INVESTIŢIILE FINANCIARE ÎN ECONOMIILE EMERGENTE

INVESTIŢIILE

FINANCIARE ÎN ECONOMIILE

EMERGENTE

Ştefana Dima (Cristea),Luminiţ a Păiuşan

Vasile Goldiş Western University of Arad, Faculty of Economic Sciences 15, Mihai Eminescu St., Arad, Romania

[email protected] [email protected]

Abstract

Financial Investments in Emerging Markets

The objective of the present paper is to provide a synopsis of the recent evolutions in the foreign investments in emerging economies. Several institutional and functional determinants of foreign capital and direct investments are highlighted and some comparative advantages and risks associated with these investments are analyzed. The main outcome of the study consists in the thesis according to which the emerging economies need to improve their overall economic and social performances in order to atract and to benefit from more stable inflows of foreign capital.

Keywords:emerging markets, FDI, financial investments

Introducere

Fluxurile de capital transnaţ ionale, fie că este vorba de investiţ ii financiare,

împrumuturi ale instituţ iilor de credit sau investiţ ii directe ale societăţ ilor multinaţ ionale (FDI), au o istorie îndelungată. Cert este faptul că fluxurile de capital datează încă din timpul civilizaţ ilor antice, dar de-abia în Europa Evului Mediu, au fost iniţ iate primele operaţ iuni comerciale dintre state, executate de către instituţ ii ce aveau o natură privată corporatistă, dar susţ inute şi încurajate de către

stat (Hirst, Thompson, 2002). Cu toate acestea, forma de societate multinaţ ională

cea mai apropiată de zilele noastre a apărut după jumătatea secolului al XIX-lea ca

urmare a revoluţ iei industriale.

Înpreajma primului război mondial, Marea Britanie avea cea mai puternică economie la nivel global, fiind lider la capitolul investiţ ii străine directe

direcţ ionate în special spre domenii precum minerit şi infrastructură. După

încheierea celui de-al doilea război mondial, în perioada 1950-1975, societăţ ile multinaţ ionale au delocalizat activităţ ile de producţ ie, repartiţ ie, schimb şi consum.

De asemenea, “ele au generat apariţ ia tendinţ elor de globalizare a concurenţ ei şi de internaţ ionalizare a diverselor interese economice” (Pop, Popescu, 2000).

În cazul particular al pieţ elor emergente, cel mai important aspect in decizia de investi pe acesteao reprezintă oportunităţ ile de a realiza venituri ridicate şi dimensiunea pieţ ei respective. Astfel, pentru firmele americane profitabilitatea investiţ iilor realizate în douăzeci de pieţ e emergente în perioada 1989-1998 a

Există dovezi empirice cum că fluxurile de capital private către economiile emergente au fost determinate de creşterea lentă a PIB-ului in ţ ările industrializate

(Deutsche Budesbank, 2003)

În plus, literatura furnizează o serie de studii teoretice şi empirice referitoare de fluxurile de capital în general şi către economiile emergente în

special. Din ansamblul temelor relevante tratate de către surselor bibliografice

menţ ionăm:

•prezenţ a investiţ iilor străine directe afectează productivitatea firmelor autohtone

în economiile emergente (Buckley et al., 2007; Feinberg, Majumdar, 2001; Zhang et al., 2009). Spre exemplu, Zhang et al. (2009) analizează dacă diversitatea originii investiţ iilor străine directe influenţ ează productivitatea

firmelorchinezeşti în perioada 1998-2003, demonstrând faptul că există o relaţ ie pozitivă care este puternică atunci când firmele autohtone sunt de dimensiuni

mari;

• existenţ a unor externalităţ i pozitive ce aduc beneficii firmelor autohtone ca

urmare a prezenţ ei investiţ iilor străine (“spillovers”) (Blomström, 1986; Caves,

1974; Spencer, 2008). Unele studiisusţ in idea existenţ ei unor efecte pozitive ale investiţ iilor străine asupra firmelor de pe pieţ ele emergente (Buckley et al., 2007), în timp ce altele nu reuşesc să demonstreze existenţ a sau inexistenţ a unor

astfel de efecte (Feinberg, Majumdar, 2001);

•influenţ a investiţ iilor străine asupra creşterii economice (Moosa, 2002; Claessens

et al., 2002; Lipsey, 1999). Şi în această situaţ ie rezultatele cercetărilor sunt combinate: numeroase studii nu identifică nicio corelaţ ie semnificativă între FDI şi creştere economică, iar altele considerând FDI ca un motor al creşterii doar

dacă nivelul capitalului uman a depăşit un anumit nivel (IMF, 2001);

