P O R T U G A L I A ÎNDRUMAR DE AFACERI 2011

AMBASADA ROMÂNIEI ÎN PORTUGALIA

Biroul de Promovare Comercial - Economică Lisabona

P O R T U G A L I A

ÎNDRUMAR DE AFACERI 2011

CUPRINS

I. Date generale II. Situaţia politică III. Economia Portugaliei

IV. Relaţiile comerciale externe ale Portugaliei V. Accesul pe piaţa Portugaliei

1. Reglementări şi norme

2. Identificarea unui partener comercial în Portugalia 3. Implantarea comercială în Portugalia

4. Taxe şi impozite aplicabile

5. Legislaţia muncii şi drepturi sociale 6. Ajutoare

7. Mijloace şi termen de plată VI. Relaţiile româno – portugheze

1. Relaţiile diplomatice

2. Schimburile economice şi comerciale româno – portugheze Anexe:

Anexa I – Componenţa celui de al XIX-lea Guvern constituţional al Portugaliei (21 iunie 2011)

I. DATE GENERALE

Denumirea oficială: Republica Portugheză

Aspecte generale: Portugalia continentală este din punct de vedere geografic situată pe coasta de vest a Europei, în Peninsula Iberică. Portugalia se învecinează: la est şi nord cu Spania (1215 Km); la vest şi sud cu Oceanul Atlantic (832 Km). Portugalia continentală este împărţită în 18 districte, care are ca subdiviziuni 308 cantoane (conselhos) şi 4260 comune (freguesias). În afară teritoriului continental, Portugalia înglobează două regiuni autonome (Azore şi Madeira), două arhipelaguri situate în Oceanul Atlantic.

Suprafaţa (totală): 92.207,4 km2_{, din care suprafaţa continentală de 88.796 km}2

; arhipelaguri: Azore 2.330 km2 şi Madeira 779 km2.

Populaţia: 10.535.583 locuitori (recensământ 2011); populaţie activă 5.581 mil. persoane (2010). Distribuţia populaţiei pe teritoriul continental prezintă o concentraţie mai ridicată pe fâşia de litoral, din care două zone cu o densitate mai importantă: regiunea Lisabonei şi a oraşului Porto.

Densitatea populaţiei: 115,3 loc/km2 (2011).

Capitala: Lisabona (564,6 mii loc., 2,4 mil. aria metropolitană)

Oraşe principale (recensământ 2006): Vila Nova de Gaia (315.382 loc.), Porto (210.558 loc.), Braga (174.000 loc.), Amadora (172.486 loc.), Guimarães (162.636 loc.) Districte: Aveiro, Beja, Braga, Bragança, Castelo Branco, Coímbra, Évora, Faro, Guarda, Leiria, Lisboa, Portalegre, Porto, Santarém, Setúbal, Viana do Castelo, Vila Real şi Viseu.

Limba oficială: portugheza. Limba portugheză este vorbită de mai mult de 200 milioane de persoane repartizate în Europa, America, Africa şi Asia.

Fus orar: WET (UTC 0): Vara: WEST (UTC +1) Cod telefon: +351

Clima: temperată mediteraneană (Portugalia continentală) şi temperată oceanică (Azore) Moneda: Euro

Religia: romano catolică (peste 95% din populaţie).

Forma de guvernământ: Portugalia este o republică semi prezidenţială, fiind un stat de drept de democraţie parlamentară.

Organisme internaţionale din care face parte: ONU, UE, OCDE, OMC, FMI, BERD, OEI (Organizacíon de Estados Iberoamericanos – Organizaţia Statelor Iberoamericane), CPLP (Comunidade dos Países de Língua Portuguesa – Comunitatea Ţărilor de Limba Portugueză)

Porturi principale: Sines, Leixões, Lisabona, Porto, Setúbal.

Aeroporturi principale: Lisabona, Porto, Faro, Ponta Delgada, Funchal Sărbători oficiale:

Ziua Naţională: 10 iunie (Ziua Portugaliei, a poetului naţional Luís de Camões şi a Comunităţilor Portugheze).

Alte sărbători oficiale (zile nelucrătoare): 1 ianuarie – Sf. Maria, Maica Domnului; (martie, marţi, data variabilă) – Carnavalul, începutul postului Paştelui; (aprilie, dată variabilă) – Vinerea Mare; (aprilie, duminică dată variabilă) Paştele; 25 aprilie – Ziua Libertăţii (aniversarea Revoluţiei din 1974); 1 mai – Ziua Muncii; (iunie, dată variabilă) – Împărtăşania; 15 august – Adormirea Maicii Domnului; 5 octombrie – Ziua Republicii; 1 decembrie – Ziua Restaurării Independentei; 8 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare; 25 decembrie – Crăciunul.

II. SITUAŢIA POLITICĂ

Regimul politic: Democraţie parlamentară. Portugalia este o Republică de tip semi prezidenţial. Conform Constituţiei adoptate în urma „Revoluţiei garoafelor” din 25 aprilie 1974, organele de suveranitate sunt Preşedintele Republicii, Parlamentul (Adunarea Republicii), Guvernul şi Tribunalele. Regimul democratic parlamentar portughez se bazează pe Constituţia din 21 februarie 1976, revizuită de mai multe ori.

Preşedintele Republicii: Este şeful statului ales prin sufragiu universal direct pentru un mandat de cinci, reînnoibil o singură dată. Actualul Preşedinte al Republicii, reales la 23 ianuarie 2011, este Aníbal Cavaco Silva. A mai deţinut funcţia de Prim-ministru în perioada 1985 – 1995, ca lider al PSD (Partidul Social Democrat). Preşedintele dispune de o putere de arbitraj, având puterea să dizolve Parlamentul şi să demită Guvernul în anumite condiţii.

Adunarea Republicii: Puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral (Assembleia da Republica). Adunarea Republicii este formată din 230 de deputaţi, aleşi prin sufragiu universal direct pentru un mandat de patru ani. Ultimele alegeri legislative la termen au avut loc în 2009. Adunarea Republicii a fost dizolvată, în urma demisiei Guvernului portughez, la 23 martie 2011. După alegerile legislative anticipate din 5 iunie 2011, există 6 grupuri parlamentare în cea de a XII-a legislatură a Adunării Republicii:

- PSD (Partido Social Democrata): 108 deputaţi - PS (Partido Socialista): 74 deputaţi

- CDS – PP (Partido Popular): 24 deputaţi

- PCP (Partido Comunista Português): 14 deputaţi - BE (Bloco de Esquerda – Blocul de Stânga): 8 deputaţi - PEV (Partido Ecologista „Os Verdes”): 2 deputaţi

La 22 iunie 2011, deputaţii au ales pe doamna Assunção Esteves în funcţia de Preşedintă a Adunării Republice.

Guvernul: Puterea executivă aparţine Guvernului, compus din Primul Ministru, miniştri şi secretari de stat. Actualul Prim Ministru este Pedro Passos Coelho (şeful Partidului Social Democrat, partid de dreapta), investit la 21 iunie 2011, pentru un mandat de 4 ani. Guvernul în funcţie este sprijinit de o coaliţie formată din PSD şi CDS – PP. Guvernul anterior fusese condus de fostul premier socialist José SÓCRATES, care şi-a prezentat demisia, la 21 martie 2011, în urma respingerii de către Parlament a unor măsuri suplimentare de austeritate. Compoziţia celui de al XIX-lea Guvern Constituţional al Portugaliei este prezentată în Anexa I

Puterea locală: Fiecare district este divizat în cantoane (concelhos), care la rândul lor sunt divizate în comune (freguesias), care posedă fiecare adunări şi consilii alese.

III. ECONOMIA PORTUGALIEI

Produsul Intern Brut (2010): 172.837 mil. euro; variaţie 2010/2009: + 1,4% PIB pe locuitor (2010): 16.300 euro/loc; 15 799 euro/loc în 2009

Consumul privat (2010): 116.033 mil. euro; variaţie 2010/2009: - 2,0% Consum public (2010): 37.207 mil. euro; variaţie 2010/2009: - 3,2%

Investiţii - Formarea Brută de Capital Fix (2010): 32 056 mil. euro (18,5% din PIB); variaţie 2010/2009: - 4,8%

Rata inflaţiei (2010): 3,1%

Deficitul bugetar (2010): 9,1% din PIB Datoria publică (2010): 92,4% din PIB; Populaţia (2011): 10 535 583 locuitori

Număr de angajaţi (2010): 4 978 mii persoane Şomaj (decembrie 2010): 11,2% (603 mii persoane)

Salariu minim (2010): 485 euro. Guvernul a promis că în 2011 salariul minim va ajunge la 500 euro, însă în contextul crizei economice pe care o traversează Portugalia acest obiectiv nu va fi atins.

