ristignit din nou

Nikos Kazantzakis

H ristos

ristignit din nou

Traducere din limba neogreaci ^qi note de

ION DIACONESCU

U U/il,r AN I TA

S

fi ctiouu

Redactor: ElenaLazir Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor : Manuela Mixineanu Corectori : Marilena Blligel, Cristina _Jelescu DTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu

Tipirit la Tipo Lidana

-

^Suceava

NIKOS KAZANTZAKIS

O H RISTOS XANASTAVRON ETAI

@ Niki Stavrou All rights reserved.

O HUMANITAS FICTION, 2008,2016, pentru prezenta versiune romineasci Ilustraqia copertei: Vladimir Zamfirescu, Fkgehrea,uleipe pinzi, 160 x 110 cm.

(imagine in oglindn).

Foto: Radu Sandovici

Descrierea CIP a Bibliotecii Naqionale a Rominiei KAZANTZAKIS, NIKOS

Hristos ristignit din nou / Nikos Kazantzakis; trad. din lb. neogreaci gi note de Ion Diaconescu.

-

Bucureqti: Humanitas Fiction, 2016

ISBN 978-606-779 -055 -9 I. Diaconescu, Ion (trad.)

821..1. 4' 06 -3 1. =1 ^{3 5.1.}

EDIruRA HUMANITAS FICTION

Piaqa Presei Libere 1,013701 Bucuregti, Rominia tel.02l/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online : www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: vanzariplibhumanitas.ro Comenzi telefonice: 0372743 382,0723 684 194

Aga din Lykovrysi gade in balconul lui de deasupra pielei

sadui, igi

fumeazl luleaua qi bea rachiu.

Ploui mirunt,

liniqtit, molcom, gi in mustiqile lui groase risucite, proaspit

cinite,

aterflA

scinteind

cdteva

picituri; iar

aga, aprins de rachiu, le linge si se rlcoreasci. La ^dreapta lui sti in picioare seizul, o matahah fioroasi din Orient, sagiu gi pocit, cu trom- peta

in mini; in

stinga

lui

^gade cu Picioarele incrucigate, pe o pernl de catifea, un pui ^de turc, frumos gi dolofan, care

ii

aprinde din cind in cind luleaua ^gi ii umple neincetat paha-

rul

de rachiu.

Aga igi mijeqte ochii mahmuri ^{gi se}

bucuri

^de rinduiala

cea de sus. Pe toate le-a chibzuit bine Dumnezeu, ^{se gan-} degte,

izbutit

lucru mai e lumea asta, nimic

nu-i

lipsegte:

daci ^gi-e foame, ai pAine gi carne

rumenit;

^gi pilaf cu scor- qigoari; daci ^gi-e sete, ai apa nemuritoare, rachiul; daci pico-

tetti,

a dat Dumnezeu somnul, cel mai

bun

leac Pentnr toropeali; daci te infurii, a niscocit biciul ^{gi spatele} robului;

daci te-apuci dorul, ai la

indeminl

^maneaua. Iar daci vrei

si

uiqi necazurile qi chinurile lumii, l-a

ficut

pe Iusufaki.

-

^{Mare megter este Allah,} $opti mi$cat, mare ^me$ter,

ii

merge mintea: aga cum i-a venit acum

;i

^a

^flcut

^{rachiul gi}

pe Iusufaki ^!

Ochii agii licrimeazl

de

ciinqi

religioasi gi prea

mult

rachiu. Se apleaci din balcon si privegte cu mindrie pe

robii lui

cum ^se

plimbi in

sus qi-n jos

prin

piaqi, proaspat

b;r-

bieriqi, imbricaqi ^de slrbitoare, cu briie rogii late, cu galvari scurqi spnlali de curind, cu tuzluci albagtri.

Unii

poarti fes,

alqii turban, algii

ciciuli

de

blani

de miel. Cei mai ferchegi au gi cAte un

fir

de busuioc sau o ^qigare la ureche.

