„Revista român de sociologie”, serie nou , anul XXVI, nr. 1–2, p. 29–37, Bucureşti, 2015
CARE ESTE „SECRETUL” GESTUALIT
II!? CÂTEVA REFLEC II
CRITICE ASUPRA PSEUDO
Ş
TIIN ELOR CARE VIZEAZ
„DECRIPTAJUL NON-VERBALULUI”
∗PASCAL LARDELLIER∗∗
ABSTRACT
WHAT’S THE “SECRET” OF THE GESTURE LANGUAGE? A FEW CRITICAL REFLECTIONS ON THE PSEUDO-SCIENCES DEALING
WITH THE “NON-VERBAL DECODING”
In this article we deal with a situation commonly met with in contemporary society: the representatives of pseudo-sciences invite their readers to learn „to decode the non-verbal language”. They pretend that in this way our body is supposed to be „readable” and it would be enough to know these „theories” in order to read into our interlocutors and to find out their thoughts and emotions. It is obvious that we find ourselves in front of a discourse imitating the rhetorical codes of science, but having nothing to do with science. Moreover, these pseudo-sciences have never been presented or discussed within the academic sphere.
Keywords: use of expressive movements, non-verbal language, pseudo-sciences, interaction, decoding.
INTRODUCERE
Orice discurs care deriv din ştiin trebuie s fie ponderat, m surat. Este condi ia imperativ pentru a fi acceptat într-o sfer academic ce func ioneaz pe baza unor coduri retorice intangibile. Dar, în afara mediului universitar, care r mâne prin excelen instan a produc iei şi legitim rii ştiin ei, prosper mai nou pseudoştiin ele, în special în sfera rela iilor interpersonale. Acestea vând re ete şi
∗
O parte a acestui articol este extras din lucrarea Arrêtez de décoder. Pour en finir avec les gourous de la communication (L’Hèbe, 2008), precum şi din câteva articole publicate între 2008 şi 2010 în publica ii academice francofone. Autorul le mul umeşte tuturor specialiştilor care au acceptat s îşi expun teoriile în cadrul acestei vaste anchete, condus de-a lungul mai multor ani şi care va fi redactat sub form actualizat în 2015.
∗∗
sfaturi menite s permit „citirea infailibl a celorlal i”, pur şi simplu prin decriptarea gestualit ii şi activit ii non-verbale. Plonjarea în lectura acestei literaturi necesit o doz bun de r bdare, pentru a putea descâlci inep iile jargonante ale „pseudoteoriilor”.
C TRE SURSELE INTERACŢIUNII
Mai aproape de actorii sociali – chiar între ei înşişi – exist ordinea interac iunilor. Rela iile iau naştere în cadrul formelor sociale – riturile fac parte dintre acestea – şi îşi extrag sensul din context, ca şi din ceea ce coproduc şi interpreteaz actorii sociali in situ. Şi, în fa a celorlal i, nu ştim exact „ce se va întâmpla”. În ciuda caracterului a priori foarte concret al comunic rii interpersonale in situ, ne adapt m şi ne readapt m în permanen ; la fel cum inem cont de «aspectul social», de reprezent rile rela iei şi, deja, de propriile senza ii, sentimente, reflec ii in situ. Prin urmare, în cazul interac iunii, abordarea în acelaşi timp empiric , procesual , contextual şi conjectural a gesturilor şi a mimicii celorlal i prevaleaz .
Rela iile interpersonale, considerate experien antropologic şi context social, constituie un obiect teoretic global, pe care ştiin ele inform rii şi ale comunic rii trebuie s îl reînvesteasc f r încetare. Aceste rela ii, care întruchipeaz cel mai îndeaproape experien a comunic rii, „apar in” de fapt acestei interdiscipline, dar ele fac de asemenea parte din registrul lingvisticii, psihologiei, sociologiei (list nonexhaustiv , desigur). Toate aceste discipline, fiecare cu istoria, abordarea, conceptele şi metodele sale, confirm insondabila complexitate a interac iunii. Etnometodologia, pe de alt parte, ne aminteşte c nimic din ceea ce este social nu ne este str in (şi nu este singura ce-şi asum aceast postur ) şi c nimic din ceea ce reprezint socialul nu este banal sau nedemn. Ea refirm cu t rie exigen a suveran a terenului. Caracterul empiric al acestei discipline a f cut din studiul acestor interac iuni unul dintre obiectele sale predilecte. În cele din urm , întrebarea este urm toarea: „Cum se realizeaz ac iunea?” Pentru a afla acest lucru, vom începe prin a observa actorii sociali şi a acorda aten ie la ceea ce spun despre ceea ce fac şi spun c fac în cadrul situa iei.