2. Resurse naturale:

Solul este acoperit cu peste 3 milioane hectare de pădure (cca 35% din suprafaţa ţării) şi 4,6 milioane hectare terenuri cultivabile (din care aproape 3 mil. hectare slab productive).

Arborele de plută, viţa de vie, pomii fructiferi, citricele şi măslinii, alături de pini şi eucalipţi, constituie nota dominanta a florei portugheze. Vecinătatea Oceanului Atlantic oferă Portugaliei accesul la importante resurse piscicole.

În subsol sunt resurse de: uraniu, cupru, cositor, wolfram, tungsten, sare, marmură, granit.

3. Infrastructuri

Infrastructuri rutiere: Portugalia posedă o reţea rutieră dezvoltată formată din autostrăzi, itinerarii principale, itinerarii complementare şi drumuri naţionale. În 2009, reţeaua rutieră pe continent era de 13.122 km, din care 2.705 km de autostrăzi.

Reţeaua feroviară: Portugalia dispune de 3.600 km (2.842 Km în funcţiune) căi ferate care asigură legătura Nord - Sud de-a lungul axei din litoralul continental portughez, precum şi legături transversale.

Legături maritime: În Portugalia continentală, există nouă porturi principale: Viana do Castelo şi Leixões (Nord); Aveiro şi Figuiera da Foz (centrul ţării), Lisabona şi Setúbal (regiunea Lisabonei); Sines (provincia Alentejo); Faro şi Portimão (Sud). În Regiunea Autonomă Azore activează cinci porturi şi Regiunea Autonomă Madeira numără trei porturi. Pe continent, transportul de pasageri este limitat la porturile Lisabona şi Leixões (traficul fiind mai redus la acest din urmă port). Principala vocaţie a acestei infrastructuri portuare o constituie transportul de mărfuri, portul Sines înregistrând cel mai mare trafic (39,3% din total, în 2010), urmat de portul Leixões (22,4%) şi Lisabona (18,5%).

Reţeaua aeroportuară: Portugalia posedă 14 aeroporturi. Pe continent, se găsesc aeroporturile Lisabona, Porto şi Faro, aeroporturi internaţionale situate în zona de litoral. Insularitatea regiunilor autonome explică un număr mai mare de aeroporturi. Astfel, în Azore sunt nouă aeroporturi şi în Madeira două aeroporturi. Majoritatea companiilor aeriene internaţionale asigură legături cu principalele aeroporturi din Portugalia, TAP fiind compania aeriană naţională din Portugalia.

4. Situaţia macroeconomică

4.1 Portugalia – membru al Uniunii Europene

Portugalia a aderat la Comunitatea Economică Europeană la 1 ianuarie 1986, împreună cu Spania. Această adeziune a permis tinerei democraţii să se consolideze şi Portugaliei să cunoască o dezvoltare economică accelerată. Aportul masiv de capitaluri străine, precum şi ajutoarele comunitare din categoria fondurilor structurale, au permis investiţii ce au făcut posibilă modernizarea rapidă a structurii economice.

În cursul celor două preşedinţii rotative ale Uniunii Europene, în 2000 şi 2007, Portugalia a lansat proiecte comunitare de mare anvergură: Strategia de al Lisabona, devenită astăzi Europa 2020, care are ca obiectiv să facă din Europa o „economie a cunoaşterii cea mai

competitivă şi cea mai dinamică din lume”, favorizând investiţiile publice şi private în activităţile de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea.

4.2 Structura economiei

În ultimele decenii, economia portugheză a avut o evoluţie similară majorităţii ţărilor europene, acordându-se prioritate dezvoltării serviciilor.

În prezent (2010), în servicii lucrează 61,4% din populaţia activă, acestea contribuind cu 74,5% la valoarea adăugată brută (VAB), în timp ce în urma cu 10 ani în sector lucra numai 35% din populaţia activă.

În 2010, industria, construcţiile, apa şi energia ocupă 27,7% din populaţia activă, contribuind cu 22,8% la VAB, în timp ce importanţa sectorului agricultură, silvicultură şi pescuit a scăzut progresiv, în prezent fiind responsabil pentru numai 2,3% din VAB (faţă de 24% în 1969).

În afara de o incidenţa mai mare a serviciilor asupra activităţii economice, s-a înregistrat o modificare semnificativă în specializarea industriei transformatoare din Portugalia. Aceasta s-a modernizat, ieşind din dependenţa activităţilor industriale tradiţionale pentru a avansa către o situaţie unde noile sectoare, cu o puternică componentă tehnologică, au câştigat o pondere, cum ar fi sectorul industriei automobilului şi componentelor auto, industria electronică, energia, industria farmaceutică şi noile tehnologii.

Industria: a contribuit în 2010 cu 31,1% la crearea valorii adăugate brute comparativ cu 17.7% în 2005. Structura industriei s-a modificat, diminuându-se ponderea deţinută de sectoarele tradiţionale – industria textila, încălţăminte, ceramică, plută, reparaţii navale, alimente şi băuturi, în detrimentul afirmării de noi sectoare, cum ar fi cel al autoturismelor şi pieselor componente, electronic sau farmaceutic, între altele, care au câştigat o dinamică aparte de creştere, devenind tot mai importante în ansamblul economiei. Investiţiile directe străine în Portugalia din ultimii 10 ani au contribuit, de asemenea, la restructurarea industriei portugheze.

Principalele sectoare ale industriei prelucrătoare: textile-confecţii, încălţăminte, marochinărie, asamblare autoturisme, ciment, vagoane pasageri, reparaţii nave, mobilă, industrializarea plutei.

Construcţiile: constituie un important sector de activitate care contribuie în 2010 cu 6,5% la formarea VAB faţă de 8,2% în 2005.

Serviciile: în ultimii ani au devenit sectorul cel mai dinamic al economiei portugheze, comerţul, transporturile şi telecomunicaţiile, turismul şi serviciile financiare, prezentând rate de creştere ridicate. În prezent, în servicii lucrează 61,4% din populaţia activă, acestea contribuind cu 74,5% la valoarea adăugata brută (VAB).

Comerţul interior cu amănuntul se caracterizează prin proliferarea hipermarket-urilor şi a mall-urilor, ceea ce a condus la schimbări semnificative în structura comerţului tradiţional, investiţiile private portugheze şi străine având o contribuţie decisivă la această evoluţie.

Transporturile şi telecomunicaţiile, dezvoltarea este evidenta la toate nivelurile: rutier, feroviar, porturi, aeroporturi şi telecomunicaţii, unde investiţiile în infrastructura au îmbunătăţit semnificativ calitatea serviciilor.

Turismul, la rândul sau, constituie unul din cele mai importante subsectoare ale serviciilor, cu un aport în devize care reprezintă circa (5%) din P.I.B.

Aceasta activitate, în care este angajata (6%) din populaţia activa, contribuie substanţial la intrările de devize.

Serviciile financiare: în urma privatizărilor progresive din ultimii ani, acestea au fost restructurate, prin fuziuni şi achiziţii, fiind în prezent eficiente şi competitive.

Agricultura şi-a redus ponderea în valoarea adăugată brută, chiar daca nu a fost neglijată adoptarea unor tehnologii mai productive. În 2010, sectorul agricol, silvicultura şi pescuitul a avut o contribuţie de 2,3% la formarea VAB faţă de 3,3% în 2005.

4.3 Evoluţia situaţiei economice a Portugaliei

Dezvoltarea economică a Portugaliei s-a accelerat după aderarea ţării la UE în 1986, PIB-ul înregistrând o creştere medie anuală de 4,6% în perioada 1986-1990, impulsionat de investiţiile străine, de consumul intern şi de export. După criza generalizata din 1992-1993, economia portugheza şi-a recuperat ritmul, între anii 1995-1998 creşterea medie anuala a PIB fiind de 3,8%. În 1999, PIB-ul portughez a crescut cu 3,4% faţă de anul 1998, iar în 2000, cu 3,9% faţă de anul anterior.

Cererea interna a fost principalul stimulent al creşterii, iar formarea brută de capital a prezentat un comportament dinamic, datorită, în principal, unui “boom” în sectorul construcţiilor, inclusiv a infrastructurii de transport. Importante lucrări publice au fost finalizate în 1997 şi 1998, legate de pregătirea EXPO’98 de la Lisabona. Ulterior, în 1999 şi 2000, în sectorul construcţii, s-a înregistrat o reducere a ritmului de creştere, însă investiţiile în instalaţii şi echipamente au continuat să se menţină la un nivel ridicat. De la 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre UE, Portugalia a adoptat ca monedă naţională euro.