E atreiazia Pagtelui, acum s-a sfir;it slujba. Plncuta, duioasi zi, soare,

ploui

mirunt, florile de lamai gi-au rispnndit miro- sul imbietor, copacii inmuguresc,

ierburile rdnviazi, din

fiecare bulgirag de

plmint

^se inalgi

Hristos.

Crestinii se

plimbn

in

sus gi-n jos

prin

piaqi, se intilnesc prietenii, se

siruti

unul cu altul, igi spun ,,Hristos ^a inviat

!"

gi apoi se agazd,incafeneaua lui Kostandis, sau sub platanul mare din mijlocul pieqei, comandi narghilele gi cafele si incepe, ca o ploaie

mirunti,

dulcele taifas.

-

^{Aga va fi gi} Raiul, ziceHaralambos, paracliserul. Soare

blind, ploicici

molcomi,

l;mii

infloriqi gi taifas subqire

in

vecii vecilor.

in

celalalt capit al pieqei,

in

dosul platanului, se inalqi proaspit

viruiti,

cu clopotniqa ei incintitoare, biserica saru- lui, cu hramul ,,Rlstignirea

lui Hristos".

tfga ei este

astizi impodobiti

cu crengi de salcie gi de dafin. De jur imprejur,

priviliile

qi atelierele satului : $eliria necioplirului Panaiotaros, ciruia

i

se zice gi Ghipsofagul, pentru cd odard au adus

in

sat statueta de ghips a lui Napoleon ^cel Mare, gi a mAncat-o;

gi apoi au adus o alta, a

lui

Kemal Paga, 9i ^a mincat-o gi pe aceasta; iar mai tfuziuau adus-o pe-a lui Venizelos, care a avut

aceeagi soartl.

Alituri,

frizeria,,Erotocritos" a lui Andonis,

gi deasupra ugii e

atirnati

o

tibliqi,

cu litere mari rogii ca sin-

gele _,,Se scot gi.dinti" ! Mai incolo miceliria lui kir Dimitros, gchiopul:

,,Cipigini

proaspete, Irodiada" !

in

fiecare

sim- blU

injunghie un viqel _9i, inainte

de-al

injunghia,

ii

auregre coarnele,

ii

boiegte fruntea, ii petrece niste cordeluqe rogii pe

dupi git

gi-l

plimbiprin

sat,

qonticiind

pe l6ngi el gi aga

ii

criinicegte calitiqile. In sfirgit, vestita cafeneaa lui Kostandis, lungi, ingusti, ricoroasi, unde miroase

plicut

a cafeagi tutun

de narghilea gi a ceai de salvie, iarna. Pe peretele ei din dreapta sunt atarnate, mindria satului, trei mari litografii lucitoare:

intr-o parte Genoveva, pe jumdtate goald,,intr-o pidure

tro- picali, in

cealalti, regina Victoria, grasi, cu ochi albagtri, 6

cu un enorm piept de doici; iar in mijloc, crunt, cu ochi cenu- gii miniaqi, cu o ciciuld

inalti

de astrahan, Kemal ^Paga.

Toqi sitenii sunt oameni blajini, harnici, buni gospodari;

satul este bogat, iar aga, om bun ^{gi el,} pitimag: czr€ iubegte

mult

rachiul, aromele tari, moscul ^gi parfumul gi pe puiul

de turc, bucilat, ^{care gade la} stinga lui, pe o perni de catifea.

Aga

privqte

acum _Pe cregtini, cum igi privegte

pistorul

oile gi mieii

lui

bine

hriniqi

gi se

bucuri.

,,Buni oameni, ^se gindegte, mi-au umplut gi anul acesta cdmaracu pegcheguri de Pagti

-

brinzeturi, covrigi ^{cu susan,} cozonaci,

oui roEii... Unul, si

^fie

sinitos,

mi-a adus gi-o

ulcici

desacdzde Chios pentru Iusufaki ^{al meu,} si mestece gi sn-i miroasi frumos guriqa..."

