ROLUL AUDITULUI INTERN ÎN OPTIMIZAREA
GUVERNANłEI CORPORATIVE
Ana Maria Pascu
Universitea “Alexandru Ioan Cuza” Ia i, Romania, pascuanamaria26@gmail.com
Abstract
In this paper, the debate of this subject is highly motivated by the importance of how a company is managed in the context of recent changes that have occurred in the global economy and, implicitly, in the context of the new trends of globalization, and the updated of the concept of "corporate governance". In practice, the implementation and the development of corporate governance have influenced the nature and the evolution of internal audit witch has become increasingly important over the years. For the last 25 years, the interest in corporate governance has fueled the strength of internal audit all over the world. Nowadays, the presence of internal auditors, in the context of a controversial world, where transparency is often absent, responsible for both "principles of corporate governance" to ensure transparency of transactions organization and “management need to bring added safety to stakeholders and shareholders” enable the organization to have the courage to implement the strategy into practice correctly and efficiently.
Keywords: internal audit, internal control, corporative governance
Auditul intern factor primordial de control
Există o multitudine de definiŃii acordate auditului intern însă, definiŃia de bază este dată de Normele Profesionale ale Auditului Intern elaborate de Institutul Auditorilor Interni, “Auditul intern este o activitate independentă i obiectivă, care dă unei organizaŃii o asigurare în ceea ce prive te gradul de control asupra operaŃiunilor, o îndrumă pentru a!i îmbunătăŃi opŃiunile i contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută acestă organizaŃie să î i atingă obiectivele, evaluând într!o abordare sistematică i metodică procesele sale de management al riscurilor, de control i guvernare făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.” Chiar dacă se acŃionează ca un garant al bunei!credinŃe, i al profesionalismului managementului unei anumite entităŃi, obligaŃia morală a auditului intern este de a asigura un serviciu de o înaltă calitate profesională. Datorită importanŃei crescânde pe care auditul o capătă în desfă urarea oricărei activităŃi, în timp, s!a impus necesitatea elaborării de standarde profesionale în domeniu, care să asigure o calitate minimă a procesului de audit i implicit o anumită prestanŃă profesiei de auditor.
bazează pe un cadru de referinŃă, chiar dacă, datorită diferitelor medii în care este practicat, acesta trebuie să se adapteze. În 1941, J.B.Thurston, primul pre edinte al Institutului InternaŃional al Auditorilor Interni, declara că perspectiva cea mai strălucită a auditului intern va fi “asistenŃa managerială”. În aceea i manieră, dar în 1991, Joseph J. Mossis ! pre edintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie, afirma în termeni mult mai exacŃi, că: “este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcŃiei de Audit Intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hăŃurile controlului intern” (Renard, 2003).
Conform art. 21 din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului României nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată i aprobată prin Legea nr. 133/2002 privind activitatea de audit financiar, “Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităŃilor entităŃilor economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului i proceselor de conducere a acestuia. ”
Auditul intern evaluează sistemul de control intern al firmei fiind o asigurare rezonabilă a managementului entităŃii analizate referitor la funcŃionalitatea acestuia. Conform Institutului Francez al Auditorilor/ConsultanŃilor Interni (Institut Français des Auditeurs/Consultants Internes!IFACI): “Auditul este, în interiorul unei întreprinderi sau al unui organism, o activitate independentă de apreciere a controlului operaŃiunilor; el este în serviciul conducerii”(Collins et al., 1992).
Conform opiniei autorilor Boulescu i GhiŃă, auditul financiar!contabil reprezintă “o revedere critică pentru evaluarea unei situaŃii financiar!contabile determinate”(Boulescu et al. 1999).
Din această activitate generală de revizie se desprind două subactivităŃi, cum ar fi, aprecierea controlului i auditului intern alături de evaluarea controlului i auditului intern. A adar, chiar dacă noŃiunile de audit intern i control intern sunt utilizate cu acela i înŃeles, acestea nu sunt similare. Auditul intern corespunde controlului de atestare sau certificare a documentelor financiar!contabile efectuat de personalul care aparŃine agentului economic, în timp ce controlul intern propriu, sub forma controlului financiar preventiv i de gestiune, indică ansamblul dispozitivelor utilizate în cadrul întreprinderii pentru a obŃine o stăpânire perfectă a funcŃionării sale (Berheci, 2010). Altfel spus, auditul intern evaluează controlul intern, respectiv capacitatea întreprinderii de a atinge într!o manieră eficientă obiectivele i de a Ńine sub control riscurile inerente activităŃii sale (Renard, 2001). FuncŃia de audit intern este utilă, îndeosebi, managementului întreprinderii, oferind asistenŃă acestuia pentru o eficienŃă sporită în atingerea obiectivelor controlului intern. Am putea afirma, a adar, că auditul intern este conceput ca un control al controlului intern.
proceselor. A adar, constatăm schimbarea perspectivei privind auditul intern, de la conformitate, la consultanŃă. Deasemenea, se observă importanŃa tehnologiei, concretizată în monitorizarea în timp real a activităŃii întreprinderii prin intermediul sistemelor integrate precum i consultanŃa oferită pentru îmbunătăŃirea infrastructurii IT.