Începând cu 1999, ritmul creşterii economice a scăzut, din anul 2002 ţara intrând în recesiune. Fenomenul este pus pe seama faptului că creşterea s-a bazat aproape în exclusivitate pe stimularea cererii (prin practicarea unor dobânzi scăzute şi facilitarea creditului). Totodată, reformele în plan economic şi administrativ au fost inconsecvente şi insuficiente şi nu au fost în măsură să determine o creştere la paritate a

ofertei/productivităţii. La erorile de politică economică s-au adăugat şi şocurile externe, printre care cel mai important a fost creşterea exponenţială a preţului petrolului. Astfel, trendul de diminuare a decalajului s-a inversat, Portugalia fiind „codaşa plutonului” ţărilor din Zona Euro, cu un ritm de creştere a PIB care abia în 2006 a redevenit pozitiv (1,3 la sută).

Trendul de creştere economică a fost anihilat de criza intervenită pe pieţele financiare la jumătatea anului 2008, astfel încât creşterea în acel an a fost zero.

În anul 2009, economia portugheză s-a confruntat cu cea mai profundă criză din ultimii 30 de ani, Produsul Intern Brut suferind o contracţie de 2,6%. Totuşi, este vorba de o recesiune globală mai puţin severă ca cea constată în vecinii săi europeni. În 2009, Portugalia nu a fost la fel de afectată ca late economii europene de către corecţiile operate în sectorul de locuinţe (bula imobiliară) nici de instabilitatea sectorului financiar. In 2009, recesiunea portugheza s-a datorat în principal scăderii cererii externe (diminuarea exporturilor cu cca 12% faţă de anul anterior), care a contribuit decisiv la creşterea economică din 2006 şi 2007, precum şi din cauza diminuării cererii interne şi a unei creşteri mai mici a creditelor.

4.4 Criza datoriei suverane portugheze

Deşi în 2010, creşterea economică în Portugalia a progresat cu 1,4% datorită revenirii exporturilor, în a doua parte a anului problematica datoriei suverane şi-a pus accentul asupra economiei portugheze. Încă din 2009, finanţele publice portugheze s-au deteriorat de o manieră gravă, atingând un deficit de 9,3% din PIB.

Guvernul a adoptat două planuri de austeritate, în mai 2010 şi septembrie 2010, confirmate prin Bugetul de stat pe 2011, care au avut ca efect scăderea puterii de cumpărare, consumului şi investiţiilor.

Printre principalele măsuri de austeritate adoptate, se pot cita: - Scăderea cu 5% a masei salariale pentru funcţionarii publici;

- Creşterea cu două puncte a ratei general de TVA, care a ajuns la 23% de la 1 ianuarie 2011;

- Plafonarea nişelor fiscale;

- Suprimarea alocaţiilor familiale pentru veniturile cele mai ridicate; - Îngheţarea pensiilor.

o Cererea Portugaliei de asistenţă financiară externă

În lunile martie şi aprilie 2011, ratingul de ţară al Portugaliei scăzuse de o manieră vertiginoasă, fără precedent, cu rate ale dobânzii la titlurile de datorie suverană foarte ridicate pe termene scurt, mediu şi lung, iar principalele bănci şi întreprinderi publice portugheze au cunoscut o scădere dramatică a ratingului.

Toate aceste elemente au condus la o ameninţare reală pentru asigurarea finanţării Portugaliei şi a economiei portugheze.

Situaţia financiară a Portugaliei s-a agravat considerabil după ce, la data de 23 martie 2011, Parlamentul a respins măsurile suplimentare de austeritate cuprinse în Programul de Stabilitate şi Creştere Economică, Guvernul fiind obligat să demisioneze.

În aceste condiţii, Guvernul portughez a formalizat o cerere de ajutor extern printr-o scrisoare trimisă, în ziua de 08 aprilie 2011, la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

o Program de ajustare economică şi financiară a Portugaliei

În urma negocierilor dintre Misiunea comună a Comisiei Europene (CE), Băncii Centrale Europene (BCE) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Guvernul portughez, Portugalia şi Comisia Europeană au semnat, la data de 17 mai, un Memorandum de înţelegere cu privire la un Program de Ajustare Economică şi Financiară, pentru ca Portugalia să facă faţă situaţiei de criză financiară şi economică prin care trece. Pachetul financiar de care va beneficia Portugalia se ridică la 78 miliarde de euro.

Programul cuprinde măsuri de consolidare a finanţelor publice, promovarea creşterii economice, corectarea dezechilibrelor macroeconomice şi stabilizarea sectorului financiar.

o Reducerea dramatică a ratingului Portugaliei

Agenţia de notare financiară Moody´s a anunţat, la 05 iulie 2011, că ratingul datoriei suverane pe termen lung a Portugaliei a fost diminuat cu patru note de la „ Baa1” la „Ba2”. Decizia luată de Moody´s plasează Portugalia în clasificarea de „ investiţii cu risc înalt”, cunoscută şi sub denumirea de „junk”.

De asemenea, Moody´s consideră că există un risc crescând ca Portugalia să aibă nevoie de un al doilea plan de salvare financiară, înainte de a putea avea acces la pieţele financiare internaţionale. Agenţia Moody´s exprimă preocupare în ceea ce priveşte capacitatea Portugaliei de a îndeplini obiectivele de reducere a deficitului bugetar şi de stabilizare a datoriei publice, asumate faţă de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. În context, trebuie menţionat că Portugalia s-a angajat să reducă deficitul bugetar de la 8,6% din PIB în 2010 la 5,9% în 2011, cu un obiectiv de 3% din PIB în 2013.

4.5 Programul economic al Guvernului Portugaliei

La data de 01 iulie 2010, Adunarea Republicii (Parlamentul portughez) a adoptat Programul celui de al XIX – Guvern al Portugaliei, condus de primul ministru Pedro Passos Coelho (Executiv rezultat în urma alegerilor legislative anticipate din 5 iunie 2011).

Prin Programul menţionat, Guvernul portughez garantează îndeplinirea la timp şi riguroasă a obligaţiilor asumate în Memorandumul de Înţelegere cu privire la

Programul de Ajustare Economică şi Financiară, semnat, la 17 mai 2011, de fostul Guvern Sócrates cu misiunea comună CE/BCE/FMI.

Obiective strategice

Politica economico – financiară a Guvernului portughez va fi orientară în direcţia restaurării credibilităţii financiare a Portugaliei şi revenirea ţării la o finanţare în condiţii normale de piaţă, pentru a reduce îndatorarea naţională şi deficitul extern, pentru întoarcere la creştere economică, pentru a facilita creşterea productivităţii şi competitivităţii şi pentru a promova o creştere susţinută a creării de locuri de muncă.

 Finanţele publice şi creşterea economică

Pentru anul 2011, Guvernul se angajează să îndeplinească obiectivul de deficit bugetar de 5,9% din PIB.

 Eliminarea drepturilor speciale ale statului în calitate de acţionar (golden shares). La data de 05 iulie 2011, Guvernul a aprobat un Decret – Lege prin care se elimină drepturile speciale deţinute de statul portughez la EDP – Energias de Portugal S.A., Galp Energia, şi Portugal Telecom.

 Găsirea unui cumpărător pentru BPN (Banco Português de Negócios) până la sfârşitul lunii iulie 2011;

 Vânzarea totalităţii participaţiilor statului la EDP (Energias de Portugal) şi REN (Redes Energéticas Nacionais), de preferinţă până la sfârşitul anului 2011;

 Raţionalizarea structurii grupului bancar şi financiar CGD (Caixa Geral de Depósitos) având ca obiectiv strategic concentrarea activităţi de intermediere financiară. CGD va trebui să vândă participaţiile sale în sectorul asigurărilor şi din zonele non strategice. CGD îşi va reorientă structura de credite pentru sprijinirea exporturilor şi internaţionalizării întreprinderilor portugheze, dezvoltarea activităţii de finanţare pentru proiectele întreprinderilor mici şi mijlocii;

 Evaluarea tuturor contractelor de Parteneriat – Public – Privat (PPP) în vigoare şi promovarea renegocierii posterioare în cazurile la care se constată că interesele statului sunt afectate;

 Adoptarea principiului conform căruia nu poate avea loc executarea sau plata contractelor de PPP înainte de obţinerea avizului Tribunalului de Conturi;

 Reducerea deducerilor şi nişelor fiscale la plata impozitelor IRC (Impozit pe veniturile persoanelor colective–impozit pe societăţi) şi IRS (Impozit pe veniturile persoanelor fizice);

Primul ministru a anunţat în Parlament, la 30 iunie 2011, că va fi adoptat un Decret pentru introducerea unui impozit special de natura IRS (Impozit pe veniturile persoanelor fizice), cu valabilitate până la sfârşitul anului 2011, care ar aduce la buget un venit suplimentar de 800 milioane de euro în 2011;

 Reducerea scutirilor în materie de TVA, precum şi transferarea unor categorii de bunuri şi servicii cu rate de TVA redusă şi intermediară către taxe mai ridicate. De la 1 ianuarie 2011, în Portugalia se aplică trei taxe TVA: taxa normală -23%; taxa intermediară – 13%; taxa redusă – 6%;

 Reducerea taxei TSU (Taxa Socială Unică), care este în sarcina întreprinderilor, cu scopul de a contribui la reducerea costurilor de producţie a întreprinderilor portugheze, în special cele producătoare de bunuri şi servicii, pentru a ajuta la creşterea economică şi competitivitatea economiei portugheze. TSU (Taxa Socială Unică) este o măsură contributivă pentru asigurările sociale, fiind de 23,75% în sarcina întreprinderilor şi 11% în sarcina angajaţilor.