AruncI

o privire duioasi spre puiul de agd", care mesteca sacdz, grisun gi molegit.

$i astfel, pe cind se gindea la cdmaralui plinn de bunitiqi,

gi ploua mirunt, linigtit, _9i pietrele luceau, _9i cocogii incepurl si cinte, gi lingn el, ghemuit ^la picioarele lui, Iusufaki mes- teca sacdz gi plesciia fericit din

limbi,

^{aga simti} deodati

cI

inima i se revarsi din piept, intinse gitul, didu siinceapdma- neaua, dar

ii

fu greu. Se intoarce spre seizul siu,

ii

^face semn

si

sune din trompetd, ^sd tacl mulqimea, gi apoi se intoarce la stinga

lui:

- ^Cinti-mi,

^{Iusufaki, si ai} binecuvintareamea, c0nti-mi ,,Dunia

tabir, ruia tabir,

aman, amarl!",

cintl-mi-I,

c-o

si crip

^!

Copilandrul grisun igi trage ferd. grabd sacizul din

guri, il

lipegte de genunchiul gol, igi ^proPtegte palma dreapti

in

obrazgi incepe maneaua

iubiti

aag{r:,,Lume _9i ^vis tot una-s, aman, aman!"

Pitimag,

mingiietor,

^glasul urca, cobora, gingtrea ^ca o porumbiqi. Iar ^{aga inchise} ochii ^gi cit

fnu

^{maneaua se pierdu} tntr-atat ca utta ^sa _!Dea.

- ^Ag,

^{are chef, murmuri} Kostandis, servind cafelele.

Si-i

fie de bine rachiul ^!

-

^Se-i fie de bine Iusufaki, zise zdmbind amar Iannakos, negustorul ambulant si pogtasul satului, cu barba-i dalbi,

scurti

gi

rotundi,

cu ochii de pasire ripitoare.

-

^{Si-i fie de} bine soarta cea oarbd.,

cirel-aficut

pe el agi

gi pe noi robi, murmurd"fratelepopii, Hagi

Nikolis,

cel

Ie

fdcea pe

inviqitorul

satului,

sli6inog,

cu ochelari mici, cu

mirul lui

Adam gros gi ascu[ir, care urca gi cobora de

cite ori

vorbea.

Lui

foc, igi aminti de

strimogi,

oftd:

-

^{Cdndva, conrinui el, tarinile astea le stipineau ai}

^no;-

tri,

grecii; s-a inrors roata gi au venit bizantinii, greci gi ei, 9i cregtini; s-a intors din nou roata gi au venit

pigafui...

Dar

a inviat Flrisros, b;iegi, va invia gi patria ! Kostandis, hai, cins- tegte palicarii !

Insi

maneaua se sfirgi,

puiul

de turc igi puse sacizul

in

gurn gi incepu

iarigi si

mestece, molegit. Trompeta

risuni

din nou. Semn

ci robii

pureau

si ridi

gi

si

strige

in

voie.

Cipitanul

Furtunas, unul din cei cinci

betrini

de seami ai satului, apiru in uga cafenelei. inalt, zdravdn fost proprie- tar de corabie, care ani in gir cutreiera Marea

Neagri *iand

griu_rusesc gi fdcind contrabandi.

Pir

nu aveapifagir: spin

gi palid-negricios,

bitucit,

cu addnci cute, iar

oihii lri -i"i,

negri ca ticiunele, scAnteiau.

A imbltrnnit

el, a

imbitr6nit

gi corabia lui, a

fost zdrobiti,intr-o

_noapte

in

a{araTrape- zuntului, gi

cipitanul

Furtunas, cu cora6ia

firime,scarLit,

s-a intors in satul siu si dea pe

git

cdtpoate mai mult rachiu

gi,

indati

ce o sosi ceasul cel bun, si-gi intoarc dfagalaperete gi

si

moari.

