilitdlii materne, al pdcii _Si al belsugului.

5 BebeluS asezat intr-un scaun inalt de Leracotd, de

fald ^{este mama} sau doica. lnteriorul unuikylix (cand de bdut) atic cu fguri ^{roSii atribuit} atelierului ,,pictorului lui Sotades", c. 470-460i.Hr.

subiectul unor invoclri votive. insi mai presus de toate se afla Hera, solia lui ^Zeus gi cea mai importantl zeild. l57r]. ^Se numea Uni la etrusci qi Iunona la romani qi era adesea in{hliqat5 cu un copil in brale sau la san.

Femeile ne;teau acas5, singura recuzitd. fiind un scaun decupat pe care femeia se putea aqeza

in

timp ce elibera nou-n5scutul (embryon). O bucati asculitS de

ceramicl era folositd

in

mod tradilional pentru tlierea cordonului ombilical. in pofida faptului

cI in

prezent folosim cuvAntul ,,cezarianl" atunci c6.nd vorbim despre operalia prin care se taie pAntecul mamei

-

^{folosit pare-se}

ⁱⁿ

^{cazttl nasterii}

premature a

lui

Iulius Caesar

in

roo i.Hr.

-

^{este pulin probabii}

^cI

^{o asemenea}

intewenlie chirurgicalS era accesibilS odcui.

in relatlrile biblice referitoare 1a nagterea lui Isus Cristos se spune cI pruncul a

fost imediat infi;at in ,,scutece". Aga se obiqnuia in Antichitate, pentru cI oamenii credeau cI membrele unui nou niscut sunt atat de flexibile incdt se pot strimba sau deforma dacl nu sunt stranse

in

scutece. Imaginile votive dedicate zeit5lilor protectoare _ale nasterii ne aratl copilul infigat strdns din cap pani in picioare, iar acest mod de infigare se folosea de obicei timp de o luni sau chiar mai mult _{[2, 8].}

Al5ptarea era modul firesc de hrlnire a sugarului [z], copilul ^era allptat ^de mamS sau (in cazul famiiiilor bogate) de o doic5. in secolul IV i.Hr. medicii greci consemnau deja faptul c5 procesul de producere a laptelui (termenul TaIinlactatio) funcliona ca un contraceptiv in cazul femeii, pentru cI intrerupea ciclul menstrual;

prin urmare, unul dintre efectele al5pt5rii copilului de la sAn, dacl se prelungea pe o duratr de mai mul1i ani, era acela de a limita num5rul de sarcini ale unei femei.

Acest lucru era privit cu ochi buni sau r5.il

MURITOR]T TT

6 Detaliu dintr-o steld funerard ^de marmurd a unui bdiat din Asia Micd, mijl.sec. III d.Hr. tnscriplia: ,,in anul 244 luna Hyperbertaios [zj aug.-zz sept.], Syntrophos gi Spoude iSi onoreazd copilul, care a trdit doi ani [indllAnd ^acest monument]".

7 jos Detaliu dintr-un sarcofog al unui bdielel, c. tto-tjo d.Hr. Imaginea bdiatului este suslinutd de doi amorasi.

Trebuie sI ne punem aceasti lntrebare pentru cI am remarcat o oarecare stare de tensiune in dovezile pe care le-am grsit referitoare 1a num5rul de membri ai unei familii in Antichitatea clasicS. Pe de o parte, copiii erau considerali in general ca o

investilie pe termen 1ung. Adullii igi ingrijeau copiii in speranla cd si acegtia vor avea

grijr

de ei rnai

rirzit.

Pe de a1t5 parte, familiile deveneau uneori prea numeroase

-

^{iar in} acest caz, se obiqnuia, se pare, si fie abandonat copilul nedorit, care era l5sat la mila strlinilor. Dat fiind cI ^practica abandonlrii pare a inlocui in multe cazuri complotul prezent in unele legende _clasice (precum cele ale lui oedip, Telephos [++z];i ^a gemenilor Romulus qi Remus _[583], pentru a 1e enumera doar pe trei dintre cele mai cunoscute), am putea presupune cr era un lucru obiqnuit. Sau ar putea fi vorba

pur;i

simplu de puterea arhetipall a unui mit convingltor.