•analiza volatilităţ ii fluxurilor de capital către economiile emergente. Volatilitatea scăzută a fluxurilor de investiţ ii străine directe a fost confirmată de o serie de

studii empirice (Fernandez-Arias, Hausmann, 2001). În acest context, împrumuturile instituţ iilor de credit au cea mai ridicată volatilitate urmate de către investiţ iile de portofoliu; iar FDIprezintă o volatilitate mai redusă, în timp ce restul fluxurilor de capital sunt considerate mai instabile, putând afectasituaţ ia

contului de capital şi financiarcând investorii ar decide să se retragă de pe o piaţ ă

(Deutsche Budesbank, 2003);

•evaluarea efectelor pieţ elor de capital imperfecte şi a constrângerilor de lichiditate asupra investiţ iilor (Blalock et al., 2007 - include referinţ e biliografice

semnificative pe respectivul subiect).

Consideraţ ii metodologice

Din punct de vedere metodologic, se apelează la o cercetare calitativă datorită faptului că acest tip de analiză este cel mai în măsură să producă o înţ elegere aprofundată a conceptelor tratate. În plus, acest tip de cercetare utilizează informaţ ii subiective şi observaţ ia participativă pentru a descrie caracteristicile

documentelor; metoda comparativă; observaţ ia neparticipativă; tehnica arhivistică.

Aspecte generale privind fluxurile de capital pe pieţ ele emergente

Pieţ ele emergente au apărut în contextul dezvoltării pieţ ei financiare internaţ ionale ca urmarea a migraţ iei capitalurilor în căutarea unei rentabilităţ i mai ridicate spre zone cu potenţ ial ridicat în acest sens.Acesteasunt definite de regulă ca „economii în tranziţ ie, de la forma agrară sau centralizate spre cele de piaţ a industrializată liberă” (Zoicaş-Ienciu, 2006). În această categorie sunt incluse ţ ări din zone diverse: America latină (Argentina, Brazilia, Chile, Venezuela, Uruguai

etc.), Europa de Est (Rusia, Ucraina, Lituania, România, Bulgaria, Slovenia etc.); Asia (China, Coreea de Sud, Taiwan, Malaiezia, Thailanda, Indonezia, Armenia, Kazahstan etc.) şi Orientul Mijlociu – Africa (Egipt, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud). Aceste pieţ e au o serie de caracteristici ce permit tratarea lor unitară:

•au un PNB redus faţ ă de ţ ările dezvoltare. Astfel, conform definiţ iei date de

MSCI (Morgan Stanley Capital International), aceste ţ ări au un PNB per capita de aproximativ 3.100 $ faţ ă de 20.535 $ cât au în medie grupul celor mai

dezvoltate 21 de ţ ări din lume. Conform IFC (International Financial Corporation), o economie este considerare emergentă atunci când are un PNB per

capita inferior nivelului de 8.626 $;

•nu se compară cu ţ ările dezvoltate în ceea ce priveşte reglementările privind investiţ iile străine, asigurarea transparenţ ei situaţ iilor financiare, circulaţ ia liberă a capitalurilor, maturitatea pieţ elor bursiere sau restricţ iile privind repatrierea dividendelor sau a câştigurilor de capital;

•Pieţ ele emergente sunt mai puţ in eficiente din punct de vedere informaţ ionalceea

ce duce la o incertitudine generală mai ridicată;

•Riscul de ţ ară aferent ţ ărilor emergente este mai mare decât cel al ţ ărilor dezvoltate.Acesta are ca şi componente riscul politic, riscul de hiperinflaţ ie şi de tulburări sociale, fenomene caracteristice procesului de tranziţ ie.

Pe de altă parte, fluxurile de capital care intră pe aceste pieţ e pot fi: investiţ ii străine directe sau investiţ ii financiare prin intermediul pieţ ei de capital.

Dintre acestea, încă de la începutul anilor 1990, investiţ iile străine directe au reprezentat cea mai importantă şi mai stabilă sursă de capital pentru respectivele economii (Osei et al., 2002). Multe beneficii importante sunt asociate FDI în

termeni de creştere economică, inovare tehnologică, know-how şi acces mai facil

pe pieţ ele financiare internaţ ionale. Firmele autohtone de pe pieţ ele emergentefiind

mai puţ in dotate cu resurse sunt dispuse să îşi însuşească practici manageriale şi

tehnologii de la firme din ţ ările dezvoltate care dispun de mai multe resurse(Hitt et al., 2005).

