„Codrul Cosminului”, nr. 11, 2005, p. 139-143
ÎNTRE OGLINZILE PARALELE ALE ISTORIEI:
ELEMENTE DE STRUCTUR
Ã
A EXILULUI LITERAR
ROM
ÂNESC DINTRE ANII 1945
ª
I 1989
Otilia Ign
ãtescu
Résumé: L’article fait une présentation de l’exile littéraire d’origine roumaine selon les
motivations politiques et culturelles qui l’ont déterminé. La présentation de la structure de l’exile
littéraire d’origine roumaine est accompagné d’une évaluation de la terminologie qui concerne ce
phénomène.
Exilul a
înso
þ
it fiin
þ
a uman
ã
de
-a lungul
întregii sale existen
þ
e. De la
Adam
º
i
Eva, primii oameni
º
i primii supu
º
i acestei pedepse, prin izgonirea lor din Eden, exilul a
cunoscut numeroase avataruri, str
âns legate de evolu
þ
ia societ
ã
þ
ii umane. În esen
þ
ã
ins
ã
,
de la Ovidiu
º
i pân
ã
în zilele noastre, exilul a r
ã
mas acela
º
i: de
zr
ã
d
ã
cinare, înstr
ã
inare,
instabilitate, (in)toleran
þ
ã
, umilin
þ
ã
, discriminare, nostalgie, (re)ini
þ
iere, obsesia
nostosului. Impus, ca
în Antichitate sau Evul Mediu, sau asumat, în majoritatea cazurilor,
în urma unei alegeri con
º
tiente, ca în zilele noastr
e, exilul are acela
º
i impact
destabilizator asupra fiin
þ
ei umane.
Privit
în general ca o pedeaps
ã
, exilul poate avea
º
i valoarea unei ini
þ
ieri. Pentru
Mircea Eliade
„
fiecare exilat e un Ulise în drum spre Itaca. Orice existen
þ
ã
real
ã
reproduce Odiseea. Drumul spre Itaca, spre Centru,
…
iar exilatul trebuie s
ã
fie capabil s
ã
p
ã
trund
ã
sensul ascuns al r
ã
t
ã
cirilor sale
º
i s
ã
le conceap
ã
ca pe o lung
ã
serie de încerc
ã
ri
ini
þ
iatice (voite de zei)
º
i ca pe tot atâtea obstacole în drumul care
-l readuce acas
ã
(spre
Centru)
”
1. Ioan Petru Culianu,
într
-o defini
þ
ie autoportret
a exilatului, surprinde
dimensiuni esen
þ
iale ale exilului: îndr
ã
zneala necesar
ã
ruperii leg
ã
turilor cu matricea, a
evad
ã
rii într
-un alt t
ã
râm, cu alte reguli, necunoscute, înv
ã
þ
area
º
i acceptarea
acestor
reguli prin suferin
þ
ã
. Pentru Culianu exilatul este
„
un erou de basme, acel orfan care se
revel
ã
fragil
, dar
în acela
º
i timp infinit de puternic
”
2.
Lunga istorie a exilului se reflect
ã
º
i în bogata terminologie ce s
-a format de-a
lungul timpului pentru a desemna aceast
ã
experien
þ
ã
:
migraþ
iune,
emigraþ
ie
/imigraþ
ie
,
azil politic, refugiu, disidenþ
ã
, exil, diaspora, apartitism
3.Utilizarea acestor temeni este
determinat
ã
de disciplina din perspectiva c
ã
reia se cerceteaz
ã
fenomenul. Astfel, în
cercetarea literar
ã
întâietate au termenii
exil, disidenþ
ã
, diaspor
ã
, emigra
þ
ie
,
în domeniul
politic
º
i social e preferat termenul
emigraþ
ie
,
în timp ce
º
tiin
þ
ele sociale folosesc
termenii exil, emigraþ
ie
, dar mai ales refugiat.