GuvernanŃa corporativă – definiŃie -i principii
DefiniŃiile acestui concept sunt numeroase i, evident, variate. Considerăm oportună definiŃia adoptată de Banca Centrală Europeană, i anume “proceduri i procese prin care o organizaŃie este condusă i controlată. Structura de guvernanŃă corporativă specifică distribuŃia drepturilor i responsabilităŃilor în rândul diferiŃilor participanŃi din cadrul organizaŃiei, cum ar fi comitetul director, directori i stakeholderi, i stabile te regulile privind procesul decizional” (Raportul Cadbury, 1992).
Conceptul de guvernanŃă corporativă i!a extins aria de definire i este utilizat pentru a desemna acŃiunea de a guverna, maniera de a gira, administra, atât la nivelul statelor, al organismelor mondiale, cât i al întreprinderilor (Tassin, 2005). Banca Mondială define te conducerea corporativă ca fiind “o combinaŃie de legi, regulamente i coduri de conduită adoptate în mod voluntar, care asigură companiei posibilitatea de a atrage capitalul financiar i uman necesar activităŃii sale i posibilitatea de a! i desfa ură activitatea în mod eficient astfel încât să! i asigure existenŃa prin generarea de valoare pe termen lung pentru acŃionarii săi i societate în ansamblu.”
Dacă termenul de „guvernanŃă" înseamnă „conducere", rezultă că termenul de „guvernanŃă corporativă" aduce ceva în plus. În acest sens, termenul „corporativ" vine de la „corp", ceea ce induce ideea de ansamblu, întreg, unitate, organizaŃie (GhiŃă, 2009).
GuvernanŃa corporativă este definită totodată i ca un set de relaŃii între conducerea unei întreprinderi, consiliul său de administraŃie, acŃionarii săi i celelalte părŃi interesate. Cadrul de guvernanŃă corporativă pentru întreprinderile cotate din Uniunea Europeană este o combinaŃie de legislaŃie i instrumente juridice neobligatorii (soft law), care include recomandări i coduri de guvernanŃă corporativă. De i codurile de guvernanŃă corporativă sunt adoptate la nivel naŃional, Directiva 2006/46/CE promovează aplicarea lor solicitând întreprinderilor cotate să facă referinŃă la un cod în declaraŃia lor de guvernanŃă corporativă i să raporteze cu privire la aplicarea acestuia pe baza principiului „aplică sau explică” (comply or explain) (OECD, 2004).
psihologie, sociologie i politică. Acest concept descrie toate influenŃele care afectează procesele instituŃionale, inclusiv cele de numire a controlorilor sau a autorităŃilor de reglementare, implicate în organizarea producŃiei i vânzării de bunuri i servicii (Turnbull, 1997).
Conceptul de guvernanŃă corporativă este văzut ca având două faŃete (Stilpon, 2001): cea comportamentală, care se referă la modul în care interacŃionează managerii unei companii, acŃionarii, angajaŃii, creditorii, clienŃii i furnizorii, statul i alte grupuri de interese în cadrul strategiei generale a companiei i cea normativă, care se referă la setul de reglementări în care se încadrează aceste relaŃii i comportamente, descrise anterior, respectiv legea societăŃilor comerciale, legea valorilor mobiliare i a pieŃelor de capital, legea falimentului, legea concurenŃei, cerinŃele cotării la bursă etc.
