• Nenhum resultado encontrado

HUMAN REASON AND SOCIAL RATIONALITY IN ION UNGUREANU’S THINKING

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2017

Share "HUMAN REASON AND SOCIAL RATIONALITY IN ION UNGUREANU’S THINKING"

Copied!
12
0
0

Texto

(1)

„Revista român de sociologie”, serie nou , anul XXV, nr. 5–6, p. 457–468, Bucureşti, 2014

RA IUNE UMAN

Ş

I RA IONALITATE SOCIAL ÎN GÂNDIREA

LUI ION UNGUREANU

LUCIEN V. CONSTANTIN*

ABSTRACT

HUMAN REASON AND SOCIAL RATIONALITY IN ION UNGUREANU’S THINKING

Ion Ungureanu is one of the most important sociologists Romania has had in the last half a century. Leader of his generation, he contributed to the development of the paradigms of sociological thinking and he analyzed fundamental concepts of sociological theory.

This study aims to expose comparatively and critically one of the most significant contributions of Ion Ungureanu – the concept of social rationality. Unlike Max Weber and Vilfredo Pareto, Ion Ungureanu makes the important distinction between human rationality and social rationality.

Struck by this shortcoming, more or less, the two conceptions end up supporting the thesis of human and social action of landed irrationality, like V. Pareto or by opening the path to this irrationality, like Max Weber, taking into consideration the fact that comprehension and knowledge of the meaning of the action, condition of the possibility of initiation of a rational action, can seldom be known by the social actors.

With Ion Ungureanu, the rationality of social action is understood through multiple criteria, depending on six ontological dimensions of social existence – social development, economic growth, social participation, social responsibility, social education and social rationality, each containing two aspects. All of these form what the Romanian sociologist calls “the generalized model of social rationality”, a theoretical referential that allows the optimization of social life.

Keywords: social rationality, generalized model of social rationality, instrumental rationality, substantial rationality.

1. INTRODUCERE

Ion Ungureanu s-a n scut la data de 8 noiembrie 1950, în satul Purani, jud.

Teleorman, de unde era de loc şi Constantin Noica, nu departe de Siliştea lui Marin

*

(2)

Preda. De origine r neasc , el a f cut dovada t riei intelectuale şi a noble ii

sufleteşti a ranului român. A absolvit Liceul teoretic din Alexandria, jud.

Teleorman. Între 1969 şi 1973, a urmat cursurile Facult ii de Filosofie, sec ia

Sociologie, din cadrul Universit ii din Bucureşti. Şef de promo ie, a fost repartizat

ca asistent universitar la Catedra de Sociologie a Facult ii de Filosofie. Din 1976, a fost admis la doctorat, pe care l-a sus inut cu o tez referitoare la sociologia lui V. Pareto, din p cate nepublicat .

Principalele lui lucr ri sunt: Introducere în sociologia contemporan , scris

împreun cu Ştefan Costea, Paradigme ale cunoaşterii societ ii. Idealuri sociale

şi realit i na ionale. Noi teorii sociologice, vechi dileme ideologice şi Ra iune uman şi ra ionalitate social . S-a stins din via la data de 19 iulie 1990, în plin for creatoare.

2. MODELUL GENERALIZAT AL RAŢIONALIT ŢII SOCIALE

Într-un eseu doct şi valoros, Ra iune uman şi ra ionalitate social , publicat în anul 1990, Ion Ungureanu trece în revist principalele teorii referitoare la

ra ionalitatea social şi construieşte ceea ce el numeşte modelul generalizat al

raţionalităţii sociale (Ungureanu, 1990, 110). Modelul generalizat al ra ionalit ii

sociale este un construct care porneşte de la şase „dimensiuni principale ale

realit ii sociale” (Ungureanu, 1990, 110) – dezvoltare social , creştere

economic , participare social , r spundere social , educa ie social şi ra ionalitate social . Dezvoltarea social poate fi autocentrat sau heterocentrat ,

creşterea economic poate fi intensiv sau extensiv , participarea social – total

sau limitat , r spunderea social – asumat sau neasumat , educa ia social – activ sau reproductiv şi, în sfârşit, ra ionalitatea social poate fi substan ial sau instrumental .

Între aceste dimensiuni ale realit ii sociale, sus ine Ion Ungureanu, exist o

filia ie logic şi conceptual , care pune în lumin dou tipuri de ra ionalitate

social – ra ionalitatea social instrumental şi ra ionalitatea social substan ial .