Dintre toate domeniile, cel al literelor pare cel mai interesat, p
ân
ã
acum. de
recuperarea
º
i integrarea în circuitul na
þ
ional a crea
þ
iilor din exil. Acest lucru se întâmpl
ã
deoarece mul
þ
i dintre cei care au fost nevoi
þ
i s
ã
aleag
ã
calea exilului
fac parte din r
ândul
scriitorilor, crea
þ
ia, în
cazul de fa
þ
ã
cea literar
ã
, suportând cel mai greu constrângerile
unui sistem totalitar. Efortul recuperator,
în primul rând, s
-a concretizat,
în anii ce au
urmat evenimentelor din 1989, at
ât
prin publicarea operelor scrise
în exil, cât
º
i prin
critic
ã
literar
ã
referitoare la exil, s
-a manifestat
º
i
tendin
þ
a
(re)a
º
ez
ã
rii
cadrului
conceptual,
în vederea unei cercet
ã
ri sistematice a fenomenului.
Delimit
ã
rile conceptuale
au fost, de cele mai multe ori,
înso
þ
ite de delimit
ã
ri diacronice a structurii comunit
ã
þ
ii
rom
âne
º
ti din exil.
O astfel de abordare g
ã
sim într
-un articol al Monic
ã
i Lovinescu, intitulat sugestiv
O parantez
ã
cât o existen
þ
ã
, citat
ã
de Gheorghe Glodeanu
în lucrarea
Incursiuni
în
literatura diasporei º
i a disiden
þ
ei
. Autoarea propune folosirea conceptului exil la plural,
deoarece exist
ã
atâtea exiluri câte epoci,
motiv
ã
ri, persoane. Mai mult decât atât, distinsa
autoare a
Dialogurilor pe unde scurte este de p
ã
rere c
ã
exist
ã
mai multe categorii de
exila
þ
i, mai multe etape ale exilului românesc. Prima etap
ã
, cuprins
ã
între anii 1946
º
i
1956, are un caracter esen
þ
ial
mente politic
º
i se compune în special din studen
þ
i.
Asemenea autoarei, ajuns
ã
la Paris în 1947, mul
þ
i dintre ei erau convin
º
i c
ã
º
ederea lor
departe de
þ
ar
ã
nu poate fi una de lung
ã
durat
ã
, aceast
ã
convingere contribuind la
consolidarea unit
ã
þ
ii exilului
rom
ânesc în plan cultural. Î
nfr
ângerea revolu
þ
iei maghiare
din 1956 a fost urmat
ã
, dup
ã
principiul dominoului, de pierderea speran
þ
elor într
-o
posibil
ã
interven
þ
ie a statelor occidentale în evolu
þ
ia politicii din spa
þ
iul sud
-est european
º
i de sl
ã
birea uni
t
ã
þ
ii ce caracterizase prima etap
ã
a exilului românesc.
Exilurile politice au fost urmate de cele de natur
ã
economic
ã
. În aceast
ã
situa
þ
ie,
oamenii p
ã
r
ã
seau
þ
ara în c
ã
utarea unor condi
þ
ii de via
þ
ã
superioare, dar mai ales în
speran
þ
a unor premise care s
ã
l
e permit
ã
dezvoltarea
economic
ã
.
Cea de-a treia categorie este reprezentat
ã
de a
º
a
-numita
disidenþ
ã
exilat
ã
º
i se
manifest
ã
începând cu anul
1970, pe fondul intensific
ã
rii luptei pentru drepturile omului.
Anii
’
70 se caracterizeaz
ã
º
i prin
demarxizarea fulger
ã
toare
a elitelor pariziene,
schimbarea de atitudine reflect
ându
-se benefic
º
i asupra românilor stabili
þ
i în Apus.
Referindu-se la perioada de dup
ã
1989, Monica Lovinescu se întreab
ã
,
pe bun
ã
dreptate, dac
ã
mai putem vorbi despre exil, în condi
þ
iile în
care exilatul este acela care nu
se mai poate
întoarce în
þ
ara de unde a plecat f
ã
r
ã
a
-
º
i pune în pericol libertatea. Cum
întoarcerea în
þ
ar
ã
este posibil
ã
f
ã
r
ã
riscul pierderii libert
ã
þ
ii, autoarea propune termenul
diaspora, consider
ându
-l mai potrivit pentru cei r
ã
ma
º
i înc
ã
, dintr
-un motiv sau altul
în
afara grani
þ
elor
þ
ã
rii
4.
În aceea
º
i tendin
þ
ã
de definire cât mai clar
ã
a conceptelor legate de exil, Sorin
Alexandrescu,
în studiul
Invizibilitatea emigraþ
iei
, eviden
þ
iaz
ã
diferen
þ
ele specifice
acestor concepte:
„
emigra
þ
ia era economic
ã
, exilul politic, iar diaspora
, istoric
ã
, existent
ã
deci de mai mult timp
în
þ
ara respectiv
ã
ca minoritate etnic
ã
, indiferent dac
ã
motivul
originar de a ajunge acolo fusese economic sau politic
”
.
