Evaluation of Parental Education Programme “How to become better parents?”

(1)

Romanian Journal for Multidimensional Education

ISSN: 2066 – 7329 (print), ISSN: 2067 – 9270 (electronic)

Coverd in: Index Copernicus, Ideas. RePeC, EconPapers, Socionet, Ulrich

Pro Quest, Cabbel, SSRN, Appreciative Inquery Commons, Journalseek, Scipio,

EBSCO

Evaluation of Parental Education Programme "How to become better

parents?"

Bianca VLAS

Ă

Revista Româneasc

ă

pentru Educa

ţ

ie Multidimensional

ă

, 2009, Year 1, No. 2,

December, pp: 39-51

The online version of this article can be found at:

http://revistaromaneasca.ro

Published by:

Lumen Publishing House

On behalf of:

Lumen Research Center in Social and Humanistic Sciences

(2)

Revista Românească pentru Educaţie Multidimensională

Evaluarea programului de educa

ţ

ie parental

„

Cum s devenim p rin

ţ

i mai buni?

”

[Evaluation of Parental Education Programme "How to

become better parents?"]

Bianca VLAS 1

Abstract

„How to become better parents?” is a programme addressed to foster parents which purpose is to present alternatives and options in educating their children, as well as to develop a social network between parents. The advantage of this parental education programme is that they can learn from each other’s experiences, they can see different points of view and ways of dealing with extreme situations. It is interesting to observe how the programme achieves its objectives, which are the evaluation methods of what they teach (checking „the homework”, analyzing the behaviour of the foster parents, through the examples they give). An important aspect that can be taken into consideration in obtaining the expected results is to establish the discussion themes with the parents. There maybe subjects of great importance which are not presented; a foster parent has another view over the child, and is confronted with different situation, like confessing to the child the fact that he/ she is adopted, fear of the possible rejection or lack of communication of the child.

Key

words:

education,foster parents, group, communication, feelings, situation.

(3)

Introducere

Fundaţia Holt România este o organizaţie nonguvernamental fondat de Holt International Children’s Services, cu o experienţ de peste 14 ani în protecţia copilului şi a familiei în România. Organizaţia româneasc a preluat nu numai personalul specializat şi programele derulate, dar şi acelasi principiu care a c l uzit organizaţia, şi anume “Fiecare copil are dreptul la o familie proprie”, care aparţine lui Harry Holt, iniţiatorul fundaţiei (holt.ro).

Din datele statistice existente la nivel naţional, se observ c în ultimii doi ani a sc zut num rul adopţiilor naţionale: în anul 2005 s-a înregistrat o sc dere a num rului de adopţii definitive cu 21,22% faţ de anul 2004, iar în anul 2006, aceast sc dere s-a accentuat pân la 57,90%, raportat tot la anul 2004(vezi tabelul nr. 1).

0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

2002 2003 2004 2005 2006

adoptii nationale

adoptii

internationale

Figura Nr.1 Evoluţia adopţiilor naţionale şi internaţionale în perioada 2002-2006(adoptiiromania.ro)

Aceast evoluţie a fost influenţat de diverşi factori cum ar fi schimbarea legislaţiei şi implicit a procedurilor legale privind adopţia, cât şi colaborarea dintre sistemul de protecţie şi cel juridic (Cojocaru, S., 2008:125).

(4)

Revista Românească pentru Educaţie Multidimensională Scopul programului este:

¾ s încurajeze participanţii s -şi studieze mai în am nunt viaţa şi modul în care ei relaţioneaz cu copii lor;

¾ s descopere o gam mai larg de alternative pozitive şi eficiente pentru rolul de p rinte;

¾ s dezvolte o reţea de sprijin social împreun cu alţi p rinţi.