 Transporturi, infrastructuri şi comunicaţii

 Suspendarea proiectului „Trenul de Mare Viteză” Lisabona – Madrid. Proiectul va fi reevaluat atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi calendarul de execuţie, într-o optică de optimizare a costurilor;

 Continuarea modernizării infrastructurilor aeroportuare, reevaluând oportunitatea construcţiei unui noi aeroport în Zona Metropolitană a Lisabonei;

 Definirea modelului de privatizare a companiei aeriene TAP, cu menţinerea principalelor sale operaţiuni bazate la aeroportul din Lisabona şi asigurarea serviciilor de transport aerian către cele două arhipelaguri (Madeira şi Azore);

 Definirea şi concretizarea modelului de privatizare a ANA – Aeroportos de Portugal, SA, în strânsă coordonare cu privatizarea TAP, cu o eventuală transferare a aeroporturilor din Madeira şi Azore în competenţa respectivelor Regiuni Autonome;  Guvernul va proceda la evaluarea posibilităţii de concesionare a liniilor şi traseelor

Carris (compania de transporturi în comun Lisabona), STCP (compania de transporturi colective Porto) şi Metroul Lisabona;

 Evaluarea modelului de organizare şi funcţionare a REFER – Reţeaua Feroviară Naţională;

 În domeniul telecomunicaţiilor şi serviciilor poştale se va proceda la definirea modelului de privatizare a CTT (Poşta Portugheză).

 Domeniul Energiei

Noua politică energetică a Portugaliei va fi axată pe:

 Liberalizarea efectivă a tuturor pieţelor energetice (electricitate, gaz natural, combustibili);

 Sprijinirea dezvoltării şi internaţionalizării întreprinderilor din sectorul energetic, cu accent pe filiera asociată tehnologiilor energiilor regenerabile.

4.6 Perspectivele economice ale Portugaliei

Previziuni de creştere economică în anii 2011 şi 2012.Într-un document elaborat de FMI, unde se face o evaluare tehnică a Programului de sprijin financiar pentru Portugalia, se afirmă că provocările economice pentru economia portugheză sunt imense. În faţa acestor probleme enorme, va fi de neevitat contracţia Produsului Intern Brut portughez în anii 2011 şi 2012. Această situaţie este confirmată de datele furnizate de Eurostat cu privire la primul trimestru 2011, care arată că PIB Portugaliei a scăzut cu 0,7% comparativ cu trimestrul al IV-lea 2010, când înregistrase o diminuare de 0,6%. De asemenea, în termeni omologi PIB portughez în trimestrul I 2011a suferit o contracţie de 0,7% faţă de trimestrul I 2010. Cifrele publicate de Eurostat confirmă că economia Portugaliei a intrat în recesiune tehnică în 2011. Estimările FMI prevăd scăderi ale PIB portughez de 2,2% în 2011 şi 1,8% în 2012.

Previziuni deficit bugetar. Memorandumul semnat cu misiunea CE/BCE/FMI prevede scăderea deficitului bugetar la 5,9% din PIB în 2011, 4,5% în 2012, cu ţinta de a atinge un deficit bugetar de 3% din PIB în 2013.

Datoria publică portugheză. FMI estimează că pentru perioada 2011-2013 cifrele vor fi în creştere, 106,4% în 2011, 112,2% în 2012 şi datoria publică va depăşi 115,3% în 2013, după care va scădea de o manieră lentă.

Inflaţia. Institutul Naţional de Statistică a anunţat că rata inflaţiei în luna mai 2011 în Portugalia a fost 3,8% după ce preţurile la consumator înregistrase o creştere de 4,1% în luna aprilie 2011.

Şomajul. Un studiu al OCDE relevă că în timp ce în majoritatea statelor OCDE se remarcă, pentru prima dată de la declanşarea crizei financiare în 2007, o scădere a şomajului, în Portugalia rata şomajului a fost în creştere în ultimele 6 luni, trecând de la 11,2% la sfârşitul anului 2010 la 12,6% în aprilie 2011. Guvernul anticipează că şomajul va atinge 13,2 % în 2012.

IV.

RELATIILE COMERCIALE EXTERNE ALE PORTUGALIEI

1. Evoluţia comerţului exterior portughez

Balanţa comercială a bunurilor şi serviciilor se prezintă astfel:

- mil. euro -

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Total 99.860 113.398 122.559 129.041 106.886 119.252

Import 57.191 63.685 68.045 73.180 59.868 65.919

Sold -14.522 -13.972 -13.531 -17.319 -12.850 -12.586

În 2010, comerţul internaţional de bunuri a Portugaliei s-a ridicat la 93.552 mil. euro (faţă de 83.136 mil. euro în 2009), din care exporturi în valoare de 36.769 mil. euro (în creştere cu 15,7% faţă de 2009) şi importuri de 56.783 mil. euro (în creştere cu 10,5% faţă de 2009). Soldul balanţei comerciale de mărfuri a fost negativ în 2010 (-20.014 mil. euro), relativ la acelaşi nivel ca în 2009 (-19.600 mil. euro).

Principalii parteneri comerciali în 2010 s-au situat în Uniunea Europeană, care pe ansamblu are o pondere de 75% la exporturile portugheze şi de 75,6 % la importuri. Principalele pieţe de destinaţie ale exporturilor portugheze în 2010 sunt: Spania (pondere 26,6%), Germania (13,0%), Franţa (11,8%), Marea Britanie (5,5%), Angola (5,2%), Olanda (3,8%), Italia (3,8%), SUA (3,6%), Belgia (2,9%) şi Brazilia (1,2%). Principalii furnizori sunt (anul 2010): Spania (pondere 31,1%), Germania (13,9%), Franţa (7,2%) şi Italia (5,7%), Olanda (5,2%), Marea Britanie (3,8%), Belgia (2,8%), China (2,8%), Nigeria (2,4%) şi Brazilia (1,8%) .

Din punct de vedere al structurii în anul 2010, pe primul loc la export se situează maşinile şi aparatele mecanice şi electrice (pondere 14,9%), urmate de vehicule şi alte echipamente de transport (12,4%), metale (8,0%), produse din plastic şi cauciuc (6,9%), combustibili minerali (6,8%), îmbrăcăminte (6,0%), paste din celuloză şi hârtie (5,7%), produse minerale, minerale (5,5%), produse agricole (5,4%), produse alimentare (5,2%), produse chimice (5,0%).

La import, pe primul loc se situează maşinile şi aparatele mecanice şi electrice, cu o pondere de 16,3%, urmate de combustibilii minerali (14,7%), vehicule şi alte mijloace de transport (14,1%), produsele chimice (10,0%), produse agricole (9,5%), metale (7,9%), produse plastice şi din cauciuc (5,1%), produse alimentare (4,1%), îmbrăcăminte (3,0%), materiale textile (2,8%), paste din celuloză şi hârtie (2,3%), echipamente şi instrumente optice şi de precizie (2,2%).

Balanţa comercială este cronic defavorabilă, întrucât deficitul este structural, Portugalia fiind dependentă de importurile de materii prime energetice şi de echipamente.

2. Comerţul internaţional în domeniul serviciilor

În 2010, exportul portughez de servicii a atins nivelul de 17,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 7,7% comparativ cu anul 2009. Din punct de vedere al structurii, rubrica „Călătorii şi turism” constituie principala sursă de încasări (43,3% din total), urmată de „Transporturi” cu 26,6% din total şi „Alte servicii furnizate întreprinderilor „

cu 18,7% din total. Pe zone geografice mari, exporturile portugheze de servicii au fost dirijat în principal către Uniunea Europeană (72,2% din total).

Tot în 2010, importurile portugheze de servicii s-au ridicat la 10,8 miliarde de euro, în creştere cu 5,2% comparativ cu anul 2009. Cu o pondere de 70,7%, ţările UE sunt principalele furnizoare de servicii pentru Portugalia.

Soldul balanţei comerciale de servicii în 2010 a fost pozitiv (6,7 miliarde euro). 3. Investiţiile străine

Portugalia este un actor important pe piaţa investiţiilor, atât ca furnizor, cât şi ca receptor. Investiţiile străine în Portugalia.