C
ât prive
º
te perioada de dup
ã
1989, autorul este de p
ã
rere c
ã
nu mai putem vorbi despre un exil propriu
-zis, conceptul
fiind dep
ã
º
it, ci mai degrab
ã
despre
emigraþ
ie
, din perspectiva plec
ã
rii,
º
i
imigraþ
ie
, din
perspectiva stabilirii
în
þ
ara de adop
þ
ie
5. Tot despre emigra
þ
ie vorbe
º
te
º
i Mihai Pelin
în
Opisul emigraþ
iei politice române
º
ti
, cu referire la
întreg exilul românesc anticomunist,
în ideea c
ã
acest termen
„
acoper
ã
situa
þ
ia general
ã
º
i majoritar
ã
a cet
ã
þ
enilo
r n
ã
scu
þ
i în
Rom
ânia care au p
ã
r
ã
sit
þ
ara voluntar la maturitate, pentr
u o lung
ã
perioad
ã
sau definitiv,
între 1940
º
i 1990
.
”
6þ
ara lor, în vatra lor
”
, i
ndiferent de timpul
º
i/sau circumstan
þ
ele plec
ã
rii: exila
þ
i de
bun
ã
voie
(nemaiput
ând suporta condi
þ
iile din
þ
ar
ã
), sili
þ
i
(expulza
þ
i),
cei surprin
º
i de
evenimente
în
afara Rom
âniei,
„
cei care au venit pe jos, trecând frontiera
”
,
„
cump
ã
ra
þ
ii
prin rela
þ
ii
º
i prin bani.
”
7Dup
ã
ce remarc
ã
faptul c
ã
no
þ
iunile emigrare, exil, diaspor
ã
sunt folosite cu
acela
º
i în
þ
eles în estul
º
i sud
-estul european, implicit
în cercetarea ro
m
âneasc
ã
,
cercet
ã
toarea Eva Behring , în lucrarea
Scriitori rom
âni din exil
, opteaz
ã
pentru cea de
exil, din considerentul c
ã
aceasta nu poate fi definit
ã
în afara unor caracteristici precum
:
asuprire, urm
ã
rire politic
ã
, discriminare, închisoare, interdic
þ
ie de publicare, cenzur
ã
.
Acestea sunt, de altfel,
º
i motivele cultural
-politice ce au determinat,
între anii 1945
-1989, fie expulzarea, fie op
þ
iunea proprie pentru p
ã
r
ã
sirea
þ
ã
rii, motive la
care se adaug
ã
sentimentul excluderii, neintegrarea sau integrarea incomplet
ã
, dorin
þ
a revenirii. Ca atare
exilul, cu toate aceste valen
þ
e, este
,
în opinia autoarei
, termenul necesar, dar
º
i suficient
8.
O dat
ã
cadrul conceptual delimitat, autoarea face o i
ncursiune
în istoria exilului
rom
ânesc de la cronicari pân
ã
la exilul anticomunist. Nu lipsesc din aceast
ã
prezentare
Dimitrie Cantemir, revolu
þ
ionarii de la 1848, Panait Istrati. Sunt semnalate
º
i situa
þ
iile
speciale, dificil de
încadrat într
-o categorie anume: cea a scriitorilor rom
âni de origine
evreiasc
ã
, emigra
þ
i în Israel,
º
i cea a scriitorilor români din Basarabia
º
i Bucovina de
Nord. Ambele situa
þ
ii sunt greu de catalogat dup
ã
parametrii men
þ
iona
þ
i anterior
.
În
primul caz, de
º
i stabilirea în Israel
era sinonim
ã
cu o întoarcere în patria originar
ã
, pentru
cei cu r
ã
d
ã
cini adânci în istoria
º
i cultura româneasc
ã
ea avea
º
i valoarea unui exil
artistic, deoarece ace
º
tia continuau s
ã
scrie în limba român
ã
, erau în continuare
impregna
þ
i de spiritualitatea r
om
âneasc
ã
.