Acest program se desf şoar pe parcursul a 7 sesiuni, fiecare sesiune dureaz aproximativ 2 ore, timp în care p rinţii împ rt şesc experienţele lor de viaţ , descoper punctele tari şi pe cele slabe începând s construiasc o reţea de sprijin între ei înşişi. Cursul este un loc în care p rinţii învaţ despre rolul de p rinte şi dezvoltarea copilului, se simt motivaţi şi nu se mai simt singuri în faţa solicit rilor impuse de rolul de p rinte.

Temele propuse pentru discuţie sunt: 1. Preg tirile

2. Îngrijirea: s ne îngrijim pe noi înşine

3. Înţelegerea stresului şi a furiei şi abordarea acestora 4. Comuicarea verbal , nonverbal şi alibit ţi de ascultare 5. Dezvoltarea copilului

6. Disciplina 7. Încheierea.

Acest program este un punct de pornire, un loc în care p rinţii pot s înveţe despre stilul lor de a educa, despre opţiunile pe care le au pentru îndrumarea copilului precum şi un loc în care s câştige mai mult încredere în ei înşîşi ca oameni şi ca p rinţi.

Programul de educaţie parental îşi propune s ofere soluţii la una din importantele probleme cu care se confrunt în prezent multe comunit ţi din România: nivelul sc zut al educaţiei parentale şi dezvoltarea precar a abilit ţilor p rinteşti pentru a face faţ condiţiilor schimb toare ale societ ţii actuale, condiţii care deseori conduc la momente de criz , la abuzarea, neglijarea, exploatarea, instituţionalizarea şi chiar abandonarea copiilor.

Obiectivul principal al programului este promovarea educaţiei parentale şi consolidarea familiilor prin dezvoltarea abilit ţilor p rinteşti.

În ceea ce priveşte contactul social cu alte familii adoptatoare, întâlnirile lunare au structura unui grup de sprijin primar, relaţii sunt directe, faţ în faţ , şi fiecare membru particip la activitate. Liantul acestor întâlniri îl reprezint problema adopţiei şi familiile, indiferent în care faz a procesului de adopţiei se afl , discut , se cunosc şi se ajut reciproc. Participanţii au primit o map de lucru, realizat în funcţie de temele propuse pentru a fi discutate şi îmbun t ţite în funcţie de solicit rile p rinţilor adoptatori.

(5)

care are ca scop identificarea de familii care s corespund nevoilor copiilor eligibili pentru adopţie” (Holt România, 2002:318).

Aceste întâlniri sunt utile şi instructive, atât pentru solicitanţii de servicii sociale cât şi pentru profesionişti. Familiile îşi identific problemele reale şi soluţiile cele mai eficiente, îşi fac o autoevaluare înainte de încredinţarea copilului prin discuţii cu familiile care au deja copii şi, fie devin mai încrez tori, fie înţeleg c nu sunt preg tite pentru a adopta un copil.

Pentru rezultate optime este necesar un efort susţinut post-adopţie, o colaborare permanent a p rinţilor cu serviciile sociale, comunitatea, şcoala, rudele şi prietenii. „Adopţia este pentru cei care sunt dispuşi s -şi asume riscul de a primi în viaţa lor un copil, cu un trecut care le este absolut str in şi care va avea o influenţ necunoscut asupra lor” (Holt România, 2005:6).

Metodologie

Evaluarea serviciului va fi analizat din perspectiva beneficiarilor direcţi: familiile adoptatoare. Obiectivul general al analizei este: Care este impactul programului de educaţie parental asupra familiilor adoptatoare ?

Contactul direct atât cu grupul de persoane adoptatoare, cât şi cu persoanele aflate în relaţie cu cei investigaţi: asistenţii sociali care se ocup de cursurile de educaţie parental şi asistenţii care ajut familiile adoptatoare de-a lungul procesului mi-au oferit o viziune de ansamblu asupra programului şi a impactului acestuia asupra beneficiarilor .