Mai presus de orice ins5, era o datorie civici sI faci copii qi s5-i cresti pentni a innoi permanent corpul social. Nicdieri nu s-a pus mai mult accenhrl pe aceastl indatorire decAt in Roma lui Augustus, a c5rui domnie (27 i.Hr.-t4 d.Hr.) a fost consideratd o noul

,,epoce dea.uu-" a p5cii, prosperitSlii;i regenerrrii nationale. Legislalia oferea stimulente conffete cuplurilor cdsltorite pentru a face copii; iar panor-rlui _14] grlitor in acest sens de pe monulnenhrl imperial Ara Pacis, sau Altarul Prcii, de ia Roma,

i

^s-au aldtgrat versurile unuia dintre poelii de frunte de 1a ,,curtea" lui Augustus. in poemul Carraen Saeculare, Horaliu se adreseazr zeilei nagterilor Eileithyia-Lucina,,zee,tu-nmu1legte _pe prunci

-

^{qi legea} / ^{pentm cSsnicii} intocmit5-ajut-o,

f

^cadin mdritiquri sd nasci-o nouI

I

mindrl odraslS" (trad. Teodor Naum).

Prin urmare, a face copii era

in

egali mrsurd o cerintr personalr

;i

^publicr:

nasterea era un obiect de dedicalie votivr in sanctuare; iar moartea unui copil era un prilej de a

inllla

monumente.

8 d rea pta Statuetd etruscd de teracotd, c. sec. I I i.Hr. Acest tip de fgurd

votivd pare sd infiliSeze un copil infilat; insd trdsdturile de adult alefelei 5i mAna mare, care linea probabil o rodie, sugereazd mai degrabd un adult ,,rendscut".

12 MUR]TORII

ilffiEr-qru-

9 Heraklesil atacd pe Ceras, ,,bdnAne1.ea". Detaliu al unei pelike (cupi de lemn) atribuitd ,,pictorului lui Geras", c. 48o'47o ^i. Hr.

BitrAnefea: o binecuvintare

-

^{sau un monstrul} in tradilia greac5, ,,b5trdnegea., este unul dintre monqtrii pe care trebuie s5-i infrunte eroul Herakles

-

^vlrguit

;i

incovoiat in baston, infhtisarea lui este contrariul aspectului fizic al tAn5ru1ui erou legendar l9]. $i ^{cu toate acestea, numele} monstrului, Geras,

nu

are conotatii exclusiv negative. Geras (scris insr cu e scurl) inseamnr in aceiagi timp ,,onoare",

,,privilegiu onorific", ,,respect". La Atena, birbagii care ajungeau

la

virsta de cincizeci qi nour de ani indeplineau timp ^de un an functia de magistrat public;

apoi deveneau olrcial gerontes, ,,bdfii:nl ^gi li se datora respect.

Prin urmare, vdrsta

a

treia era consideratl

o

binefacere sau

un

blesteml Prezentarea pe care Homer i-o face in Iliad.q celui mai vArstnic dintre participanlii la

Rrzboiul troian, Nestor, spore$te

si

mai

mult

dilema. Brtrdnul rizboinic este infhligat ca fiind demn de respect atunci cAnd vorbeste

-

^{dar devine apoi incoerent si}

lipsit de substan!5 c6"nd incearcl sI dea sfaturi pe care nimeni nu pare sI le asculte.

Reprezentirile generice ale vArstnicilor devin o trlslturd specificd artei grece;ti in perioada elenisticr

34-jr

i.Hr.) [ro, rr, ^{r3]. E greu de spus} daci acestea aveau menirea si indice simpatia sau dezgustul privitorilor antici. Un 1ucru este cert insl qi anume faptul cr briranii din Grecia anticd erau arareori izola\i

in

,,azilurr".

Majoritatea puteau conta pe sprijinul propriilor vlrstare

-

^{desi se spune cr o lege}

drasticr din ceos impunea celor trecuti de gaizeci de ani sr se otrrveascr, pentru a

nu fi o povarl pentru situalia economicl precarl a insuiei.

MURITORII 13

Constitutia Republicii romane promova o atitudine pozitivd fa!5 de virstnici.