Printre factorii care duc însă la intrări masive de investiţ ii străine directe pe

pieţ ele emergente se remarcă:

•Ratele de creştere înregistrate în aceste economii sunt superioare celor din ţ ările

dezvoltate;

nu suntîncă conectate la economia internaţ ională. Astfel, realizarea de investiţ ii financiare pe aceste pieţ e face parte din strategia investitorilor de a-şi asigura un portofoliu internaţ ional diversificat din punct de vedere al riscului dar şi cu o

rentabilitate mai mare;

•Interesul principal al instituţ iilor financiare o reprezintă acţ iunile celor mai

importante companii din cadrul pieţ elor emergente. În acest context multe din companiile cu potenţ ial de creştere sunt subevaluate, situaţ ie favorabilă

investitorilor agresivi;

•Diversitatea instrumentelor financiare pe aceste pieţ e este în creştere pe măsură

ce aceste sunt din ce în ce mai reglementate cu privire la transparenţ ă, securitatea şi modul de tranzacţ ionare a operaţ iunilor.

Un aspect determinant în preferarea FDI faţ ă de investiţ iile financiare este acela că în economiile emergente pieţ ele de capital tind să fie, în general, slab

dezvoltate, context în care amploarea investiţ iilor străine direct reflectă mai curând deficienţ e structurale ale economiei naţ ionale respective.

Dar, intrările masive de capitaluri pe aceste pieţ e pot conduce la o

intensificare a activităţ ii pe pieţ elede capitalemergente şi la o creştere generală a preţ urilor activelor financiare. În ce măsură aceste creşteri sunt justificate de ratele de creştere superioare din aceste economii depinde în mare parte de natura şi destinaţ ia acestor capitaluri. Astfel, volume importante de capitaluri pot fi atrase de conjuncturi temporare cum ar fi rate ale dobânzii mai ridicate şi nu de o îmbunătăţ ire a variabilelor macroeconomice ale ţ ării destinatare. În plus,

lichiditatea pieţ elor de capital va creste dacă investitorii străini vor alege să achiziţ ioneze titluri existente ale firmelor autohtone ca parte a investiţ iei lor

(Claessens et al., 2002).

Crizele asiatice din 1997 au demonstrat cât de mare poate fi impactul

ieşirilor bruşte, masive, de capitaluri de pe piaţ ă. Ţările afectate erau caracterizate

de variabile macroeconomice fundamental sănătoase: datoria internă era mică, deficitul bugetar redus, inflaţ ia era sub control, cursul valutar poate puţ in

supraevaluat. Vulnerabilitatea lor venea tocmai din structura intrărilor de capital

care în mare parte era pe termen scurt.

Zoicaş-Ienciu (2006) propune noi criterii ce trebuie îndeplinite de pieţele de capitalale ţ ărilor emergente pentru a putea face faţ ă afluxului de capitaluri:

•Definirea clară a sistemului financiar, a structurii de bază a acestuia, a rolurilor participanţ ilor la piaţ a financiară (bănci, societăţ i de brokeraj);

•Asigurarea unor proceduri de tranzacţ ionare corecte şi a unei transparenţ e ridicate cu privire la situaţ ia economico – financiară a fiecărui participant; •Standardizarea principiilor contabile şi a formatelor rapoartelor financiare pentru

a asigura informarea corectă şi facilă a investitorilor;

•Un mediu legal foarte strict care să asigure disciplina contractuală;

•Oferta de instrumente financiare care să permită absorbirea în condiţ ii normale a capitalului destinat investiţ iilor.

nou în evidenţ ă importanţ a intervenţ iei guvernamentale în domeniul reglementării

prudenţ iale, al contabilităţ ii, al managementului riscului şial politicii monetare în

scopul întăririi sistemului financiar şi asigurarea stabilităţ ii macroeconomice. În consecinţ ă, dacă aceste măsuri sunt luate, ţ ările emergente vor fi mult mai bine pregătite să facă faţ ă efectelor de contagiune financiară şi economică inerente integrării în economia internaţ ională.În prezent, putem observa căprimele

ţ ări care arată semne concrete de revenire din recenta criza suntţ ările emergente.