Conform datelor furnizate de Banco de Portugal stocul investiţiilor directe străine în Portugalia la sfârşitul anului 2010 se ridica la 82.504 mil. euro faţă de 79.626 mil. euro la sfârşitul anului 2009.

În anul 2010, fluxul brut de investiţii directe străine în Portugalia a fost de 35,1 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 9,6% faţă de anul 2009. În acelaşi timp, în condiţiile de criză financiară şi economică lichidările de investiţii s-au ridicat în 2010 la 34,0 miliarde de euro, motiv pentru care investiţiile directe străine nete au fost de 1,2 miliarde de euro.

Principalii investitori străini în Portugalia (2010): Germania (pondere 18,9 %), Spania (17,8%), Franţa (17,6%), Marea Britanie (15,2%); Olanda (10,8%), Elveţia (5,5%), Brazilia (3,2%).

Investiţiile nete portugheze în străinătate

Stocul investiţiilor directe portugheze în străinătate se ridica la 48,1 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 1,2 faţă de total investiţiilor acumulate la sfârşitul anului 2009.

În anul 2010, investiţiile brute portugheze în străinătate au fost 5.774 mil. euro, în scădere faţă de 2009 când au fost de 7.770 mil. euro. În paralel, tot în 2010 au fost lichidate investiţii în străinătate de 12.273 mil. euro.

Principalele ţări de destinaţie în 2010 a investiţiilor portugheze în străinătate: Luxemburg (22,0%), Spania (16,1%), Olanda (14,4%), Brazilia (11,3%), Angola (3,9%), Polonia (3,8%), Statele Unite (3,2%). România este pe locul 9, cu o pondere de 1,8%.

V.

ACCESUL PE PIAŢA PORTUGALIEI

1.1 Libera circulaţie a mărfurilor în Portugalia

În calitate de membră a Uniunii Europene, Portugalia aplică reglementările comunitare. Nu se solicită nicio licenţă de import în cadrul schimburilor intra – comunitare. Totuşi, ca si celelalte ţări membre UE, Portugalia aplică restricţiile asupra produselor textile şi chimice, precum şi cele referitoare la produsele agricole decurgând din Politica Agricolă Comună (PAC) sau din reglementările sanitare sau fitosanitare (hormoni – OGM). În urma introducerii de mărfuri de origine intra-comunitară în Portugalia, comerciantul trebuie să completeze Declaraţia de Schimburi de Bunuri, atunci când valoarea achiziţiilor este mai mare de 400 000 euro sau a livrărilor mai mare de 550.000 euro. 1.2 Sistemul Portughez de Calitate

Sistemul Portughez de Calitate (Sistema Português da Qualidade –SPQ) este structura care înglobează şi integră entităţile responsabile pentru îmbunătăţirea calităţii în Portugalia. Acest sistem coordonează trei sub – sisteme: normalizarea, calitatea şi metrologia.

Organismul naţional de normalizare în Portugalia este Institutul Portughez al Calităţii (Instituto Português da Qualidade – IPQ). Informaţii suplimentare pe site-ul: www.ipq.pt. Totuşi, normalizarea anumitor produse este de competenţa Direcţiei de Normalizare şi Securitate Alimentară (Direcção de Normalização e Segurança Alimentar).

Începând cu 2004, funcţia de acreditare exersată până atunci de IPQ a fost atribuită Institutului Portughez de Acreditare (Instituto Português de Acreditação – IPAC). Detalii pe site-ul : www.ipac.pt.

Marcajul unic „CE” 1 pe produse este utilizat pentru a facilita controlul pe piaţa europeană şi pentru a clarifica obligaţiile operatorilor economici în materie de marcaj în conformitate cu diferite reglementări europene. Acest logo este obligatoriu pentru comercializarea de ordinatoare, jucării, aparate electrice şi electromenajere, precum şi pentru echipament medical. Marcajul trebuie aplicat de produs, etichetă, ambalaj şi documentele comerciale ce însoţesc produsul.

2. Identificarea unui partener comercial portughez

Găsirea unui partener comercial constituie o primă etapă pentru intrarea pe piaţă înaintea implantării pe plan local.

2.1 Importatori – distribuitori

În dreptul portughez, există mai multe tipuri de contracte de distribuţie: contract de agenţie, contractul de concesiune comercială, contractul de franşiză, contractul de mediere şi contractul de comision.

Dacă o societate străină semnează un contract de distribuţie cu un importator portughez, acesta din urmă controlează fişierul său de clienţi şi nu este obligat să divulge identitatea partenerului străin. Distribuitorul cumpăra deci produsele şi serviciile de la întreprinderea străină pe contul său şi le revinde apoi propriilor clienţi.

2.2 Agenţi, Reprezentanţi comerciali

Regimul juridic al contractului de agenţie (contrato de agência) obligă agentul, care nu are puteri de reprezentare, pentru contul mandantului, să încheie contracte, în schimbul unei remuneraţii, care în general ia forma unui comision, pe un teritoriu delimitat şi cu o anumită clientelă.

Pentru societatea exportatoare străină, abordarea pieţii portugheze prin intermediul unui agent pe baza de comision prezintă avantajul de a cunoaşte fişierul clienţilor, societatea cunoscând mai bine piaţa şi clientela.

3. Implantarea comercială în Portugalia 3.1 Birou de reprezentare

Biroul de reprezentare – „Escritório de representação” – este utilizat în faza de lansare a produselor. El nu are personalitate juridică, deci nu poate realiza acte de comerţ. Rolul să se limitează la culegerea de informaţii de piaţă, asigurarea publicităţii produselor, stabilirea de contacte cu clientelă şi eventual stocare produselor.

Biroul de reprezentare este supus formalităţilor de constituirea: un număr de identificare trebuie obţinut de la Registrul Naţional al Persoanelor Juridice (Registro Nacional Pessoas Colectivas – RNPC).

3.2 Sucursala

Sucursala nu are personalitate juridică distinctă de cea a societăţii – mamă, însă ea este supusă legislaţiei portugheze şi trebuie înscrisă la Registrul Societăţilor. Formalităţile de înmatriculare a unei sucursale pot fi efectuate pe cale electronică în cadrul procedurii „Sucursal na hora” (www.portugal.gov.pt)

3.3 Crearea unei societăţi comerciale

Implantarea în Portugalia, sub forma unei societăţi comerciale, oferă unei companii străine posibilitatea să controleze direct investiţiile sale pe plan local, să dispună de o mai mare credibilitate faţă de furnizori, bancheri şi clientelă. Acest tip de societate constituie o entitate juridică distinctă, responsabilă pentru propriile datorii.

Procedura de creare a unei societăţi pe capital - Sociedade por Quotas, sau Limitada (Lda) –Lda sau Sociedade Anónima (SA) – impune o serie de formalităţi:

 Aprobarea denumirii şi obiectului social de către Registrul Naţional al Persoanelor Colective - Registo Nacional das Pessoas Colectivas – RNCP (site Internet: );

 Depunerea capitalului social în numerar la o bancă;

 Redactarea contractului de societate care trebui semnat de asociaţii, cu certificarea semnăturii de notar sau avocat;

 În termen de 60 de zile societatea trebuie înregistrată la Registrul Societăţilor (Conservatória do Registo Comercial – CRC) geografic competent, care va publica oficial crearea societăţii (www.mj.gov.pt/publicacoes);

 Îndeplinirea formalităţilor administrative: declaraţia începutului activităţii la serviciile fiscale (Serviços de Finanças); înscrierea societăţii la serviciile de asigurare socială (Segurança Social Portuguesa).

Principalele forme de societăţi comerciale în Portugalia:

 Sociedade por Quotas este omoloagă SRL din România Caracteristici:

- Societate comercială cea mai răspândită în Portugalia datorită supleţei de funcţionare din punct de vedere juridic şi fiscal;

- Are personalitate juridică;

- Capitalul minim de 5.000 euro nu mai este obligatoriu de la 1 ianuarie 2011 (Decret Lege nr.33/2011 ), teoretic existând posibilitatea înfiinţării unei societăţi cu 1 euro;

- Minimum doi asociaţi;

- Părţi sociale înregistrate la Registrul Societăţilor; - Responsabilitate limitată la valoarea părţilor sociale.

 Sociedade Anónima (SA) Caracteristici:

- Personalitate juridică;

- Capital minim: 50.000 euro. 30% din capital trebuie vărsat la constituire, fiind permis ca într-o perioada maximă d e 5 ani să fie depusă diferenţa de 70%. Nu sunt admise aporturi în natură.

- Minimum 2 asociaţi;

- Părţile sociale sunt reprezentate de certificate de acţiuni, nominative sau la purtător;

- Responsabilitate limitată la valoarea părţilor sociale;

- Este recomandată marilor întreprinderi.  Sociedade em Nome Colectivo Caracteristici:

- Nu are personalitate juridică; - Nu este solicitat un capital minim; - Minimum 2 persoane;

- Asociaţii răspund solidar şi indefinit pentru toate datoriile sociale; - Puţin folosită.

