IULIAN BITOLEANU

Iulian Bitoleanu. Profesor doctor

la

Colegrul Najional ,,Anastasescu"

(Rogiorii de Vede). Masterat in Juriralism gi Comunicare (Universitatea din Bucuregti), precum gi doctorat in Filologie (Universitatea din Craiova). A participat la congrese gi conferinle universitare, cu flnalizare

in

^volume

colective. A publicat studii gi eseuri in revistele Luceafdrul de dimineald, Tribuna, ArgeS, Oglinda literard, Mozaicul q.a. A editat articole qtiinfifice cu indexare interna{ionald ISI

in

diverse reviste striine, ca gi

in

^Analele

universitare de la Craiova qi TArgu-Mure$. Autor a patru cdrji: Vama candorii (1990), Repere literare, stilistice _Si lingvistice (1999), Laoima noplii (2002), Mer i di an e c r i ti c e (201 4).

Iulian Bitoleanu, Eminescu, jurnalistul cultural complet

@ 2019 Institutul European Iaqi INSTITLNULETJROPEAN

Iagi, str. Grigore Ghica Vodd nr. 13,700469, O.P. 6, C.P. 1309 euroedit@hotmail.com, www. euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei BITOLEANU, IULIAN

Eminescu, jurnalistul _cultural complet / Iulian Bitoleanu; cuv. inainte:

Elena Filipag. - Iaqi: Institutul Ewopean,2018 Con{ine bibliografie

ISBN 978-606 -24-0239 -6

I. Zaharia-Filipaq, Elena (pref.)

82 1.135.1.09

Reproducerea (parJiald sau totald) a prezentei c8fi1, fdrd acordul Editurii, constituie infracliune gi se pedepsegte in conformitate cu Legea nr.811996.

Printed in ROMANTA

IULIAN BITOLEANU

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL COMPLET

Cuvdnt inainte de Elena Zaharia Filipaq

INSTITUTUL EUROPEAN 2019

^t

Cuprins

Cuv0nt inainte / 7 Capitolul I

Din istoricul ^{presei euroPene / 9}

1. I . Jurnalismul european in diacronie / 9 1.2. Eminescu versus presa anterioatd / 14

1.3. Gazetarul profesionist gi ,,T(t)impul" ^(sdu) / 18 1.4. Concepfia iwnalis|icd / ²²

Capitolul2

Publicistica eminesciani / 27

2.1. Coordonatele istorico'litetate / 27

2. 1. 1. Periodizarea publicisticii emines ciene. Etapa I / 27 2.l.2.Etapa a II-a,,Curierul de lagi"

(mai 1876

-

^{octombrie 1877) / 34}

2. 1.3 . Etapa a-III-a.,,Timpul",,,Romdnia libetil',

,,Fdntdna Blanduziei" / 5l 2.1.3.1,,Timpul" / 56

2.1.3.2 Epilogul.,,Rom6nia liberS"

I

qi ,,Fdntdna Blanduziei" / 64 Capitolul3

Tematica I 7l

3.1. Conceptia socio-cultwald / 7 |

3.2. Domenii culturale gi artistice / 75

3.2.l.Folclor / 75 3.2.2.Teatru / 79

3.2.3. CulIurE I 87 3.2.4.Lingvisticd / 95 3.2.5.Literchxd

I

109 3.2.6.Educatie I 127 3.2.7.Preligie / 135

Capitolul4

Icoane vechi _Si icoune noud

I

¹⁴⁷

4.1. Oglinda veridicd a politicii inteme I 147 4.1.2. Actualitatea / 148

4.1.3. Paralele economice I

l5l

4.1 .3 . Bdtrdnii _Si tinerii / 157 4.1.4. Ilustralii administrative I 160 4.I.5. Din abecedarul economic / 163 4.1.6. Frazd qi adevdr / 165

Receptarea

criticl

a gazetdriei eminesciene / 171

Autentificarea unei valori / 17l Concluzii

/

¹⁷¹

Bibliografie literarl / ¹⁸¹ Bibliografie critici / 182 Bibliografie jurnalistici / 189

-

Cuv6nt inainte

Lucrarea rcprezintd rodul unei cerceteri temeinice ^qi ample $i, totodatd, al unei pasiuni pentru Eminescu, demni de stim6, mai ales in contextul act:oal, cAnd interesul

fafi

de valorile culturii nationale, ale culturii

in

general, ascdzut considerabil.