Multe

vdzuserd, ochii lui,

i

se ficuse lehamite;

nu i

se ficuse lehamite,

ci

obosise, dar asta se rusina s-o mirturiseasci.

_Astitzi purta cizmele

lui

inalte _de

cipitan,

pelerina

lui

galbeni gi ciciula boiereasci de astrahan

[.t-b.glt.

^tn

mini

qinea gi toiagul inalt,

purtat

de

bltrinii

de valFr.

Doi-trei

siteni se

ridicari siJ

pofteasci

si

ia un rachiu.

-

^N-am timp, biiegi, nici chiar pentru un rachiu, zise el.

Hristos a inviat !

Mi

duc la conacul popii, unde avem adunare

rr.i, fruntagii.

Intr-un

ceas si isprivigi _{si cei} dintre voi, care suntcqi chemaqi; faceqi-vi crucea gi venili, o _$dqi bine, astlzi ,lvcm treabi. Iar unul

si

meargl

sl-l

cheme pe-panaiotaros, gclarul, cu barba lui de drac; avem

*are ,"rrii.

de

"1.

Ticu

o

clipi,

ochii

ii

jucard cu mare giretenie:

- ^Daci

^{nu e la casa}

^lui,

^o

^fi

^{la a viduvei, zise el, gi toqi}

iz,bucniri

in ris.

.

^Dar mog Hristofis,_ciruqagul, care inviqase

in

tinereqile lui

-

^gi

^cit

^{de scump}

^plitise

^{asta !}

- _".

^.rr,

,j

^zicd, necaztrile dragostei,

siri

^ca ars:

-

^{Ce rideqi,} mi, neghiobilor ?

strigi

el. Bine face; foc

in

cuptor, md Panaiotaros, gi nu-i ascula ! Viaga e scurti, moar_

tea

lungi,

sus ancora !

Grisanul Dimitrios,

micelarul igi

cl;tine

capul proas_

pit

tuns:

-

Dumnezeu s-o qini _bine pe viduva noastri, Katerina, zise el. Dracu' stie de ce coarne ne scapi ea !

Cipitanul

Furrunas rise.

- ^Mi,

baieqi, spuse, nu

vi

cerraqi. E nevoie de-o

tirfi in

fiecare sat, ca sd nu-gi glseascd beleaua cele cinstite. Este ca

fdntiya la drum, stii; _{trec si} beau cei insetati.

Altfel

ar bate

in

g_ir la porqile noastre. Iar femeile,

cind le

ceri apd"...

Se intoarse,

ilvizupe invigltor:

-

^Hagi

^{Nikolis, ii}

^{spuse el,}

^tor

^{aici esti ? $i dumneata}

egti fruntag) avem adunare.

Ai ficut q"orii

gi

din

cafenea, pune capit gi hai!

-

^_Sl

^yi"

^{gi eu ? zise mog}

^Hristofis

^{gi le facu} prietenilor cu ochiul. Fac eu pe Iuda.

Dar cipitanul

Furtunas apucase urcusul,

proptindu-ri

apisattoiagul in caldarAm.

Astizi

nu era in ,p.1" l,ri;

il

chi- nuiau

iarigi

durerile reumatice, nu

inchis.r. rn

ochi

toati

noaptea. Dis-de-dimineaqi a

biut doui-trei

pahare mari de rachiu, ca leac, dar degeaba: durerile nu incetau. Nici rachiul nu le venea de hac.

- ^Mii,

^{daci nu m-ag rugina,}

^murmuri

^{el, 9i m-as apuca}

si ricnesc, poate s-ar usura durerile; dar uite

ci

nu

mi

lasi

afurisita de

mihdrie.

$i trebuie

si

umblu neincovoiat gi

si

mi.fac

ci

rdd.Iar dacd toiagul

imi

cade la pim6nt, si nu las vreun afurisit si m-ajute, ^ci si

mi

aplec singur

siJ

apuc. Mug- ci-qi buzele,

mii cipitan

Furtunas, pdnzele sus, pe creasta valului, ^pdzea sI nu te faci de ru;ine !

