The Context of the Crystallization of the Bucharest School of Sociology in 1936

DE LA BUCURE

Ş

TI ÎN ANUL 1936

ZOLTÁN ROSTÁS**

ABSTRACT

The Context of the Crystallization of the Bucharest School of Sociology in 1936

In this article the author examines Dimitrie Gusti’s actions and publications from 1936, which was the top year for the group conducted by the professor. After a short introduction synthetizing the courses of action developed in the preceding years, the author describes the process through which seminaries, debates, fieldwork endeavours came together gradually and formed the Bucharest School of Sociology. This group, also known as the Monographic School or Gusti School bared all the characteristics of a modern scientific school. In this context the analysis focuses on the establishment, also in 1936, of the Village Museum in Bucharest, as a composing part of the School. The article also makes a short synthesis of the furter evolution of the School.

Keywords: Bucarest School of Sociology, the Village Museum, King Carol II, Dimitrie Gusti, social intervention, royal student’s teams.

În acest studiu nu vom detalia doar motivele ştiin ifice de cristalizare, la mijlocul anilor treizeci, a Şcolii Sociologice de la Bucureşti, ci vom trece în revist principalele aspecte contextuale care au facilitat şi au legitimat rapida institu ionalizare al acestei forma iuni de ştiin e sociale. Vom schi a func ia ambivalent (propagandistic

şi ştiin ific ) a unor subinstitu ii ale Şcolii, cum ar fi Muzeul Satului înfiin at, dar şi a campaniilor monografice şi a echipelor regale studen eşti, care apar în spa iul public ca ac iuni patriotice ale Funda iei Culturale Regale „Principele Carol”. Vom ar ta semnifica ia politicii culturale promovate de Carol al II-lea în contextul luptelor

∗

Acest articol a înglobat pasaje din studiul publicat de autor în Sociologie românească, 2012, vol. X, nr. 2, intitulat „Contextul politic şi cultural al înfiin rii Muzeului Satului”

**

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiin ele Comunic rii, Bd. Iuliu Maniu 1–3, Complex Leu, Corp A, Sector 6, Bucureşti, e-mail: [email protected].

„Revista român de sociologie”, serie nou , anul XXVII, nr. 5–6, p. 387–402, Bucureşti, 2016

politice din anii ’30. De asemenea, vom prezenta succint microistoria perioadei care a precedat anul 1936, ilustrându-ne afirma iile cu fragmente de istorie oral realizate în anii ’80. Vom prezenta literatura monografist a construc iei Şcolii, dar

şi motivele discursului politic ambivalent al fondatorului.

INTRODUCERE

Demararea construc iei – la început nepremeditat – a acestei şcoli sociologice o vedem în strâns interdependen cu strategia elitei politice dominante a României Mari de a realiza, cât mai grabnic, o cultur na ional unitar , omogen , într-o ar cu provincii care înainte de 1918 f ceau parte din alte imperii. Întrucât discrepan a dintre provinciile istorice era evident , mai ales în cadrul culturii urbane, elita politic a propus o campanie de reconstruire, pornind de la baza „nealterat ” a culturii rurale româneşti1. Principalele instrumente „ofensive” au fost

şcoala, biserica şi presa, sus inute de stat. Într-o propor ie mai mic pot fi incluse aici şi Funda iile Regale, respectiv re eaua Caselor Na ionale, care, în anii ’20, func ionau într-un stil haretist alterat2. În aceast perioad se cultiva deja înfiin area de muzee de cultur popular ca repere ale artei culte.

Ideologia carlist a anilor ’30 – înglobând şi strategia construirii culturii na ionale, dar influen at de curentul antiparlamentar, antipartinic al epocii – promova un sistem autoritar, corporatist, dar cu not specific româneasc de modernizare cultural şi civilizatoare. Dup întoarcerea din exil, în 1930, în condi iile crizei economice mondiale şi ale crizei parlamentarismului românesc, Carol al II-lea a adoptat un rol activ în via a politic a rii. Şi, într-adev r, regele a procedat de îndat la înfiin area unor noi funda ii pentru finan area cercet rii ştiin ifice şi crea iei literare. În acelaşi an, în octombrie, cu prilejul celei de-a zecea anivers ri a Universit ii clujene, suveranul şi-a anun at decizia de a înfiin a la Cluj un Institut de Cercet ri Ştiin ifice „Carol II”. În memoria culturii a r mas drept cea mai

Despre acest proces de construc ie a se vedea volumul Irinei Livezeanu (1995), Culturăşi naţionalism în România Mare, 1918–1930 (traducere din limba englez de Vlad Russo), Bucureşti, Editura Humanitas.

2

cunoscut ctitorie a lui Carol al II-lea Funda ia pentru Literatur şi Art „Regele Carol al II-lea”. Condus de profesorul Alexandru Rosetti, aceasta îşi propunea s publice lucr ri de natur educa ional sau ştiin ific şi s încurajeze activitatea creativ

ştiin ific , literar şi artistic româneasc ; s publice edi ii critice ale clasicilor români; s recompenseze munca literar prin premii anuale. Premiul Na ional de 100 000 lei se acorda în fiecare an unui scriitor pentru întreaga sa oper . Premiile pentru tinerii scriitori constau în publicarea scrierilor (alese de un comitet). În cele 14 serii de volume ale editurii a fost cuprins evantaiul cel mai larg cu putin al posibilit ilor de publicare a elitei literare, artistice şi de ştiin e socio-umane.