Evoluţ ii recente ale fluxurilor de investiţ ii financiare pe pieţ ele emergente

Cu siguranţ ă că instabilitatea economică şi financiară din ultimii ani a influenţ at puternic evoluţ ia fluxurilor de investiţ ii financiare către pieţ ele emergente. O direcţ ie de cercetare viabilă în acest context este cea a World Bank

Group (2009) care a comparat atitudinea managerilor companiilor cotate din

economiile emergente şi investitorilor profesionişti ce operează masiv pe aceste pieţ e, înainte de criză (2007) şi în timpul acesteia (2009). Raportul viza modalităţ ile prin care aceştia s-au adaptat la utilizarea crescândă a criteriilor de investiţ ii în funcţ ie de caracteristicile mediului economico-social. Per ansamblu,

respondenţ ii continuă să considere importantă utilizarea criteriilor de sustenabilitate în analizarea investiţ iilor pe pieţ ele emergente; raportul sesizează chiar un entuziasm mai ridicat în acest sens după crah în ciuda faptului că valoarea portofoliilor a scăzut.

Pe de altă parte, pe pieţ ele de capital emergente au avut loc intrări masive

de fluxuri de capital înaintea crizelor din anii 90 şi crizei globale din 2008/2009. IIF (2009) evalua fluxurile nete totale către aceste pieţ e din surse din sectorul

privat la 887,8 miliarde de $ in 2007; iar investiţ iile private de portofoliu de acţ iuni se remarcau până în 2006 printr-o creştere constantă de 45,13 miliarde $ pe an.

Ca atare, fluxurile de capital asociate acestor investiţ ii private au dobândit mai mare importanţ ă în totalul fluxurilor de capital către aceste pieţ e.Abor et al. (2010)

demonstrează pe un eşantion de 34 de ţ ări pentru perioada 1990– 2006, că pieţ ele financiare emergente influenţ ează într-o manieră pozitivă creşterea fluxurilor de investiţ ii.

Pentru a determina situaţ ia la ora actuală, facem apel la studiul BNY Mellon (2009) cu privire la investiţ iile instituţ ionale pe pieţ ele emergente. Acest raport relevă faptul că fluxurile de capitaluri către pieţ e emergente au crescut începând cu 2009. Dacă în 2008 se înregistrau ieşiri de 49 miliarde$ de pe aceste

pieţ e, în septembrie 2009 intrările de capitaluri au ajuns la52 miliare $. Principalii beneficiari ai acestor noi fluxuri de capitaluri au fost ţ ările emergente din Asia şi America Latină. Astfel, Asia (cu excepţ ia Japoniei) a atras 14 miliarde $; iar

America Latină 3,5 miliarde până în septembrie 2009. De asemenea, se observă că principalele centre financiare care au investit pe pieţ ele emergente sunt din Statele Unite şi Mare Britanie. Astfel, primelecentre financiare globale în funcţ ie de active totale deţ inute şi de volumul net de tranzacţ ionare înregistrat pe pieţ ele financiare

emergente sunt: New York, Boston, Londra, San Francisco, Los Angeles

Tab. 1. Principalii deţ inători de active financiare pe pieţ e emergente (milioane $)

Ţară Braziliaşi America

Latină

China şi ţ ările asiatice emergente

India Rusia şi Estul Europei

Total

SUA 165,795.7 273,680.6 39,561.1 39,618.5 518655.9 Marea Britanie 47,775.8 79,141.5 11,574.2 24,912.5 163404.0 Olanda 6,069.2 17,155.3 1,754.1 4,048.7 29027.3 Germania 2,395.4 18,088.4 1,932.5 6,070.7 28487.0 Norvegia 5,138.2 14,604.6 2,176.0 5,198.3 27117.1 Canada 11,514.3 11,916.6 1,257.0 1,390.0 26077.9

Franţ a 5,229.8 7,242.6 2,323.3 2,672.3 17468.0

Japonia 660.9 12,115.1 1,445.0 396.4 14617.4 Suedia 1,331.7 4,656.2 619.6 5,801.0 12408.5

Elveţ ia 2,152.5 6,327.8 816.8 1,821.8 11118.9

248,063.5 444,928.7 63,459.6 91,930.2 848382.0 Sursa: BNY Mellon (2009)

Studiul celor de la BNY Mellon a surprins un optimism regăsit al

investitorilor, evidenţ iat de faptul că 60% dintre investitorii intervievaţ i doreau să îşi crească investiţ iile pe pieţ ele emergente în următoarele şase luni. Ca atare,

considerăm că se impune o scurtă prezentare comparativă a fluxurilor de capitaluri şi a percepţ iei investitorilor pe principalele pieţ e emergente.

