ROLUL AUDITULUI INTERN ÎN OPTIMIZAREA
GUVERNAN
Ţ
EI CORPORATIVE
Ana-MariaPaşcu
Universitea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Romania, pascuanamaria26@gmail.com
Abstract
In this paper, the debate of this subject is highly motivated by the importance of how a company is managed in the context of recent changes that have occurred in the global economy and, implicitly, in the context of the new trends of globalization, and the updated of the concept of "corporate governance". In practice, the implementation and the development of corporate governance has influenced the nature and the evolution of internal audit witch has become increasingly important over the years. For the last 25 years, the interest in corporate governance has fueled the strength of internal audit all over the world. Nowadays, the presence of internal auditors, in the context of a controversial world, where transparency is often absent, responsible for both "principles of corporate governance" to ensure transparency of transactions organization and “management need to bring added safety to stakeholders and shareholders” enable the organization to have the
courage to implement the strategy into practice correctly and efficiently. Keywords: internal audit, internal control, corporate governance
Auditul intern - factor primordial de control
Există o multitudine de definiţ ii acordate auditului intern însă, definiţia de bază este dată de Normele Profesionale ale Auditului Intern elaborate de Institutul Auditorilor Interni, “Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţ iunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi opţiunileşi contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută acestă organizaţ ie să îşi atingă obiectivele, evaluând într-o abordare sistematică şi metodică procesele sale de management al riscurilor, de control şi guvernare făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.”Chiar dacă se acţ ionează ca un garant al bunei-credinţ e, şi al profesionalismului managementului unei anumite entităţ i, obligaţ ia morală a auditului intern este de a asigura un serviciu de o înaltă calitate profesională. Datorită importanţ ei crescânde pe care auditul o capătă în desfăşurarea oricărei activităţ i, în timp, s-a impus necesitatea elaborării de standarde profesionale în domeniu, care să asigure o calitate minimă a procesului de audit şi implicit o anumită prestanţ ă profesiei de auditor.
bazează pe un cadru de referinţ ă, chiar dacă, datorită diferitelor medii în care este practicat, acesta trebuie să se adapteze. În 1941, J.B.Thurston, primul preşedinte al Institutului Internaţ ional al Auditorilor Interni, declara că perspectiva cea mai strălucită a auditului intern va fi “asistenţ a managerială”.În aceeaşi manieră, dar în 1991, Joseph J. Mossis - preşedintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie, afirma în termeni mult mai exacţ i, că: “este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcţ iei de Audit Intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hăţ urile controlului intern” (Renard, 2003).
Conform art. 21 din Ordonanţa de Urgenţ ă a Guvernului României nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată şi aprobată prin Legeanr.
133/2002 privind activitatea de audit financiar, “Auditul intern reprezintă
activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţ ilor entităţilor economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controluluişi proceselor de conducere a acestuia. ”
Auditul intern evaluează sistemul de control intern al firmei fiind o asigurare rezonabilă a managementului entităţii analizate referitor la funcţionalitatea acestuia. Conform Institutului Francez al Auditorilor/Consultanţ ilor Interni (Institut Français des Auditeurs/Consultants Internes-IFACI): “Auditul este, în interiorul unei întreprinderi sau al unui organism, o activitate independentă de apreciere a controlului operaţ iunilor; el este în serviciul conducerii”(Collins et al., 1992).
Conform opiniei autorilor Boulescu şi Ghiţ ă, auditul financiar-contabil reprezintă “o revedere critică pentru evaluarea unei situaţii financiar-contabile determinate”(Boulescu et al. 1999).