În 1933–1934, schimbarea radical a atmosferei politice – cauzat de asasinarea prim-ministrului liberal I.D. Duca – impune modificarea strategiei politice de consolidare a influen ei suveranului asupra elitei politice prin concentrarea mai ap sat pe construirea imaginii unui „rege al ranilor”. Motivul general al acestei op iuni l-a constituit faptul îndeobşte cunoscut c popula ia României era preponderent rural . Un motiv mai puternic, dar voalat exprimat, a fost c Mişcarea Legionar , potrivnic regelui, încerca s p trund în mijlocul maselor r neşti. Astfel, toate mijloacele propagandei directe şi indirecte – prin presa de popularizare, prin programe de ajutorare derulate de Funda ia Cultural Regal – l-au prezentat pe Carol al II-lea drept exponent şi ap r tor al intereselor r nimii.

Dup retragerea guvernului r nist al lui Vaida-Voievod în toamna lui 1933, regele, cu un guvern liberal mai obedient fa de Curte, a ini iat o nou politic de educare a tineretului. La începutul anului 1934 s-a aprobat o serie de m suri pentru a organiza activitatea extraşcolar a elevilor şi liceenilor în spiritul dragostei pentru regele Carol al II-lea. Era vorba despre resuscitarea politicii de tineret promovate sub forma voluntariatului în anii ’20, de Funda ia Principelui Carol. Dac , în anii guvern rii r niste taberele de munc legionare au fost reprimate, interzise de autorit i, acum s-a recurs la tactica de contracarare a lor prin ini ierea unei mişc ri de tineret loiale Regelui şi nu C pitanului. Se încerca satisfacerea unei nevoi de conduc tor carismatic şi se considera c tân rul rege Carol al II-lea putea s fie acceptat în acest rol.

muncii, a s n t ii, a min ii şi a sufletului), dar şi programele de mişcare cultural de tineret ataşate monarhiei şi personal suveranului Carol al II-lea3. În asemenea condi ii, aceast „contramişcare”4 cultural de tineret a fost completat mai târziu

şi de organiza ia mult mai cuprinz toare, Straja rii, a şcolarilor şi a liceenilor. Organizarea paramilitar , disciplina introdus , ritualurile, cântecele, gesticula ia tipic pentru organiza iile de tineret din regimurile totalitare din Europa erau, f r discu ie, o form de a contracara influen a mişc rii legionare în sânul tineretului

şcolar. De fapt, la fel ca în toate rile europene, şi în România interbelic for ele politice majore ale sistemului parlamentar erau în competi ie acerb pentru a acapara aceast nou for social care era tineretul. Orice observator lucid putea s -şi dea seama c munca la ar , marile expozi ii, congrese, prezent rile rezultatelor echipelor regale, ale c minelor culturale nu erau simple demonstra ii protocolare, ci mai cu seam procedee de implementare a unor tehnici de interven ie social , îmbr işate de Carol II, şi de eclipsare a extremei drepte.

MONOGRAFISMUL ÎN DOSUL SCENEI POLITICE

În ciuda „crizei monografiei” din 1932–19335 activitatea teoretic a monografiştilor nu a încetat. C ut rile de alternative politice, autoevalu rile genera ionale, integrarea par ial în munca de interven ie social a Funda iei Culturale Regale „Principele Carol” nu au oprit redact rile de studii şi volume. Pe lâng studii în reviste, în 1934 Traian Herseni public Teoria monografiei sociologice, cu un studiu introductiv consistent al lui Gusti, şi o carte de Henri H. Stahl, Tehnica monografiei sociologice.

Aceste dou volume, pe lâng faptul c au fost bine primite de presa cultural , au devenit şi un instrument pre ios pentru cei care se interesau de metoda monografic , în primul rând pentru studen i. Consolidarea teoretic a monografismului primeşte înc un impuls major în 1935, prin apari ia operei lui Gusti, Sociologia militans.

Apari ia acestei culegeri de studii structurate în capitole, acoperind aria larg a preocup rilor profesorului, poate c nu a fost întâmpl toare, fiindc , în acel an 1935, se împlinea un sfert de secol de activitate universitar . A fost un an înc rcat şi pentru Gusti, cu conferin e de succes la Paris şi la Leipzig, cu reluarea cercet rilor monografice la Şan din jude ul N s ud şi, nu în ultimul rând, cu continuarea l rgit a muncii echipelor regale studen eşti organizate la Funda ie, campanie asistat de

Pentru a ilustra cât de împletit a fost strategia capt rii tineretului şi a r nimii, numai în treac t amintim c , înainte cu o lun de inaugurarea muzeului, la 4 aprilie 1936, a fost înfiin at şi Oficiul de Educa ie a Tineretului Român.

4 _{Despre acest fenomen vezi mai detaliat Zoltán Rostás (1998), „The Gusti Empire” în Martor,}

The Museum of the Romanian Peasant Anthropology Review, nr. III.

un mijloc de comunicare organiza ionala nou , „Curierul echipelor studen eşti”, care, din 1936, ap rea în form tip rit . Dar hot rârea cea mai important a fost demararea organiz rii s rb toririi celor 25 de ani de activitate universitar a lui Dimitrie Gusti. Pentru desf şurarea în bune condi ii a evenimentului a fost format un comitet de organizare în frunte cu Tudor Vianu. Nu atât lista de invita i a fost principala preocupare, c ci Gusti chiar merita s fie s rb torit de elita politic şi intelectual a vremii, datorit meritelor sale de reformator, de creator de institu ii, ci realizarea celor dou volume omagiale, unul cu contribu ii în limbi str ine, ale unor autori str ini şi români, altul, în limba român , numai cu autori români6. Tot în 1935 au fost f cute demersurile decisive pentru realizarea mult visatei reviste a monografiştilor, Sociologie românească7, dimensiune necesar pentru orice şcoal sociologic .