Ra ionalitatea instrumental presupune o participare social limitat ,

manipulatorie, şi o r spundere social neasumat , rezultat , simplu, din locul pe

care „actorul social” îl ocup în ierarhia social şi din regulile birocratice de

responsabilitate corelative cu respectivul statut integrator, ea fiind expresia unei

ra ionaliz ri formale a vie ii sociale şi, mai cu seam , a celei politice. Educa ia

social , deci educa ia în eleas într-un sens mai larg, are un caracter strict

reproductiv, departe de inven ia şi de inova ia social . Creşterea economic este de

natur extensiv , iar dezvoltarea social e heterocentrat . Acest tip de dezvoltare

social , afirm Ion Ungureanu, are scopuri (obiective) şi, adesea, resurse ce nu îi

sunt proprii sistemului de produc ie ca atare şi care sunt contrare legit ilor

(3)

centrate pe forme ale organiz rii rela iilor sociale şi, implicit, interpersonale la

nivel societal şi microgrupal, dup schema „comand -execu ie”. Un exemplu de

dezvoltare social heterocentrat este acela al capitalismului timpuriu, c ruia i-a fost proprie acumularea primitiv de capital descris de K. Marx în cartea sa Capitalul.

Tipul instrumental de ra ionalitate social reproduce structurile sociale

specifice unei societ i autoritare, unei culturi autoritare şi, deci, „unei societ i

care nu îşi propune dezvoltarea, ci doar reproducerea structurilor ei sociale sau

conservarea sistemului politic” (Ungureanu, 1990, 107).

Ra ionalitatea substan ial este corelativ din punct de vedere logic şi ontologic cu participarea total , cu educa ia activ , cu r spunderea asumat , cu

creşterea economic intensiv şi cu dezvoltarea social autocentrat , spune Ion

Ungureanu.

Participarea total se refer nu atât la atragerea maselor în sfera actului de decizie la nivel societal, fapt de natur a conferi un caracter instrumental structurilor ra ionalit ii sociale, cât, mai ales, la schimbarea rolului istoric al maselor în „economia” conducerii societ ii. Teoriile elitiste ale secolului al XIX-lea, observ Ion Ungureanu, au considerat masele ca pe un agent social distructiv, ira ional şi agresiv. Veacul al XX-lea, dimpotriv , reconsider problema particip rii sociale, în sensul c masele sunt v zute ca un agent social ra ionalizator, paşnic şi constructiv. „Participarea social poate fi definit , deci, ca

proces fundamental al ra ionaliz rii istoriei moderne, prin ac iunea agentului

colectiv, a maselor. Acestea sporesc capacitatea de autocunoaştere a societ ii,

dându-i posibilitatea de a se dezvolta democratic, de a se schimba şi de a se adapta

rapid” (Ungureanu, 1990, 104). De mare însemn tate este grija de a nu preface participarea social într-una formal , integratoare, reproductiv , care osific structurile de putere printr-un proces de birocratizare formal .

Un rol important îl are educa ia social activ . Ca o cerin func ional a

sistemului social global şi ca subsistem social în sine, ea este educa ie pentru

dezvoltare şi urm reşte creşterea capacit ii de autocunoaştere societal . Educa ia astfel orientat – spune Ion Ungureanu, avansând o tez însemnat – are în vedere formarea, men inerea şi dezvoltarea structurilor de ra ionalitate necesare dezvolt rii autocentrate, având un rol fundamental în „transformarea structurilor

economice şi sociale ale sistemului” (Ungureanu, 1990, 110). Ea reprezint , aşadar,

„o form de experimentare social a particip rii substan iale, a responsabilit ii şi a

autodezvolt rii, un asemenea tip de educa ie generând sisteme, norme şi principii

specifice educa iei active sau anticipative, eliberat de rigiditatea normelor impuse

tradi ional de înv mântul autoritarist, «de receptare» şi de «reproducere»”

(Ungureanu, 1990, 109).

Creşterea capacit ii de autocunoştere societal „conduce la evaluarea

(4)

manifestare a cauzalit ii ac iunii. Este o „rela ie ce se instituie între un agent şi rezultatul la care el ajunge, urm rind s realizeze un scop care i-a fost impus de c tre organiza ia c reia îi apar ine, f r ca el s îşi asume integral scopul respectiv” (Ungureanu, 1990, 106), scrie Ion Ungureanu. În cazul ra ionalit ii substan iale,

r spunderea las locul responsabilit ii. Agentul social îşi asum scopurile şi

valorile asociate cu ac iunile pe care le întreprinde în cadrul organiza iei sau, pe un plan mai general, în cadrul societ ii.

Modelul generalizat al ra ionalit ii sociale presupune şi o creştere economic

intensiv şi o dezvoltare autocentrat . Acestea „beneficiaz de o produc ie continu

de resurse interne, proprii, şi mobilizeaz oamenii în direc ia stabilirii scopurilor şi

a obiectivelor care pot fi şi sunt liber asumate” (Ungureanu, 1990, 111).