Autorul a intreprins o munci ^de cercetare foarte serioasS, explo- r6nd minu{ios universul publicisticii eminesciene, pebazaediliilor existente, dar ^qi prin contact direct cu presa timpului, precum ^qi consultAnd numeroase exegeze critice consacrate temei. El reexa- mineazd atent toate opiniile critice formulate in marginea texte-

lor jurnalistice

scrise de

poet, qi le

insuqeqte

pe

unele, le amendeazdpe altele, neobosit in sdrguinfa qi devo{iunea sa.

Domnul Bitoleanu Ilie este un cercet[tor onest gi harnic, care s-a devotat temei sale de cercetare, parcurgdnd mii de pagini

de bibliografie ^qi strdduindu-se sd organizeze coerent rezultatele mnncii sale. Prin amploarea informatiei bibliografice, tinzdnd spre exhaustivitate,

prin

pasiunea cercetdrii

in

detaliu a unei importante componente a operei eminesciene qi mai ales prin incercarea de a incadrz aceastd cercetare

in

canoanele genului jumalistic, lucrarea domnului Bitoleanu Ilie se impune atenfiei.

ElenaZaharia Filipag'

I

Profesor univ. dr. la Facultatea ^de Litere, Universitatea din Bucureqti.

7

:.

Capitolul

I

Din istoricul ^{presei euroPene}

1.1.

Jurnalismul

^european

in diacronie

Cultura este de neconceput

frri

dimensiunea ei livrescd, fdrd aportul ,,slovei fdurite", concretizate

in

literatur[ artisticd (poezie, proz6, teatru) ori gtiinJificd (tratate, dicfionare).

Tot de zodia culturii, a comunic[rii scrise tine ^{qi presa.}

Dupd Victor Viqinescur, patru au fost revolufiile ce au marcat comunicarea; prima: limbajul articulat (in protoistorie); ^{a doua:}

alfabetul ^qi scrierea (cu mii de ani i.Hr.); a treia: tiparul, inventat de Gutenberg ^(sec. al XV-lea, la 1438) _9i ultima: tehnologizarea in mass-media, prin Marschall Mcluhan.

Un punct ^de vedere pertinent au exprimat qi Melvin L.

De Fleur gi Sandra Ball-Rokeachz, ce au decelat ^qase faze ale comunicdrii in diacronie:

1.

Epoca semnelor gi semnalelor;

2.

^{Epoca vorbirii;}

I

_Victor Viqinescu, O istorie a presei romdneSti, Ed. Victor, Bucureqti, 2004,p.12.

2

_Melvin L. Du Fleur qi Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicdrii de masd, Ed. Polirom, IaSi, 1999, pp. 21-38.

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL ^COMPLET

3.

^{Epoca scrisului;}

4.

^Epoca tiparului;

5.

^Epoca mijloacelor ^de comunicare in ^mas6;

6.

^Epoca mijloacelor de comunicare computerizrtL-

Anul

1438 rdmdne de referinld

in

istoria omenirii prin difiizarea la

mii

^de km. a mesajelor,

in

circulalia mai npidd a

informa{iilor, inaugurAndu-se, pe drept cuvAnt, galaxia Guten- berg, dac5 socotim cd Johannes Gensfleisch, alias Johan Guten- berg de Mainz (1400-1468) a ^creat la Strasbourg, apoi

laMainz,

magina de tip6rit, invenfie fascinantd a Erului Mediu, prilej cu care a

imprimat Biblia (1455-1456) _{9i alte}

lucriri

fundamentale.