Din această activitate generală de revizie se desprind două subactivităţi, cum ar fi, aprecierea controluluişi auditului intern alături de evaluarea controlului şi auditului intern. Aşadar, chiar dacă noţiunile de audit internşi control intern sunt utilizate cu acelaşi înţeles, acestea nu sunt similare. Auditul intern corespunde controlului de atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile efectuat de personalul care aparţ ine agentului economic, întimp ce controlul intern propriu,
sub forma controlului financiar preventiv şi de gestiune, indică ansamblul
dispozitivelor utilizate în cadrul întreprinderii pentru a obţ ine o stăpânire perfectăa funcţ ionării sale (Berheci, 2010). Altfel spus, auditul intern evaluează controlul intern, respectiv capacitatea întreprinderii de a atinge într-o manieră eficientă obiectivele şi de a ţ ine sub control riscurile inerente activităţ ii sale (Renard, 2001). Funcţ ia de audit intern este utilă, îndeosebi, managementului întreprinderii, oferind asistenţ ă acestuia pentru o eficienţ ă sporită în atingerea obiectivelor controlului intern. Am putea afirma, aşadar, că auditul intern este conceput ca un control al controlului intern.
proceselor. Aşadar, constatăm schimbarea perspectivei privind auditul intern, de la conformitate, la consultanţ ă. Deasemenea, se observă importanţa tehnologiei, concretizată în monitorizarea în timp real a activităţii întreprinderii prin intermediul
sistemelor integrate precum şi consultanţ a oferită pentru îmbunătăţirea
infrastructurii IT.
Guvernanţ a corporativă – definiţ ieşi principii
Definiţiile acestui concept sunt numeroaseşi, evident, variate. Considerăm oportună definiţ ia adoptată de Banca Centrală Europeană, şi anume “proceduri şi procese prin care o organizaţ ie este condusă şi controlată. Structura de guvernanţ ă corporativă specifică distribuţia drepturilorşi responsabilităţilor în rândul diferiţilor participanţi din cadrul organizaţiei, cum ar fi comitetul director, directori şi stakeholderi,şi stabileşte regulile privind procesul decizional” (Raportul Cadbury, 1992).
Conceptul de guvernanţ ă corporativă şi-a extins aria de definire şi este utilizat pentru a desemna acţ iunea de a guverna, maniera de a gira, administra, atât la nivelul statelor, al organismelor mondiale, cât şi al întreprinderilor (Tassin,
2005).Banca Mondială defineşte conducerea corporativă ca fiind “o combinaţ ie de
legi, regulamente şi coduri de conduită adoptate în mod voluntar, care asigură companiei posibilitatea de a atrage capitalul financiar şi uman necesar activităţ ii sale şi posibilitatea de a-şi desfaşură activitatea în mod eficient astfel încât să-şi asigure existenţ a prin generarea de valoare pe termen lung pentru acţ ionarii săi şi societate în ansamblu.”
Dacă termenul de „guvernanţ ă" înseamnă „conducere", rezultă că termenul de „guvernanţ ă corporativă" aduce ceva în plus. În acest sens, termenul „corporativ" vine de la „corp", ceea ce induce ideea de ansamblu, întreg, unitate, organizaţ ie (Ghiţ ă, 2009).
Guvernanţ a corporativă este definită totodată şi ca un set de relaţii între conducerea unei întreprinderi, consiliul său de administraţie, acţ ionarii săi şi celelalte părţi interesate. Cadrul de guvernanţ ă corporativă pentru întreprinderile cotate din Uniunea Europeană este o combinaţie de legislaţie şi instrumente juridice neobligatorii (softlaw), care include recomandări şi coduri de guvernanţ ă corporativă. Deşi codurile de guvernanţ ă corporativă sunt adoptate la nivel naţ ional, Directiva 2006/46/CE promovează aplicarea lor solicitând întreprinderilor cotate să facă referinţ ă la un cod în declaraţia lor de guvernanţ ă corporativă şi să raporteze cu privire la aplicarea acestuia pe baza principiului „aplică sau explică” (comply or explain) (OECD, 2004).
psihologie, sociologie şi politică. Acest concept descrie toate influenţ ele care afectează procesele instituţ ionale, inclusiv cele de numire a controlorilor sau a autorităţ ilor de reglementare, implicate în organizarea producţ iei şi vânzării de bunurişi servicii (Turnbull, 1997).