Aşadar, potrivit sociologului român, ra ionalitatea instrumental este un tip

formal de ra ionalitate social care conduce numai la „adaptarea” sau la „acomodarea” func ional a societ ii, la ra ionalizarea formal a structurilor

sociale, pe când ra ionalitatea substan ial presupune participarea maselor la

alegerea scopurilor dezvolt rii sociale, la asumarea lor şi la proiectarea strategiilor

de atingere a acestor scopuri.

Ion Ungureanu atrage aten ia c acest construct este un model care exprim o stare ideal . În practica social-istoric , întâlnim o mare varietate de tipuri concrete de ra ionalitate social , rezultate din combina iile celor dou sprezece variabile ale modelului, derivate din cele dou tipuri ideale ale modelului generalizat al ra ionalit ii sociale.

3. MODELUL GENERALIZAT AL RAŢIONALIT ŢII SOCIALE ŞI TEORIILE CLASICE

S facem o paralel între teoria lui Ion Ungureanu despre ra ionalitatea social şi teoriile lui Max Weberşi Vilfredo Pareto.

Potrivit lui Max Weber, în elesul (sensul) social al unui comportament

omenesc este dat de orientarea lui în func ie de comportamentul prezent, trecut sau

aşteptat al altui actor social. Weber precizeaz c se refer la un comportament care

nu are un sens strict subiectiv, comportament pe care el îl numeşte activitate

social . În acest sens, Weber scrie c : Noi în elegem prin «activitate» un comportament omenesc (…) atunci când şi atât cât agentul sau agen ii îi comunic un sens subiectiv. Şi prin activitate «social », [în elegem] activitatea care, dup sensul vizat de c tre agent sau agen i, se raporteaz la comportamentul altuia, dup care se şi orienteaz derularea sa (Weber, 1995, 28).

(5)

a. Maniera ra ionalit ii de finalitate. Ac ioneaz în manier ra ional de finalitate cel care îşi orienteaz activitatea dup scopurile, mijloacele şi consecin ele subsidiare şi care confrunt , în acelaşi timp, în mod ra ional, mijloacele cu scopul, scopul cu consecin ele subsidiare şi, în sfârşit, diversele scopuri între ele (Weber, 1971, 23). Ea priveşte confruntarea ra ional a scopului cu mijloacele pe care agentul social le are la dispozi ie pentru înf ptuirea lui, a scopului cu rezultatele ac iunii şi a diferitelor scopuri urm rite de actorul social.

b. Maniera ra ional de valoare. Dup Weber, maniera ra ional de valoare

defineşte activit ile sociale care au la temelie credin a actorului social în valoarea

intrinsec de ordin etic, estetic, religios a unui comportament determinat, dincolo

de rezultatul s u, orientându-se totuşi metodic şi consecvent. Potrivit gânditorului

german, maniera ra ional de valoare r mâne întotdeauna afectat de ira ionalitate, pentru c , procedând în aceast manier , agentul social ini iaz ac iuni care nu au întotdeauna sau direct rezultate pozitive pentru el.

c. Maniera tradi ional . În cadrul acestui tip de ac iune, activitatea agentului

social este determinat de ataşamentul la cutum . Dac este conştient, ataşamentul

la obiceiuri îmbrac o form afectiv . Weber ne spune c ac iunile determinate de maniera tradi ional sunt la limita unei activit i orientate semnificativ, adic a unei

activit i cu caracter social şi ra ional, totodat . Ea este o form de activitate

social când ne apare ca un efort conştient de a trezi anumite sim minte, spune el.

d. Maniera afectiv . Priveşte acele activit i pe care actorul social le ini iaz

sub imboldul unor sim minte personale, tipice pentru comportamentele omeneşti

strict emo ionale. Ea are în comun cu maniera ra ional de valoare „faptul c , atât

pentru una, cât şi pentru cealalt , sensul (în elesul social – n. ns., L. V. C.)

activit ii nu se afl în rezultat (în rezultatul ac iunii – n. ns., L. V. C.)” (Weber,

1995, 56). În elesul social (sensul) al ac iunii derulate în maniera afectiv de ra ionalitate este conceput de actorul social ca fiind dincolo de rezultat, având, ca

atare, o natur proprie. „Ac ioneaz în maniera afectiv (de ra ionalitate – n. ns.,

L. V. C.) acela care caut s -şi satisfac trebuin a arz toare a unei r zbun ri, a unei

bucurii, din devotament, dintr-o fericire contemplativ , sau acela care caut s se lepede de o emo ie (…)” (ibidem). Weber afirm c aceste sim minte, în calitate de determinan i ai manierei afective de ac iune a actorului social, sunt actuale, ceea ce vrea s însemne c ele îl „macin ” pe actorul social chiar în momentul ini ierii ac iunii sociale, contituind motivul declanş rii lor. Aşa se face c ac iunile derulate în maniera afectiv sunt lovite de ira ionalitate, c ci agentul social nu procedeaz la confruntarea ra ional a scopurilor cu mijloacele etc. Ele reprezint forma tipic a activit ilor ira ionale, sus ine Weber.