Plan de colectare a informaţiilor

În cadrul cercet rii am folosite urm toarele metode prin care am obţinute informaţiile necesare realiz rii analizei şi concluziilor, şi anume:

a) Observaţia: este o metod care prin care am urm rit mediul în care sunt organizate sesiunile, reacţiile familiilor adoptatoare faţ de asistenţii sociali, evoluţia relaţiilor dintre aceştia, evaluarea implic rii şi particip rii la sesiuni, atitudini, reacţii, gesturi;

b) Interviul: am utilizat aceast metod pentru a obţine informaţii de profunzime de la familiile adoptatoare legate de st rile afective pe parcursul procesului, despre „meseria” de a fi p rinte, schimb rile care au intervenit/vor interveni în urma adopţiei, precum şi impactul acestor cursuri asupra beneficiarilor.

(6)

Date ob

ţ

inute

Cadrul în care un grup îşi desf şoar activitatea este un factor decisiv pentru o funcţionare adecvat ; locul trebuie s fie intim şi întotdeauna acelaşi; durata şedinţelor trebuie s fie cuprins între 45 şi 120 de minute, cu o frecvenţ de una pân la 5 pe s pt mân (José Guimon, 2006:87).

Am utilizat pentru culegerea informaţiilor observaţia structurat participativ pentru prima sesiune de întâlniri şi nonparticipativ pentru cea de-a doua sesiune. Întrucât nu am realizat foarte multe cercet ri, şi deci nu am experienţ în lucrul cu aceste instrumente e posibil ca rezultatele obţinute s nu fie valide. De asemenea, în analiza informaţiilor culese, o influenţ au avut-o şi urm toarele elemente: trecutul şi experienţele personale tr ite, filtrul propriu de observare, precum şi capacitatea de a fi obiectiv în interpretarea datelor.

Aspecte motorii/flexibile ale persoanelor adoptatoare

În ceea ce priveşte grupul observat şi ocuparea poziţiilor la mas , au fost ocupate iniţial, locurile din spate (cele mai îndep rtate de asistenţii sociali). În prima şedinţ , fiecare dintre asistenţii sociali se prezint , descriu instituţia din care provine, precum şi serviciile care le pot oferi. Membrii grupului primesc o map de lucru şi sunt rugaţi s completeze un formular de înscriere.

În perioada care urmeaz , membrii se apropie, pentru a realiza o oarecare coeziune a grupului, permiţând formarea unei intimit ţi, exprimat prin confidenţe între membri, simţul umorului de-a lungul sesiunilor şi participarea la jocurile iniţiate de asistenţii sociali. În acest sens, pentru ca liderii s cunoasc fiecare participant, se iniţiaz un joc:

Jocul „Prezentarea”: fiecare participant este rugat s se prezinte urmând 3 întreb ri: care este numele s u, ce cuvânt îl defineşte şi care ar fi mâncarea la care nu ar renunţa dac ar fi închis undeva.

Scopul: de a afla câteva lucruri despre fiecare participant într-un mod amuzant;

Obiective: de a se cunoaşte între ei, de a observa cum se percepe fiecare prin cuvântul definitoriu, si tipul de mâncare preferat;

Situaţia: se începe dintr-un cap t, fiecare prezentându-se urmând cele 3 întreb ri. Unii participanţi au tendinţa de a corecta r spunsurile date (probabil, sub impresia c r spunsurile lor vor fi analizate, verificate, catalogate, încearc s dea un r spuns „corect”, aşteptat de lideri, pentru a fi calificaţi ca p rinţi buni);

(7)

• Reconstituirea colectivă a grupului familial primar – în cadrul unui grup nu este vorba doar despre o referinţ la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei p rţi din acel terotoriu familiar, adic a unei p rţi din sine, fiecare încercând s structureze realitatea noii situaţii pornind de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi personajele interne (Rouchy, J. C., 2000:34). Aceasta determin un contact direct progresiv, o oarecare coeziune a grupului care va favoriza dezvoltarea socializ rii; în plus, faptul de a vedea c şi alţi membri ai grupul trec prin situaţii/sentimente asem n toare pe care fiecare le consider ca fiind strict personale, produce o oarecare uşurare; pentru p rinţi este folositor s afle c şi alte familii sunt fr mântate într-un grad mai mare sau mai mic de aceleaşi probleme. Cu ajutorul altor p rinţi şi al asistenţilor de profesie, p rinţii pot fi f cuţi s înţeleag mai bine ceea ce au de f cut şi s priveasc în perspectiv creşterea propriului lor copil.