Aceast viziune subtil şi profund sociologic a rela iilor sociale se g seşte la mare distan de cea a „obseda ilor de decodificarea gestualit ii”, ce urmeaz a fi abordat în aceste pagini, o „concep ie” care fetişizeaz „non-verbalul”, mecanicizeaz şi dezumanizeaz rela iile sociale, f r s introduc informa ii despre ceea ce reprezint ele cu adev rat. Aceşti falşi oameni de ştiin se distan eaz enorm de Goffman, pe care nu îl citeaz niciodat : diferen a dintre un licurici şi o stea str lucitoare…
Printr-o fraz enigmatic , ce a devenit celebr , lingvistul american Edward Sapir evoca „acel cod secret şi complicat, nescris niciunde, necunoscut de nimeni, dar în eles de to i”, care indic ordinea interac iunilor. „Func ion m” în mediul social pentru c am integrat informa ia acestui cod şi pentru c am încorporat
dubla dimensiune, previzibil şi aleatorie, a comunic rii. În rest, în situa ia interac iunii, ne baz m intuitiv pe ceea ce percepem din mimic , gesturi şi din ambian a unui moment împ rt şit cu ceilal i. Şi, ca s revenim, exist , în mod fundamental, contextul, pentru c acesta confer interac iunii propria-i tonalitate şi coloratur . În cadrul situa iei, fiecare procedeaz în permanen pe baza unei interpret ri intuitive a „ceea ce se interschimb ”, str duindu-se s r mân prezent pentru cel lalt. Pentru c este dificil a fi „într-o” interac iune şi, totodat , „mai presus” de aceasta, iar apoi, a acorda aten ie şi la ceea ce spun interlocutorii, limbajul nefiind un accesoriu în cadrul comunic rii. Adev rul e c nu putem vorbi şi asculta în acelaşi timp. Desigur, exist întotdeauna neîn elegeri, quiproquo-uri, aştept ri şi toate elementele prin care cultura şi personalitatea noastr „afecteaz rela iile”.
De câteva decenii, savan ii dedica i „câmpului comunica ional” au contribuit la publicarea unei cantit i substan iale de studii menite s identifice din punct de vedere teoretic aceast dimensiune interpersonal a comunic rii. Operele consacrate Şcolii de la Palo Alto, îndeosebi, au ini iat genera ii de studen i în dimensiunea „orchestral ” a rela iilor interpersonale. Din punctul de vedere al acestui curent fertil, acestea trebuie considerate din punctul de vedere al procesului, l sând un loc generos culturii, contextului, formelor sociale (prin urmare, riturilor interac iunii) şi rolurilor reprezent rilor în cadrul raporturilor sociale.
„CHIROMANŢIILE” DECODAJULUI LIMBAJELOR NON-VERBALE
acestor proze, care înscriu rela iile amoroase, familiale şi profesionale într-o perspectiv strategic şi chiar balistic . De fapt, to i aceşti „prestidigitatori” îşi bazeaz „analizele” pe o funda ie liberal , în sensul economic al termenului: c ci ar trebui avut în vedere atingerea unui randament şi a unei rentabilit i a raporturilor sociale. Şi, pentru a-şi atinge obiectivele (ascunse), ar trebui s pun în aplicare strategii care nu mai sunt argumentative, ci „non-verbale”, „decodând” în acelaşi timp interlocutorii pentru a ajunge la o mitic (dar iluzorie) transparen a rela iilor. Acestea au intrat într-o nou er a suspiciunii, în parte produs de aceşti „obseda i ai decodajului gesticii”. Îi numim obseda i, pentru c în „teoriile” lor este vorba întotdeauna – implicit – de manipularea celuilalt şi de instrumentalizarea rela iilor sociale. Sunt impuse ca preambul inevitabilele stâng cii şi „gafele” nocive ale celor care înc nu cunosc secretele. Iar scopul se presupune a fi o mai bun în elegere şi o „comunicare în sfârşit eficace”. Cu toate acestea, se pare c „exist probleme atunci când comunicarea devine solu ia a tot; în schimb, ne apropiem de solu ie atunci când comunicarea este perceput ca problem ”1.
