RECENZII
Ioana Cristea Dr
ǎ
gulin, Crearea statului Italian în viziunea
lui Antonio Gramsci
(Ioana Cristea Dr
ǎ
gulin, Antonio Gramsci’s Vision on the
Creation of the Modern Italian State)
Ioana Cristea Drǎgulin, Crearea statului Italian în viziunea lui Antonio Gramsci, Adenium, Iaşi, 2016
În anul 2015 Ioana Cristea Drǎgulin
şi-a sus inut public teza de doctorat, devenind doctor în ştiin e politice, Facultatea de Ştiin e Politice, Universitatea Bucureşti, titlul tezei sale de doctorat fiind Il Risorgimento în viziunea lui Antonio Gramsci. Un an mai târziu, doamna Drǎgulin a publicat o parte din teza de doctorat
cu titlul, Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci, la Editura Adenium din Iaşi. La lan-sarea c r ii, în vara acestui an, în cadrul Târgului de carte Bookfest, au participat profesorii Daniel Şandru, Sabin Drǎgulin, precum şi specia-listul italian în teoria gramscianǎ, profesorul Angelo Chielli. Volumul doamnei Drǎgulin este structurat pe trei capitole, examinând critic ideile autorului sard cu privire la unificarea statului italian. În Quaderni del Carcere (Caietele din închisoare), Gramsci a analizat problemele socie-tǎii meridionale cu care s-a con-fruntat întreaga perioadǎ risorgimen-talǎ. Reflec iile teoreticianului au influen at gândirea de stânga, dupǎ publicarea operei sale, dupǎ cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial.
din Italia) cu instrumentele ştiin ei politice, folosind un aparat critic şi conceptual modern. Autorul sard analizeazǎ perioada risorgimentalǎ şi identificǎ mecanismele care au stat la baza fondǎrii statului şi na iunii ita-liene. Considerat a fi de specialişti cel mai important teoretician al stângii italiene, Gramsci criticǎ modul în care s-a realizat unificarea teritoriilor italiene. Autorul sard investigheaz etapele procesului de unificare numit Risorgimento şi introduce conceptul de bloc istorico-cultural pentru a explica modalitatea prin care s-a realizarat unitatea na ional . Aşa cum s-a ar tat şi pe parcursul lucr rii acest bloc a fost alc tuit din aristocra ia meridionalǎ şi burghezia industrialǎ piemontezǎ, fapt care a dus la ex-cluderea ǎranilor din procesul de unificare al Italiei. De aceea, procesul de unificare nu a fost un proces organic, aşa cum ar fi trebuit s fie în concep ia lui Gramsci, ci a fost crea ia geniului contelui de Cavour care, prin opera sa ministerialǎ, a creat statul italian.
Chestiunea meridionalǎ pune în luminǎ actualitatea societǎii italiene,
şi anume, raportul nord-sud. Autorul sard aratǎ faptul cǎ, dupǎ unificare, nordul şi-a continuat procesul de industrializare, iar burghezia capita-listǎ şi-a consolidat hegemonia, iar sudul a fost obligat s cunoasc o stare de subdezvoltare, apari ia statului na ional defavorizând spa iul meri-dional. De aceea Antonio Gramsci concluzioneaz cǎ Risorgimento-ul a eşuat, în acest fel, sudul a r mas la stadiul de regiune agrarǎ şi surs de materii prime pentru industria din nord. Alian a dintre modera ii din
nord şi latifundiarii din sud a condus la eliminarea elitelor feudale din Regatul celor douǎ Sicilii. Astfel, s-a realizat şi continuat hegemonia nor-dului asupra sunor-dului. Cauzele apari-iei fascismului în Italia, în viziunea lui Gramsci, se datoreazǎ eşecului proiectului de unificare teritorial , în contextul în care modelul liberal piemontez s-a impus cu for a, prin m suri administrative. Modalitatea men inerii acestei hegemonii în plan politic a fost impunerea transformis-mului datorit imobilistransformis-mului elitelor politice moderate care aveau menta-litǎi conservatoare preferând s mo-dernizeze statul prin intermediul unei revolu ii pasive sau revolu ii f r revolu ie.