Despre semnifica{ia ^{aparte a} evenimentului s-a pronun{at qi Marschall Mcl.uhans, insist6nd pe valenlele duale ^de tehno- logie ^qi de materie primd, superioard bumbacului ^qi lemnului.

Pdrintele tiparului n-a avut

o

existenld luminoasd, ^pe mdsura descoperirii sale epocale. Legenda spune cd el ar

fi

dat faliment, ,,averea"

lui spirituald-

circa 200 de exemplare din Bibtie

-

^qi atelierul fiind revendicate ^de avocatul personal'a

PAnd la ivirea presei mai ^era doar un pas: fabricaniii ^de

qtiri

qi zvonuri au ndscocit

-

^aratd Pierre Albert5

-

^niqte

^foi

volante numite

fie

ocazionale, cu aspectul unor

mici

caiete (la

' Ct

ttlutschall Mcluh an, Galaxia Gutenberg,

Ed.

Politici, Bucuregti, 1975,p.450. ^Odatd cu Gutenberg, Europa intrdinfaza tehnologicd a progresulut, fazd in care schimbarea insdqi devine norna arhetipalb a vie{ii ^sociale. Tipografia a tins sd transforme limbajul dintr-un mijloc de percep{ie 9i ^explorare intr-un bun de consum transportabil.

o

_{Cf. Dorin Popa,} Mass-media, astdzi, Ed. Institutul European' Iaqi, 2002, p. 108.

s

_Pier:re Albert, Istoria presei, Ed. Institutul European, IaSi, 2002, pp. t2-13.

10

Din istoricul presei euroqene

finele sec.

al

XV-lea), relatAnd

bdtelii,

funeralii, evenimente mondene, culturale,

fie

libele, incurajAnd polemica, mai ales politicd ^qi religioas6.

Comunicarea scris[putea ddinui ^qi frrdpres6? Categoric, nu! La originea acesteia au stat

-

^{crede Florea Ioncioaia}

^-,,liber-

tatea de expresie qi provocare cultural[."6 Nu-i suficient, ^dar nu insistim.

Din istoricul ^presei, anterioare gazetelot, amintim: afiqe, pamflete, almanahuri (primul datdnd din 1486), cronologii (un fel de recenzii ^asupra evenimentelor majore; ^1588, Germania), broguri religioase qi

publica{ii cu

caracter popular, botezate ,,canards"1,

in

FranJa. Ultimele, extrem de spectaculoase, ^cu prizd la publicul

cititot

^{ahtiat de} senza{ional.8

Mostrele de incipientd media scrisb ^s-au inregistrat in Germania, Ftanla, Anglia, Italia. Toate aceste forme de mani- festare

a comunicirii

scripturale au pregdtit terenul ^pentru primele ^gazete: bilunarul,,Nout6!ile ^din Anvers" ^{( 1} 605- ¹ 607) qi

un

hebdomadar

din

acelaqi an, 1605,

la

Strasbourg. Aqadar leag[nul presei scrise s-a aflat

in _Jdrile

_{de Jos 9i}

in

limanul franco-german.

Uqor-ugor, propagarea presei inundd Vestul ^european:

Stuttgart, Praga (1619),

Kciln,

Amsterdam (1620), Londra (1620), Florenla (1636), Roma (1640), Madrid (1661)'

Florea loncioaia, Introducere in presa scrisd, Ed. Univ. Al.I. Cuza,

2000,p.29.

Dorin Popa, op. cit.,p.

ll7.

Jean-Noel Jeanney, O istorie a mijloacelor de comunicare,Instifutul European, Iaqi, 1997,p.27: ,,Caracteristic pentru ,,canards" este cd aduceau la cunogtinfamarelui public toate qtirile reale sau imaginare care puteau frapa imaginalia qi sensibilitatea: inundaliile, cutre- murele (...) li, ^{mai ales,} crimele spectaculoase..."