În mod similar, „manipulatorii sunt printre noi”. O afirm titlurile lucr rilor, editate în nebuloasa publica iilor care transform paranoia în bun comercial, toate fiind consacrate „manipul rii”. C ci, pretind autorii, nu exist alternativ : manipul m sau suntem manipula i. Prin urmare, primul principiu rela ional este acela de a nu avea încredere în colegi, prieteni, parteneri chiar, nici, a fortiori, în propriii copii...
„Perverşi polimorfi”, spunea cineva, referindu-se la nou-n scu i. N scu i manipulatori, afirm al ii, punându-i, de aceast dat , pe to i indivizii în aceeaşi categorie. De altfel, „ave i grij s nu se profite de voi”. Iar pentru aceasta, revenim în mod circular, „înv a i s îi citiţi pe ceilal i”, „s decripta i ceea ce vi se ascunde”. C ci aceasta transpare şi îi „vorbeşte” unui ochi priceput... Un r zboi rece de un nou gen caracterizeaz rela iile. Observarea şi analizarea celorlal i, „calibrarea acestora”, ar sus ine Programarea Neuro-Lingvistic , decodificarea faptelor şi gesturilor, f r a acorda prea mult credit cuvintelor, inevitabil par iale şi chiar înşel toare în mod deliberat, în cea mai mare parte...
Afectând domeniile form rii continue – care constituie tocmai calul lor troian –, modificând defini iile obişnuite ale psihologiei, busculând tradi iile editoriale, aceşti „noi guru-şi ai comunic rii” – nu specialişti în retoric , ci exper i autoproclama i ai „decriptajului non-verbal” – beneficiaz de o real sus inere mediatic . De aproximativ dou zeci de ani, se folosesc de incredibila „psihologizare” a discursurilor sociale şi a institu iilor, pentru a-şi cimenta succesul, încercând s ob in legitimitate, printre altele mediatic şi editorial , pe care apoi se bate moned în mediul afacerilor. Perindându-se prin emisiuni de larg audien , aceşti „prestidigitatori” peroreaz , „decodificând” presta iile publice ale oamenilor politici şi nu numai. Şi, bineîn eles, demonstra iile lor nesigure ne
1
„relev dedesubturile comunic rii”. Pentru aceasta, ei enun locuri etologice comune, fetişizându-l pe controversatul Desmond Morris (în plus, greşit interpretat de c tre ei2, totul amestecat cu o spoial de psihologie comportamental şi cu un strop de neuroştiin .
Dar cine sunt aceşti pseudooameni de ştiin , de vreme ce trebuie s îi numim? Joseph Messinger, decedat în 2012, poligraf frenetic, infatuat şi redundant, „p rinte al gramaticii gestuale”, Philippe Turchet, pap autoproclamat al „sinergologiei”, care pred r bd tor, vânzându-le scump, cursuri de calificare şi certific ri, sau al i „inventatori” ai unor incerte „discipline” având „morfo” ca prefix şi „gestual” ca sufix, „mari teoreticieni” care consider c o „apari ie la televizor” merit ova ii academice. Cu to ii sunt, în paralel, formatori, coaches şi consultan i, promotori ai „Pro-dom” şi ai altor aiureli pseudo-ştiin ifice. Prin extensie, i-am pus în aceast categorie pe to i autorii care public materiale din zona „non-verbalului”, care pretind c au inventat discipline, când, de fapt, în cea mai mare parte a demersului lor, sondeaz teorii deja existente, deturnându-le şi îndulcindu-le.
S îi ad ug m îns la aceast list şi pe to i cei care propun „furnizarea cheilor pentru a-i citi pe ceilal i” sau care vând un pic prea vehement „bun starea rela ional ”. C uta i, folosind un motor precum Google, cuvinte ca „non-verbal”, „comunicare inconştient ”, „decodaj gestual”, şi ve i vedea, cât ai zice peşte, „în susul paginii”, câteva zeci de asemenea „guru” (adesea, americanii vând „metode infailibile” traduse în grab ), cu to ii propunându-şi „lucr rile teoretice” vânz rii
on line.
