Ingrediente utilizate la prepararea hranei vii

În cazul hranei vii, pentru a-ºi atinge scopurile terapeu- tice, ingredientelor li se impun o serie de condiþii supli- mentare faþã de bucãtãria clasicã, ºtiindu-se din start cã aceste condiþii sunt absolut obligatorii ºi cã nerespectarea lor anuleazã tot efectul benefic al tratamentului cu hranã vie sau poate chiar agrava starea bolnavului.

Apa – apa folositã la bãut pe durata curei de hranã vie ºi pentru prepararea mâncãrii trebuie sã fie cât mai purã, nechimizatã, negazoasã, sursa trebuie sã fie bine cunoscutã (fântâna personalã – când este posi-

bil) sau când nu sunt alte posibilitãþi, apã platã.

Condiþia se extinde ºi asupra apei folosite la germi- narea seminþelor.

Oþetul – oþetul, sau mai exact principiul acru al bucãtã- riei fãrã foc, este folosit cât se poate de puþin în cazul hranei vii. În primul rând, nu se foloseºte oþetul industrial din comerþ. În cazuri extreme, pen- tru acrit, se pot folosi: suc de corcoduºe, suc de aguridã, mãcriº ºi chiar oþet de prune (fãcut în casã prin fermentarea lentã a zemii de borhot de prune, pregãtitã pentru distilarea þuicii).

Indiferent de sezon, pentru acrit se poate folosi zeama de lãmâie, cu menþiunea cã, ºi în aceste cazuri, acrirea trebuie sã fie moderatã.

Sarea – sarea este ingredientul eliminat practic la prepa- rarea hranei vii. Corpul uman îºi asigurã necesarul de sare din consumul de cruditãþi, aºa cã sarea supli- mentarã nu este decât otravã. Dacã, totuºi, se folo- seºte puþinã sare, aceasta trebuie sã fie netratatã chimic, aºa cã se utilizeazã „sare de mare” sau, ºi mai bine, sare obþinutã prin sfãrâmarea unui bulgã- re/drob de sare, dupã care sarea mãruntã este cer- nutã ºi folositã în bucãtãrie. Sarea sub formã de drob se mai gãseºte în comerþ, fiind folositã la þarã, pentru animale.

Zahãrul – zahãrul este ºi el un ingredient interzis în bucãtãria fãrã foc. Efectul sãu este considerat de adepþii hranei vii ca nociv asupra corpului uman.

Nu intrãm în amãnunte, ci trebuie numai reþinut cã

pentru cei care practicã o curã de cruditãþi nu existã zahãr. Pentru îndulcit, se foloseºte „cu zgârcenie”

miere sau – dacã este cazul – fructe bogate în zaha- ruri naturale (banane, stafide, curmale etc.). În niciun caz nu se vor folosi produse industriale înlo- cuitoare ale zahãrului, de tip zaharinã.

Uleiul – uleiul este un ingredient controversat, efectele sale putând fi contrare, în funcþie de natura sa ºi de tehnologia de preparare. În concluzie: singurul ulei cu efect benefic este uleiul presat la rece (uleiul vir- gin). Actualmente, pe piaþa noastrã singurul ulei presat la rece este uleiul de mãsline (marcat expres ca „ulei virgin”). Se pare cã în anumite zone ale þãrii, prin mijloace tehnologice rudimentare, se mai pre- seazã la rece seminþele de dovleac ºi sâmburii de nucã, dar aceste uleiuri nu apar pe piaþã, ele consti- tuind unul dintre elementele specifice autarhiei gospodãriei þãrãneºti tradiþionale. Cu excepþia uleiului virgin de mãsline, evident folosit numai crud, neprãjit, la prepararea hranei vii nu se folosesc alte uleiuri vegetale sau grãsimi animale.

Laptele – laptele este un produs animal indirect, cu un ridicat nivel de vitamine ºi enzime. El poate fi con- sumat dulce sau acru, direct sau folosit la prepara- rea hranei vii, cu o singurã condiþie: sã nu fie pas- teurizat sau fiert, situaþie în care laptele îºi pierde toate calitãþile ºi devine de-a dreptul nociv!

În concluzie, se va folosi numai lapte crud dintr-o sursã sigurã – vacã sãnãtoasã. Laptele din comerþ, pasteurizat

ºi tratat chimic în vederea conservãrii, NU ESTE FOLOSIT ÎN CURA DE CRUDITÃÞI (HRANÃ VIE).

Brânza de vaci – trebuie sã îndeplineascã aceleaºi con- diþii de puritate ca ºi laptele: se face numai din lapte crud, nefiert/nepasteurizat ºi netratat chimic; tehnologia sa exclude procesãri la temperaturi mai mari de 40°C, sau procesãri chimice, sau folosirea de conservanþi chimici.

Seminþele – seminþele folosite în cura de cruditãþi tre- buie sã îndeplineascã ºi ele o serie de condiþii calitative.

Dintre acestea menþionãm:

– sã fie recoltate la maturitate ºi depozitate corect, pentru a nu le afecta puterea de germinare;

– sã se evite pe cât posibil soiurile nou apãrute, care în marea lor majoritate sunt rezultate ale modificã- rilor genetice;

– sã nu fi fost tratate chimic (îngrãºãminte, insecticide, conservanþi);

– dacã sunt decorticate sau procesate cumva dupã recoltare, tehnologia de procesare nu trebuie sã aibã faze în care temperatura sã depãºeascã 40°C, sau sã foloseascã metode chimice.

Fãina – fãina folositã uzual pentru prepararea pâinii este fãinã albã, din care, la mãcinat, au fost eliminate tocmai elementele valoroase ale cerealelor (tãrâþele ºi germenii). Mai mult încã, fãina aceasta este ºi chimizatã. Din acest motiv, în cura de cruditãþi, pâinea albã este strict interzisã, singura pâine admisã este cea din fãinã integralã ºi realizatã fãrã drojdie, necoaptã, uscatã la soare sau la o sursã de cãldurã ce nu depãºeºte 40°C.

În cel mai rãu caz, se va folosi pâine neagrã sau graham.

Uruiala – este un amestec de cereale mãcinate mai mare.

Plantele medicinale – plantele medicinale, cunoscute ºi ca ceaiuri, sunt remedii naturale pentru diferite afecþiuni. În cura cu hranã vie, aceste plante au ace- laºi rol cu cel al ceaiurilor, însã prepararea diferã.

Plantele medicinale foarte bine uscate sunt transfor- mate în praf, care se adaugã în mâncarea propriu- zisã sau se pune în apã cãlduþã ºi se lasã de la câteva zeci de minute la câteva ore sã infuzeze.