S observ m, mai întâi, c , în construc ia sa teoretic , Max Weber are ca punct fundamental de referin individualul, pe când Ion Ungureanu pleac de la

social, mai precis, de la şase dimensiuni ale existen ei sociale. El nu pierde din

vedere individualul şi problema ra ionalit ii ac iunii individului în societate, pe

(6)

În fapt, la Ion Ungureanu este vorba de dou tipuri deosebite de ra ionalitate – una referitoare la individ, pe care o reg sim sub forma ra ionalit ii substan iale sau a

celei instrumentale, şi alta referitoare la societate ca întreg, exprimat de modelul

generalizat al ra ionalit ii sociale.

Plecând de la individual, Weber pierde din vedere un nivel fundamental al analizei teoretice, care îl conduce, prin consecin ele teoriei sale, mai degrab , la sublinierea caracterului ira ional al ac iunii agentului social. Potrivit lui Weber, dup cum am ar tat, pentru ca ac iunea social s îndeplineasc cerin ele unei ac iuni sociale ra ionale, ea trebuie s satisfac în mod cumulativ cele trei cerin e. Singura cerin ce poate fi îndeplinit este cea a confrunt rii scopului cu mijloacele

avute la dispozi ie şi cu rezultatele. Dac mijloacele sunt suficiente pentru

realizarea scopului, actorul social poate ini ia ac iunea. Din acest punct de vedere, ea va fi o ac iune social ra ional . Rezultatele ei vor fi identice cu cele pe care

actorul social şi le-a propus. Când vine vorba despre scopuri, lucrurile se schimb .

Sociologia lui Weber nu ne permite s în elegem când un scop ales de c tre agentul

social este în sine ra ional şi când nu. Nu avem niciun criteriu de definire a

ra ionalit ii alegerii scopului, pentru c , prin felul în care a conceput sociologia, Weber a pierdut din vedere cel mai însemnat context semnificativ, cel al socialului.

Weber mai cere ca agentul social care ini iaz ac iunea s compare şi

deosebitele scopuri între ele. Ceilal i agen i sociali la care trebuie raportat ac iunea

social au scopuri deosebite, în func ie de contextul semnificativ şi de locul lor în

societate. Actorul social trebuie s le intuiasc , s le compare cu al s u, s în eleag ce ac iuni vor ini ia actorii sociali la care se raporteaz . Dar Weber nu vede c , sub înrâurirea dinamicii sociale obiective, a caracterului supraindividual al ac iunii sociale, în genere – rezultant obiectiv a ac iunii subiective a indivizilor –

contextul semnificativ se schimb şi, în func ie de acesta, sensul cap t un chip

nou, iar ac iunile concrete ale celorla i agen i ai ac iunii sociale se vor schimba şi

ele. Deci, datorit caracterului supraindividual şi sintetic al ac iunii sociale, în

genere, actorul social nu va putea, practic, s anticipeze totalitatea posibilit ilor de

schimbare a contextului semnificativ şi a sensului ac iunilor sociale ce vor fi

ini iate. Astfel, el nu va putea s confrunte ra ional între ele scopurile lui şi ale

celorlal i actori sociali de care este legat prin respectiva ac iune, aşa cum se vor

înf işa ele în urma dinamicii concrete a activit ii sociale. Actorul social va putea,

cel mult, s identifice unele scopuri ale celor dup al c ror comportament îşi

orienteaz ac iunea şi s le confrunte ra ional cu scopul s u, în contextul

semnificativ de la momentul în care procedeaz la confruntarea „ra ional ” a acestora. Tot astfel, el nu va putea s identifice cu siguran totalitatea actorilor sociali care vor fi „afecta i” de ac iunile sale. Din acest punct de vedere, ac iunea social pe care agentul social o „vrea” ini iat în maniera ra ional de finalitate va fi mai întotdeauna lovit de ira ionalitate.

Pe de alt parte, f r a nega tezele lui Weber şi pentru c viziunea sa are un

(7)

introduce criterii mai relevante dup care se poate aprecia ra ionalitatea ac iunii

sociale. El face deosebirea între ra ionalitatea substan ial şi cea instrumental a

agen ilor sociali şi arat c ele trebuie în elese diferen iat pe niveluri ale existen ei

sociale, de pild la nivelul vie ii sociale propriu-zise şi la cel al vie ii politice.

Ra ionalitatea substan ial se refer nu atât la atragerea în procesul de decizie, ci la

asumarea de c tre indivizi şi de c tre mase, pe un plan mai general, a scopurilor

consubstan iale societ ii. Dup cum s-a v zut, ea presupune dezvoltarea

conştient , asumat şi responsabil a structurilor de ra ionalitate care permit o

dezvoltare social autocentrat . Pe de alt parte, ra ionalitatea instrumental osific

structurile politice şi sociale, implicând o participare social formal şi

manipulatorie.