Departe de mii de precau ii de principiu şi de metodele ştiin elor academice, toate aceste „similiteorii” ale „decriptajului gestual” se mândresc s catalogheze indivizii pe care îi prind în plas , ca pe nişte fluturi pe care îi fixeaz pe un panou. Analizeaz defectuos şi oblic, ajung s ne spun ce ar trebui s gândim despre ceilal i, ce s le spunem şi cum s ne comport m în orice situa ie, toate acestea prin unica prism a gestualit ii. Cadrele superioare care se conformeaz acestor dictate sunt tot mai numeroase, via şedin e de media-training şi coaching relaţional
impuse, ca noi rituri de pasaj, de c tre management, pentru accederea la statutul de „factor de decizie”.
„Cum s avem postura potrivit ”, explic manualele de etichet ; „cum s ne comport m eficace”, supraliciteaz aceşti „guru ai rela iilor”, într-o încercare nemiloas şi înşel toare de „dresaj al cadrelor”, ca şi cum reuşita unei negocieri sau a unei întâlniri s-ar reduce la unica dimensiune comportamental şi gestual . În
2
orice caz, conform lui Roland Gori, „toate aceste tehnici de acompaniament psihologic au valoare de ini iere social într-o civiliza ie neoliberal ”.
Şi, ca s continu m, „în realitate, cel lalt este cel care ne ajut s ne descifr m lumea interioar . Prin urmare, toate aceste descifr ri ale nonverbalului şi ale celorlal i sunt nişte «deliruri sectorizate». Procedând astfel, înscriem rela ia, din punct de vedere social, într-o logic a neîncrederii. Ne afl m deci departe de empatie. Cât priveşte coaching-ul, acesta presupune s utiliz m ceea ce suntem în scopuri profesionale. De fapt, el este menit s ini ieze în idealurile ideologiei liberale. Percepem, de asemenea, porozitatea dintre sfera privat şi cea public . Acum, sfera privat este structurat ca o lume a afacerilor”3.
De obicei, aceşti „chiroman i ai nonverbalului” nu au nicio legitimitate ştiin ific şi universitar . Nu e nicio ruşine, putem tr i foarte bine cu aceast lacun . Dar, în egal m sur , nu au nicio temelie epistemologic , nicio metod de lucru, de experimentare şi de validare a rezultatelor. Iar proza lor abund în referin e mistico-esoterice şi „antira ionaliste”. C ci ce putem gândi despre lucr ri aşa-zis ştiin ifice care îi men ioneaz pe Charles de Gaulle sau pe Isabelle Adjani în josul paginii, pentru a „ne vorbi” despre sensul gesturilor...?
Pentru to i aceştia, complexitatea exit:chestiunea uman este un lucru simplu.
Business-ul, mai degrab lucrativ, are acest pre . Tipologiile lor sunt maniheiste, grilele lor de lectur sunt discutabile, iar ideologia lor este de un cinism asumat.
Expuşi sistemului academic şi obiceiurilor acestuia, aceşti „guru” deservesc de asemenea „cauza psi”, sugerând c aceasta este ştiin a manipul rii mentale şi a controlului exercitat asupra celorlal i. To i aceşti autori-formatori, care se dau drept psihologi de elit , se situeaz la antipozii posturii etice a acestei profesiuni. „Şi la antipozii abord rii analitice, acolo unde plec m de la principiul c nu ştim nimic despre ce poate gândi, visa, sim i cel lalt, dac acesta nu ne spune nimic. Din perspectiva corporal , a contrario, se presupune c în elegem totul f r ca cel lalt s spun ceva. Prin urmare, persoana consider c nu mai merit s vorbeasc . Riscul este c interlocutorul nostru poate avea impresia c este complet dominat şi, mai ales, c , orice ar face, va fi dominat. Prin urmare, nu are alt op iune decât s se abandoneze unei puteri superioare fa de a sa”4: cea a persoanei care ştie sau spune c ştie. Iar publicarea unor asemenea aiureli în c r i editate cu grij este un excelent mijloc simbolic de a-i face pe creduli s condidere c ştim, de vreme ce este scris şi publicat...