11

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL COMPLET

Un siptdmdnal ^scdpat de ,,noaptea

uitdrii"

a fost parizi' anul de doar

4

pagini ,,La Gazelte" (mai 1631) al medicului Theophraste Renaudot, cu un tiraj de 1200 exemplare.

Chiar dacd

primii

jurnaligti proveneau din categoriile scriitorilor ^qi filosofilor, ^au existat qi confraJi criticiqti la ^adresa diletantismului presei.

Astfel, iluminiqtii J'J.

Rousseau ^qi Voltairee ^{se ardtau} reticenli in privinla extragerii jurnalismului din marasmul pseudoliteraturii: ,,Ce ^este un periodic? O lucrare frrd merit _{9i fbrd} utilitate, ^a cdrei lecturd neglijatd ^qi dispreluitd a gtiutorilor de carte nu face decdt sd ofere femeilor ^qi nerozilor vanitate fbrd instruclie." Pe deasupra, presa pdrea _,,o povestire a

unor nimicuri."

Avdntul presei din epoca luminilor, explicabil prin recu-

lul

monarhiei absolute qi inregimentarea eficient[ a scriitorilor

in

presd,

a

facllitat lansarea euforicd a

primului

cotidian, in 1660: ,,Leipziger Zeitung" (extins ^pdnd

in

7921), alert qi divers prin qtiri.

ScrutAnd situalia din Europa prin surse redutabile'0, tre- buie

relinut ci

marile ziare se nasc

la

sfdrqitul secolului ^al

XVIII-lea:

,,Journal de

Paris"

(1717), _,,Gazette de France"

,,Quotidienne", ,,Journal ^des Debats", ,,La Presse" (cu un tiraj ^de

1 80.000 exemplare),,,Times" (1785),,,Daily Telegraph" ^{(1 855),} ,,Al gemeine Zeitung" ⁽¹⁷ 9 8, la Tubingen), multe supravi efuind prin secole, oferind modele de obiectivitate qi profesionalism.

Privitor

la

relalia literaturd

-

^{pres[, aceasta a avut}

^un

^aspect

monocolor in Anglia ^(de adeziune aprozatorilor la gazetirie) ^qi

altul

divergent

in

FranJa: de acceptare ca hobby, de ^asumare ferventd ori de scepticism din parteaenciclopedigtilor Diderot 9i

Apud Pierre Albert, op. cit.,p. 19.

Francis Balle, Mddias et socidtds, Ed. Montchrestien, Paris, 1990.

9 r0

t2

Din istoricul presei euroPene

Montesquieu. Riscurile meseriei se pot solda dramatic cu ares-

tdri (Daniel Defoe) ori tragic ^(pedeapsa capitald). De pild6, in 7794,unnotoriu condeier Simion Liriguet ^a fost decapitat.l' ^Ce mai conteazd cdte un hiatus

I

^{accident la un} (demi-)secol cu vreun insolit redactor, cdt

timp

gazetafii se recrutau nu doar din sfera scriitorilor, a clasei de mijloc, ci ^qi din alte straturi sociale, ducdnd la inflafie,la,,epidemie jumalisticd",iar de mirajul cele- brit6{ii prin ^cuvAntul mediatic se simt magnetizati sute qi

mii

^de condeieri, pentru care sucombarea fizicd, iqi pierde relevan{a in favoarea unui,,arti col-bomb6", ^{r efr actat I a repercus iuni ? !}

Cu privire la obdrqia jurnalismului, cAteva concluzii ^se impun.

Deqi Burke

a

decretat

in

1187 presa ca

fiind

a patra putere in stat, totuqi, soarta presei in Anglia (intre 1621 9i ¹⁷⁹¹⁾ a fost una agitatd, din pricina instabilitdlii politice, a rdzboiului civil. Pentru Pierre Albertl2, secolul al XVIII-lea a fost dominat de harul pamfletar al lui Daniel Defoe (intemeietor ^de ,,Revue", intre 1704 qi 1713).