În ceea ce
-i prive
º
te pe scriitorii români din Basarabia
º
i
nordul Bucovinei,
rezisten
þ
a lor fa
þ
ã
de constrângerile social
-politice, dar mai ales culturale,
îndârjirea cu
care au cultivat limba
º
i tradi
þ
iile patriei contureaz
ã
mai degrab
ã
o form
ã
de exil interior,
„
exil pe loc
”
9în termenii lui Paul Goma
,
în condi
þ
iile inexisten
þ
ei unei a
º
a
-zise
„
înstr
ã
in
ã
ri geografice
”
. Despre înstr
ã
inare se poate vorbi totu
º
i, mai ales cu referire la
perioada (aceea
º
i ca
º
i în cazul exilului propriu
-zis, anticomunist)
în care acestor scriitori
nu li s-a permis accesul ne
îngr
ã
dit în patria limbii lor materne. În fapt, lupta acestor
scriitori s-a purtat pe dou
ã
fronturi: atât cel al antirusific
ã
rii, cât
º
i cel anticomunist,
importan
þ
a celui dintâi punându
-l oarecum
în umbr
ã
pe cel de
-al doilea.
Utiliz
ând drept criteriu ordonator în stabilirea unei structuri a exilului românesc
motivele individuale ale plec
ã
rii, Eva Behring propune trei serii de emigrare între 1945
º
i
1989. Motivele plec
ã
rii sunt doar aparent indivi
duale, deoarece ele sunt puse
în mi
º
care
de fr
ã
mânt
ã
rile politice
º
i culturale din
þ
ar
ã
, de intensitatea cu care se manifestau
constr
ângerile,
indiferent de natura lor.
Primul val, cel din anii
’
40
-
’
50, este format din scriitori ce au activat în serviciile
diplomatice din timpul dictaturilor lui Carol al II-lea
º
i/sau Ion Antonescu, în general
simpatizan
þ
i ai dreptei. Dup
ã
instaurarea
º
i consolidarea regimului comunist în România,
cel pu
þ
in pentru o perioad
ã
, nu se mai punea problema întoarcerii. În aceste c
ondi
þ
ii
r
ã
mân în afara grani
þ
elor
þ
ã
rii: Mircea Eliade, Constantin Virgil Gheorghiu, Vintil
ã
Horia, Aron Cotru
º
, Pamfil
ª
eicaru, Emil Cioran, Horia Stamatu, George Usc
ã
tescu
º
.a.
energie
în slujba adev
ã
rului care, prin vocile lor, a reu
º
it s
ã
str
ã
pung
ã
cortina de fier a
totalitarismului
º
i s
ã
dea un sens, unicul de multe ori, celor r
ã
ma
º
i în
þ
ar
ã
. E vorba de
Monica Lovinescu, de Virgil Ierunca, dar
º
i de
ª
tefan
Baciu, Alexandru
º
i George
Cior
ã
nescu.
Al doilea val al exilului scriitoricesc, din anii
’
60
-
’
70, are o structur
ã
destul de
compozit
ã
. Dup
ã
principiul cronologic,
primii p
ã
r
ã
sesc
þ
ara unii dintre supravie
þ
uitorii
prigoanei politice dintre anii
’
50
-
’
60, pri
ntre ei num
ã
rându
-se Ion Ioanid
º
i Nicholas
Catanoy.
Anii
’
60
-
’
70 su
nt marca
þ
i de câteva evenimente
- amnistieri ale condamna
þ
ilor
politici, venirea la putere
în anul 1965 a lui N. Ceau
º
escu,
refuzul intr
ã
rii în Praga în
1969,
în ciuda apartenen
þ
ei la Pac
tul de la Var
º
ovia, o oarecare deschidere în plan
cultural
–
ce reaprind speran
þ
ele scriitorilor într
-o democratizare de durat
ã
a societ
ã
þ
ii.
Speran
þ
ele se vor n
ã
rui din nou când, în 1971, dup
ã
o c
ã
l
ã
torie în China
º
i Coreea,
Ceau
º
escu proclam
ã
a
º
a
-numita
„
mic
ã
revolu
þ
ie cultural
ã
”
, concretizat
ã
prin
reintensificarea presiunilor
º
i constrângerilor în toate domeniile. Consecin
þ
a
–
emigrarea
altor valori ale culturii rom
âne: Dumitru
Þ
epeneag, Ilie Constantin, Petru Popescu, Paul
Goma, Sorin Alexandrescu, Matei C
ã
linescu, Virgil T
ã
nase, Ion Negoi
þ
escu, Virgil
Nemoianu, Sandal
ã
Galopen
þ
ia, Ioan Petru Culianu, Samy Damian
º
.a. Un caz aparte
r
ã
mâne cel al lui Petru Dumitriu, emigrat
º
i el în anul 1960.