Aşa se face c sensul ac iunii ini iate de agentul social individual este

determinat atât de contextul semnificativ ar tat de Weber, respectiv de ac iunile şi

scopurile celorlal i actori sociali, cât şi de un context semnificativ mai general, pe

care trebuie s îl c ut m la nivel social, context semnificativ ale c rui principale

determina ii sunt scopurile consubstan iale societ ii şi structurile ei specifice de

ra ionalitate.

Din punct de vedere metodologic, exist un punct comun între teoria lui

Vilfredo Pareto şi cea a lui Ion Ungureanu. În analiza ra ionalit ii sociale, spre deosebire de Max Weber, cei doi teoreticieni au un dublu punct de referin – atât subiectiv, cât şi obiectiv.

Pentru V. Pareto referen ialul subiectiv este individul, iar cel obiectiv este conştiin a ştiin ific . Ac iunea social este întotdeauna concret şi sintetic . Ea se

descompune în agent purt tor al ac iunii, scop (nu întotdeauna limpede) şi

rezultate, mijloace şi opera ii.

Ocolind oarecum distinc ia dintre ra ionalitate şi ira ionalitate şi având în

vedere adecvarea mijloacelor la scopuri şi transpunerea corect , „logic ”, a

mijloacelor în opera ii, Pareto împarte ac iunile omeneşti în dou mari categorii –

ac iuni logico-experimentale şi ac iuni nonlogico-experimentale. Vom numi «ac iuni logice» opera iunile care sunt în mod logic legate de scopurile lor, nu numai în raport cu subiectul care face aceste opera iuni, ci, mai mult, pentru cei care au cunoştin e mai extinse – scrie Pareto. Ac iunile nonlogice sunt definite

negativ ca restul ac iunilor omeneşti. Celelalte ac iuni vor fi numite «nonlogice»;

ceea ce nu înseamn ilogice (Pareto, 1917, 67). Deci, ac iunile

logico-experimentale au un scop logic, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct

de vedere subiectiv. Scopul obiectiv este un scop real, dat în observa ie şi în

experien , nu un scop imaginar, str in acestui domeniu (…) (Pareto, 1917, 68) –

scrie gânditorul italian, l murind no iunile folosite. Pareto aşeaz în categoria

ac iunilor logico-experimentale ac iunile economice, ştiin ifice şi artistice, precum

şi un anumit num r de ac iuni militare, politice şi juridice (Pareto, 1917, 68). Ac iunile sunt nonlogice atunci când:

– nu au scop logic nici din punct de vedere obiectiv, nici din punct de vedere

(8)

– nu au scop logic din punct de vedere obiectiv, dar au scop logic din punct de vedere subiectiv (ac iunile izvorâte din polite e);

– au scop logic din punct de vedere obiectiv şi nu au scop logic din punct de

vedere subiectiv (tipul clasic al ac unii nonlogice);

– au scop logic, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct de vedere

subiectiv (actele politice care se bazeaz pe tradi ie).

Astfel judecat , ra ionalitatea ac iunii sociale este, mai degrab , un indicator teoretic decât o realitate concret . Agentul social nu în elege pe deplin dinamica societ ii şi nici nu îşi propune s în eleag mai mult decât îi foloseşte în ac iunile

imediate. Lui îi este indiferent dac în societate lucrurile se mişc ra ional sau nu.

Nici nu îşi pune aceast problem şi, chiar dac şi-ar pune-o, nu ar putea s ias din cadrele transcendente de conştiin ale societ ii în care vie uieşte. De pild , sclavii r scula i din vechea Rom nu au dorit s schimbe natura ordinii sociale prin desfiin area sclaviei ca institu ie social . În acest sens, V. Pareto spune: Nu pute i cere masei s aib spirit ştiin ific. ine i seama, c dac ea l-ar avea, teoriile mele ar fi false, c ci ele se bazeaz pe faptul c cea mai mare parte a oamenilor se las conduşi de sentimente şi de interese, nu de ra ionamente (Bousquet, 1928).

Ion Ungureanu face şi el trimiteri la nivel subiectiv, dar într-o alt manier şi f r s nege contribu ia lui Pareto. El îşi cl deşte teoria folosind un alt sistem de

sistem de concepte, respectiv cel de ra ionalitate instrumental şi cel de

ra ionalitate substan ial . Dup cum s-a v zut, vorbim despre ra ionalitate instrumental atunci când agentul social, prin care Ion Ungureanu în elege individul într-un cadru social dat, ac ioneaz într-o manier strict birocratic , urmând regulile formale de responsabilitate corelative cu respectivul statut social,

şi de ra ionalitate substan ial , atunci când agentul social îşi asum în mod

conştient scopurile ac iunii, în vederea dezvolt rii sociale autocentrate. Prin

aceasta, el izbuteşte s racordeze individul la un alt nivel, superior, al realit ii

sociale, la domeniul valorilor şi al scopurilor general-sociale, pe care l-am putea

numi, în manier durkheimist , „transcendent social”. El instituie, astfel, un

referen ial totodat obiectiv şi subiectiv al în elegerii caracterului ra ional al

ac iunii agentului social individual, virtute pe care sociologia lui Pareto nu o are.