La Roma, dupl cum arnvdzul, cele mai importante demnitSli publice nu puteau

fi

ocupate inainte de implinirea unei anumite vdrste; qi fErd indoialS cI portretistica ,,realist5" specificS acestei perioade

-

^care infiligeazd figuri brdzdate de riduri adanci, semn distinctiv al experien!ei gi responsabilit5!ii [z8o]

-

^{se datoreazi in}

parte faptului cr

in

Roma antici brtrinelea insemna in!elepciune. De incredere

deplinl

se bucurau sfatul bitrAnilor, tradilia

;i

,,obiceiul strimosesc"

-

^nros

maiorwrulrz].

Unul dintre cei mai importanti politicieni ai Republicii a fost cicero

lz6l,

^care

la vArsta de qaizeci qi doi de ani i-a dedicat un dialog imaginar, De senectute,

lui

Atticus, vechiul sru prieten si corespondent de 1a Atena. Cicero se confruntase de curdnd cu una dintre cele mai cumplite tragedii, pierderea unui copil (unica sa

fiica, Tu11ia, in ₄₅ i.Hr.). E1 insugi avea sd moari, asasinat, la doi ani dupl moartea Tulliei. cicero pare insr sd

fi

fost pregrtit din punct de vedere filosofic pentru

10 Portret de marmurd al unui bdtrhn: replicd romand a unui model creatin sec. IIi.Hr., careil infi1i5a probabil pe poetul grec Hesiod, dar care ulterior a fostfolosit ^{ca imagine genericd pentru} vAr*nicii copleSili de griji (s-a considerat in mod eronat cd arf un portret al flosofului ^roman Seneca, sec. I d.Hr.).

tt BdtrAna belivd: replicd de marmurd a unui original atribuit sculptorului Miron din Pergam, c.

zooi.Hr. Femeia linein ^{mAini un vas mare pentru}

uin (lagynos): acest aspect i^a determinat pe mulli

specialiSti sd lege statuia de cultrul lui Dionysos, probabil chiar de o sdrbdtoare in carefecare iSi

pufia vasul de vin pentru banchet (lagynophoria).

14 ^MURTTORTT

l2 Barberini f ogal.us: grup statuar de marmurd core infiliseazd un nobil roman (imbrdcat in toga, un obiect de imbrdcdminte semicircular drapat pe umdrul st1ng) ce poartd in brale doud busturi (imagines) ale strdmogilor sdi, c. 5oi.Hr.-t5 d.Hr.

Aceastd statuie reuneSte trei generayii intr-un ansamblu unic - Si evidenliazd respectul institulional purtat strdmogilorfamiliei din perioada ,Arzie a

Republicii romane.

13 B5tranul pescar: replicd de marmurd restauratd a unui original crealin estul Greciei c.2ooi.Hr., ca _Si ,,Bdtrdna betivd" [tt]. $i ^aceasta poatef o piesd votivd, care ilustreazd pietatea sdracului - ^un

pescar aduce pegtele prins la templu. Plinius cel Tdndr, sec. I d.Hr., descria astfel o statuie similard a unui ,,bdtrrAn in picioare": ,,oasele muSchii, venele _Si zbArciturile lui par cele ale unui om in viald, care respird - ^pdrul foafte ^rar, fruntea ^largd, fala zbircitd, gdtul scurt, bralelefird vlagd _Si stomacul supt" (Scrisori,3.6).

propdul sfargit. vorbind prin intermediul unui vajnic republican, cato cel Bdtrdn (despre care se spune cA a

trlit in

putere

pdnl dupl

optzeci de ani), Cicero recunoaste c5 bdtranelea este o povarS. Cu toate acestea, combate unul cate unul

toli

factorii ce par

a

face

din

bitrdnele

un

chin. Retragerea

din

activitate, slSbiciunea fizici, ^pierderea libidoului, apropierea mo4ii

-

^chiar dacd acestea apar

odati cu inaintarea in vnrstS, spune Cicero, au qi e1e binefacerile 1or.

Aceasta este modalitatea clasicd de consolare si se incheie cu cel mai reconfortant sentiment pe care il induce filosofia clasicS: fiinlele umane nu sunt supuse, totugi, descompunerii pe care o presupune moartea. Trupul nostru piere

-

^{dar ce este de}

fapt trupull Asa cum suslineau majoritatea fi1osofilor clasici: s5la;ul temporar al celei mai bune p5rli din noi

-

^sufletul.