Presa francezd (1653'1678)

a

cunoscut

o

dezvoltare lent6, in vreme ce aceea german6, dupd o perioadd de cenzurd, a

inflorit brusc.

De remarcat cd in ,,Declarafia drepturilor omului _9i cetd- feanului",

din26

august 1789, articolul 10 proclama dreptul la opinie al fiecdrui ^cetdtean, iar articolul 11 afirma principiul liber- t6tii de a publica.

rr

_{Dorin Popa,} Mass-media, astdzi, Ed. Institutul European, la;i, 2002,p.108.

12 PierreAlberl, op. cit.,p.21 ^.

t3

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL ^COMPLET

1.2. Eminescu versus presa

anterioarl

Eminescu debuta ca gazetat in 1870, adicd la patru dece-

nii

^de tradiJie jurnalisticd la noi.

ExcluzAnd efemera ,,Fama Lipschii"'3 (7821, Leipzig, doar cAteva numere, din care unul pdstrat la Sibiu), anul1829 marcheazd nagterea presei romAnegti prin ,,Curierul romAnesc"

(hebdomadarul

lui LH.

Rddulescu,

in

Muntenia)

9i

,,Albina RomAneascd" (bilunarul

lui

Gh. Asachi in Moldova). Ardealul nu putea rdm6ne mai prejos, numele lui George Bariliu ^(,,Gazeta de Transilvania",la 72 martie 1838, Braqov), intrdnd, de

buni

seam6, in categoria pionierafului gazetdresc.

Spiritualitatea umand se cdntdreqte nu numai

in

^opere artistice,

qtiinlifice,

acte

de

culturS,

invenlii etc., ci ^qi

ⁱⁿ

mass-media. Oglindd arealit5ilii ^{la toate} palierele

-

^{social, poli-}

tic, economic, cultural, recreativ -, jurnalismul a inregistrat aici

gi dincolo o

ascensiune

fulminanti,

emancipAnd conqtiin{a colectivd, dinamizdnd mersul istoriei, apostrofAnd, aureoldnd fapte, indivizi, in confotmitate cu adevdrul.

Rolu1 de instan!6 eticd i-a atras

in

^epoca noastri 9i eti- cheta ,,CAinele de pazd al societ6fii". Revenind, vom ^{spune cd} presapartizand neadevdrului va capota, sine die, iar ^{de redresat} 13 Exist5 qi alte puncte de vedere privitoare la ,,strdmo;ul" ^presei.

Astfel, Radu Tempea consemna un ^calendar intocmit de Petcu

$oanul,

in

1731 (a se vedea Georgeta Raduicb qi Nicolin ^Raduicd in Diclionarul ^presei romdneqti, Ed. $tiinfificb, Bucure;ti, ^1955, p. 5). Victor Viginescu (O istorie a presei, Ed. Victor, 2002, p. 32) amintea de hebdomatarul cu informalii militare ,,Courier ^de Moldavie", ini{iat de generalul Potemkin, la IaPi (scris in ^ftancezd

qi rom6nd), precum qi de un periodic rom6nesc din Cemdu{i, 1820.

t4

Din istoricul presei euroqene ar fi foarte ^greu. A sus(ine consecvent falsul, doar de dragul pole- micii, insemna o iminentd sinucidere moralS 9i comercialA.Iatit de ce ^gazetdria trebuie si fie Ochiul Vigilent ^{care sd} aten{ioneze cAnd se greqeqte, sd mustreze qi

si

spund lucrurilor pe nume' Deloc asincrond cu ce ^se intAmpla

in

Europa, intelectualitatea

rominl

din secolul burghez, gcolit[ in Fran{a, apoi in Germania, sddeqte prinosul cdr{ii pe terenul nalional, ^ceea ce deschide un nou tronson comunicational: presa.