Aşa se face c , pentru Pareto, cea mai mare parte a ac iunilor agentului social

sunt nonlogico-experimentale, pe când la Ion Ungureanu, dincolo de cazul clasic al ac iunilor ira ionale, indicat de Weber, ac iunile ini iate de agentul social individual se înscriu într-un continuum ce desparte dou tipuri de ra ionalitate – instrumental

şi substan ial .

Concep ia lui Ion Ungureanu mai are şi un alt referen ial obiectiv. Acesta

rezult din faptul c toate cele şase dimensiuni ale modelului generalizat al

ra ionalit ii sociale sunt determina ii obiective ale realit ii sociale şi, deci, ele

trebuie luate în considerare ca atare. Pareto vorbea despre conştiin a ştiin ific în

(9)

ra ional sau nu al ac iunii sociale în sine. Tipul de ra ionalitate al ac iunii sociale trebuie judecat la nivel societal, în func ie de dimensiunile modelului generalizat al

ra ionalit ii sociale şi de felul în care se reflect acestea în mod concret în via a

social .

Desigur, şi V. Pareto vorbeşte despre determinan ii obiectivi ai vie ii sociale – reziduurile. Complexul de reziduuri care predomin la un moment dat în societate

determin forma general şi echilibrul societ ii, afirm sociologul italian. Ele sunt

strâns legate de deriva ii – ra ionaliz ri verbale nonlogico-experimentale, prin care

agentul social îşi legitimeaz ac iunile în fa a lui şi a altora. Cu alte cuvinte,

reziduurile determin forma pe care o îmbrac procesul ra ionaliz rii nonlogice prin deriva ii. El se prezint ca o condi ie a supravie uirii individului în societate, spune Pareto. O lume politic în care s-ar spune numai adev rul ar fi una care s-ar

îndrepta c tre violen şi agresivitate. Aşadar, caracterul nera ional al ac iunii

sociale, face, într-o oarecare m sur , parte din natura societ ii şi favorizeaz

men inerea ei ca atare. Altfel spus, concluzia ultim a sociologiei lui Pareto este

imposibilitatea organiz rii ra ionale a societ ii. Este o concluzie exagerat şi se

refer strict la felul în care sociologul italian a conceput ra ionalitatea.

Prin sistemul conceptual şi prin metodologia subsidiar , Ion Ungureanu

dep şeşte aceast neajuns al concep iei lui Pareto. El arat c , în societate, dincolo

de ira ionalitate, se poate vorbi de mai multe tipuri de ra ionalitate social şi de

caracterul mai mult sau mai pu in ra ional al ac iunii sociale. Concep ia lui Ion Unureanu nu înl tur , ci presupune ra ionalitatea social .

4. CONSIDERAŢII CRITICE

Dac urm rim cu aten ie textul lui Ion Ungureanu, vom b ga de seam c , de

fapt, în teoria lui nu este vorba despre ra ionalitatea social , ci despre

ra ionalizarea ac iunii sociale la nivel societal. Aşa se face c , în lucrarea

discutat , întâlnim ceea ce sociologul român îi reproşeaz îndrept it lui T. Parsons.

Teoria lui despre ra ionalitatea social poate fi folosit ca instrument de conservare

a ordinii sociale existente (Ungureanu şi Costea, 1985, 137). Conform acestui

model teoretic, schimbarea social şi ra ionalizarea ac iunii sociale la nivel societal

apar, în primul rând, ca urmare a manifest rii în societate, considerat ca întreg, a

unui nou tip de participare – cea substan ial .

Este greu de crezut, îns , c masele, în calitatea lor de mase, adic de clase şi

de categorii sociale dominate de c tre clasele sociale diriguitoare ale societ ii şi de

c tre elitele acestora, pot realmente s -şi asume în practic şi în mod conştient

sarcina transform rii revolu ionare a societ ii, de care este evident legat ra ionalitatea substan ial , chiar dac acest lucru ar fi cu putin . Dac s-ar întâmpla aşa, ele ar fi un agent istoric pe deplin conştient, care ar surmonta deosebirea dintre

(10)