1936 – EXPRIMAREA STRUCTURAT A FORMAŢIUNII DE ŞCOAL ŞTIINŢIFIC

În acest an, dincolo de continuarea ac iunilor începute în 1935, care nu erau de mic anvergur , colaboratorii lui Gusti procedeaz la formularea explicit a statutului lor de Şcoal sociologic . Aceasta înseamn de fapt explicitarea, obiectivarea demersurilor de pân acum. Nu mai este vorba de o afişare sau de declararea identit ii de grup a monografiştilor, cu o conştiin de „noi” marcant , observat şi de al ii, ci de o argumentare articulat , detaliat a faptului c gruparea din jurul profesorului s-a constituit ca şcoal . Şi, conform literaturii ştiin ifice care defineşte conceptul de şcoal sociologic , în anul 1936 grupul lui Gusti chiar îndeplinea condi iile de şcoal sociologic de atelier8.

F r îndoial , cele dou volume circumscriau expresis verbis starea de fapt a sociologiei bucureştene. Aceste tomuri au fost citate pe alocuri, dar nu au fost niciodat analizate, nici ca semnifica ie, nici ca mesaj. Nu este cazul hic et nunc s intr m în detalii, dar volumul Mélanges... poate constitui o panoram a ştiin elor sociale europene la momentul 1936, datorit importan ei personalit ilor care au r spuns la apelul bucureştenilor şi au trimis articole importante (s nu uit m c „Arhiva” deja era revist interna ional , r spândit în toate rile care aveau membri ai Institutului Interna ional de Sociologie). Faptul c în aceast culegere de studii au semnat personalit i ca Celestine Bougle, Georges Duprat, Charles A. Ellwood,

Este vorba de „Mélanges D. Gusti, XXV ans d’enseignement universitaire (1910–1935) I” şi „Omagiu profesorului D. Gusti, XXV de ani de înv mânt universitar”, în Arhiva pentru ştiinţăşi reformă socială, anul XIII, 1936.

7

Despre semnifica ia şi importan a demar rii în 1936 a Sociologiei româneşti vezi în acest num r studiul lui Ionu Butoi.

8

Hans Freyer, René Maunier, Gaston Richard, Werner Sombart, Eduard Spranger, Leopold von Wiese denot aprecierea de care se bucura profesorul Gusti, dar şi conexiunile solide ale acestuia în societatea academic sociologic european . Analiza acestor studii, în compara ie cu tezele şi rezultatele şcolii gustiene, ar oferi contextul teoretic european al eforturilor de la Bucureşti, studiu pe care îl vom realiza în viitor. Tot aşa, volumul II, Omagiu... este un grupaj al agendei ştiin elor sociale de atunci, care reflect şi atmosfera politico-cultural a perioadei. Au semnat, în acest volum de studii, personalit i ca Nicolae Bagdasar, George Banu, Alexandru Dima, Mircea Djuvara, Constantin C. Giurescu, Virgil Madgearu, M. Sanielevici, Tudor Vianu, C. R dulescu-Motru, care şi ast zi sunt considerate vârfuri ale ştiin elor socio-umane ale secolului XX din România. Dar au ap rut în acest volum şi membrii şcolii gustiene şi apropia ii grupului – ca Mircea Vulc nescu, Henri H. Stahl, Traian Herseni, Octavian Neam u, Gheorghe Vl descu-R coasa, Ion Zamfirescu, Emanuil Bucu a, nu cu teme proprii, ci analizând câte o dimensiune a activit ii profesorului. Aceste articole sunt, de fapt, contribu ii la prima încercare de istorie a şcolii gustiene, realizat chiar de membrii acesteia într-un moment de afirmare a ei. Dar articolele lui Vulc nescu şi Stahl, dincolo de formula cerut de ocazia aniversar , sunt elaborate ca s sus in şi s argumenteze calitatea de şcoal a grup rii din jurul lui Gusti.

TREPTE C TRE ŞCOAL

O şcoal nu se constituie f r o personalitate ştiin ific proeminent , care prin noutatea paradigmei propuse ştie s adune adep i, ştie s antreneze tineri cercet tori, care s accepte şi s îmbr işeze o metodologie original şi o manier nou de cercetare. Din m rturia foştilor studen i9 şi colegi, aşa a fost profesorul Gusti. Dar Vulc nescu, cunoscându-l cel mai devreme în multiple ipostaze, a reuşit s surprind personalitatea profesorului, comparându-l cu figuri celebre ale universit ii bucureştene interbelice. „F r s vrem, gândul compara iei ne duce la ceilal i doi mari dasc li ai Universit ii româneşti contimporane, vorbesc de d-nii Iorga şi Motru. Între liniştea celui din urm şi neastâmp rul celui dintâiu, Dimitrie Gusti e gr bit s creeze, ca şi primul. Pentru el, timpul nu iart . Creaţia este pentru timp. Nu pentru eternitate. Ce po i s faci, f îndat ! Dar neastâmp rul s u creator nu se m rgineşte numai s scrie c r i şi s antreneze oameni dup sine. Firea lui e setoas de ordine şi realitate. Ce s-a închipuit trebuie imediat concretizat în fapt . Trebuie institu ionalizat. N zuin a nestabil trebuie s se fixeze, prin munca unui corp social definit, printr-o echip .