Vom vorbi rnai

lirziu

(pag.

46)

despre aspecteie teoretice a1e acestei doctrine ,,dualiste" qi despre noliunea anticl de ,,via!i ^de apoi". Nu putem qti cdli dintre oamenii din Antichitate isi priveau sfargitul cu aceeagi stlpAnire de sine indusd de credin!a intr-o viali viitoare, ca cea manifestatl de Socrate dupl ce a fost condamnat la moarte de o instan!5 din Atena in ₃₉₉ i.Hr. (pag. 16). putem regrsi insr vestigiile legate de ritualurile colective qi individuale de inmormdntare.

MURITORII 15

Moartea, ritul de trecere

esenlial

^platon, ce1 mai ceiebru dintre elevii lui

Socrate, arezllmar cindva ambiliile ce animau viala oricirui cetilean din epoca sa (sec. IV i.Hr.). ,,cel mai frumos lucru este sr

fii

bogat, srnrtos si stimat de toli grecii, sr ajungi la adanci brtraneli dupr ce !i-ai inmormintat pdrinlii ^{aqa cum se} cuvine

;i

^sd

^fii

la randu-li inmormintat cu pompr si onoruri de crtre

fiii

tri,, (Hippias Maior zgrd-e, trad. Gabriel Liiceanu).

Lista dorinlelor este grritoare,

in

special

in

partea finalr.

o

inmormintare ,,somptuoas5" reprezenta un soi de apreciere 1a adresa vielii decedatului: insemna a recunoaste cI ^ce1 ce urma a fi incredinlat l5rAnii ^{va continua sd} fie respectat si

dupr

moarte.

$i firr lndoialr cr

atunci

cind

se

hotrra

ca

mortul si

fie inmormantat cu toate onorurile cuvenite, aceasta insemna cr vor

fi

indepliniie toate ritualurile funerare, cd

vor

participa

o multime de

bocitoare

-

^iar

mormAntul nu numai cr va

fi

marcat cu coloanr de piatrr (stele) sau cu un alt ,,semn" (sema) ft4-2o,46,324,3251, ^civa fi gi impodobit in interior: adicr dotat cu daruri ;i ^provizii pentru via!a de apoi.

Aceastr presupunere este foarte importantr pentru modul in care cunoastem cultura materialS a

lumii

clasice, dintr-un motiv extrem de simplu. Majoritatea locurilor unde au trSit cdndva oamenii din ^perioada clasicl au fost distruse, dar

t4 Relief de marmurd de pe un mormdnt, probabil din Pelopones, prima jumdtate a sec. I d.Hr.

Un bdiat dd mAna cu mama sa indureratd intr-un gest de adio.

Socrate rdspunde cdnd este condamnat _la moarte..

Si

ne g6ndim

;i

^{altfel ce multi incredere}

putem avea

ci

e vorba de un lucru bun.

Moartea e una din dou5: sau e ca gi cum cel mort n-ar mai exista si n-ar mai simli nimic, sau, dupi cum se spune, inseamni chiar o schimbare si o mutare a sufletului din acest loc de aici in altul. Si dacl inseamni lipsa oricdrei simliri ;i ^e ca somnul cuiva care n-ar vedea nimic, nici mdcar un vis, atunci moartea ar putea fi un cA;tig minunat. _[Pentru ci eu cred cI daci cineva ar trebui sI aleagd o astfel de noapte in care a dormit atAt de ad-Anc

incdt n-a avut nici un vis,

sI

compare cu aceasti noapte celelalte nopii _9i zile ale vielii sale si, cercetAnd, ar trebui si spunb cAte ziie gi nopli a petrecut in viala lui mai bine ;i ^mai

plScut decAt aceasti noapte, cred

ci

acela, chiar daci n-ar fi om de rAnd, ci insusi marele rege, ar gisi ci sunt foarte puline la numlr pe lAngi celelalte zile si nopli.] Prin urmare, daci ata este moartea, eu spun cd este un cA;tig;

pentru cd astfel timpul intreg nu pare mai lung decdt o singurS noapte.

lar daci a muriinseamni sd pleci de aici in altd parte ;i ^daci sunt adevdrate cele ce spun