• Transferul – reprezint o form particular de exprimare a sentimentelor, atitudinilor, dorinţelor, afectelor atât a membrilor grupului, cât şi a liderilor; cei din urm utilizeaz aceast metod prin oferirea de alternative apreciative, care vor influenţa educarea ulterioar a copiilor; ceilalţi membri utilizeaz procesul de transfer prin exprimarea p rerilor personale, a opiniilor şi a experienţelor, lucruri care vor fi asimilate de ceilalţi membri;

Figura Nr. 2 Procesul de transfer în cadrul grupului

Asistenţi sociali

Persoana adoptatoare

Persoana adoptatoare Persoana

adoptatoare

(8)

• Rezonanţa – procesul grupal prin care anumite conţinuturi particulare exprimate de c tre unul dintre participanţi, îi afecteaz într-o oarecare m sur şi pe ceilalţi membri ai grupului, în mod inconştient, chiar dac aceasta se întâmpl la niveluri diferite. De exemplu teama de a m rturisi copilului c este adoptat poate fi perceput de unii p rinţi adoptivi sub forma unei respingeri a acestora ca p rinţi, iar în cazul altcuiva poate fi tr it ca o viitoare preferinţ a copilului pentru p rinţii biologici;

Aspecte verbale, non-verbale

ş

i paraverbale

Comunicarea transmite nu doar simple informaţii, ci imagini şi norme, ea transport simboluri culturale şi sociale, coduri şi diferite tipuri de discurs.

În interiorul unui grup, unele mesaje pot fi interpretate în mai multe feluri, alegerea unei semnificaţii poate înl tura alte interpret ri, unul dintre membri nu poate g si aceeaşi semnificaţia atribuit mesajului de c tre cel lalt, datorit faptului c acesta este prea bogat sau are înc rc tur simbolic specific . Spre exemplu, una dintre persoanele care a primit deja copilul, vorbeşte despre o întâmplare, o situaţie necunoscut celor care nu au copil înc ; acest lucru este fie un dezavantaj, întrucât pentru cei din urm experimenteaz comunicarea ca pe un proces fondat pe probabilit ţi, deducţii şi nu pe certitudini; fie un avantaj, în ceea ce priveşte înv ţarea din experienţele celorlaţi

şi un puternic sentiment de apartenenţ la grup. Îns cu toate eforturile membrilor, nu pot s nu iau în considerare conotaţiile culturale diferite pe care le dau membrii grupului mesajelor emise şi primite. De accea apar discordanţe între mesajele verbale, incompatibilit ţi între opinii şi valori, cum este situaţia urm toare:

„AS2_{: „Slujba” de p rinte este una dintre cele mai grele}

meserii, dar care aduce cele mai mari satisfacţii.

PA1: M scuzaţi, dar nu sunt de acord cu termenul de

„slujb ”; mi se pare prea dur; a fi p rinte înseamn s oferi dragoste şi înţelegere, iar cuvântul „slujb ” nu mi se pare c include asta.

PA2: Dar nu se refer neaparat la meserie, în adev ratul sens al cuvântului... şi totuşi e o slujb , o treab pe care o faci f r s primeşti bani, f r s ai un program anume şi care în final te face s te simţi mândru şi împlinit.