Pentru a în elege succesul acestor „guru ai non-verbalului”, poate c ar trebui s lu m în considerare efectele pe care le poate produce lectura lucr rilor lor. Autorii la care ne referim aici profereaz , cea mai mare parte dintre ei, idei care se
3
Roland Gori, psihanalist, profesor de psihopatologie şi autor, într-un interviu cu autorul. 4
doresc a fi adev ruri. Ei promit o via mai bun şi o în elegere mai profund a realit ilor umane. Invoc o putere pe care cititorii lor o vor dobândi, cea de a-i „citi pe ceilal i”, cu condi ia ca preceptele lor s fie urmate. Mai presus de toate, ei au creat un sistem autoreferen ial care exclude tot ceea ce i-ar putea contrazice. Lectura copertei a patra a c r ilor lor este edificatoare: astfel, Joseph Messinger explica senin pe coperta c r ii Gestes qui séduisent (Gesturi care seduc) faptul c cititorii s i vor putea „cu siguran cunoaşte limbajul corporal al interlocutorilor şi citi cu lejeritate gândurile lor cele mai secrete”. Ca atare, este vorba de „guru” în sensul literal, nu doar metaforic. N-ar fi oare convenabil, pân la urm , s le înv m toate preceptele şi grilele de sfaturi şi îndrum ri, precum şi alte „trucuri infailibile, bune de aplicat «înainte de începerea rela iei»”?
C ci, „spre deosebire de oamenii obişnui i şi de cei care, zi de zi, ac ioneaz f r s ştie, f r s în eleag , cu riscul de a suferi, de a eşua în practicile lor de comunicare, gurul concepe comunicarea în totalitatea sa, de la practic la simbolic , de la mecanic la mistic . O viziune global , care poate parcurge toate gradele, toate nivelurile de comunicare, de la cel mai discret şi cel mai simplu (o clipire, o încrucişare a picioarelor) la cele mai complexe, remarcate în cadrul comportamentului subiectului (raportarea fa de sine, fa de ceilal i, fa de lume). Având o viziune, dac nu totalitar , cel pu in totalizant a comunic rii, gurul, transmi tor de revela ii şi al unei Revela ii, îşi poate emite mesajele la fel de bine în favoarea p cii interioare, ca şi a performan ei sociale. Pace şi performan , având preten ia exhaustivit ii, fidele cuvântului Maestrului”5.
Întotdeauna, ei promit o „comunicare total ” şi rela ii în sfârşit transparente.
Dar totalitate, transparen şi, în cele din urm , omnipoten de fa ad . C ci aceşti „prestidigitatori” au o viziune redus , maniheist şi sectar asupra comunic rii interpersonale. Şi totuşi, aceste analize, care pun sub semnul îndoielii ştiin ele academice, elaborate în mod implicit, sunt la mod , aşa cum depun m rturie miile de exemplare de lucr ri vândute, dar şi num rul de stagii care aplic aceste percepte în sfera form rii, vândute f r ruşine de c tre organismele importante. Ce ne spun ele, în fond? C nici cuvintele, nici discursurile nu au importan , pentru c singura care conteaz este gestica.
To i aceşti „pseudooameni de ştiin ” mizeaz pe moda comunic rii, pentru a trece la „şterpelirea” unei moşteniri, la deturnarea legitimit ii sau, mai degrab , a ştiin ei. C ci „comunicarea necesit , pentru a fi analizat , mult rigoare, ceea ce presupune probleme teoretice extrem de complicate. To i aceşti guru fac economie la acest capitol, considerând (cf. afacerea Sokal), în schimb, fizicul drept singur model. Ce propun ei, pân la urm ? Nu o analiz a practicilor de comunicare ca
5
atare, ci un model mimetic al teoriilor ştiin ifice. Atunci când cei care analizeaz procesul comunica ional au fost descalifica i («c ci, dac nu sunt suficient de ştiin ifice, e dezastru!»), ei bine, ei produc o teorie a gestului, m surabil , modificabil , predictibil ”6.