 Empresa Individual (Întreprindere Individuală) Caracteristici:

- Asociat unic (numai persoană fizică); - Nu se cere capital minim;

- Răspundere limitată (afectează bunurile personale); - Personalitate juridică

4. Taxe şi impozite şi aplicabile 4.1 Accizele

Anumite produse, cum ar fi băuturile alcoolizate, tutun şi produse energetice sunt supuse plăţii unei accize. În cadrul proiectului european EMCS (Excise Movement and Control System) constând în informatizarea urmării mişcărilor acestor produse care circulă în sistemul suspensiv de taxe în interiorul Uniunii Europene, un nou sistem de declaraţie electronică a intrat în funcţiune în Portugalia de la 1 aprilie 2010. Acest sistem permite operatorilor economici să completeze Declaraţia Administrativă Electronică (DAE) on – line pe Internet (http://e-financas.gov.pt/de/jsp-dgaiec/main.jsp)

4.2 Taxa pe Valoarea Adăugată (Imposto sobre o Valor Acrescentado –IVA) De la 1 ianuarie 2011, în Portugalia se aplică trei taxe TVA:

Taxa TVA Portugalia continentală Madeira şi Azore

Taxa normală 23% 16%

Taxa intermediară 13% 9%

La importuri, TVA trebuie plătită în momentul importului mărfurilor, astfel încât mărfurile să fie plasate pe picior de egalitate cu bunurile echivalente din UE. Obligaţia de a se înmatricula pentru TVA incumbă entităţilor care realizează operaţii supuse plăţii TVA în Portugalia.

4.3 Taxa de timbru (Imposto do Selo – IS)

Taxa de timbru este un impozit indirect aplicabil unor produse sau servicii ale căror listă este stabilită de Tabloul General de Impozite, în special acte, contracte, documente, titluri etc., realizate pe teritoriul portughez şi care nu sunt supuse plăţii TVA, sau care au fost exonerate de la plata TVA.

4.4 Impozitul pe societăţi ( Imposto sobre o Rendimento das Pessoas Colectivas – IRC)

În Portugalia, anul contabil fiscal corespunde cu anul civil şi declaraţia trebuie făcută cel mai târziu la 31 mai a anului care urmează anului de impozitare, pe cale electronică. Societăţile comerciale rezidente sunt redevabile la IRC (Impozitul pe Societăţi) pentru ansamblul veniturilor lor, inclusiv cele obţinute în afara teritoriului portughez.

Rata de impozitare variază în funcţie de activităţile şi veniturile întreprinderii:

- Societăţile rezidente care exersează ca obiect principal activitate comercială, industrială sau agricolă: 12,5% pentru venituri sub 12 500 euro; 25% pentru veniturile peste 12 500 euro;

- Societăţile rezidente care nu exersează ca obiect principal activităţi comerciale, industriale sau agricole: 21,5%;

- Societăţi rezidente în Madeira: 10% pentru venituri sub 12 500 euro; 20% pentru venituri peste 12 500 euro;

- Societăţi rezidente în Azore: 8,75% pentru venituri sub 12 500 euro; 17,5% pentru venituri peste 12 500 euro.

Sistemul fiscal portughez aplică tehnici de amortizare, provizioane, eliminarea dublei impuneri şi reportul deficitelor pe ultimele şase exerciţii financiare.

4.5 Impozitul pe Persoanele Fizice (Imposto sobre o Rendimento das Pessoas Singulares – IRS)

IRS se aplică persoanelor considerate de legea fiscală ca rezidente pe teritoriul naţional portughez, care sunt impozabile pe totalitatea veniturilor lor, adică indiferent de ţară de origine unde sunt obţinute. Începând cu 1 ianuarie 2011, ratele de impozitare IRS sunt aplicabile în funcţie de veniturile persoanelor, variind între 11,5% (sub 4 898 euro) şi

46,5 % (peste 153.000 euro) Exemple: veniturile între 7 410 şi 18 375 euro sunt impozitate cu 24,5%; veniturile între 18 375 şi 41 259 euro sunt impozitate cu 35,5%; veniturile între 66 045 şi 153 300 euro sunt impozitate cu 43,5%.

Categoriile de venituri impozabile în materie de IRS: veniturile salariale (impozit prelevat la sursă); venituri profesionale (venituri provenind din activităţi de întreprindere şi venituri din profesii liberale); venituri de capital; venituri imobiliare; pensiile.

5. Legislaţia muncii şi drepturi sociale

Salariu minim legal - 485 euro lunar brut, remuneraţie pe 14 luni. Durata legală de muncă - 8 ore pe zi sau 40 de ore pe săptămână.

Ore suplimentare - Variabile în funcţie de mărimea întreprinderii: maximum 175 de ore anual pentru micro – întreprinderi şi întreprinderi mici (mai puţin de 50 de lucrători) şi 150 de ore pentru întreprinderile mari şi mijlocii (peste 50 de lucrători). Convenţiile colective pot fixa până la 200 de ore.

Vârsta de pensionare – 65 ani (pensionare anticipată începând cu 55 ani).

Perioada de încercare – pentru contractele cu durata nedeterminată între 90 şi 240 zile; pentru contractele sub 6 luni: 15 zile.

Concedii plătite – minimum 22 zile care pot fi crescute la 25 zile: 13 zile de sărbătoare naţionale plus 1 zi de sărbătoare municipală.

Concediu de maternitate – între 4 luni ( 100% din remuneraţie) şi 5 luni (80% din remuneraţie), integral plătite de Asigurările Sociale.

Concediu de boală – Asigurările Sociale plătesc între 65% şi 75% din remuneraţia zilnică, conform duratei de boală.

Particularitate portugheză: chitanţe verzi „recibos verdes” pentru prestări de servicii

Legislaţia muncii, deosebit de rigidă în Portugalia, a generat un dispozitiv alternativ care permite prestarea punctuală de servicii. Orice persoană care doreşte să efectueze o prestaţie facturată în favoarea unei întreprinderi, însă în afara cadrului unui contract de muncă, poate să utilizeze contractul prestărilor de servicii, cunoscut sub denumirea de „recibos verdes”. Este vorba de chitanţe de culoare verde pe care lucrătorii independenţi le folosesc ca factură. Folosirea acestui sistem este foarte răspândită, deoarece circa 16% din populaţia activă utilizează „recibos verdes”, adică aproape 900 000 persoane. Regimul „recibos verdes” este foarte avantajos pentru întreprindere care nu plăteşte nicio cotizaţie patronală. În schimb, situaţia prestatorului de servicii este destul de precară, deoarece nu beneficiază de asigurări de şomaj, de concedii de boală sau concedii plătite. 6. Ajutoare

6.1 Ajutoare naţionale portugheze

Portugalia pune la dispoziţia întreprinderilor un larg evantai de ajutoare financiare, plecând de la avantaje fiscale (reduceri fiscale pentru micro – întreprinderi, avantaje

vizând dezvoltarea interiorului ţării, credit impozit pentru investiţii, etc.) şi ajungând la ajutoare pentru investiţii directe, pentru activităţile de R&D sau pentru proiectele considerate de utilitate turistică.

Nu există un „ghişeu unic” pentru a depune cererile pentru sprijin. Este vorba de mai multe organisme, plasate sub tutela Ministerului Economiei şi Locurilor de Muncă care, în cadrul misiunii de asistenţă şi consilierii pentru întreprinderi, furnizează si informaţii şi acordă sprijin privind diverse programe de ajutoare.

IAPMEI (Institutul pentru Sprijinul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi pentru Inovaţie) – www.iapmei.pt – organism specializat în consilierea întreprinderilor mici şi mijlocii, repertoriază un număr important de ajutoare financiare şi propune competenţele sale pentru a ajuta întreprinderile care depun candidaturi.

AICEP (Agência par o Investimento e Comércio Externo de Portugal) – www.portugalglobal.pt – este un organism public, creat în 2007, a cărei misiune este acompanierea şi consilierea întreprinderilor străine să investească în Portugalia şi să contribuie la reuşita întreprinderilor portugheze în străinătate în procesul de internaţionalizare a activităţilor de export. În cadrul funcţiilor sale, AICEP aduce expertiză întreprinderilor care doresc să beneficieze de anumite programe de ajutoare. Turismo de Portugal – www.tursimodeportugal.pt – dat fiind importanţa turismului, diverse programe de sprijin financiar au fost puse în aplicare pentru acest sector.