Consideraţ ii finale

Aşadar, putem observa că, în cazul pieţ elor emergente, investitorii trebuie să ia în calcul, în deciziile lor de investiţ ii, mai mulţ i factori decât în ţ ările cu

economii dezvoltate. Astfel, principalii factorii care stau la baza fundamentării deciziei de investiţ ie sunt: dezvoltarea infrastructurii, creşterea cererii interne şi a

indicilor demografici - toţ i factori care ţ in de analiza fundamentală.

În plus, în economiile emergente pot exista riscuri legate de fenomene de hazard moral şi selecţ ie adversă datorate slabei reglementări a pieţ ei, de aspectele politice, de fluctuaţ iile cursului valutar, ale ratei dobânzii, de riscurile inflaţ ioniste, de evoluţ ia exporturilor şi a importurilor, precum şi de politicile protecţ ioniste ale guvernelor, etc. Prin urmare, investitorii iau decizii numai dacă rentabilitatea

plasamentelor va acoperii aceste riscuri.

În ultimii ani, a devenit o practică investiţ ională realizarea de plasamente

în economiile emergente ca o modalitate de divertificare a riscului în cadrul unui

portofoliu. Calitatea plasamentelor în economiile emergente ţ ine de calitatea emitenţ iilor titlurilor financiare respective, dar şi de gradul de dezvoltare a pieţ ei financiare locale care trebuie să ofere titluri financiar suficient de diversificate ca şi termene şi rentabilităţ i pentru a satisface dorinţ ele investitorilor.

În plus, oportunităţ ile de privatizare care au atras investiţ ii străine masive pe pieţ ele emergente tind să se reducă în următorii ani, limitând astfel rolul

favoarea componentelor mai volatile ale acestora.

Tabel 2. Analiza fluxurilor de capitaluri pe principalele pieţ e emergente

Regiune Fluxurile de capital Percepţ ia investitorilor Brazilia şi

America Latină

Intrările de capital au fost în creştere în decursul anului 2009 atingând un maxim de 15309,2 în decembrie 2009.

- factorii care au făcut dinBrazilia cea mai atractivă ţ ară din zonă au fost creşterea demografică şi creşterea preţ urilor mărfurilor importate;

- pentru celelalte ţ ări, riscul politic, reglementarea şi stabilitatea cursului valutar) au avut o importanţ ă mai mare;

China şi ţ ările asiatice emergente

Creşterea economică susţ inută a Chinei a făcut din ea principala atracţ ie pentru fluxurile de capital. O urmează Indonezia şi Tailanda

- Cererea internă şi creşterea PIB-ului sunt factorii de care au ţ inut cont investitorii;

India Alegerile electorale din India au dus la creşterea fluxurilor de capital astfel încât în august 2009 intrările lunare de capital au depăşit pe cele către China.

- Cei mai importanţi factori care au stat la baza deciziilor investiţ ionale: dezvoltarea infrastructurii, creşterea cererii interne şi indicatorii demo-grafici;

Rusia şi Estul Europei

Fluxurile au început să crească în urma unor rapoarte de rating bune ale unor bănci occidentale cu filiale în Europa de Estşi implicate activ în finanţ area regiunii

- numai 40% dintre investitorii cred că există perspective bune de creştere economică în regiune; - Pentru Rusia, gradul de utilizare a resurselor precum şi reforma pieţ ei şi securitatea energetică suntconsideraţ ifactorii care stau la baza creşterii economice; - Pentru Europa de Est, se

consideră că indicele demografic şi politicileprivind FDI vor juca un rol crucial;

- Riscul politic este luat în considerare pentru întreaga regiune.

Orientul Mijlociu şi Africa

- Intrările de capital continuă să îşi revină greu după criza economico-financiară şi continuă să fie sub nivelul celor din Rusia şi Europa de Est. Regiunea a atras 1.7 miliarde $ până în septembrie 2009.

- 62% dintre investitori considerau că regiunea are puternice perspective de creştere economică. Factorii care stau la baza acestei creşteri sunt dezvoltarea infrastructurii şi indicii demografici pozitivi.