Conceptul de guvernanţ ă corporativă este văzut ca având două faţ ete
(Stilpon, 2001): cea comportamentală, care se referă la modul în care
interacţ ionează managerii unei companii, acţ ionarii, angajaţ ii, creditorii, clienţ ii şi furnizorii, statul şi alte grupuri de interese în cadrul strategiei generale a companiei şiceanormativă,carese referă la setul de reglementări în care se încadrează aceste relaţ ii şi comportamente, descrise anterior, respectiv legea societăţ ilor comerciale,
legea valorilor mobiliare şi a pieţ elor de capital, legea falimentului, legea concurenţ ei, cerinţ ele cotării la bursă etc.
Totodată, guvernanţ a corporativă este un concept cu o conotaţie foarte largă, ce include: principiile etice, responsabilitatea socială, bunele practici de afaceri şi activităţile de control. Tocmai de aceea asocierea termenilor ca: audit intern, control intern, guvernanţ ă corporativă, audit extern, este oportună. Există o legătură temeinică între guvernanţ a corporativă, auditul intern şi management,
precum şi între guvernanţ a corporativă şi structurile manageriale, dar este
recunoscut faptul că există un tratament special în ceea ce priveşte problemele importante legate de responsabilitatea socială şi de etica practicilor în afaceri. Termenul „guvernanţ ă corporativă”, este foarte amplu, incluzând o supervizare solidă şi eficace a modului în care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, în scopul protejării componentelor unei organizaţii / instituţiişi are mai mult de a face cu managementul efectiv şi cu structurile manageriale, dar este recunoscut că sunt probleme importante şi cele legate de responsabilitatea socială şi etica practicilor. Deşi guvernanţ a corporativă este strâns legată de managementul unei entităţi şi de structurile acestuia, în literatura de specialitate (Bunget et al., 2009) este recunoscut faptul că acest concept cuprinde în sfera sa probleme importante legate de responsabilitatea socială şi etica practicilor de afaceri. De asemenea, guvernanţa corporativă are o conotaţ ie foarte largă, incluzând elemente precum transparenţa auditului intern şi extern, existenţa termenelor foarte strânse pentru raportarea financiară, responsabilitatea managerilor pentru veridicitatea informaţiilor prezentate în rapoartele financiare sau comunicarea şi transparenţa totală asupra rezultatelor financiare.
la raportarea financiară şi impune onestitate din partea raportorilor, care trebuie să prezinte o imagine echilibrată a situaţiei companiei. Transparenţ aeste necesară deoarece neregulileşi/sau performanţele slabe se ascundşi se cosmetizează, de cele mai multe ori, în spatele uşilor închise. Expunerea publică, către stakeholderi, a
propriilor acţiuni şi decizii la examinări contribuie la îmbunătăţirea
comportamentelor şi a performanţei. Responsabilitatea este cel mai important
principiu al guvernanţei, dar în acelaşi timp, este cel mai putin înţelesşi mai rar respectat în cadrul organizaţiilor.
Conform Australian Stock Exchange, principiile esenţiale ale guvernanţei corporative includ:
•stabilirea unor fundamente puternice pentru managementşi supraveghere;
•numirea unui comitet directiv capabil să creeze valoare adăugată pentru companie – se are în vedere aici alcătuirea, mărimeaşi dedicarea directorilor, astfel încât să îşi asume în mod corectşi eficient responsabilităţileşi obligaţiile;
•promovarea eticiişi a luării responsabile a deciziilor;
•impunerea integrităţ ii în raportarea financiară – în acest caz, se poate propune o structură independentă care să verifice şi să garanteze integritatea raportărilor financiare ale companiei;
•prezentarea la timp şi în mod echilibrat a informaţiilor suplimentare referitoare la activitatea companiei, de folos stakeholderilor în luarea deciziilor;
•respectarea drepturilor proprietarilor (acţionari)– la aceasta se adaugă şi facilitatea exercitării efective a acestor drepturi;
•recunoaşterea şi gestiunea riscului – aici se include stabilirea unui sistem de supraveghere a riscurilor, precumşi implementarea controlului intern;
•remunerarea corectă şi responsabilă,astfel încât să fie recunoscute performanţele,
atât cele individuale câtşi ale companiei.