AS: Ceea ce prezent m pe parcursul acestor cursuri sunt nişte informaţii, nişte alternative pe care vi le oferim, dar nu v oblig nimeni s le acceptaţi; puteţi veni la rândul vostru cu sugestii şi p reri opuse, acesta este şi unul dintre scopurile întâlnirilor: s comunic m

(9)

eficient, s oferim şi alte puncte de vedere ca în final s ajungem la soluţia optim . Dumneavoastr asimilaţi, dar în practic transpuneţi în stil unic”

În ceea ce priveşte reţeaua de comunicare aleas de liderii grupului, s-a utilizat reţeaua în cerc(fig. nr. 3). Din punct de vedere al eficienţei comunic rii, reţele în cerc permit contacte mai directe, mai rapide, şi fac totodat s cresc sentimentul de participare şi productivitate. Cu cât liderii sunt mai apropiaţi de membrii grupului cu atât el va oferi mai multe informaţii, stabilind în acelaşi timp şi o relaţie de încredere şi cooperare cu aceştia. Acest tip de reţea ofer posibilitatea intervenţiei oric rui membru al grupului în orice moment al desf şur rii sesiunii, având totodat efecte pozitive asupra coeziunii grupului.

Figura Nr. 3 Reţea de comunicare în cerc3

Aspecte ce

ţ

in de interrela

ţ

ionare

ş

i implicare

Din punct de vedere al puterii şi autorit ţii, asistenţii sociali au utilizat acest element în sensul cooper rii, având capacitatea de a influenţa şi de a utiliza resursele în acest scop. Un exemplu în acest sens îl reprezint situaţia urm toare:

La un moment dat, asistentul social vorbea despre informarea copilului cu privire la schimb ri. În timp ce detalia subiectul, le-a cerut deodat membrilor grupului s se ridice în picioare, aceştia din urm r mânând surprinşi de cerinţ . Scopul acestui exerciţiu a fost de a dovedi c înainte de a produce o schimbare în viaţ unei alte persoane,

3_{Legend : AS – asistent social; PA – persoan adoptatoare.}

AS

PA

PA PA

PA

(10)

trebuie precizat înainte. Ca urmare, una dintre persoanele adoptatoare a m rturisit o situaţie similar : „I-am zis fetiţei dimineaţ c ne

îmbrac m s mergem la biseric , s ne împ rt şim; toate bune şi

frumoase, pân s ajungem la preot pentru împ rt şanie. A refuzat s ia din linguriţ , se apucase de ţipat şi nu ştiam ce s fac”. Asistentul social a precizat c poate ar fi fost o soluţie s -i fi spus ce anume se va întâmpla la biseric .

În acest caz, relaţia dintre lider şi membrii grupului este una de cooperare, alternând oferirea de informaţii cu exerciţii practice şi experienţele membrilor grupului.

În ceea ce privesc intervenţiile în discuţiile temelor propuse, ambele grupuri au fost active: s-au dat foarte multe exemple din propriile lor experienţe, în special persoanele care au primit deja copilul, dar şi din alte surse: ce au v zut la prieteni, la rude, ce au auzit la munc , ce au v zut la televizor, ce au citit din c rţi, ce ştiu de la specialişti (psihologi, doctori). S-a observat faptul c aceste persoane, neavând un copil şi dorind / iubind ideea de a fi p rinte, au fost foarte receptive la mediul extern, interesaţi s cerceteze ei înşişi despre acest domeniu, încât experienţa lor e posibil s -i fi determinat / încurajat şi pe ceilalţi la discuţie, precum şi s le ofere un punct de vedere unic şi demn de luat în considerare.

Decizia de a adopta un copil presupune trecerea printr-o perioad plin de emoţii, de la încântare şi entuziasm pentru noul membru al familiei, pân la îngrijorare şi chiar team pentru ceea ce rezerv viitorul. R spunsul participanţilor a fost de asemenea, în aceast ordine: entuziasm, speranţ , aşteptare, tensiune, fric .