Aci, Profesorul se apropie mai mult de d. Motru”10. Aşadar, este eviden iat aici o prim calitate acordat lui Gusti, relevant pentru statutul unui conduc tor de şcoal : abilitatea de a crea institu ii. O a doua tr s tur este o oarecare carism , un talent de a aduna şi mobiliza oameni pentru o anume cauz . Astfel, Gusti a demarat în Bucureşti un seminar atractiv şi mobilizator pentru tineri11. Mai mult decât atât, a reuşit s -i atrag pe aceşti tineri într-o aventur ştiin ific şi – ceea ce este important – s asigure continuitatea în munca de perfec ionare a metodologiei cercet rii de teren, în realizarea şi valorificarea studiilor elaborate în urma investiga iilor de teren.

Naşterea unei şcoli de sociologie nu const numai în apari ia unui om „providen ial” cu o nou paradigma incitant . Henri H. Stahl, în maniera sa de cercet tor de istorie social meticulos, elaboreaz pentru acest volum primul studiu despre trecutul de 10 ani al cercet rilor monografice. Acest studiu amplu, citat şi r scitat (dar niciodat reeditat!), pe lâng meritul de a da date exacte despre munca de cercetare, pe lâng stabilirea listei participan ilor la fiecare campanie monografic , are marele merit de a consemna acele fapte care, de-a lungul anilor, au condus treptat la formarea unei şcoli de sociologie cu identitate proprie. Este îndeobşte cunoscut faptul c ideea cercet rii monografice a unor unit i sociale a fost mobilul teoretic al ieşirii pe teren al lui Gusti şi al tinerilor s i colaboratori. Dar aceast idee a primit consisten treptat, de-a lungul anilor de cercetare şi de reflec ie. Stahl, în acest studiu, pe baza experien ei proprii, are drept scop prezentarea etapelor şi a detaliilor constitutive ale unei şcoli sociologice.

Monografia a demarat deja cu o inova ie: în locul cercet rii individuale, considerate fireşti pân atunci, membrii seminarului s-au deplasat în grup într-o localitate, la Goicea Mare, în 1925, deocamdat cu obiective vagi. Stahl include aceast deplasare în etapele de formare, considerând c , în ciuda lipsei de structurare a cercet rii, a fost un prim contact cu rigorile terenului: „Scopurile urm rite au fost atinse, şi anume, s-a putut face o confruntare a planului cu realitatea, aduce o contribu ie de cercet ri şi mai ales deschide pârtia tuturor celorlalte campanii”12.

Într-adev r, aceast prim confruntare cu realitatea a fost motivul multor

şedin e de seminar, în care s-a preg tit urm toarea campanie monografic , cea de la Ruşetu, în 1926, unde exista deja un chestionar incipient. S-a încercat, pentru prima oar , plasarea participan ilor în echipe mici corespunz toare fiec rui „cadru” şi fiec rei „manifest ri”. Acolo s-a inventat şi faimoasa „sala luminoas ”, plenarele de fiecare seară cu to i participan ii, conduse de profesorul Gusti. La aceste şedin e s-a discutat, pentru prima oar , o chestiune de maxim importan , nu numai pentru

şcoala gustian , ci şi pentru întreaga ştiin şi politic româneasc . „Înc ne str duiam

10 _{Mircea Vulc nescu, „Dimitrie Gusti, profesorul” în Arhiva..., p. 1246.} 11

Despre întâlnirea lui Gusti cu genera ia de studen i a lui Vulc nescu, vezi Ionu Butoi,

Mircea Vulcănescu – o microistorie a interbelicului românesc, Editura Eikon, 2015, capitolul despre organiza iile studen eşti.

12

s afl m – scria Stahl – cum trebuie s vedem via a satelor: s o interpret m pe m sura cunoştin elor teoretice clasice, reducând de pild toat via a economic s teasc la o contabilitate în stil de economie politic capitalist , sau s încerc m a g si o teorie proprie şi deci un sistem clasificator propriu pe m sura fenomenului pe care-l aveam în fa şi care era gospod rie de caracter mixt seminatural, semicapitalist”13. Stahl plaseaz , aşadar, înc din a doua expedi ie monografist , apari ia unui element esen ial pentru a se putea vorbi de o şcoal : o perspectiv proprie, nou , de a privi realit ile sociale.

La Nerej, în 1927, achizi iile metodologice noi au fost folosite în continuare, ad ugându-li-se şi altele: „Atunci am descoperit noi – m rturisea Stahl (...) – metoda cea adev rat a monografiei, cheia şi l catul experien ei sociale: anume, trecerea din cas în cas , iscodirea şi cotrob irea, în acelaşi timp înduioşat şi neobr zat , a vie ii întregi a oamenilor, aşa cum sunt ei, cu p cate t inuite şi trufii pe te miri ce”. Acest „laminor” al observaţiei, considera Stahl, este „metoda cea adev rat şi contribu ia cea mai de seam a monografiei sociologice, cel pu in întru ce priveşte formarea unui suflet şi unei psihologii noi, psihologia monografist ”14.