O furtunl-i

gi viaqa, gtii, o

si

treacd!

Gdfdia gi blestema incet,

urcind

cletinindu-se.

Stitu

o

clipi,

privi in jur, nu-l vedea nimeni;

ofti

^qi se uguri pu(in.

Privi in sus, vizu in

virful

satului cum strilucegte intre copaci casa

albi

a preotului cu canatele

albistrii

ale feresffelor.

-

^{S-a dus gi-a zidit casi in}

^virful

satului diavolul de popi ^!

murmuri

el. Sd-i

port

eu blestemul ^!

$i

lui

iarngi urcugul.

La

casa preotului ajunseseri deja

doi

dintre fruntagi

;i

gedeau pe divan cu picioarele incrucigate, tlcuqi; ^a$teptau tra- taqiile. Popa intrase in

bucitirie

si dea dispoziqii, gi singura lui

fati,

Mariori, pregdteatava cu cafea, apdrece gi dulceaqi.

Lingi

^{fereastri se a$ezase comod}

primul

fruntag

din Lykovrysi, dintr-o

familie de vazd, boier, bine

hrinit,

cu galvari de postav, cu pieptar brodat cu

fir

de aur, avind un

inel

gros de aur pe degetul ardtdtor

-

^pecetea

^lui

^{cu cele}

doui

iniqiale majuscule, gravate

strins

una

in

alta: G.P., Gheorghios Patriarheas.

Miinile lui

erau grase gi moi, ca de arhiereu.

Nu

muniise niciodati in viaga lui, avea o

turmi

de argagi gi dijmagi, care munceau gi-l hrineau. _{$i magul}

i

se ingroga, ;oldurile i ^{se liqeau,} ajunseseri ca ale unei iepe,

pin-

tecele

i

^{atdrna gi guga}

ⁱⁱ

^cobora

in doui-trei

straturi gi se

odihneau unul ^peste altul, pe pieptul moale piros.

Doi-trei dinli din

^fagd

ii

^{lipseau, alt} cusur nu avea, gi

cind

vorbea

fonf;ia

gi se incurca; dar gi cusurul acesta implinea boieria lui, pentru

ci

te silea, ori de cite ori vorbea, si te pleci ca

si

inqelegi ce spune.

La

^dreapta

lui, in

colq,

lipsit

de putere, soios, cu capul sleb;nog, cu ochii urdurogi, ^cu

doul miini

groase, pline de noduri, gedea strins gi umil cel de-al doilea fruntag, cel mai tare proprietar al satului, mog Ladas.

De

patruzeci de ani 10

sc apleaci asupra

pimintului, il

sapi,

il

seamini,

il

seceri,

il

planreazd,cu

mislini

gi vi$-de-vie,

il

stoarce ;i

ii

^bea

sin-

gele. Niciodatd,inviagalui, de mic copil, nu s-a dezlipit de

pimint.

Nesitul, infometat, se repezea asupra lui,

ii

dldea o

slminqi

si

ii

cerea o mie, gi

niciodati

nu spunea: ,,Slavi fie, Dumnezertle", ci totdeauna murmura, nemulgumit. La bitrinegile

lui nu-i

mai ajungea

pim6ntul;

cu

cit

se apro- pia de moarte _Ei simqea

ci

^{de puqine} p6ini va mai avea parte,

se gribea sI

prindi

timp gi si mindnce lumea. irrcepu aqadar

si-i imprumute cu

dobindi

^{grea pe} consitenii

sii;

nefericigii

igi puneau amanet ogoarele cu vigi-de-vie si casele, venea soro- cul pliqii, n-aveau de unde si pliteasci, scoteau bunurile

lor

la mezar gi le inghiqea mog Ladas.