E. Durkheim şi şcoala sociologic francez , individul este supus unei duble

cauzalit i – social şi natural . Pe când cauzalitatea social – prin care se

manifest ra ionalitatea social – ac ioneaz pentru conservarea func ional a

societ ii, cauzalitatea natural , cea care îl exprim pe individ ca fiin biologic şi

psihologic , vorbeşte despre cerin ele supravie uirii individului, indiferent de

imperativele ra ionalit ii sociale. De aceea, indivizii vor ac iona precump nitor potrivit propriilor înclina ii instinctuale, pentru a m ri partea din valoarea nou

creat în societate, precum şi alte gratifica ii pe care le pot ob ine, eventual, în

paradigma social dat . S ne uit m la mişcarea sindical şi la cerin ele

sindicaliştilor, adev ra ii reprezentan i ai muncitorilor, şi vom în elege pe deplin

faptul c indivizii nu se pot sustrage determinan ilor psihologici individuali, în numele unei ra ionaliz ri substan iale care cere asumarea unor scopuri transcendente, pe care ei le în eleg numai superficial.

De asemenea, cadrele, instituite socialmente, ale particip rii sociale nu sunt

abstracte, ci concrete, şi exprim specificitatea naturii ordinii sociale, respectiv

ra ionalitatea social tipic capitalist . Dac , abstract vorbind, va începe un proces

de instituire de noi cadre sociale ale particip rii, ce vor dep şi cerin ele func ionale

ale ordinii sociale recunoscute de jure, va ap rea o reac ie social puternic ideologic , politic şi, la limit , militar , care va eticheta noile aşez minte sociale ca fiind ira ionale şi le va desfiin a sau, în orice caz, va încerca s le desfiin eze.

Acest lucru s-a şi produs. În perioada interbelic , mai precis, începând de la

marea criz economic din anii 1929–1933, statele capitaliste dezvoltate şi elitele

aflate la conducerea lor au în eles c este imperios necesar s treac la creşterea

gradului de ra ionalitate social , în în elesul creşterii nivelului de trai al maselor şi al gradului de participare social , adic al nivelului de atragere a popula iei în sfera de decizie politic prin amplificarea mecanismelor democratice. În consecin , s-a

introdus votul universal, egal şi secret şi s-a acordat drept de vot femeilor. Statul

capitalist a devenit un însemnat întreprinz tor economic în societate, îngustând sfera de manifestare în domeniul economic a clasei sociale dirigente. Veniturile

ob inute şi investite în domeniul protec iei sociale au generat o mai mare stabilitate

social şi o creştere a gradului de ra ionalitate a ac iunii sociale, în genere, şi la diferite niveluri ale sistemului social global, cum ar fi subsistemul social al justi iei sau al educa iei. Ac iunea social de optimizare a vie ii sociale în sistemul

social-economic capitalist, întreprins de elitele din aceast parte de lume, a avut şi o

component ştiin ific şi ideologic . Teoria economic ce a stat la baza politicii lor

sociale şi economice, vreme de mai bine de o jum tate de veac, este teoria lui

J. M. Keynes.

Desigur, nu to i membrii clasei sociale dominante erau de acord cu politica de creştere a nivelui de trai şi a optimiz rii vie ii în societate. Înc de la începtut, ei

au finan at serios acele universit i şi pe acei economişti care constituiau o

alternativ la keynesism şi la neokeynesism, alternativ favorabil intereselor lor

(11)

numit Milton Friedman. Şcoala de la Chicago şi Milton Friedman au construit o

teorie „ştiin ific ” prin care au sus inut procesul de dereglementare a subsistemului

economic al sistemului social global şi, în primul rând, a sistemului bancar. Pentru

contribu iile sale, el a primit Premiul Nobel şi multe alte premii. S-a deschis, astfel, calea c tre ac iunea stihinic a pie ei absolut libere (dereglementate), de tipul celei

din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea, aşa cum au ar tat Joseph E. Stiglitz,

Nouriel Roubini sau Paul Krugman, to i laurea i ai Premiului Nobel pentru

economie. Concep ia friedmanist a fost pus în practic şi a avut efecte pe m sur

în Chile, Bolivia, Argentina, China, Rusia etc. Ea constituie temelia politic şi

ideologic a politicilor economice şi sociale actuale, promovate de marile democra ii

apusene şi de institu iile financiare interna ionale aflate sub influne a lor.

Prin critica întreprins , nu afirm m c modelul generalizat al ra ionalit ii sociale cl dit de Ion Ungureanu ar fi nefolositor. Dimpotriv ! Prin argumentele de pân acum am vrut s ar t m numai c el nu trebuie în eles ca un concept descriptiv. Critica pe care am f cut-o vizeaz numai eventuala ipostaziere a laturii descriptive a conceptului de ra ionalitate social substan ial . Acesta este, mai

degrab , un concept normativ şi, totodat , un construct teoretic cu rol de

referen ial, un tip ideal, care poate servi foarte bine ra ionaliz rii continue a ac iunii sociale, în cadrul ordinii sociale capitaliste contemporane, ceea ce nu este pu in

lucru. De altfel, Ion Ungureanu scrie c o creştere a gradului de autocunoaştere

societal , element însemnat al ra ionalit ii sociale substan iale, „conduce la evaluarea normativ a raporturilor sociale” (Ungureanu, 1990, 103). Analiza conceptului ne arat c autorul nu adaug ceva din exterior realit ii pe care o

studiaz , primejdie a întrebuin rii unor astfel de concepte, ci îl construieşte pe

acesta plecând de la dimensiunile reale ale societ ii, dimensiuni de care ine îmbun t irea statutului omului în societatea capitalist contemporan .