Cel de-al treilea val este cel al anilor
’
80. U
ltimul deceniu de dictatur
ã
ceau
º
ist
ã
a
fost marcat de un nou
„
înghe
þ
”
: în
ã
sprirea constrângerilor ideologi
ce, a cenzurii, a
manipul
ã
rii, mistificare, promovarea cultului personalit
ã
þ
ii. Societatea româneasc
ã
, din
unele puncte de vedre, se asem
ã
na cu cea descris
ã
de G. O
rwell
în celebrul roman
1984
11.
În aceste condi
þ
ii s
-a produs plecarea altor intelectuali: Norman Manea, Ion Caraion,
Alexandru Papilian, Dorin Tudoran, Matei Vi
º
niec, Bujor Nedelcovici, Virgil Duda,
Nicolae Balot
ã
, Mircea Zaciu, Lucian Raicu, Mircea Iorgul
escu
º
.a.
Dimensiunile exilului dintre 1945
º
i 1989 sunt impresionante
º
i la nivelul
cifrelor. Lauren
þ
iu Ulici, într
-un articol citat de Eva Behring
º
i intitulat
Avatarii lui
Ovidiu. Observaþ
ii statistice despre exilul literar românesc
, vorbe
º
te despre 50
de
scriitori care
º
i
-au p
ã
r
ã
sit
þ
ara între 1945
º
i 1949
º
i de aprox. 200 care au plecat între
1975
º
i 1989. Acest lucru înseamn
ã
, potrivit aceluia
º
i studiu, c
ã
e
xilul
însuma peste 12%
din totalul scriitorilor, procent ce face din Rom
ânia
þ
ara cu cei mai mu
l
þ
i scriitori exila
þ
i
între 1945
º
i 1989
12.
Problematica exilului literar rom
ânesc dintre anii 1945
º
i 1989 este departe de a
fi complet
„
luminat
ã
”
din toate unghiurile.
R
ã
mâne, printre altele, de stabilit în ce m
ã
sur
ã
ipostaza de exilat a reverberat
în ope
ra literar
ã
º
i
cum a marcat ea existen
þ
a întru crea
þ
ie a
unor personalit
ã
þ
i precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vintil
ã
Horia.
NOTE
1
Manolescu Florin, Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989, Bucureºti, Editura Compania, 2003, p. 285.
2
Ibidem, p. 222. 3
Stan Lavinia, Activitatea literarã a exilului românesc la Paris, 1945-1956. Organizaþii.
Publicaþii, în Politicã externã comunistãºi exil anticomunist, Anuarul Institutului Român de
4
Lovinescu Monica, O parantezã cât o existenþã, în Secolul 20, 10-11-12/1997, 1-2-3/1998 apud Glodeanu Gheorghe, Incursiuni în literatura diasporei ºi a disidenþei, Bucureºti, Editura Libra, 1999, p. 11-12.
5
Alexandrescu Sorin, Invizibilitatea emigraþiei, în Secolul 20, 10-11-12/1997, 1-2-3/1998 apud Glodeanu Gheorghe, Incursiuni în literatura diasporei ºi a disidenþei, Bucureºti, Editura Libra, 1999, p. 13-14.
6 Pelin Mihai, Opisul emigra
þiei politice. Destine în 1222 de fiºe alcãtuite pe baza
dosarelor din arhivele Securitãþii, Bucureºti, Editura Compania, 2002, p. 5.
7
Negrescu-Sutu Radu, Trãdarea exilului?, în Dorul, apud
http://www.ournet.md/~paulgoma/pg-dorul.html. 8
Behring Eva, Scriitori români din exil 1945-1989. O perspectivã istorico-literarã,
Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2001, p. 12-13. 9
Negrescu-Sutu Radu, op. cit. 10
Behring Eva, op. cit., p. 30. 11
Orwell George, O mie nouã sute optzeci ºi patru, Bucureºti, Editura Univers, 1991.
12
Ulici Laurenþiu, Avatarii lui Ovidiu. Observaþii statistice despre exilul literar românesc,