Totodată, guvernanŃa corporativă este un concept cu o conotaŃie foarte largă, ce include: principiile etice, responsabilitatea socială, bunele practici de afaceri i activităŃile de control. Tocmai de aceea asocierea termenilor ca: audit intern, control intern, guvernanŃă corporativă, audit extern, este oportună. Există o legătură temeinică între guvernanŃa corporativă, auditul intern i management, precum i între guvernanŃa corporativă i structurile manageriale, dar este recunoscut faptul că există un tratament special în ceea ce prive te problemele importante legate de responsabilitatea socială i de etica practicilor în afaceri. Termenul „guvernanŃă corporativă”, este foarte amplu, incluzând o supervizare solidă i eficace a modului în care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, în scopul protejării componentelor unei organizaŃii/instituŃii i are mai mult de a face cu managementul efectiv i cu structurile manageriale, dar este recunoscut că sunt probleme importante i cele legate de responsabilitatea socială i etica practicilor. De i guvernanŃa corporativă este strâns legată de managementul unei entităŃi i de structurile acestuia, în literatura de specialitate (Bunget et al., 2009) este recunoscut faptul că acest concept cuprinde în sfera sa probleme importante legate de responsabilitatea socială i etica practicilor de afaceri. De asemenea, guvernanŃa corporativă are o conotaŃie foarte largă, incluzând elemente precum transparenŃa auditului intern i extern, existenŃa termenelor foarte strânse pentru raportarea financiară, responsabilitatea managerilor pentru veridicitatea informaŃiilor prezentate în rapoartele financiare sau comunicarea i transparenŃa totală asupra rezultatelor financiare.
Integritatea presupune onestitatea i completitudinea. Aceste principii se pretează la raportarea financiară i impune onestitate din partea raportorilor, care trebuie să prezinte o imagine echilibrată a situaŃiei companiei.
TransparenŃa este necesară deoarece neregulile i/sau performanŃele slabe se ascund i se cosmetizează, de cele mai multe ori, în spatele u ilor închise. Expunerea publică, către stakeholderi, a propriilor acŃiuni i decizii la examinări contribuie la îmbunătăŃirea comportamentelor i a performanŃei.
Responsabilitatea este cel mai important principiu al guvernanŃei, dar în acela i timp, este cel mai putin înŃeles i mai rar respectat în cadrul organizaŃiilor.
Conform Australian Stock Exchange, principiile esenŃiale ale guvernanŃei corporative includ:
•stabilirea unor fundamente puternice pentru management i supraveghere; •numirea unui comitet directiv capabil să creeze valoare adăugată pentru companie – se are în vedere aici alcătuirea, mărimea i dedicarea directorilor, astfel încât să î i asume în mod corect i eficient responsabilităŃile i obligaŃiile;
•promovarea eticii i a luării responsabile a deciziilor;
•impunerea integrităŃii în raportarea financiară – în acest caz, se poate propune o structură independentă care să verifice i să garanteze integritatea raportărilor financiare ale companiei;
•prezentarea la timp i în mod echilibrat a informaŃiilor suplimentare referitoare la activitatea companiei, de folos stakeholderilor în luarea deciziilor;
•respectarea drepturilor proprietarilor (acŃionari) – la aceasta se adaugă i facilitatea exercitării efective a acestor drepturi;
•recunoa terea i gestiunea riscului – aici se include stabilirea unui sistem de supraveghere a riscurilor, precum i implementarea controlului intern;
•remunerarea corectă i responsabilă, astfel încât să fie recunoscute performanŃele, atât cele individuale cât i ale companiei.
Indiferent de modalitatea de expunere a principiilor, ele au la bază cele trei elemente prevăzute în Raportul Cadbury: transparenŃă, integritate i responsabilitate din partea conducerii, atât faŃă de societate cât i faŃă de stakeholderii acesteia.
Auditul intern funcŃie a guvernanŃei corporative
transparenŃa informaŃională, reprezintă elementul indispensabil pentru competitivitatea pe piaŃa financiară, ce conduce spre o funcŃionare eficientă a sistemelor de guvernanŃă corporativă i mai ales a sistemelor de control.
Rolul auditului intern în prevenirea fraudelor contabile este bine cunoscut, având în vedere că orice tip de guvernanŃă, pentru a putea fi considerată eficientă trebuie să prevadă mecanisme oportune de control, care să intervină în situaŃii critice i să protejeze interesul tuturor categoriilor de utilizatori. O comunicare transparentă i oportună reprezintă primul instrument prin care pot fi prevenite fraudele contabile. Legătura dintre informaŃii i prevenirea fraudelor este independentă de modul de guvernanŃă corporativă adoptat, de structura organigramei i de mecanismul de control.
În practică, orice organizaŃie î i dore te implementarea acestor trei idealuri, respectiv guvernanŃa corporativă, administrarea riscurilor i sistemul de control intern, iar auditul intern reprezintă acea componentă!cheie a monitorizării acestora. A adar, prin intermediul împletirii acestor elemente se realizează dezideratul optimizării guvernanŃei corporative, având ca factor cheie auditul intern.
Totodată, auditul intern are un rol important în educarea managementului, în găsirea unor soluŃii eficiente i în asistarea procesului de implementare i dezvoltare a tehnicilor i instrumentelor necesare în acest domeniu, de aceea, auditorul intern trebuie să aibă o înŃelegere profundă a guvernanŃei corporative, el este cel mai indicat în asumarea acestui rol major în organizaŃie în vederea realizării susŃinerii managementului i asigurarea succesului organizaŃiei.