-

cum cI acolo se afld togi cei care au murit -,

atunci ce alt bine ar putea fi mai mare decAt acesta, judecitoril Daci cineva, sosind in Hades, scipat fiind de acegti a;a-zigi _.judecS- tori, ii va gisi pe adevdralii judecdtori despre care se spune ci ^impart dreptatea acolo, pe Minos ;i Radamanthys, pe Aiakos, Triptolemos gi alli eroi cAti au fost oameni drepJi in viata lor, oare ar fi urAti acea cildtorie) Cu cAtI bucurie ar primi oricare dintre voi s5 ajungi lAngi Orfeu, sau l6ng5 Musaios, sau ldngb Hesiod ori Homerl in ceea ce md priveste,

i;

muri de bunivoie de nenumirate ori, daci asa stau

lucrurile, fiindci mi-ag petrece minunat vremea acolo, intAlnindu-m5 cu Palamede, qi

cu Aias a lui Telamon, si cu oricare altul dintre cei vechi care au murit de pe urma unei judecSgi nedrepte, 9i ^stdnd

sI

pun pltaniile mele alSturi de ale lor, cred cI n-ar fi ^lucru lipsit de farmec; mai ales ar fi pl5cut si-mi petrec timpul iscodindu-i pe cei de acolo, cum am fhcut cu cei de aici, gi clutAnd si aflu care dintre ei este inlelept 9i ^care isi inchipuie ci

este, fbri sd fie. _[Cu cdti bucurie, o, .judecdtorii mei, ar primi cineva s5-l cerceteze pe cel care a

condus la Troia oastea cea nenumlrati, sau pe Odiseu, sau pe Sisil si i-am putea insira ;i

pe al1ii, fhrl de numdr, birbali _{9i femei;} si vorbegti,

si

fii impreunl cu ei acolo

;i

^s5-i

iscode;ti, ar fi intr-adevir o fericirel. De buni seami ci cei de acolo nu osAndesc la moarte pentru astfel de lucruri, pentru ci ^gi in celelalte privinle sunt mai fericili decAt cei de aici si

sunt si nemuritori pentru restul timpului, daci sunt adevlrate cele ce se spun.

Dar gi voi trebuie si aveli bune nldejdi in privinla mortii, judecdtorii mei,

;i

^{sI vd}

dati seama de acest adevir, pentru un om bun nu existl nimic rbu, nici in viali, nici in moarte, iar Zeul are giiji de soarta lui; nici ceea ce

se

petrece

cu

mine

nu e

la int6mplare, ci e limpede pentru mine cI e

mai bine sd mor gi sd md indeplrtez de

toate. De aceea semnul meu nu mi s-a

impotrivit defel, iar eu nu sunt cdtu;i de

pulin

mAniat

pe cei

care

au

votat impotrivl-mi _{si nici} pe cei care m-au acuzat.

Desi, nu cu acest gAnd m-au acuzat si m-au condamnat, ci crezAnd c5-mi fac un riu; iar acest lucru e vrednic de mustrare ...

Dar acum e timpul si pleclm: eu ca si mor, iar voi ca si triili. Care dintre noi se

indreapti spre un bine mai mare, nu stie nimeni altcineva decAt Zeul.

Platon, Apdrarea lui Socrate, 4o-42 (trad. Francisca Biltdceanu)

16 MURITORII

b"-

15 Stelo de marmurd a lui Poseides, c. z75i.Hr.

Decedatul poartd vetmAntul de vhndtoare; conturul t,ctat al cAinelui sdu abia se vede. Personajul mai mtc este solia lui Poseides.

multe dintre locurile unde au fost inmormintati s-au plstrat relativ intacte.

Inventarul scos 1a iveal5 din mormintele descoperite include numeroase obiecte de valoare, iar mentalitatea care a generat aceste

bogrlii

poate

fi

greu de inle1es pentru noi. PAnr la urmd, cali dintre noi ne dorim sr fim inmormantaii cu o parte

din

cele mai prelioase bunuri personalel

in

sec.

IX i.Hr. un

cuplu dintr-o comunitate redusi de la Lefl<andi, din regiunea Eubeea, a fost inmormantat nu numai cu o serie de vase gi alte obiecte cu valoare sentimental5, precum arme gi

bijuterii, ci intr-o groapr adiacentd se aflau resturile de 1a scheletele a patru cai

-

probabil caii de la un car, uciqi in mod deliberat pentru a li se alStura stlpAnilor 1or.