Agenţia pentru Inovaţie (Agência de Inovação) – www.adi.pt 6.2 Ajutoare comunitare

Cadrul de Referinţă Strategic Naţional 2007 – 2013, cunoscut în portugheză sub numele de QREN (Quadro de Referência Estratégico Nacional), care beneficiază de fonduri europene (21,5 miliarde de euro), este un program care defineşte marile axe de dezvoltare economică a se realiza în cursul perioadei menţionate şi vizează cu precădere pregătirea profesională, inovaţia sau cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea.

QREN a pus în practică numeroase programe de ajutoare financiare la care sunt eligibile întreprinderile de drept portughez. Detalii pe site-ul Internet: www.qren.pt.

Banca Europeană de Investiţii (www.eib.org) acordă împrumuturi investitorilor străine care intenţionează să investească în Portugalia .

6.3 Ajutoare regionale portugheze

În fiecare regiune, Comisiile de Coordonare şi Dezvoltare Regională (Comissão de Coordenação e Desenvolvimento Regional – CCDR) sunt abilitate să implementeze programe operaţionale ale QREN şi să atribuie diferite ajutoare financiare.

Pentru informaţii suplimentare se poate consulta site-urile Internet ale CCDR: Programa Operacional Regional do Norte : www.ccdr-n.pt

Programa Operacional Regional do Centro : www.ccdrc.pt Programa Operacional Regional de Lisboa : www.ccdr-lvt.pt Programa Operacional Regional do Alentejo : www.ccdr-a.gov.pt Programa Operacional Regional do Algarve : www.ccdr-alg.pt

7. Mijloace şi termene de plată 7.1 Structura sistemului bancar

Caixa Geral de Depósitos (CGD), Banco Comercial Português (BCP), Banco Espírito Santo (BES) şi Banco Santader Totta, sunt cele primele patru bănci din Portugalia, deţinând împreună peste 60% din activele totale din sectorul bancar.

Alte bănci internaţionale prezente pe piaţa portugheză, cum ar fi BNP Paribas SA, BBVA, Barclays Bank, deţin circa 20% din activele totale din sectorul bancar portughez. Euro este deviza utilizată în Portugalia.

7.2 Mijloace de plată a tranzacţiilor comerciale

În relaţiile comerciale consumator/întreprinderi (business to consumer –B2C), plăţile se efectuează în cea mai mare parte prin debit direct (cartão de débito) prin intermediul reţelei interbancare Multibanco.

În tranzacţiile comerciale (business to business –B2B), se distinge, în ordine descrescătoare, utilizarea următoarelor mijloace de plată:

 Cardurile bancare şi reţeaua Multibanco

Sistemul „Multibanco” este o reţea de peste 14.000 de distribuitoare automatice repartizate pe ansamblul teritoriului portughez, care a asigurat peste 83% din plăţile efectuate în 209.

Sistemul „Multibanco” este un mijloc de plată rapid şi eficient, permiţând efectuarea a peste 60 de operaţii diferite, cum ar fi: retrageri de numerar; viramente între clienţii de la aceeaşi bacă sau bănci diferite; consultarea soldurilor; plata serviciilor (apă, electricitate, telefon, gaz, etc.), impozite şi taxe, schimbări de coduri, încărcarea telefoanelor mobile, plata taxelor şcolare, rezervarea de bilete de tren sau spectacole, etc.

Cardurile de debit din reţeaua interbancară Multibanco (ca Maestro, Cirrus, Visa Elctron) sunt folosită pentru orice operaţie bancară obişnuită.

 Prelevarea automată (débito directo)

Acest mijloc de plată este curent la plata cheltuielilor curente cu facturile de electricitate, telefon, etc.

 Viramentul (transferência a crédito)

Acest mijloc de plată este foarte sigur şi rapid. Viramentele pot fi efectuate pe cale electronică sau curier. La viramentele efectuate în carul Uniunii Europene trebuie precizate coordonatele bancare: SWOFT şi IBAN

 Cecul de bancă (cheque)

Se constată un declin foarte important a utilizării cecului în Portugalia. Se recomandă folosirea unei bănci de prim ordin. Deşi este un delict, emiterea de cecuri fără provizioane este frecventă. Cecurile constituie un mijloc de plată cu risc pentru beneficiari.

 Efectele de comerţ

Aceste mijloace de plată (scrisoare de credit – letra de crédito; scrisoare de schimb – letra de câmbio) sunt puţin utilizate în relaţiile comerciale B2B însă sunt recomandabile în primele tranzacţii comerciale cu un partener local. Avantajul tehnic al acestor mijloace de plată este securitatea, deoarece în principiu garanţia bancară este totală deoarece constituie titluri executive permiţând recunoaşterea datoriei fără a mai trece printr-o procedură judiciară.

 Termene de plată şi litigii

În Portugalia, termenul legal de plată este de 30 zile, dacă părţile nu convin altfel în contract. În practică, întârzierile la plată sunt destul de frecvente în Portugalia, motiv pentru care Ministerul Justiţiei a introdus on - line un serviciu dematerializat pentru declanşarea unei proceduri care să permită recuperarea creanţelor. Detalii pe site-ul Internet http://www.citius.mj-pt/Portal/consultas/Injuncoes/Injuncoes.aspx.

Reprezentarea de către un avocat este obligatorie numai pentru litigiile care depăşesc 5.000 euro.

VI. RELAŢIILE ROMÂNO - PORTUGHEZE

Relaţiile diplomatice între România şi Portugalia au fost stabilite în 31 august 1917 odată cu acreditarea primului reprezentant român la Lisabona şi respectiv 7 decembrie 1919 prin acreditarea reprezentantului portughez la Bucureşti.

La 31 mai 1974, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, România fiind prima ţară est-europeană care a restabilit relaţiile diplomatice cu Portugalia, după “Revoluţia Garoafelor” din 25 aprilie 1974, prin acreditarea de ambasadori rezidenţi la Lisabona şi Bucureşti în octombrie 1974 şi respectiv februarie 1975. La 31 martie 1989, Portugalia şi-a retras ambasadorul de la Bucureşti, ulterior ambasadorul Portugaliei la Viena fiind acreditat şi la Bucureşti. În februarie 1993 s-a redeschis Ambasada Portugaliei în România.

2. Schimburile economice şi comerciale româno - portugheze 2.1 Cadrul juridic

Odată cu intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, schimburile comerciale cu Portugalia se derulează în cadrul şi cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu.

La nivel interdepartamental există un “Protocol de colaborare intre Ministerul Economiei şi Comerţului din România şi Ministerul Economiei din Portugalia”, din 12.02.2004 (semnat cu ocazia vizitei ministrului portughez al economiei la Bucureşti), prin care se stabileşte cadrul de colaborare interministerială.

De asemenea, există acorduri de colaborare între fostul Centrul Român de Comerţ Exterior – în prezent CRPCIS şi fostul Institut portughez de Promovare a Relaţiilor Economice Internaţionale, actualmente Agenţia de Investiţii şi Comerţ Exterior a Portugaliei - AICEP şi între Camera de Comerţ şi Industrie a României – CCIR şi Camera de Comerţ şi Industrie Portugheză – Asociaţia Comercială din Lisabona, precum şi între CCIR şi Asociaţia Industriaşilor Portughezi – AIP.

2.2 Relaţiile economice bilaterale România - Portugalia

2.2.1 Situaţia schimburilor comerciale româno - portugheze în ultimii ani:

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 3 luni Total 114,9 147,8 110,3 141,1 260,93 304,92 357,84 105,76 Export 37,3 45,6 33,6 40,4 118,69 172,62 168,48 49,82 Import 77,6 102,2 76,7 100,7 142,24 132,30 189,36 55,94 Sold -40,3 -56,6 -43,1 -60,3 - 23,54 40,32 -20,88 -6,11

Principalele grupe de produse exportate pe piaţa portugheză în anul 2010: - Maşini şi echipamente electrice;

- Autovehicule; - Produse din cauciuc - Mobilă şi mobilier: - Articole textile; - Produse din metal.

Principalele grupe de produse importate din Portugalia în 2010: - Maşini, aparate şi echipamente electrice;

- Autovehicule şi componente pentru industria automobilului; - Produse textile;

- Materiale plastice.

În primul trimestru 2011, schimburile comerciale romano-portugheze au însumat 105,76 mil. euro, înregistrând o creştere de 60% comparativ cu trimestrul I 2010. La 31 martie 2011, exporturile au fost in valoare de 49,82 mil. euro, în creştere cu 92,03% faţă de perioada omoloagă din 2010, iar importurile au totalizat 55,94 mil. euro, în creştere cu 40,73% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Se remarcă o creştere semnificativă a exporturilor româneşti pe piaţa portugheză, în principal livrările de produse cu valoare adăugată mare (vehicule de transport, echipamente electrice, produse manufacturate)

2.2.2 Investiţiile şi cooperarea economică România - Portugalia

Conform evidenţelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la data de 31 decembrie 2010 erau înregistrate în România 405 societăţi comerciale cu participare de capital portughez, cu un capital investit de 209,7 mil. euro (în creştere cu cca 96% faţă de anul 2009), cu o pondere de 0,72% în totalul capitalului străin investit în România ceea ce plasează Portugalia pe locul 20 în rândul investitorilor străini în ţara noastră. Prezenţa firmelor portugheze se remarcă în sectoarele energiei regenerabile, infrastructurilor rutiere, marea distribuţie, domeniul bancar, agricultura şi biocombustibili.