O

fireascd explozie de gazeteta se

va

produce

in

deceniul

al

IV-lea

al

secolului al XIX-lea, cAnd zeci de periodice inundi piafa, iradiind in special

din

Iaqi (,,Osiris", ,,Foaia SiteascS", ,,Dacia literarS", 1840, ,,Arhiv a",,,Spicuitorul",,,Dundrea",,,Al6uta RomAneasc6") qi

Bucureqti (,,Muzeul Nalional",,,G azeta Teatrului Nalional", ,,Cuviosul Romdnesc",,,PimAnteanul",,,Mozaicul")'

CAt despre Ardeal, nici vorbi de efervescenld, ci de disi- pare

a

latenlelor

jurnalistice

dinspre Braqov (,,Gazeta de Transilvania", 1838) spre Sibiu (,,Amicul $coalei", ^1860), Arad (,,Mugurii") qi Oradea (,,Zorile

Bihorului",

1854).

Ctitorii

de presd au fost I.H. Rddulescu, Gh. Asachi (deceniul 3), G. Bariliu (deceniul

4), M. Kog[lniceanu, V.

Alecsandri (,,RomAnia Liber6", ^{1855), D.} Bolintineanu ^(,,DAmb ovi1a" ,1 858), N. Bdlcescu (cu

A.T.

Laurian

-

^,,Magazin

^istoric

^pentru

Dacia"),

Cezar Bolliac (,,Buciumul", Paris, 1857). Nu insistdm pe publicaJiile ra Presa paqoptistd

la

care inserdm

gi

,,Popolul Suveran" (;ef

D. Bolintineanu),,,Pruncul rom6n" (C.A. Rosetti-intemeietor), ,,Reforma" (conceputd de A.I. Crelescu), ,,Bucovina" ^{(gdnditd de} fralii Hurmusachi) aqa idealist5, exuberantS, semnifica

-

^opina

Lumini{a Roq ca,in Formarea identitdlii profesionale ^a jurnalistilor, Ed. Polirom, ²⁰⁰⁰

-

profesionalizarea gazetdriei, iar ^peste doud decenii va surveni institulionalizarea presei.

15

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL COMPLET

culturale

-

nu fac obiectul cercetdrilor ^noastre

-

^{nicidecum pe}

stabilirea unui top al periodiielor. Altfel, nu vom putea ^avansa decAt amintind pe N. Iorgars care a stabilit

7

^etape

in

evolulia

presei

rom6neqti,

5 fiind

anteeminesciene:

1. ,,Dibuiri

^qi inceputuri"; 2. _,,Cele dintAi publicafii juridice. Epoca

lui

Eliad qi Asachi"; 3. ,,Presa culturald, politica generaliei de

la

1840";

4.

,,Presa rom6neascd revoluJionarb

qi reformistd de

la

1848- 1859"; 5. ,,Presa romAneasc[ de dupd Unirea Principatelor".

Criteriilor cronologic ^gi politic le-am addugat qi pe cel tematic, incdt configwaliapresei din veacul ^burghez ar ardta astfel:

a)

Presa conservatoare (,,Timpul", ^I 5.03. I 866- ¹ 884;,,! ara", 1869-1870;,,Constitu{iunea", ¹⁸⁶⁷ -1870;,,Convorbiri literare", 1867);

b)

Presa liberalb (promotor-C.A.Rosetti) ilustratd prin:

,,RomAnul", 1856-1951; ,,Trompeta Carpafilor" (a

lui

Cezar Bolliac);,,Traian" ;

c)

^Presa socialistd (dupd 1872);

d)

Presa cultural-artisticd (,,Romdnia pentru qtiin!6, litera- ttJrd, arte", I 86 1 - I 863);

e)

Presa umoristicd;

f)

^Presa teologicd (palid reprezentatl).

in

^{ceea ce} privegte denumirea periodicelor, ^se constatd o oarecare stereotipie, predomindnd titluri Qa: ,,Foaia", ,,Gazeta", ,,Curierul"... Un interesant articol eminescian, pe probleme de presd, s-a intitulat Notile Bibliografce, unde se sanc{ioneaz[

,,limba p[sdreascd", ,,cosmopolit5", impasibilitatea

fali

de ora- litatea stilului, lipsa ideilor profunde...

rs

_{N. Iorga,} Istoria presei romdneqti, Ed. Muzeul Literaturii Rom6ne, Bucuregti, 1998.