În campania monografic de la Fundu-Moldovei, din 1928, s-au f cut cele mai însemnate demersuri ca grupul din jurul lui Gusti s devin o şcoal sociologic . În primul rând, sublina Stahl, „am perfec ionat sistemul împ r irii întregei grupe de monografişti în echipe, fiecare având îns rcinarea de a studia un anume fragment din total. (...) am instituit sistemul transcrierii pe fişe şi al strângerii lor în dosare comune, cu alte cuvinte, not rile nu se mai fac de aci înainte, în caiete personale de note zilnice, ci se transcriu pe fişe volante, care se predau pe m sura alc tuirii lor, conduc torului monografiei”15. De asemenea: „În ceea ce priveşte dreptul de proprietate ştiin ific asupra observa iilor f cute, monografia a primit ca o lege a ei urm toarea regul : toate fişele strânse sunt puse la dispoziţia tuturor monografiştilor. Ele nu pot fi revendicate exclusiv de c tre culeg torul lor. Asupra acestor fişe orişicine are un drept de redactare. Evident, cine redacteaz are obliga ia de a cita fişele str ine pe care le foloseşte, întocmai aşa cum ai cita o carte tip rit . Individual este deci numai dreptul de a isc li redact rile individuale”16. Aceast regul a fost reiterat de câteva ori în perioada interbelic şi a r mas respectat , cel pu in la cercul restrâns ai şcolii. Reg sim aici una din calit ile pe care gustiştii şi le-au asumat ca tr s tur distinctiv : lucrul în echip şi punerea resurselor de cercetare în comun. În primele relat ri din sociologia interna ional despre şcoala gustian (nu doar despre sociologia lui Gusti, e o diferen important ) reg sim eviden iat natura de echipă a cercet rilor

Idem, Şcoala monografică..., p. 1144. 14_{Ibidem, p. 1143.}

15

Ibidem, p. 1147. 16

monografiste, ilustrat atât ca modalitate de organizare, cât şi, ceea ce e interesant, prin fotografii de pe teren17.

Campania din Fundu-Moldovei era important şi pentru dezbaterile teoretice, iar Stahl noteaz : „trebuie s recunosc c pentru teoria monografiei sociologice prezen a printre noi a d-lui Mircea Vulc nescu s-a f cut foarte sim it ”18.

Dar, aceast campanie bucovinean a fost semnificativ şi pentru apari ia unor institu ii, unor practici de valorificare a muncii de cercetare: realizarea primului

muzeu sociologic în cadrul Seminarului şi formarea Asocia iei Monografiştilor, care s activeze în cadrul Institutului Social Român. Ideea expunerii rezultatelor de cercetare, dezvoltat pân la proiectul imens al Muzeului Satului, merit o aten ie aparte, deoarece este un mijloc de comunicare prin excelen , valen ele sale

ştiin ifice fiind mai degrab secundare. Folosirea expozi iilor arat c grupul lui Gusti conta mult pe popularizarea simbolic a demersului monografic, nu doar pe producerea de texte ştiin ifice, mai aride şi seci.

Cu aceast conştiin de sine ca grup independent s-a organizat campania monografic de la Dr guş, în 1929, care, chiar în acei ani, a fost considerat cea mai consistentă cercetare. A fost o reuşit datorit faptului c acest sat f g r şean, pe lâng frumuse e, avea toate ingredientele unei localit i tradi ionale. Campania nu a fost, de data aceasta, experimental , ci menit ob inerii unui produs ştiin ific autentic.

„Iat pentru ce în Dr guş – explic Stahl – ne-am sim it îndemna i s încerc m a face o monografie menit s r mâie excep ional , adic o monografie absolut complet . Afirm c încercarea Dr guşului va r mâne excep ional pentru c este cât se poate de greu s se fac studii atât de am nun ite cât au fost acelea”19. Campania de la Dr guş a dus, pe lâng turnarea primului film documentar, şi o noutate, dup Stahl, care va avea o dezvoltare rapid în anii 30. Astfel, colectivitatea monografist „a privit atent şi în fa problema reformei sociale”20. Contribuie la înt rirea ideii de şcoal şi faptul c , dup aceast campanie, Gusti numeşte doi asisten i monografişti pentru a se ocupa de organizarea cercet rilor viitoare şi prelucrarea materialului adunat, poten ând, astfel, şi caracterul universitar al cercet rii. Foarte interesante şi cu multe nout i au fost şi campaniile monografice în gorjanul Runcu, iar din 1930 şi basarabeanul Cornova, din 1931, dar nu prin adaos metodologic şi teoretic, ci prin confirm ri sau infirm ri ale unor anumite indica ii tehnic-metodologice.

Philip Mosley îi cerea lui Stahl fotografii de la campanii pentru a ilustra şi prin imagine „şcoala” sociologic a lui Gusti. Vezi Henri H. Stahl, Epistolar monografist, Editura Paideia, 2015, p. 145–148.

18 _{Stahl, Şcoala monografică..., p. 1148.} 19

Ibidem, p. 1151. 20

Cei doi ani de „campanii de redactare” de la F g raş, din apropierea Dr guşului, din anii 1932–1933, au fost anii în care Gusti nu a fost prezent în echip , fiind ministru al instruc iei. Din acest punct de vedere a fost o perioad de criz în procesul de consolidare a şcolii sociologice. „Pe urma acestor dou campanii – considera atunci Stahl – monografia Dr guşului a ieşit foarte aproape de punctul când s-ar putea tip ri. Aştept m împrejur ri mai bune care s ne permit tip rirea seriilor de volume ale acestei lucr ri pe care ne m gulim a o socoti drept un adev rat model de munc ştiin ific ”21.