„La început eram foarte entuziasmat de idee, îns aşteptarea a condus la deaprecierea sentimentelor şi am început s m gândesc c nu pot face faţ situaţiilor de vor urma”(persoan adoptatoare)

(11)

tensiune speranţ entuziasm

Figura Nr. 4 Evoluţia sentimentelor pe parcursul procesului de adopţie

P rinţii adoptatori par a fi conştienţi de evoluţia tehnologiei care are influenţe imediate atât asupra domeniului politic, economic, dar şi asupra celui social. Familia şi-a modificat de-a lungul anilor valorile, normele fiind într-o continu schimbare, întrucât, în zilele noastre p rinţii trebuie s fie preg tiţi s fac faţ unor situaţii noi prin care ei nu au trecut. Copii din ziua de azi, încep de la o vârst foarte fraged s fie influenţaţi de mediul înconjur tor: mulţi sunt dependenţi de calculator, vor telefoane mobile înainte de a intra la şcoal , şi multe alte „vicii moderne”. Iar lucruri precum cartea, valorile familiale de odinioar încep s piard teren şi valoare.

„Sunt nişte cursuri informative, necesare s ne pune la curent cu toate nout ţile. Sunt foarte bine venite, mai ales pentru cei care nu au avut contact cu alţi copii s mai afle câte ceva. Toate se învaţ oricum în viaţ , şi chiar dac poate la început apare teama, nesiguranţa cu privire la propria putere de a face faţ , pe parcurs dispare”(persoan adoptatoare)

Motivul p rinţilor de a participa la aceste cursuri este de a înv ţa s fac faţ acestor situaţii noi, astfel încât între ei şi copil s se stabileasc o relaţie bazat pe încredere, comunicare şi înţelegere reciproc .

„Ne ajut pe cei care nu am avut experienţe prea multe cu

copii s înv ţ m şi din experienţele altora, prin ceea ce povestim în cadrul cursurilor”(persoan adoptatoare)

(12)

propriu. De-a lungul unei sesiuni de discuţie s-au putut observa modelul de gândire, stilul propriu al fiec ruia de a vedea o situaţie anume. Alegerea gupului ca mod de transmitere a informaţiei a avut un impact pozitiv atât asupra asistenţilor sociali (fiind o metod economic din punct de vedere al timpului – aceleaşi informaţii au fost oferite unui grup mare de persoane), dar mai ales asupra fiec rui participant în parte, prin faptul c au împ rt şit îngrijor ri, aştept ri şi experienţe împreun .

Când au fost întrebaţi ce alte surse au utilizat, p rinţii adoptatori au facut apel la persoanele care i-au ajutat s afle câte ceva despre a fi p rinte, fie în mod direct: prin contactul cu alţi copii ai prietenilor, ai rudelor, prin faptul de a boteza un copil, fie indirect prin modelul p rinţilor.

„Eu nu am copii din motive medicale, îns am o prieten foarte bun care are doi copii, am şi botezat unul din ei, deci aş putea spune c informaţii cu privire la „slujba” de p rinte aş avea de la aceştia, deoarece ne înţelegem foarte bine şi ne vizit m destul de des ”(persoan adoptatoare)

P rinţii adoptativi au afirmat c vor fi înfluenţaţi în educarea copilului şi de propriul mod de educaţie primit, dar într-o oarecare m sur .

„Normal, cine nu este influenţat de asta? Dar bineînţeles, vor ap rea şi nout ţi. Adic sunt conştient de educaţia primit , ce mi s-a p rut bine şi ce nu, şi voi selecta ce-i voi oferi copilului, în funcţie de nevoile sale şi de evoluţia societ ţii”(persoan adoptatoare)

Adopţia nu înseamn posesia, şi cu atât mai mult trebuie s fim atenţi în cazul p rinţilor adoptivi, deoarece „un copil care nu are genele p rinţilor s i, se identific mult cu aceştia întrucât este un mod de a face parte din familie”( Dolto, F., 1995:53).

(13)

Concluzii

Pentru aceste cursuri sunt alese şapte teme de discuţie, care sunt abordate de-a lungul sesiunilor, îns nu în profunzime. Se folosesc şi alte metode, pe lâng informarea propriu-zis – brainstorming, jocuri de rol, lucru pe echipe, teme pentru acas , discuţii din experienţa proprie – care reprezint un avantaj pentru fiecare membru de a înv ţa de la ceilalţi. Este un atuu utilizat pe bun dreptate: formarea unui grup de p rinţi adoptatori care se afl în diferite etape ale procesului pot duce la stabilirea unei reţele de sprijin şi suport, la înv ţarea din experienţele celorlalţi, oferirea unor puncte de vedere diverse, etc.