Anexe:

Anexa I: Componenţa celui de al XIX-lea Guvern constituţional al Portugaliei (21 iunie 2011)

Anexa II: Adrese utile

Redactat: Nicolae Grigoreanu, consilier economic Lisabona, iulie 2011

ANEXA I COMPONENŢA CELUI DE AL XIX-LEA

GUVERN CONSTITUŢIONAL AL PORTUGALIEI (investit la 21 iunie 2011)

Pedro Passos Coelho, Primul - Ministru al Portugaliei Compoziţia Executivului portughez se prezintă astfel:

 Vítor Gaspar – Ministru de Stat, Ministrul Finanţelor

 Paulo Portas – Ministru de Stat, Ministrul Afacerilor Externe  José Pedro Aguiar Branco – Ministrul Apărării Naţionale  Miguel Macedo – Ministrul Administraţiei Interne  Paula Teixeira da Cruz – Ministra Justiţiei

 Miguel Relvas – Ministru-Adjunct şi al Problemelor Parlamentare

 Álvaro Santos Pereira – Ministrul Economiei şi Muncii (Ministro da Economia e do Emprego)

 Assunção Cristas – Ministra Agriculturii, Mării, Mediului şi Amenajării Teritoriului

 Paulo Macedo – Ministrul Sănătăţii

 Nuno Crato – Ministrul Educaţiei, Învăţămânrului Superior şi Ştiinţei  Pedro Mota Soares – Ministrul Solidarităţii şi Asigurăriilor Sociale

xxx

Secretari de Stat pe lângă Primul – Ministru:

 Luís Marques Guedes – Secretar de Stat al Preşedinţiei Consililui de Miniştri

ANEXA II

ADRESE UTILE ÎN RELAŢIILE ECONOMICE ROMÂNIA / PORTUGALIA 1) Ambasada României din Lisabona

Rua de São Caetano nº 5, 1200-828 LISBOA - Portugal

Tel. 00351-21-3968812 ; fax : 00351-21-3960984

Web: http://lisabona.mae.ro; e-mail: ambrom@mail.telepac.pt Şeful misiunii: Diana RADU, însărcinat cu afaceri a.i.

Biroul de Promovare Comercial-Economică Lisabona Nicolae GRIGOREANU, consilier economic

Tel. 00351-21-396 07 65 ; fax. 00351-21 396 09 84,

e-mail: ambrom.economic@mail.telepac.pt

2) Ambasada Portugaliei la Bucureşti: Strada Paris 55, Bucureşti

Tel. 021 230.41.36 ; fax ; 021 230.41.30 3) Biroul AICEP la Bucureşti

Bd. Magheru nr. 24, etaj 1, ap. 16 Consilier economic dl. Nuno Lima Leite Asistentă d-na Elena Branco

Tel. 021 315.37.73, fax 021 315.37.93 e-mail: aicepbuc@artelecom.net 4) Camera de Comerţ şi Industrie Bilaterală România-Portugalia Preşedinte dl. Alain Bonte

Bd. Octavian Goga, No. 2, Sector 3 TR. III, Intrarea E, Et. 5, Sala 6 Tel. 0040 21 319 01 65

Fax: 0040 21319.00.85 e-mail: office@ccibrp.ro

5) CCIPR – Câmara de Comércio e Indústria Portugal – Roménia Preşedinte Emílio Leite Lopes

Rua do Campo Alegre, 1306 – S/407 4169 – 008 Porto – Portugal

Telef: +351 226 004 215 E-mail: CCIPR@sapo.pt

Consulado Honorário da Roménia no PORTO Dr. Emilio Armando Leite LOPES

Cônsul Honorário da Roménia no Porto Rua do Campo Alegre, 1306-40S/407 4169-008 PORTO

Tel: 226 004 215/6 Fax: 226 007 631

E-mail: consulado.romenia.P@sapo.pt

Consulado Honorário da Roménia no ALGARVE Dr. Carlos Teixeira MACHADO

Cônsul Honorário da Roménia no Algarve Rua Volta do Girassol nr 6

8125-545 VILAMOURA Tel: 289 324 874 Fax: 289 324 876

E-mail: consulat.rom.faro@gmail.com Consulado Honorário da Roménia no ESTORIL Dr. Alain BONTE

Cônsul Honorário da Roménia no Estoril Rua dos Bem Lembrados, 141, MANIQUE 2645-471 ALCABIDECHE

Tel: 214 449 666/ 601 Fax: 214 449 667

E-mail: consul.hon.rom.@cph.pt

ORGANISME GUVERNAMENTALE ÎN PORTUGALIA

(ministere şi instituţii cu activitate reglementare, diplomaţie economică, promovare economică şi relaţii economice internaţionale)

1/ Ministerul Economiei şi Locurilor de Muncă (Ministério da Economia e do Emprego) – Direcţia Generala a Activităţilor Economice

Rua da Horta Seca no 15, Lisabona, tel 00351-21-7911800, fax 00351-21-7932210 Website: www.min-economia.pt; www.dgae.min-economia.pt

2/ Agenţia de Investiţii şi Comerţ Exterior a Portugaliei – AICEP

Avenida 5 de Outubro 101, Lisabona, tel. 00351-21-7909500, fax 00351-21-7970186, pagina web www.portugalglobal.pt

3/ Institutul de Sprijin pentru IMM-uri şi Inovaţie – IAPMEI

Rua Rodrigo da Fonseca 73, Lisabona, tel. 00351-21-3836000, fax 00351-21-3836283, pagina web www.iapmei.pt.

Palacio das Necessidades – Largo das Relvas 1399, Lisabona, tel. 00351-21-3970201, fax . 00351-21-3970202, pagina web www.mne.gov.pt.

5/ Ministerul Finanţelor ( Ministério das Finanças) - www.min-financas.pt 6/ Ministerul Justiţiei (Ministério da Justiça) - www.mj.gov.pt

7/ Ministerul Agriculturii, Mării, Mediului şi Amenajării Teritoriului (Ministério da Agricultura, do Mar, do Ambiente e do Ordenamento) – www.min-agricultura.pt

8/ Ministerul Solidarităţii şi Asigurărilor Sociale (Ministério da Solidaridade e da Segurança Social) – www.mtss.gov.pt

ORGANISME NEGUVERNAMENTALE – ASOCIATII INDUSTRIALE,

CAMERE DE COMERT ÎN PORTUGALIA

1. ASSOCIAÇÃO INDUSTRIAL PORTUGUESA – AIP

Praça das Industrias, Apartado 3200 EC Junqueira 1301-965, Lisboa, pagina web www.aip.pt.

2. ASSOCIAÇÃO EMPRESARIAL DE PORTUGAL – AEP

Leça da Palmeira 4450-617, Porto, tel. 00351-229981580/00, fax 229957017, pagina web www.aeportugal.com.

3. ASSOCIAÇÃO EMPRESARIAL DA REGIÃO DE SANTARÉM, Quinta das Cegonhas, Loja 6 A, Apartado 145, 2000-001 SANTAREM Preşedinte: Jose Eduardo CARVALHO

Tel:00351 243 321 999; Fax: 00351 243 321 998; E-mail: nersant@mail.telepac.pt

4. APT – ASSOCIAÇÃO PORTUGUESA DE TÊXTEIS E VESTUÁRIO Rua de Gonçalo Cristóvão, 96 – 1 – 2, 4049-014 PORTO

Vicepreşedinte: Paulo Nunes de ALMEIDA

Tel:00351 222 057 961; Fax:00351 222 050 343; E-mail: aptv@mail.telepac.pt

5. CÂMARA DE COMÉRCIO E INDÚSTRIA PORTUGUESA/ASSOCIAÇÃO COMERCIAL DE LISBOA DEPARTAMENTO RELAÇÕES COMERCIAIS Dr. Joao Paz Cabral – director.

Palacio do Comercio – Rua Portas de St. Antao, 89 P 1194 Tel:00351 213 224 050; Fax:00351 213 424 304;

E-mail: geral@port-chambers.com Site: www.port-chambers.com

www.turismodeportugal.pt www.visitportugal.com www.portugal.org www.portugalşmania.com 7. TÂRGURI INTERNAŢIONALE Lisabona: www.fil.pt Porto: www.exponor.pt