Indiferent de modalitatea de expunere a principiilor, ele au la bază cele trei
elemente prevăzute în Raportul Cadbury: transparenţ ă, integritate şi
responsabilitate din partea conducerii, atât faţ ă de societate cât şi faţ ă de stakeholderii acesteia.
Auditul intern - funcţie a guvernanţei corporative
Necesitatea implementării guvernanţei corporative a apărut ca urmare a
unor eşecuri spectaculoase în domeniul privat (Enron, WorldCom, Parmalat, s.a),
într-o perioadă foarte scurtă de timp şi s-a dorit a fi o încercare de stăvilire a acestui curentşi de recâştigare a încrederii pierdute în faţa mass-mediei.Dacă o astfel de măsură nu ar fi fost luată, angajamentul investitorilor s-ar fi diminuat, iar viaţa corporativă ar fi fost afectată. Această lipsă de încredere nu s-a limitat la companiile comerciale, ci a afectat deopotrivă marile corporaţii private şi instituţiile publice, precum şi modul în care acestea erau conduse. Crizele economice generate de scandaluri financiare uriaşe care au avut loc pe scena europeană şi americană au evidenţ iat faptul că fraudele contabile sunt atribuite în mare măsură şi absenţei controlului. Astfel, sunt evidenţ iate legăturile strânse dintre fraude, guvernanţ a corporativă şi rolul auditului intern. În acest context,
competitivitatea pe piaţ ă financiară, ce conduce spre o funcţ ionare eficientă a sistemelor de guvernanţ ă corporativă şi mai ales a sistemelor de control.
Rolul auditului intern în prevenirea fraudelor contabile este bine cunoscut, având în vedere că orice tip de guvernanţ ă, pentru a putea fi considerată eficientă trebuie să prevadă mecanisme oportune de control, care să intervină în situaţ ii critice şi să protejeze interesul tuturor categoriilor de utilizatori. O comunicare transparentă şi oportună reprezintă primul instrument prin care pot fi prevenite fraudele contabile. Legătura dintre informaţ ii şi prevenirea fraudelor este independentă de modul de guvernanţ ă corporativă adoptat, de structura organigramei şi de mecanismul de control.
În practică, orice organizaţ ie îşi doreşteimplementarea acestor trei idealuri, respectiv guvernanţ a corporativă, administrarea riscurilor şi sistemul de control intern,iar auditul intern reprezintă acea componentă-cheie a monitorizării acestora. Aşadar, prin intermediul împletirii acestor elemente se realizează dezideratul optimizării guvernanţei corporative, având ca factor cheie auditul intern.
Totodată, auditul intern are un rol important în educarea managementului, în găsirea unor soluţii eficiente şi în asistarea procesului de implementare şi dezvoltare a tehnicilor şi instrumentelor necesare în acest domeniu, de aceea, auditorul intern trebuie să aibă o înţ elegere profundă a guvernanţei corporative, el este cel mai indicat în asumarea acestui rol major în organizaţie în vederea realizării susţinerii managementuluişi asigurarea succesului organizaţiei.
Conducerea unei organizaţii pe baza guvernanţei se poate realiza numai în condiţiile existenţei unor obiective ale organizaţiei, ale unei strategii de identificare şi gestionare a riscurilor şi a unui sistem de control adecvat. Abordarea acestor concepte se referă de fapt la piatra de temelie a unei bune guvernări şi a mediului în care se finalizează de fapt auditul intern, prin asigurarea pe care o dă organizaţiei în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra operaţiunilor.