Informaţiile oferite în cadrul cursurilor de educaţie parental reprezint o alternativ de educare a copilului pe care p rinţii adoptivi o însuşesc voluntar. Îns , dac lu m în considerare obiectivele programului, se urm resc anumite aspecte care cer aplicaţie practic . În concluzie, este interesant de observat cum anume se ajunge la rezultatele aşteptate, care sunt metodele de evaluare a celor înv ţate(verificarea „temelor” pentru acas , observarea comportamentelor, din exemplele pe care le povestesc).

Una din temele pentru acas a constat în alc tuirea a trei fraze sub forma „mesajului eu”. Li s-a cerut membrilor grupului s foloseasc scene din viaţa personal aşa c fiecare fraz era adresat fie şefului, fie soţului, fie prietenilor. Tehnica „mesajelor eu” reprezint un mod de a exprima sentimente nepl cute în aşa fel încât persoana respectiv s nu se simt jignit . Are la baz sentimentele

şi se formuleaz dup schema: spun ce simt, când simt aşa şi de ce (de exemplu: Eu m simt frustrat când nu ştiu unde eşti pentru c îmi fac griji pentru tine).

În unele cazuri, p rinţii adoptivi povestesc cum pun în aplicare anumite strategii prezentate la cursurile parentale, experienţe care îi ajut şi pe ceilalţi membru ai grupului. Este de asemenea important faptul c aceştia primesc o map de lucru la începutul cursului cu ceea ce vor discuta pe parcursul celor

şapte întâlniri; aceste informaţii le r mân, putând s le consulte oricând.

Oricare ar fi obiectivul sau obiectivele specifice urm rite într-o ţar sau într-un oraş, educarea p rinţilor trebuie adaptat în mod concret situaţiei culturale, istorice şi sociale, a necesit ţilor pe care le au p rinţii, întrucât nu se pot face generaliz ri în acest domeniu, aşa cum „rar e posibil ca un sistem care a dat roade într-o ţar s poat fi adoptat de o alta, f r a se ţine seama de condiţiile specifice” (Sterne, H., 1972:72).

Un aspect care ar putea duce la îmbun t ţirea/obţinerea rezultatelor aşteptate ar fi stablirea temelor în acord cu p rinţii adoptivi. Pot exista subiecte care nu sunt prezentate, de o importanţ major pentru aceştia, întrucât nu vor

(14)

posibilul refuz de comunicare al copilului la aflarea veştii, neliniştea şi teama p rinţilor adoptivi în faţa preferinţei copilului pentru p rinţii biologici, etc.

References:

Cojocaru Şt., Cojocaru D., (2008). Managementul de caz în protecţia copilului,

Editura Polirom, Iaşi;

Dolto F., (1995) Destins d’enfants. Adoption. Familles d’accueil. Travail social, Edition Guillmard, Paris;

Guimon J., (2006). Introducere în terapiile de grup. Teorii, tehnici, programe, trad. Gabriela Sandu, Editura Polirom, Iaşi;

Holt România, (2005) Adopţia. Împlinirea unui vis prin iubire. Manual pentru asociaţiile părinţilor adoptatori, Editura Lumen, Iaşi;

Holt România, (2002) Ghiduri de bună practică în asistenţa socială a copilului şi familiei, Editura Lumen, Iaşi;

Rouchy, J. C., (2000) Grupul – spaţiu analitic. Observaţie şi teorie, trad. Brânduşa Doboş, Editura Polirom, Iaşi;

Stern H. H., (1972) trad. Otilia Ghiulea, Educarea părinţilor în lume, Editura didactic şi pedagogic , Bucureşti;

www.holt.ro