Din istoricul presei euroqene Gazetele prosperaur6, pe c6nd ziariqtii adevdra{i nu prea existau, poate un RosettirT, un Bolliac...

Publicigtii proveneau din categoria literalilor, scriitori- lor, semn cd profesia nu ^se institutionalizase' De altfel, pentru Al. Andriesculs diferen{ele stilistice intte gazetari ^erau minore, nesemnificative. Tocmai de ^aceea vom reitera ideea ^cd primul gazetar autentic ^qi, totodatd, cel mai valoros din veacul ^demo- cratic a fost Eminescu, mai ^ales

dupi

apati\ia sextetului juma- listic: Icoane vechi Si icoane noud,in,,Timpul".

Presa anteeminesciand (p6nd la 1870) este perceputd in doud maniere:

a)

severd (,,presb emfatici, hiperdilatati"to) ^qi retoricd, pas-

tiqdnd elocinla revolutionarilor francezi,

^cultivAnd

exclamafia, imprecaJia, enumerafia, epitetul superlativ'2o

t6

_{La ce bun atAtea} publica{ii? Care era felul ^lor?

Sub masca ziarului informativ, ^opineazd C-tin Bacalbaqa (a se

vedea

N.

lorga, O istorie a presei romdneSti, p. 188, <Scopul ziarigtilor romdni era sd facl ^politicd na{ionalS>, idee discutabild, mai pulin plauziblld. decdt pdrerea

lui

Ion Hangiu, Diclionarul

presei literare romdneqti, 1790-1990, Bucureqti), se intrezdrea promo- varea idealurilor socio-politice ^ale romdnilor, cu o reald contribulie la cristalizarea epocii marilor clasici _{9i la} modemizatea statal6.

r7 Presa angajatd din deceniile 8-9, ,,Timpul" ^qi ,,Rom6nul" in special, gi-a clSdit reputa{ia gralie a dou5,,figuri mitice", dup[ expresia lui

Florea Ioncio aia,p. 43 (Introducere tn presa scrisd, Ed. Universitdlii ,,A.I. CLraa",2000,p.43),M. ^Eminescu 9i C.A. Rosetti.

18 Al. Andriescu, S/i/ qi limbai, Junimea, 1977, capitolul Limba presei romdneSti ln perspectivq stilurilor limbii ^literare, pp. 239-251.

le

_{M. Spiridon,} Eminescu, o anatomie a elocvenlei, Ed' Minerva, 1996

20 $t. ^Badea, Limbajul publicistic eminescian (,,RomAnia literard"

nr.1, ^12-18 ianuarie 2000, pp. 14-15).

I7

EMINESCU, JURNALISTUL CULTURAL COMPLET

b)

clementd, generoasS, prin Gh. Bulgdr, unele din atribu- tele de mai sus convertindu-se miraculos in calitdli.

Ce preia Eminescu din presa paqoptisd gi postpaqoptist[?

Aproape nimic, deoarece se detaqazd de ceea ce a fost

-

diletantism publicistic

-

prima mostrd ^de profesionalism ^gaze- tdresc, fiind escala de la ,,Curierul ^de Iaqi", ^care a parcurs rapid traseul ^gazetd obscuri

-

publicafie serioasS, de bun gust, cu prizd la public.

,,Omul orchestr6",,,profesorul" intru jurnalistic[ expune un alt discurs, logic, ^coerent, argumentativ,parcd pe ^canoanele prescrise de Cicero, rdmAnAnd imun la superficialitate, nu gi la artificiile metaforice, semantice, dotat cu ^o mare forfd de pene- traJie, cu o ideaticd uneori fastuoasd...