Cercet torii şi practicienii din domeniul politic au, astfel, la îndemân un

model teoretic cu felurite combina ii ale celor dou sprezece variabile, model care le permite s în eleag realitatea social , din punctul de vedere al ra ionaliz rii ac iunii sociale şi umane, şi s treac la transformarea ei prin practic politic .

BIBLIOGRAFIE SELECTIV

1. ARISTOTEL (1924). Politica, Bucureşti, Editura Cultura Na ional .

2. B DESCU, ILIE, Ion Ungureanu (8 noiembrie 1950 – 19 iulie 1990), în „Sociologie româneasc ”, nr. 1–2, 1990.

3. BOUSQUET, G. M. (1928). Vilfredo Pareto. Sa vie et son oeuvre, Paris: Payot.

4. CONSTANTIN, LUCIAN V. (2011). Democra ie şi societate. Considera iile unui intelectual de provincie…, Bucureşti, Editura Oscar Print.

5. DAHL, ROBERT A. (2000). Poliarhiile, Iaşi, Institutul European. 6. DURKHEIM, EMILE (1993). Sinuciderea, Iaşi, Institutul European.

(12)

8. ENESCU, GHEORGHE (1985). Dic ionar de logic , Bucureşti, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic . 9. FAUCONNET, PAUL (1920). La responsabilité, Paris, Félix Alcan.

10.KEYNES, J. M. (1969). Théorie générale de l’emploi, de l’intérêt et de la monnet, Paris, Payot. 11.KLEIN, NAOMI (2008). Doctrina şocului, Bucureşti, Editura Vellant.

12.KRUGMAN, PAUL (2010). Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008, Bucureşti, Editura Publica.

13.KRUGMAN, PAUL (2010). Conştiin a unui liberal, Bucureşti, Editura Publica.

14. PARETO, VILFREDO (1917). Traité de sociologie générale, vol. I, Paris; Lausanne: Librairie Payot. 15.PARETO, VILFREDO (1919). Traité de sociologie générale, vol. II, Paris, Lausanne: Librairie

Payot.

16.PARETO, VILFREDO (1965). Les systèmes socialistes, Geneve, Librairie Droz. 17.PLATON (1986). Opere, vol. V, Bucureşti, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic .

18. ROUBINI, NOURIEL; MIHM, STEPHEN (2010). Economia crizelor, Bucureşti, Editura Publica. 19.STIGLITZ, JOSEPH E. (2010). În c dere liber , Bucureşti, Editura Publica.

20.STOICA, STELIAN (1969). Etica durkheimist , Bucureşti, Editura Ştiin ific .

21.UNGUREANU, ION (1990). Ra iunea uman şi ra ionalitatea social , Bucureşti, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic .

22.UNGUREANU, ION; COSTEA, ŞTEFAN (1985). Introducere în sociologia contemporan , Bucureşti, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic .

23.WEBER, MAX (1971). Economie et société, vol. I, Paris, Plon.

Referências

Documentos relacionados

Hist or ical and social aspect s of halit osis.. Educat ion in healt h should be

about PU prevent ion m et hods in acut e care hospit al unit s, rehabilit at ion facilit ies and nursing hom es, t he aut hors showed t hat m any PU prevent ion st rat egies were

În ajunul Anului Nou mi-a sosit o c.p. de la Herseni care-mi spunea dac a ş putea da un articol pentru Revista de Sociologie pân la 5 ianuarie. [...] Herseni e într-o perioad de

Ulterior, tatăl îl va plasa într - o femeie şi abia după 12 -13 luni (probabil că este vorba despre perioada pe care un copil o petrece în pântecele mamei,

accredited since. The introduction of economic concepts into the domain of social work and also into the practice of the social organizations represents the subject of

municarea cu locuitorii. El activează într‐un spațiu accesibil populației, își organizează informa iile, documentele cu care lucrează, pe care le actualizează,

Media începe s abordeze tema dezbaterii televizate din momentul în care unul dintre candida i (Victor Ponta) lanseaz contracandidatului s u, chiar în ziua în care s-a

Interesant, de urm ă rit, este modul în care poezia lui Ion Pillat, în ţ eleas ă sub aspectul sacrului, contureaz ă un ortodoxism strict decorativ, cu hierofanii din