Preluarea conducerii Funda iei Culturale Regale „Principele Carol”, în anul 1934, de c tre profesorul Gusti, şi atragerea treptat a unor monografişti de frunte în activitatea institu iei a facilitat dezvoltarea direc iei de interven ie social a

şcolii, dar nu a f cut posibil reluarea campaniilor monografice. „Întreruperea aceasta – preciza Stahl – nu dovedeşte o sl bire a interesului pentru monografie, ci dimpotriv ne g sim acum într-un moment de reorganizare, pe o scar mult mai mare, a gândurilor de la început. De fapt, dac Institutul Social Român din Bucureşti nu a f cut o campanie de cercet ri ştiin ifice, am avut în schimb toate Echipele Regale Studen eşti, care, într-o oarecare m sur , au f cut ele monografii”22.

Şi, fiindc timp de zece ani sute de tineri bucureşteni au trecut prin experien a monografic , Stahl putea afirma, „...c Monografia Sociologic , adic ceea ce alc tuieşte temeiul şcoalei sociologice a Profesorului Gusti, a avut asupra unei bune p r i a intelectualit ii tinere româneşti o înrâurire atât de puternic , încât poate fi socotit drept o revolu ie spiritual . Pornit la început în marginile restrânse ale unui Seminar Sociologic, ea a crescut încetul cu încetul, astfel încât o putem vedea ast zi pref când zone din ce în ce mai mari ale opiniei publice şi, ca atare, interesând şi cercurile ştiin ifice din str in tate”23.

Aşadar, în darea de seam a lui Stahl reg sim un tablou de şcoal lucrat cu talent, în care fiecare component este aşezat în mod studiat, la detaliu. Însumând, reg sim un grup ştiin ific care are: o perspectiv teoretic proprie asupra realit ii sociale, practici de cercetare proprii (observa ia direct , munca în echip , munca interdisciplinar ), institu ii – formale şi informale – proprii („sala luminoas ”, asocia ia profesional ), mijloace proprii de valorificare şi promovare a muncii de cercetare (expozi ii, filme documentare) şi valen e de dezvoltare a ariei de manifestare (interven ie social ). Iat Şcoala Gusti.

DE LA EXPOZIŢIILE MONOGRAFIŞTILOR ŞI ECHIPELOR LA MUZEUL ŞCOLII SOCIOLOGICE

22

Ibidem, p. 1161. 23

De la muzeul monografist al campaniei de la Fundul Moldovei, din 1928, a fost parcurs un drum lung pân la demararea construc iei Muzeului Satului din Bucureşti. Important este faptul c proiectul unui muzeu sociologic, ca parte component a mijloacelor de exprimare a şcolii, a precedat cu mult anul 1936.

Interesul public din decembrie 1935 pentru expozi ia echipelor studen eşti, a contribuit la gr birea deciziei de a realiza la Bucureşti un muzeu al satului, o decizie sus inut şi de presa bucureştean . Dintre zecile de articole publicate în pres l-am ales pe cel al lui Mircea Eliade, care, pân la acest eveniment, nu a tr dat niciun interes pentru munca echipelor. Autorul, de la bun început, afirm clar: „Importan a cu adev rat revolu ionar a activit ii echipelor studen eşti la sate, activitate dorit şi pornit din chiar ini iativa M. S. Regelui Carol II şi organizat sub auspiciile Funda iei ‚Principele Carol’ de d. Profesor Dimitrie Gusti – este evident pentru oricine a vizitat Expozi ia. Lectura mai atent a ‚Catalogului’ prezint îns surprize chiar şi celor mai optimişti aderen i ai acestei revolu ionare porniri a studen ilor în sate. C ci este uluitoare descoperirea realit ilor româneşti rurale, este cu adev rat dramatic întoarcerea studen ilor la sate, efortul tinerilor intelectuali români de a în elege stilul de via al adev ratelor aşez ri româneşti – de a-l în elege şi de a-l ajuta s nu piar . Tendin a tinerei genera ii de a lucra laolalt , de a cunoaşte şi a activa în comun s-a manifestat de mai mul i ani în felurite câmpuri de munc . Dac n-ar fi s amintim decât ‚monografiile’ sociologice organizate de d. profesor Dimitrie Gusti, numeroase asocia ii culturale având ca scop principal discu iile publice, colaborarea pe toate planurile cunoaşterii – şi înc s-ar putea distinge orientarea tineretului intelectual c tre munca laolalt . Era o vag , dar puternic mişcare c tre efortul colectiv, c tre un nou stil de via asociat – şi aceast mişcare, caracteristic întregii genera ii tinere, şi-a g sit o excep ional canalizare în Echipele Regale, create din ini iativa şi voin a M. S. Regelui Carol II”24.

Plimbându-se printre exponate, frunz rind catalogul expozi iei, eseistul are ocazia s -şi dea seama c îmbr c mintea ranului e cu totul alta decât „costumul r nesc de bal-mascat” sau cea din comer , pe care o cunoaşte de la oraş. Este surprins de „via a regional distinct ”, dar şi de „elemente identice de via economic ”. Este atras de bog ia elementelor folclorice, dar afl şi o realitate dezolant : „analfabe i 73,22%; lectura redus la Biblie şi câteva c r i de rug ciuni”, alimenta ia insuficient , igiena primitiv , alcoolism, tuberculoz . Dar autorul articolului nu înregistreaz numai realit i triste ilustrate în expozi ie, ci şi munca bine organizat şi profesionalismul echipierilor. Mai mult decât atât, Eliade remarc şi o tendin a Funda iei, atunci când afirm : „Dar nu numai satul românesc îşi g seşte un izvor de înnoire şi ridicare obşteasc în aceast activitate a echipelor – ci îns şi

cultura româneasc poate afla aici un alt început, mai real, mai autentic, şi mai bogat”25.