Istoriografia meridional a criticat rezultatele procesului de unificare, îns Antonio Gramsci a fost cel care a surprins faptul cǎ for ele din inte-riorul Partidului Ac iunii nu au ştiut
şi nu au vrut sǎ devinǎ revolu ionare eşuând astfel s devin hegemone. Și asta deoarece for ele modernizatoare au refuzat s se alieze cu masele rurale din spa iul meridional prin refuzul promov rii reformei agrare. Eşecul, în opinia lui Gramsci se datoreaz faptului c intelectualii au preferat s devin agen i de influen de modera ilor. Pentru a r spunde acestei provoc ri autorul sard pro-pune crearea unui nou tip de intelec-tuali cu orientǎri de stânga, aşa nu-mi ii intelectuali organici, scopul fiind acela de a integra masele în cadrul mişc rii comuniste.
Gramsci al Ioanei Cristea Dr gulin, analizeaz categoriile fundamentale pe care autorul le foloseşte în cadrul Caietelordin închisoare cu privire la crearea statului italian.
Dupǎ Primul Rǎzboi Mondial, socialiştii şi comuniştii şi-au intensi-ficat critica la adresa regimului bur-ghez piemontez, iar Gramsci sus inea cǎ democra ia reprezentativǎ şi-a încheiat misiunea, deoarece puterea politicǎ era de inutǎ de o clasǎ poli-ticǎ declasatǎ şi îmbǎtrânitǎ, care nu dorea s accepte noile realit i repre-zentate prin apari ia unei noi clase; proletariatul, fapt care a determinat dezechilibrul institu ional la nivel statal. Lipsa votului universal, con-tradic iile culturale, politice şi eco-nomice puteau fi rezolvate prin intermediul statului socialist întruchi-pat de democra ia popularǎ. Autorul devine critic din interiorul socia-liştilor, amenda i pentru pasivitatea cu privire la ordinea capitalistǎ şi pentru acceptarea economiei burghe-ze, crezând în democra ia reprezen-tativǎ şi regimul parlamentar, deve-nind astfel parte a sistemului politic italian, atitudine care a avut ca efect blocarea ac iunii de tip revolu ionar.
Gramsci întrevede hegemonia proletariatului prin impunerea condu-cerii revolu ionare de cǎtre clasa muncitoare, prin intermediul
alian-elor dintre muncitorii din nord şi ranii din sud împotriva capitalis-mului şi a statului burghez. Dupǎ Gramsci, impunerea hegemoniei po-litice a proletariatului în vederea prelu ri puterii devine condi ia
esen-ialǎ. Influen ele leninismului asupra
gândirii lui Gramsci sunt surprinse de Ioana Cristea Drǎgulin prin analize atent elaborate atunci când este pre-zentat conceptul de dictatur a pro-letariatului. Astfel, conflictul dintre clase conduce la hegemonia politicǎ prin care grupurile sunt reduse la tǎcere prin intermediul for ei sau al revoluţiei active, pe modelul iaco-binismului.
devenind vârful de lance al siste-mului politic italian. Pentru Gramsci, transformismul este sinonim
corup-iei parlamentare, oferind ca exemplu guvernarea Giolitti, care a falimentat politic statul prin fabricarea re elelor politice clientelare meridionale. Transformismul a dus la divizarea stângii, care a refuzat „regulile”, însǎ guvernarea Depretis a atras grupurile socialiste, iar efectul a constat în lipsa de alternativǎ datorat impunerii siste-mului politic piemontez. Gramsci cri-ticǎ statul italian pentru introducerea demagogiei în discursul politic, con-siderând c modernizarea institu iilor a lipsit pânǎ la izbucnirea Primului Rǎzboi Mondial.