Se tot pl6ngea, gi se tot ^jelea, gi nevasta

ii

umbla desculqi,

gi pe singura lui

fiici,

pe care izbutise s-o faci, a lisat-o gi pe ea

si

moari, pentru

ci

nu a chemat,

cind

aceasta a

cdnttla

pat, un doctor s-o vadI.

,,Multe cheltuieli, ^{a zis, orasele} mari sunt departe, de unde s-aduci un doctor ! $i apoi, ^{ce gtiu gi ei ?}

Nu

e nimic de capul lor ^! Avem aici pe preotul nostru, el stipinegte gtiin[a vechi- lor leacuri, o

siJ

plitesc pe el si faci si-un maslu, o si ^se lecu- iasci, gi-o

si

coste gi mai

ieftin."

Dar leacurile preotului s-au dus pe apasimbetei, maslul n-a avut efect gi copila a

murit,

la gaptesprezece ani, si a

scipat de

tatil

ei, a scipat gi el de multele chelruieli ale nunqii.

Intr-o

zi,la

citeva luni

dupi

moartea ei, se agezi gi le socoti:

Zestrea, cel puqin atit,

imbriciminte,

mese, scaune, atdt; ar fi fost silit sl-gi cheme neamurile la nunti, _{$i astea} s-ar fi apu- cat

si

minAnce ca spar(ii, pune la socoteali

cirnuri, piine-

turi,

vinuri,

atat ^{. .} . A

ficut

adunarea, prea multe cheltuieli;

fiica lui l-ar

fi

ruinat, restul

nu

conteazd, toqi o si

murim...

A scipat gi de chinurile

lumii -

birbaqi, copii, boli, spilatul rufelor. Norocoasi a fost, Dumnezeu s-o ierte ^!

Intri Mariori

cu tava,

ii

salutd pe fruntagi,

privind in

pimnnt, gi se opri infagaboierului. Palidi, cu ochi mari, cu sprincene precum giitanul, cu

pirul

castaniu impletit in

doui

t1

cozi groase, infisurate ca o cununi in jurul _capului.

Bitrinul

boier igi umplu ochi linguriqa cu dulceaqi de vigine,

privi

copila,

ridici

paharul.

-

^{Si-gi jucim la} nuntI" Mariod

uri

el. Fiul meu se gribegte.

Copila preotului era

logoditi

cu singurul lui fiu, Mihelis, si preotul se mindrea cd are

si faci

o ^asemenea incuscrire gi sI dobindeasci repede nepoqi.

-

^{Nu pot si-nqeleg pentru ce se} gribegte atatanorocosul de el ; nu mai poate, zice . .

.

^{addugd, rdzdnd,} boierul ^gi

ficu

fetei cu ochiul.

$i ^{ea se} rosi

pini-n virful

urechilor, crdpa de rugine, nu putu

si

rosteasci un

cuvint,

-

^Si

^jucim

^la

^nunti

^{! zise popa Grigoris,}

^intrind

^{cu o}

sticli de vin

timiios.

Cu binecuvdntarealui Hristos ^{gi a} Prea- sfintei Fecioare ^!

Fioros, robust, cu o barbi albl ca neaua, despicati in doui, bine

hrinit,

miroasea atdmdie gi seu. O vdzu pe fata

lui ci

ro$e$te gi, ca

si

schimbe vorba,

intrebi:

-

^{Ei, bine, cind o s-o miriqi si pe} Lenio, liicatade suflet ^? Lenio era una dintre fiicele din

flori,

pe care boierul le zimislise cu slujnicele lui. O logodise cu

blindul

lui cioban credincios, Manolios, si o inzestrase boieregte cu o

turml

de oi, pe care le plgtea Manolios pe muntele dinfagit, zis al Sfintei Fecioare.