Reg sim aici tr s turile distinctive pe care şi Stahl le-a folosit în studiul citat mai sus: efort colectiv, contact cu realit ile sociale şi, un lucru important pentru latura „politic ” a ini iativelor lui Gusti, ecoul în rândurile „tinerei genera ii” şi ideea de valorizare a culturii autentice rurale, r neşti. Este un alt tip de portret de şcoal , de aceast dat accentul şi interesul fiind îndreptat mai pu in c tre demonstrarea ideii c grupul e o şcoal , ci c tre legitimarea manifest rilor sale de amploare, publice – expozi ii şi activitatea de interven ie şi construc ie „cultural ”. Poate cel mai important lucru la acest articol, îns , este semnatarul s u. Mircea Eliade, o vedet deja consacrat a „tinerei genera ii”, ba chiar considerat liderul s u, purt torul de cuvânt, laud „contramişcarea” plecat de la grupul monografist, în ciuda (?) implica iilor carliste ale proiectului.

Ambian a creat de asemenea articole a favorizat realizarea obiectivului monografiştilor de a realiza un muzeu permanent al satului la Bucureşti, care s aib mai multe valen e, dintre care cea mai important era cea social .

Muzeul a fost (re)construit de meşteri din localit ile de obârşie ale gospod riilor, sub conducerea lui Henri H. Stahl şi a lui Victor Ion Popa, în patru luni, pentru c la s rb toarea monarhiei, la 10 mai, trebuia inaugurat.

Acest segment al şcolii gustiene a putut s apar datorit unei strategii politice

şi culturale carliste, care îmbina conservarea satului tradi ional cu modernizarea lui. Astfel, Muzeul Satului avea mai multe fa ete. Analiza cuvânt rii lui Gusti (publicat în „Sociologie româneasc ”) la deschiderea muzeului este relevant pentru pluralitatea obiectivelor.

În primul rând, adresându-se regelui, Gusti subliniaz c inaugurarea Muzeului Satului are loc „dup treizeci de ani de când marele Vostru unchi şi Întemeietorul Dinastiei, Regele Carol I, a adunat într-o m rea Expozi ie tot ceea ce putuse s împlineasc România sub Domnia Lui”. Mai mult decât atât, pentru a accentua ataşamentul fa de Casa regal , Gusti subliniaz : „Funda ia Cultural Principele Carol a socotit c prin nimic nu putea s ia mai bine parte la serb rile de bucurie ale oraşului Bucureşti şi ale rii, pentru împlinirea a 70 de ani de când România îşi are m rea a ei dinastie de Regi, care au împlinit, rând pe rând, cele mai îndr zne e visuri ale neamului românesc, decât punând temelia acestui Muzeu al Satului”26.

În al doilea rând, ideea Muzeului Satului trebuie legat , înainte de orice de activitatea echipelor regale (adic de tineret), care a fost o misiune încredin at de rege; echipe, care, pe lâng munca cultural efectuat în cadrul c minelor culturale de la sate, au adunat şi obiecte pentru expozi ia de mare r sunet, organizat în Parcul Carol în decembrie 1935. Dup aceast expozi ie, Gusti accentua: „Ne trebuie cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care standurile s fie case întregi r neşti,

Ibidem, p. 451–452. 26

ele însele piese de Muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca s închipuie un sat adev rat”27.

Din voin a de a influen a capacitatea vizitatorului „s închipuie un sat adev rat”, Gusti relev o mai pu in cunoscut misiune pe care şi-a asumat-o, aceea de creator de imagine, atunci când afirm c „nicio c l torie pe drumurile rii nu poate da, atât de puternic strânse laolalt , toate regiunile ei şi nu te poate face s în elegi, uşor şi limpede, ca în Muzeul Satului, chipul întreg al României Mari”28.

În al treilea rând, din discursul despre Muzeul Satului nu putea s lipseasc o dimensiune important : satul model aflat înc în faz de proiect: „Muzeul din anul acesta, care înf işeaz satul aşa cum este el astăzi în adev r, va fi completat în anul viitor, printr-un al doilea Muzeu, al satului-model. Acolo ne vom pune problema înf iş rii a ceea ce ar trebui să fie satul românesc”29.

Ne putem întreba dac Gusti a crezut într-adev r c în muzeu a prezentat „satul aşa cum este”.

Dup atâ ia ani de cercetare, ei ştiau foarte bine c satul este mult mai diferen iat şi, mai ales, c nu se poate s faci un sat în condi iile în care ai proiectat un muzeu. F r s avem date despre subtextul acestor discursuri politice publicate, din alte scrieri semnate de ei reiese clar c acestea erau mesaje politice adresate publicului bucureştean educat şi, mai ales, oamenilor politici.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Într-adev r, dup sinteza anului 1936 se pune problema nu atât a concluziilor, cât a perspectivelor.

În primul rând, ideea şcolii a fost, în continuare, promovat cu insisten . În 1937, a ap rut un volum intitulat chiar Şcoala Sociologică de la Bucureşti. De fapt, monografiştii lui Gusti au extras studiile lor din voluminosul Omagiu, care avea 1 328 pagini, prezentând textele ca dimensiuni ale aceluiaşi curent sociologic. În orice caz, avem aici o premier : folosirea sintagmei de şcoal sociologic în titlul unui volum de sine st t tor.

Strângerea rândurilor şcolii a avut dou motive. În primul rând, pe fondul l rgirii activit ii Funda iei, a trimiterii a şi mai multe echipe studen eşti regale la

ar , s-a vorbit din ce în ce mai insistent de introducerea Serviciului Social.

