„ANALELE BUCOVINEI“ – 12 ANI DE PROMOVARE NEÎNTRERUPT
Ă
A VALORILOR CULTURII
Ş
I CIVILIZA
Ţ
IEI ROMÂNE
Ş
TI
Vasile I. Schipor
Anul 1989 – anul Centenarului mor ii lui Mihai Eminescu
ş
i al unor evenimente
istorice petrecute în statele Europei Centrale
ş
i de R
ă
s
ă
rit
–
a însemnat pentru românii de
pretutindeni un moment astral. Românii bucovineni încep s
ă
se reg
ă
seasc
ă
în cadrul unor
manifest
ă
ri entuziaste. Vestitorii acestora sunt românii basarabeni, care întreprind
dincoace de Prut mai multe spectacole literar-artistice sub deviza „Deschide i poarta, am
venit cu flori! Deschide i poarta, v-am adus comori!”, spectacole sus inute în diferite
ora
ş
e din Moldova
ş
i animate de Grigore Vieru, Doina
ş
i Ion Aldea Teodorovici, Iuri
Sadovnic, Silvia Chiriac. Românii de la Cern
ă
u i, stimula i de
perestroic
ă
,
glasnosti
ş
i
hozrasciot
, întrez
ă
resc orizonturi noi de exprimare, aflate sub mirajul „visului etnic”, atâtea
decenii întemni at,
ş
i înfiin eaz
ă
Societatea pentru Cultur
ă
Româneasc
ă
„Mihai Eminescu”.
La Gălăneşti, întâlnirile ocazionate de Centenarul Eminescu
şi, ceva mai târziu,
spiritul „podurilor de flori” de pe Prut favorizeaz
ă
ideea reactiv
ă
rii Societ
ă
ii pentru
Cultura
ş
i Literatura Român
ă
în Bucovina, „institu ie glorioas
ă
” cândva, aflat
ă
timp de
peste un secol, în ară
şi în Exil deopotrivă, „în serviciul existen ei na ionale”, cum
afirm
ă
la Paris, în 1962, profesorul Grigore Nandri
ş
, pre
ş
edinte-model al acesteia. Aici,
în 30 iunie–2 iulie 1990, se desf
ăş
oar
ă
congresul de reactivare a Societ
ă
ii pentru Cultur
ă
,
care se preocupă de recuperarea voca iei sale tradi ionale şi de asumarea unor obiective şi
func ii noi, impuse de realit
ă
ile generate de c
ă
derea Cortinei de Fier în Europa.
Sub presiunea evenimentelor de atunci
ş
i a cercet
ă
rii pe plan interna ional a
problematicii unei str
ă
vechi provincii române
ş
ti, marcate dramatic în câteva rânduri de
istorie, se impune recuperarea dimensiunii cultural-
ş
tiin ifice a Societ
ă
ii pentru Cultur
ă
,
abandonate câteva decenii, dup
ă
1944, aproape total atât în ar
ă
cât
ş
i în provincie. În
condi iile anilor urm
ă
tori, entuziasmul Societ
ă
ii pentru Cultur
ă
din primii s
ă
i ani de
activitate se dovede
ş
te insuficient. Pentru realizarea unor obiective de importan
ă
na ional
ă
ia fiin
ă
Centrul de Studii „Bucovina”. Evenimentul are loc la R
ă
d
ă
u i în 6
septembrie 1992. Înc
ă
din anul înfiin
ă
rii sale, Centrul pentru Studierea Problemelor
Bucovinei preia proiectul
Enciclopediei Bucovinei,
elaborat
ş
i propus în 1990 de c
ă
tre
acad. Vladimir Trebici. Timp de aproape doi ani (1992–1993), eforturile Centrului
(încadrat cu doar doi cercetători
şi un director, cu ½ normă) nu dau rezultate în această
direc ie. În aceste condi ii, se adopt
ă
hot
ă
rârea de a se tip
ă
ri o publica ie proprie,
„Analele Bucovinei”, periodic cu apari ie semestrial
ă
, care, prin structur
ă
, s
ă
abordeze
domeniile vizate prin proiectul
Enciclopediei,
publicând, cu prioritate, lucrări cu caracter
monografic, la nivelul exigen elor publicisticii
ş
tiin ifice academice contemporane
ş
i f
ă
r
ă
a neglija orizontul de a
ş
teptare al utilizatorilor din Bucovina
ş
i originari de aici, provincie
privită programatic în întregul ei istoric.
„Analele Bucovinei” apare în 1994 sub egida Editurii Academiei Române
ş
i se
tip
ă
resc la Bucure
ş
ti În colegiul de redac ie al celui dintâi num
ă
r, care apare cu 236 p., se
afl
ă
: acad. Radu Grigorovici, acad.
Ş
tefan
Ş
tef
ă
nescu, acad. Vladimir Trebici, acad.
Gheorghe Platon, Liviu Ionesi, m.c. al Academiei Române, Radu Economu, Marian
Olaru. Redactor-
ş
ef: Dimitrie Vatamaniuc. Secretar de redac ie: Vasile Schipor.
Responsabil de num
ă
r: Marian Olaru. Articolul-program, intitulat
Argument,
p. 5–6, este
semnat de acad. Gheorghe Platon. Ca document al epocii care l-a produs
ş
i al unei
genera ii însufle ite atunci de „mari idei”, acesta surprinde importan a proiectului
patronat de Academia Român
ă
–Filiala Ia
ş
i, din perspectiva integratoare a istoriei
na ionale: „Asemenea lui Mihail Kog
ă
lniceanu, care, în 1843, de la catedra Academiei
Mih
ă
ilene, d
ă
dea expresie sim irii române
ş
ti
ş
i viziunii integratoare a istoriei, ast
ă
zi,
ş
i
noi consider
ă
m ca patrie
a noastr
ă
„toat
ă
acea întindere de loc unde se vorbe
ş
te
române
ş
te”, iar ca istorie a românilor Istoria Moldovei întregi, înainte de sfâr
ş
irea ei, a
Valahiei
ş
i a fra ilor din Transilvania
.
Soarta,
ş
i poate nu numai ea, a între inut vreme îndelungat
ă
separa ia politic
ă
între cele trei provincii române
ş
ti. Din nefericire, sfâ
ş
ierea Moldovei reprezint
ă
ş
i ast
ă
zi
o realitate, pe care ara o resimte dureros. Istoria României, sinteza întregului na ional
existent
ş
i viabil în pofida st
ă
pânirilor politice vremelnice, a trebuit s
ă
fie realizat
ă
din
suma p
ă
r ilor politice în care vie uia organismul etnic na ional. […]
Când o parte a na iunii se află în suferin
ă, întregul organism na ional se resimte
dureros. Sabia care se clatin
ă
asupra acestei p
ă
r i amenin
ă
, în m
ă
sur
ă
egal
ă
, întreaga
na iune în existen a sa material
ă
ş
i spiritual
ă
.
Aspira iilor spre reîntregire şi eforturilor politice pentru a le realiza trebuie să li se adauge datoria morală de a cultiva şi a între ine conştiin a întregului na ional. „Unirea în cugete şi în sim iri” – chiar şi în noile condi ii ale istoriei – a rămas, trebuie să rămână, preludiul necesar al actului politic. Istoria na ională a românilor se cuvine să cuprindă, firesc este, istoria vremurilor în care cele două provincii, păr i din trupul ării, s-au aflat sub stăpânire străină. Reconstituirea acestei istorii (adevărată istorie a rezisten ei na ionale) este un imperativ al vremurilor noastre, trebuitor păstrării încrederii în valorile na ionale şi în destinul nostru istoric.