ÎN LOC DE CONCLUZIE…
Nici vorb de lupt personal în aceste pagini, nici de cruciad împotriva unui „uzurpator” ori a altuia care trebuie denigrat cu orice pre . C ut m pur şi simplu s amintim c , al turi de ştiin a instituit (care are principiile, limit rile şi ambiguit ile sale), „pseudo-teoreticienii” se folosesc de confuzia genurilor şi profit de moda social şi mediatic a „comunic rii” pentru a-şi comercializa analizele infailibile şi alte precepte r zboinice. Şi nu este vorba doar de etnometode, care ar fi practice, modeste, dovedite. În mod cinic, aceşti „guru” deturneaz codurile retorice ale ştiin ei, pentru a-şi eroda „clien ii”. Pentru c ceea ce conteaz pentru ei în primul rând este „s vând ”: c r i, cursuri... pe scurt, tot ceea ce se poate vinde, pe spatele teoriei în aparen respectabile. Dup p rerea mea, aceşti „prestidigitatori” sunt periculoşi pentru ştiin , în orice caz pentru imaginea sa în fa a publicului larg. Pentru c ei o reclam şi o imit , deşi antiintelectualismul îi caracterizeaz adesea. Ei întruchipeaz un nou obscurantism deşi se vor a fi portstindardele unei ideologii extrem de liberale. Sub deghizarea decriptajului sistematic, ei demoralizeaz rela iile, în dublul sens al termenului: acestea trebuie s ignore morala, de vreme ce este vorba despre manipularea celuilalt, de instrumentalizarea sa, pentru „a face ceea ce dorim”. Şi, în mod similar, la ce bun s ne str duim a fi spontani de vreme ce cuvintele mint aproape întotdeauna, iar corpurile ne tr deaz f r încetare?
Rela iile interpersonale sunt eminamente complexe, de îndat ce le analiz m
rezonabil. Revenim, prin urmare, la m sura care trebuie s caracterizeze orice discurs ştiin ific, f când din ra iune şi metod m sura tuturor lucrurilor. Este, aşadar, rezonabil aplicarea no iunilor de randament, reuşit , succes asupra rela iior privite ca obiecte de ştiin ? Şi, analizând lucrurile astfel, nu este oare abordarea rela iilor o lupt ce trebuie câştigat cu orice pre , în detrimentul celuilalt? Astfel ra ioneaz aceşti guru, care viseaz s -i îmbarce pe ceilal i în barca lor, cu scopul de a triumfa asupra lor.
Fie ca reprezentan ii ştiin ei academice s -şi reafirme prezen a, în cercurile savante, desigur, dar şi în societatea civil . Şi s sper m c nu e prea târziu s inem un discurs asupra rela iilor interpersonale, sus inut, în acelaşi timp, teoretic, dar şi având, în mod imperios, un caracter complex şi relativ, la mare distan de aproape tot ce afirm aceşti guru, în numele comunic rii.
6
BIBLIOGRAFIE
1. COSNIER, J.; BROSSARD A. (1984). La communication non verbale, Neufchâtel, Delachaux et Niestlé.
2. CAILLÉ, A. (2000). Anthropologie du don, Desclée de Brouwer, Paris.
3. FEYEREISEN, P.; DE LANNOY, J.-D. (1985). Psychologie du geste, Bruxelles, Mardaga. 4. GOFFMAN, E. (1973). La mise en scène de la vie quotidienne. 1. Les rites d’interaction, Paris,
Éditions de Minuit.
5. GOFFMAN, E. (1974). La mise en scène de la vie quotidienne. 2. Les relations en public, Paris, Éditions de Minuit.
6. LARDELLIER, P. (2008). Arrêtez de décoder. Pour en finir avec les gourous de la communication, Lausanne, L’Hèbe.
7. Le BRETON, D. (2004). L’Interactionnisme symbolique, Paris, PUF.
8. OLIVESI, S. (1999). „Savoirs ignorants, savoirs ignorés. Une critique des usages divers et variés de l’analyse transactionnelle et de la PNL”, în „Réseaux”, Hermès-Sciences, nr. 98, p. 219–252. 9. WATZLAWICK, P. et al., (1972). Une logique de la communication, Paris, Seuil.
10. WINKIN, Y. (2003). La Communication n’est pas une marchandise, Bruxelles, Labor.