-Dacd,vrea Dumnezeu, rispunse el zilele acestea. Lenio

se gribegte. Se.gribegte norocoasa de ea; i s-a ridicaq gtii, sinul

gi vrea sd aldpteze un fiu. ,,Vine luna ^mai, imi zise alaltiieri, vine mai,

stipine,

gi trebuie

si

ne

gribim."

Rise iarigi cu bunitate, crequrile gugii lui se cutremurari.

- ⁱⁿ

^{mai, zise el, se} insoari migarii, are dreptate Lenio:

trebuie si ne gribim. Oameni sunt gi ei, degi sunt doar slugi.

-

^{Manolios e bun,}

^ficu

^preotul.

^{Or si triiasci}

^bine.

- ^tl

^{iubesc gi pe el ca pe copilul meu, zise boierul.}

^Cind

am trecut pe la minlstirea ,,Sfintul Pantelimon",l-amvdzutt,

si fi

fost de cincisprezece ani, aducea tavala stireqie

si mI

serveascl. Era un adevirat inger, numai aripile ii lipseau. M-a

t2

durut sufletul. Plcaq arrzis,un asemenea voinic si ^se ofileasci in ministire, ca un eunuc. M-am dus la chilia bitrnnului siu, pirintele Manasis. Zilcea de ani de zile paralizat.,,Plrinte,

?i zic, amsi-qi cer un singur hatir gi, daci mi-l faci, o si

diru-

iesc

ministirii

o candeli de argint.

-

^Numai pe Manolios

si

nu

mi-l

ceri, spuse Manasis.

-

Tocmai, tocmai pe el

il

vreau,

pirinte,

ca

si-l

iau

in

slujba mea." Pirintele

ofti. ,,il

am ca pe copilul meu, spuse, nu am

nici

o supirare cu ^el.

Sunt neputincios gi

pirisit,

nu am

alti tovirigie. li

vorbesc in fiecare seari despre pustnici gi sfinqi; invaqi gi el, imi trece

gi mie timpul.

-

Lasi-l, pirinte, si intre in lumg si faci odrasle,

si triiasci

^gi, daci s-o dezgusta de viagi, n-are decit

si

^se cilugireasci." Prin multe stiruinqe l-am induplecat gi l-am luat, iar acum

i-o

dau pe Lenio. Si fie

intr-un

ceas bun ^!

- ^O

^si-qi

^facl

^gi

^nepoli...

zise mos Ladas,

rinjind

cu rdutate gi

lui

in

virful

lingurigei lui o vigini, o mesteci inde- lung,

biu

o inghiqituri de

timiios.

Apoi

uri:

Cfutiguri bune in afacerile noastre, Dumnezeu si ne dea o mnni de ajutor

ca si nu murim de foame. Vita-de-vie si seminiturile nu sunt bune anul ^acesta, o

si

pierim

-

Are Dumnezeu griji, rispunse preotul cu vocea lui duri"

are Dumnezeu grijd,,

dragi

mos Ladas, curaj. Stringe-qi cureaua, nu te mai

licomi,

prea

multl

mincare dduneazi,.

$i lasi gi

dirniciile,

nu mai risipi aga avutul

tiu

pe la siraci.

Boierul izbucni

in ris,

casa se cutremuri.

-

^Fie-vi mila, cregtini, mog Ladas moare de foame ! plinse el incet

intinzind

^ca un cer$etor mina

lui

grasi.

Se auzi o

cilcituri

grea, scara trosni.

- ^A

^{sosit gi clpitanul Furtunas, bitrdnul lup,}

^ficu

^preo-

tul gi se

ridici si-i

deschidi uga. Stai, Mariori, nu pleca,

si-l

cinstim. Merg

sl-i

aduc un pahar mare gi rachiul; el nu cata- dicsegte

si

bea vin.

Cipitanul

se opri brusc inaintea ugii, si-gi tragi sufletul;

intrd" rdzdtor, dar sudoarea

ii

curgea de pe frunte.

in

urma

lui apiru gifiind inviqdtorul,

care alergase

si-l

ajungn; igi

t3