Cred

ci

nu am greqi dacr am spune cr la ^fe1 de bine ar putea moqtenitorii unui multimilionar s5-1 ingroape pe acesta impreunr cu cea mai bund dintre limuzine, plus o mare parte din bunuri.

in fala

acestei abundenle,

unii

specialigti au dedus cd se poate vorbi de ,,arheoiogia mor!ii". Premisa de bazr a acestora este faptul c5 rangul sau statutul sociai a1 indivizilor din timpul

vielii

va

fi

reflectat

in

natura depozitelor dup[

moarte. Uneori acest lucru este adevS.rat

-

intr-un cimitir din colonia greacd Taras (astrzi Taranto), din sudul Italiei, sclavii au fost gdsili inmormAntali cu ianlurile la picioare.

o

serie de morminte

din

Etruria, datdnd

din

^sec.

vII

i.Hr., au fost clasificate drept ,,princiare" nu pentru cd am gti ceva despre statutul politic real a1

ocupantilor 1or, ci pe baza dimensiunilor si aspectului acestor morminte qi al bogSliei obiectelor care il insoteau pe decedat.

Nu ar fi exagerat s5 vorbim despre un concept clasic de ,,comunitate ^a morlilor"

care reflectr ,,societatea viilor". Descoperirile arheologice din Etruria indicd in mod special faptul cd fiecare asezare omeneascd are un necropolis sau ,,oras a1 mortilor",

iar

p1anul de ansamblu

si

anumite morminte sunt sugestive pentru anumite trrsrturi domestice

-

ca gi cAnd morlii ar fi fost asezali in aga fe1 incdt sr se simtl ca ,,acas5"

in

noul ^1or silaq. Trebuie sd evitSm

insl sI

ne bazim

in

prea mare m5surS pe ideea cI relicvele funerare reprezinti un ghid exact al structurii sociale.

$tim, ^{de pi1d5,} cI periodic, in anumite oraFe-stat grece;ti era impusl o iegislafie ,,anti-somptuar5", care

limita in mod

explicit costurile

si

ostenta!ia unei inmormAntlri de familie;

in timp

ce

la

Roma, anumite morminte (precum extraordinarul monument ridicat de Marcus vergilius Eurysaces,

ldngi

^porta

Maggiore fror]) aparlin unor indivizi ^cu un statut social relativ modest (Eurysaces era brutar

-

chiar dacl unul prosper).

Majoritatea comunitSlilor din lumea clasici practicau cultul strlmoqilor, care se reflecta cu deosebire in morminte. Pe o piatrd de mormant din estul Greciei _lr5]

il

vedem pe decedat

-

^un

^tdnlr

^{pe nume Poseides}

- infiligat in

mod tipic ^la dimensiuni mai mari decAt figura alSturatd a sotiei sale. Dimensiunile sporite

indicl statutul sdu postum, de figuri ce trebuie veneratS. insd inscriplia prezenti

in ^jurul

capului

lui

Poseides pare

sr ne

imprrliseascr nelinistea acestuia referitoare la monumentul ca atare ^gi meriti sI o reproducem integral.

Acesta este monum enluT ftnne'tma]

lui

^Poseides, fiu1 1ui Herakleides, un om paqnic: nu a supirat ^pe nimeni niciodatS. Iar cei ce sunt in m5sur5 sI vadl ^qi

adevSr sI grdiasc5, s5,i indemne pe zei sI fie inglduitori, clci nu se vor inqela.

Iar dacd cineva va pAngiri acest mormdnt sau aceste plante ori cioplituri, sau va aqeza in acest mormant alt trup decat al meu sau cele a1 soliei mele, al fii1or qi

fiiceior mele; sau dac5, cineva va lua acest monument sr-si plrteascr o datorie sau i1 va da altora sau va pune un ait trup in _[mormant] fhrr ca [poseides] insugi si fi men!ionat acest lucru ca mai sus; iar dacS cineva il va strica sau _[va folosi]

fo\afizicd, asupra acestui lmonumentl, fie ^ca Artemis Medeia gi Ephesia ;i toli zeii [siJ pedepseasci] pe e1 ;i ^{urmaqii s5i.}

MUR]TOR]I I7