Ioana Cristea Drǎgulin analizeazǎ critic termenii gramscieni ai revolu-ţiei pasive sau ai revoluţiei fǎrǎ re-voluţie ca parte a fenomenului risor-gimental. Astfel, Gramsci pune în luminǎ faptul cǎ idealurile revolu iei napolitane nu au apǎrut ca urmare a voin ei popula iei meridionale, ci drept rezultat cultural extern, deoa-rece au lipsit masele care sǎ asigure victoria revolu iei, neputându-se realiza masa critic . Elitele na ionale nu au inclus masele meridionale în procesul risorgimental, scopul fiind reprezentat de men inerea domina iei
şi, în acest fel, o revolu ie de tip iacobin nu a fost posibilǎ în Italia. Fiind respinsǎ de modera i şi liberali, vǎzutǎ ca o revolu ie fǎrǎ revolu ie, transformarea elitelor în caste, con-form lui Gramsci, s-a conturat pe parcursul procesului de modernizare, când transformismul a fabricat
re-eaua clientelarǎ şi astfel unificarea
italianǎ nu s-a produs pe cale revo-lu ionarǎ, considerentele fiind de ordin mercantil şi industrial. Gramsci atacǎ ordinea liberalǎ burghezǎ argu-mentând cǎ elita republicanǎ şi mo-deratǎ nu a dorit o revolu ie de tip iacobin activǎ, ci a preferat revolu ia pasivǎ, aplicând reforme lente. Modera ii i-au exclus pe catolici, iar radicalii pe meridionali, în prima faz , pentru ca ulterior, intrarea cato-licilor în politic s conduc la înt rirea regimului liberal. Hegemo-nia burghezǎ liberalǎ a impus revolu-ia pasivǎ ca form a transformis-mului, efectul fiind acela de înlǎturare a reprezentan ilor maselor culturale.
Apari ia fascismului este vǎzut de Gramsci ca fiind rezultatul falimen-tului ordinii parlamentare burgheze. Presiunea maselor proletare şi sǎrǎ -cirea micii burghezii a permis ascen-siunea fascismului, cauza fiind repre-zentatǎ de sistemul clientelar şi de transformismul elitelor care au impus guvernarea Giolitti. Astfel, fascismul a apǎrut ca rezultat al reac iei foarte slabe a statului, expresie a regimului capitalisto-burghez. Transformismul
activǎ, prin revolu ie pasiv . Gramsci considerǎ cǎ fasciştii au oprit diso-lu ia statudiso-lui liberal, deoarece au atacat transformismul în numele recrutǎrii elitelor, adicǎ au oferit burgheziei ascensiunea la pozi iile din stat, eliminând astfel sistemul clientelar. Autorul sard consider c fascismul nu a declanşat o revolu ie de tip iaco-bin, cu toate cǎ fasciştii promovau preluarea puterii politice pe cale vio-lentǎ, inamicul fiind burghezul şi sistemul reprezentativ al partidelor politice, cu scopul înlǎtur rii regimu-lui democratic, deoarece, în realitate, clasa mijlocie a fost cea care a spri-jinit avântul acestora. Nerezolvarea chestiunii meridionale reprezintǎ pǎcatul originar al Risorgimento-ului, acesta fiind descris ca o revolu ie
pasivǎ, la fel cum a fost şi fascismul pe care Gramsci îl vedea ca pe o restaura ie şi ca pe o domina ie a burgheziei aflate în crizǎ.
Risorgimento a creat condi iile cu-ceririi puterii politice de cǎtre fascişti, prin faptul cǎ a înlǎturat masele. Prin triada hegemonie-transformism- revo-luţie pasivǎ, Gramsci şi-a construit critica la adresa fenomenului risorgi-mental. Astfel, procesul revolu ionar nu se poate realiza fǎrǎ participarea mul imilor, iar succesul fascismului, imediat dupǎ Marele Rǎzboi, se datoreazǎ clientelismului, transfor-mismului şi alian ei elitelor politice dintre nordul burghez şi prosper cu sudul agrar şi pauper.