Cunoscitor al subtilitdlilor

limbii,

publicistul gi-a con- struit logosul ^pe fundamentul oralitdlii, acorddnd credit,

insi,

qi ne olo gi smel or, expresiilor intelectu alizate, strdine, ^p e alo curi.

Cuprivire launele evaludri, ne distan{bm atAt de $t. Badea (,,Eminescu nu e un model de

limbi")

^qi C-tin Bacalbaga (deqi

il

proslbvea pe gazetarul de la ,,Timpul", totuqi genialul jumalist

se numea, surprizS!, Gh. Panu), c6t qi de Al. Andriescu (presa ar

fi

stagnat intre 1848-1860; in rest, opinii corecte), optAnd pentru

linia

Cilinescu, Bulgdr, Iordan, Spiridon,

traductibili

prin:

Eminescu e cel mai valoros gazetar romdn pdnb la Pamfil _$eicaru.

1,3.

Gazetarul profesionist qi,oT(t)impul" (siu)

Cine deschide Diclionarul literar iegean2r

-

^{qi pe cel al}

lui Ion Hangiu, Diclionarul presei literare romdneSti,1790-1990,

2r

_xxx, Diclionarul literaturii romdne de la origini pdnd la 1900,F,d.

Academiei, Bucureqti, 197 9, pp. 850-852.

18

Din istoricul presei euroqene Ed. Funda{iei Culturale ^{RomAne, 1996}

-

la litera ,,T", va ^{afla cd} au existat dou[ publicafii cu numele de ,,Timpul".

Prima, ^gazetd sdptimdnald, apdrutd la Bucureqti, intre

l6

decembrie 1854 ^qi 20 ianuarie 1855, apoi intre 17 decembrie 1856 qi 4 aprilie 1857 , reapSruti ^de la 22 decembrie 1860 pdnd la 5 februarie 1 861 _, avAnd ca prim redactor pe Gr.R. Bossueceanu,

iar printre

semnatari

pe C.D. Aricescu, Gh. Sion,

B.P' Mumuleanu...

Adoua erao gazetdpolitic[ ^qi literard, cupatru aparilii sdp- tim6nale, intre 15 martie ^gi 16 mai 1876, apoizilnic,intre 17 mai 1876 qi 17 aprilie 1884, qi 13

noiembrie-14

decembrie ^1900.

Oficiosul Partidului Conservator a avut director de pres-

tigiu,

pe Titu Maiorescu, Gr.G. ^Pducescu, qi redactori-gefi de calibru, printre ei ^gi M. Eminescu (decembrie ¹⁸⁸⁰

-

^februarie

1881), ceea ce spune mult despre qtacheta arlisticS.

in

cei ^qase ani petreculi la ,,Timpul" (1877-1883), Eminescu n-a ^rdmas un simplu redactor, un ^slujbaq al condeiului, ^executant al

politicii

de partid, personalitatea lui puternicd nimeni nu i-o putea seches- tra in tipare ideologice, ^de aici qi rdbufnirile ^contra finanfatorilor ori independenla logosului, uneori, deranjantl pentru diriguitori.

Ziarist rebel, obiectiv, Eminescu gi-a deschis multe arene beli- gerante, excluzdnd solu{ia ^{efemerd a r etr aget}

ii.

Cdnd adevirul o cerea, qi-a criticat superiorii, ^de pildd pe influentul lider conservator

Al.

Lahovari ^qi chiar pe prietenii junimigti, Titu Maiorescu ^{gi P.P. Carp.}

Patriotismul sdu ardent nu tolera atitudinea obedientd ^a

politicienilor

,,albi/roqi" ^{fa\6 de} marile puteri. Neqtiind ce-i teama, exigentul gi cutezitorul publicist ^a criticat ^adeseori for- lele imperiale vecine, Rusia ^gi Turcia.

Cei trei clasici ai literaturii ^{romAne, Eminescu,} Carugiale qi Slavici au inscris ,,Timpul" ^pe traiectori a gazetelot de valoare,

I9