Controlul intern apare ca temelia pe care se sprjină controlul asupra activităţ ilor unei entităţi, oricare ar fi ea şi noţiunea de la care se por neşte în definirea funcţ iei de audit intern, a cărei finalitate constă în îmbunătăţ irea constantă a controalelor interne de orice natură. În mod practic, guvernanţ a corporativă este o încercare de implementare a unor sisteme de analiză a riscurilor, de verificare, evaluare şi control, în scopul realizării unui management eficient.
Conceptul de „guvernanţ ă corporativă” este susţ inut de auditul intern, acesta având un rol important în asistarea reorganizării sistemului de control intern şi în consilierea managementului general.
Orice tip de guvernanţ ă corporativă, indiferent de modulde configurareşi de piaţa de referinţ ă în care se găseşte, pentru a fi considerată eficientă, trebuie să prevadă mecanisme oportune de control, care să intervină în situaţii criticeşi să protejeze interesele tuturor categoriilor de utilizatori. Rolul auditului intern al companiei asumă o importanţ ă de prim-plan în sfera guvernanţ ei corporative. Concluzii
carenţ ei controlului prevăzut atât în normele externe cât şi în reglementările interne ale companiilor. În acest context este oportună evidenţ ierea legăturilor dintre fraude, guvernanţ a corporativă şi rolul auditului intern. Optimizarea guvernanţei corporative prin prisma auditului intern este pe cât de logică pe atât de necesară în cadrul economiei actuale, mereu tulburată de evenimente economice perturbatoare, precumşi în contextul globalizării.
Rolul auditului intern al companiei, având în vedere şi influenţ ele asupra tuturor tipurilor de control, asumă o importanţ ă de prim-plan în sfera guvernanţ ei corporative. O guvernare corporativă eficientă şi eficace impune adoptarea unei abordări metodice a managementului riscurilor companiilor în scopul protejării scopului atât al stakeholderilor câtşi al shareholderilor prin punerea la dispoziţia acestora a situaţ iilor financiare anuale care să reflecte imaginea fidelă a companiei şi să asigure existenţa precumşi eficacitatea controalelor.
Bibliografie
Berheci M., 2010, Valorificarea raportărilor financiare. Sinteze contabile:
teorie, analize, studii de caz, Editura CECCAR, Bucureşti;
Boulescu M., Ghiţ ă M., 1999, Expertiză contabilă şi audit financiar-contabil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Bunget O. C., Florea-Ianc Z., Ghiţ ă M., Nicolau C., Pereş C. E., Pereş I.., 2009, Guvernanţ a corporativă şi auditul intern, Editura Miron, Timişoara;
Collins L., Valin G., 1992, Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques,4
eédition, Editions Dalloz, Paris;
Ghiţ ă M., Iaţ co C., Brezuleanu C., Vorniceanu M., 2009, Guvernanţ a corporativă şi auditul intern, Editura Tipo Moldova, Iaşi;
Renard J., 2003, Theorie et practique de l’audit interne, Editions
d’Organisation, Paris, France, 2002, tradusă în limba română printr-un proiect finanţat PHARE, sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, Bucureşti;
Stilpon N., 2001, International Efforts to Improve Corporate Governance: Why and How?, OECD;
Tassin Th., 2005, Nouvelle excellence, nouvelle gouvernance, în
Balantzian G., sous la direction, Tableaux de bord. Pour diriger dans un contexte incertain, Editions d’Organisation, Paris;
Turnbull S., 1997, Corporate Governance: Its scope, concerns and theories,
Corporate Governance: An International Review, volume 5, issue 4;
*** Cadbury Report– Report of the Committee on the Financial Aspects
of Corporate Governance, 1 december 1992, European Corporate Governance Institute, http://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf, accesat 08.05.2011
*** ASX Corporate Governance Council, Corporate Governance Principles and Recommendations, Second Edition, 2007, European Corporate Governance Institute,
Aknowledgements