Conducerea unei organizaŃii pe baza guvernanŃei se poate realiza numai în condiŃiile existenŃei unor obiective ale organizaŃiei, ale unei strategii de identificare i gestionare a riscurilor i a unui sistem de control adecvat. Abordarea acestor concepte se referă de fapt la piatra de temelie a unei bune guvernări i a mediului în care se finalizează de fapt auditul intern, prin asigurarea pe care o dă organizaŃiei în ceea ce prive te gradul de control deŃinut asupra operaŃiunilor.
Controlul intern apare ca temelia pe care se sprjină controlul asupra activităŃilor unei entităŃi, oricare ar fi ea i noŃiunea de la care se porne te în definirea funcŃiei de audit intern, a cărei finalitate constă în îmbunătăŃirea constantă a controalelor interne de orice natură. În mod practic, guvernanŃa corporativă este o încercare de implementare a unor sisteme de analiză a riscurilor, de verificare, evaluare i control, în scopul realizării unui management eficient.
Conceptul de „guvernanŃă corporativă” este susŃinut de auditul intern, acesta având un rol important în asistarea reorganizării sistemului de control intern
i în consilierea managementului general.
Concluzii
Crizele economice care au avut loc pe scena mondială, nu numai în ultimii ani, au evidenŃiat faptul că fraudele contabile sunt atribuite inexistenŃei i/sau carenŃei controlului prevăzut atât în normele externe cât i în reglementările interne ale companiilor. În acest context este oportună evidenŃierea legăturilor dintre fraude, guvernanŃa corporativă i rolul auditului intern. Optimizarea guvernanŃei corporative prin prisma auditului intern este pe cât de logică pe atât de necesară în cadrul economiei actuale, mereu tulburată de evenimente economice perturbatoare, precum i în contextul globalizării.
Rolul auditului intern al companiei, având în vedere i influenŃele asupra tuturor tipurilor de control, asumă o importanŃă de prim!plan în sfera guvernanŃei corporative. O guvernare corporativă eficientă i eficace impune adoptarea unei abordări metodice a managementului riscurilor companiilor în scopul protejării scopului atât al stakeholderilor cât i al shareholderilor prin punerea la dispoziŃia acestora a situaŃiilor financiare anuale care să reflecte imaginea fidelă a companiei
i să asigure existenŃa precum i eficacitatea controalelor. Bibliografie
Berheci M., 2010, Valorificarea raportărilor financiare. Sinteze contabile: teorie, analize, studii de caz, Editura CECCAR, Bucure ti;
Boulescu M., GhiŃă M., 1999, Expertiză contabilă i audit financiar! contabil, Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti;
Bunget O. C., Florea!Ianc Z., GhiŃă M., Nicolau C., Pere C. E., Pere I.., 2009, GuvernanŃa corporativă i auditul intern, Editura Miron, Timi oara;
Collins L., Valin G., 1992, Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, 4e édition, Editions Dalloz, Paris;
GhiŃă M., IaŃco C., Brezuleanu C., Vorniceanu M., 2009, GuvernanŃa corporativă i auditul intern, Editura Tipo Moldova, Ia i;
Renard J., 2003, Theorie et practique de l’audit interne, Editions d’Organisation, Paris, France, 2002, tradusă în limba română printr!un proiect finanŃat PHARE, sub coordonarea Ministerului FinanŃelor Publice, Bucure ti;
Stilpon N., 2001, International Efforts to Improve Corporate Governance: Why and How?, OECD;
Tassin Th., 2005, Nouvelle excellence, nouvelle gouvernance, în Balantzian G., sous la direction, Tableaux de bord. Pour diriger dans un contexte incertain, Editions d’Organisation, Paris;
Turnbull S., 1997, Corporate Governance: Its Scope, Concerns and Theories, Corporate Governance: An International Review, volume 5, issue 4;
*** Cadbury Report – Report of the Committee on the Financial Aspects of Corporate Governance, december 1st, 1992, European Corporate Governance Institute, http://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf, accesat 08.05.2011;
*** ASX Corporate Governance Council, Corporate Governance Principles and Recommendations, Second Edition, 2007, European Corporate Governance Institute, accesat 04.05.2011 la adresa
*** OCDE, „Principles of Corporate Governance”, 2004, p. 11, accestat la adresa la adresa: http://www.ecgi.org/codes/documents/principles_en_final.pdf, 10.05.2011
Aknowledgement