În al doilea rând, în timpul Expozi iei Mondiale de la Paris, s-a inut şi Congresul Interna ional de Sociologie, în cadrul c ruia Bucureştiul a fost desemnat ca loc al urm torului congres, cel de-al XIV-lea, sub preşedin ia lui Gusti. Aceast decizie, dincolo de onoare, însemna o mobilizare f r precedent a for elor monografiste,

28

Ibidem. 29

ceea ce consolida ideea şcolii. Dar monografişti nu s-au mul umit cu şansa organiz rii conferin ei, ci, cu un nou avânt, au continuat cercet rile ca pentru a se prezenta cu monografii terminate, publicate în vara anului 193930. C din cauza celui de-al Doilea R zboi Mondial congresul nu a mai fost inut, din punctul de vedere a şcolii nu are importan , pentru c , în acest r stimp, au fost finalizate lucr ri de referin .

Chiar dac Şcoala Sociologic de la Bucureşti s-a construit în afara structurilor universitare, sprijinindu-se pe Institutul Social Român, monografiştii şi Gusti doreau s se dezvolte şi în cadrul Universit ii din Bucureşti. Dac Stahl identifica pân la urm şcoala cu Seminarul de sociologie şi catedra lui Gusti, Vulc nescu merge mai departe, considerând c planul lui Gusti privind înfiin area unei facult i de ştiin e sociale ar fi oportun. „Rupând cu tipurile de organizare existente, care atribuie înv mântul ştiin elor sociale, facult ilor de litere, ori celor de drept, unor institu ii speciale, ca Academia comercial , sau unor şcoli libere, argumenteaz Vulc nescu, urmând propunerilor lui Gusti, organizarea lor ar trebui s se fac într-o singur facultate care s cuprind trei sec ii speciale: una economic şi financiar , una juridic şi alta politico-administrativ (aceasta cu trei subsec ii: administrativ , consular , diplomatic şi ziaristic ) precum şi o sec ie general , cu cursuri comune celorlalte trei: Etic , Politic , Sociologie, etc., fiecare cu câte un institut special de înalte studii, corespunz toare sec iei”31. Prin urmare, ideea dezvolt rii unei şcoli de sociologie original era şi o justificare pentru reforma universitar . Cum propunerea lui Gusti pentru aceast nou facultate nu a fost îmbr işat de Facultatea de Drept, Vulc nescu opineaz c ea „ar trebui s atrag excluderea acesteia dintre sec iile Facult ii de ştiin e sociale şi men inerea ei în organiza ia actual ”32. Având experien şi în administra ia public , Vulc nescu consider c aceste propuneri ale lui Gusti vor fi, pân la urm , acceptate de universitate, când „studen ii şcoalei actuale de sociologie, sau tineri p trunşi, prin intermediul ambian ei spirituale, de ideile ei, vor fi ajuns dasc li în locul dasc lilor de azi ai Facult ii de drept sau ai Academiei comerciale. În acea zi în care în elegerea sociologic a tuturor manifest rilor vie ii sociale va fi devenit un bun comun, înfiin area Facult ii nu va mai putea întâlni nic eri rezisten e serioase”33. Este, poate, un subiect de reflec ie motivul pentru care, dintre toate institu iile puse pe agend de Gusti, întemeietorul şi conduc torul unei şcoli sociologice, tocmai proiectul unei facult i de ştiin e sociale nu s-a concretizat.

BIBLIOGRAFIE

Zoltán Rostás, „Beneficiile unui congres care nu a avut loc”, în Transilvania, nr. 1/2014. 31 _{Vulc nescu, Dimitrie Gusti, p. 1271.}

32

Ibidem. 33

1. DÂNCUŞ, MIHAI (2007). Un luptător pentru valorile Maramureşului, Profesorul Mihai Pop, în

Centenarul Mihai Pop, 1907–2000. Studii şi evocări, Bucureşti, Editura Universit ii din Bucureşti.

2. BUTOI, IONU (2015). Mircea Vulcănescu – o microistorie a interbelicului românesc, Editura Eikon.

3. ELIADE, MIRCEA (1936). „Echipe Regale Studen eşti la lucru”, în Revista Fundaţiilor Regale, anul III, nr. 2, 1 februarie 1936.

4. GUSTI, D. (1936). „Muzeul Satului Românesc”. Sociologie românească, I, 5, mai, p. 1–7. 5. GUSTI, D. (1996) Opere. Despre cultură. (Texte stabilite, organizate, adnotate, prefa , note şi

comentarii de prof. univ. dr. docent Ovidiu B dina), Biblioteca jude ean „V. Voiculescu”, Buz u, Funda ia „Dimitrie Gusti”.

6. LIVEZEANU, I. (1995) Culturăşi naţionalism în România Mare. 1918–1930. Bucureşti, Editura Humanitas.

7. MOMOC, A. (2012). Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism

şi legionarism,Bucureşti, Editura Curtea Veche.

8. ROSTÁS, Z. (1998). „The Gusti Empire”. Martor, The Museum of the Romanian Peasant Anthropology Review, III.

9. ROSTÁS, Z. (2000). Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl. Bucureşti, Editura Paideia.

10.ROSTÁS, Z. (2003). Strada Latină nr. 8, Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia Culturală „Principele Carol”. Bucureşti, Editura Curtea Veche.

11.STAHL, H.H. (1936). „Întâmpl ri şi privelişti din Muzeul Satului”. Sociologie românească, I, 5, mai, p. 28–31.