Bibliografie

Abor J., Adjasi C.K.D., Bokpin G.A., Osei K.A., 2010, „Do Emerging Financial Markets Matter in Investment Opportunity Set? A Dynamic Panel Analysis”, Journal of Money, Investment and Banking;

Blalock G., Gertler P.J., Levine D.I., 2007, Financial Constraints on Investment in an Emerging Market Crisis: An Empirical Investigation of Foreign Ownership,

http://faculty.haas.berkeley.edu/levine/papers/Investment%20during%20a%20crisi s.pdf 2.05.2011

Blomström M., 1986, Foreign Investment and Productive Efficiency: the Caseof Mexico”, Journal of Industrial Economics 35(1);

Buckley P.J., Clegg J., Wang C., 2007, Is the Relationship between Inward FDI and Spillover Effects Linear? An Empirical Examination of the Case of

China”, Journal of International Business Studies 38(3);

Caves R. E., 1974, Multinational Firms, Competition and Productivity in Host-Country Markets, Economica 41(162);

Claessens S., Klingebiel D., Schmuckler S.L., 2002, FDI and Stock Market Developments: Complement or Substitutes?, IADB Working Paper;

Feinberg S.E., Majumdar S.K., 2001, Technology Spillovers from Foreign Direct Investment in the Indian Pharmaceutical Industry, Journal of International Business Studies 32(3);

Fernandez-Arias E., Hausmann R., 2001, Capital Inflows and Crisis: Does the Mix Matter?, OECD, Foreign Direct Investment Versus Other Flows to Latin America, Paris;

Hirst P., Thompson G., 2002, Globalizarea sub semnul întrebării. Economia internaţ ională şi posibilităţ i de guvernare, Ed. TREI, Bucureşti;

Hitt M. A., Li H., Worthington W. J., 2005, Emerging Markets as Learning Laboratories: Learning Behaviors of Local Firms and Foreign Entrants in Different Institutional Contexts, Management and Organization Review 1;

Lehmann A., 2002, FDI in Emerging Markets: Income, Repatriations and Financial Vulnerabilities, IMF Working Paper 02/47, Washington D.C.;

Lipsey R., 1999, The Role of FDI in International Capital Flows, M Feldstein (ed), International Capital Flows, University of Chicago Press, Chicago;

Moosa I., 2002, Foreign Direct Investment: Theory, Evidence and Practice, Palgrave, New York;

Osei R., Morissey O., Lesink R., 2002, The Volatility of Capital Inflows: Measures and Trends for Developing Countries, CREDIT Research Paper No 02/20, University of Nottingham;

Pop C., Popescu C., 2000, Tranzacţ ii economice şi financiare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Spencer J.W., 2008, The Impact of Multinational Enterprise Strategy on Indigenous Enterprises: Horizontal Spillovers and Crowding Out in Developing Countries, Academy of Management Review 33;

de, Economie teoretică şi aplicată, nr. 2 (497);

Wildmann C., 2010, What Drives Portfolio Investments of German Banks in Emerging capital Capital Markets?, Deutsche Budesbank Discussion Paper Series 2: Banking and Financial Studies;

***, BNY Mellon, 2009, Institutional Investment Insights. Focus on Emerging Markets Equities,

http://www.adrbnymellon.com/dr_pub_detail.jsp?linkNo= 2799 7&areaId=32, 2.11.2010

***, Deutsche Budesbank, 2003, The Role of FDI in Emerging Market Economies Compared to Other Forms of Financing: Past Developments and Implications for Financial Stability, J2 / J2-2 Contribution to the CGFS WG on FDI in the Financial Sector of Emerging Market Economies; ....

***, OECD Benchmark Definition of Foreign Direct Investment, fourth edition 2008, http://www.oecd.org/dataoecd/26/50/40193734.pdf, 2.11.2010;

***, International Monetary Fund, 2001, World Economic Outlook, October, Washington D.C.;

***, The Institute of International Finance, IIF, 2009, Capital Flows to Emerging Market Economies;

***, World Bank Group, International Finance Corporation & the Economist Intelligence Unit, 2009, Sustainable Investing in Emerging Markets: Unscathed by the Financial Crisis.

http://www.mscibarra.com/products/indices/international_equity_indices/defini tions.html accesat în data de 24 august 2010, 7.00 pm

Acknowledgment: This article has benefited from financial support through the project ,,Studii Post-Doctorale în Economie: program de formare continuă a cercetătorilor de elită – SPODE”, financing contract no. POSDRU/89/1.5/S/61755,