Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
ELEMENTE ALE MANAGEMENTULUI DEZVOLT
Ă
RII
DURABILE
Pompei COCEAN11, Oana-Ramona ILOVAN2 1
Academia Română, Filiala Cluj, Colectivul de Geografie, str. Republicii nr.9, Cluj-Napoca, România
2Universitatea”Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie,
str. Clinicilor 5-7, 400006, Cluj- Napoca, România
ABSTRACT. - Sustainable Development Management. Our paper focuses on defining the concept of sustainable from a geographical point of view as it compulsory has a territorial connotation, a spatial one that is characteristic of any geographical study. As a result we started from the premises that its defining elements were territorial cohesion, environmental preservation, natural resources preservation, demographical optimum, economic development, and social harmony. As the development phenomenon is not a linear one, neither lacking convulsions nor contradictions, it supposes, in order to be sustainable, an appropriate management. This management includes the following main aspects: use of renewable resources, resources complementarity, optimum relationship between population and resources, tolerable anthropic pressure, harmonisation of request and offer relationship, resilience to climatic change and permanent dissipation of negative impact in nature and in society. The conclusion of our study points out the complexity of the phenomenon of sustainable development, and also the possibility of optimising it through permanent and inspired management.
Cuvinte cheie: management, dezvoltare durabil , resurse, popula ie, mediu.
Lucrarea îşi propune s defineasc , din punct de vedere geografic, conceptul de dezvoltare durabil ştiut fiind c ea primeşte în mod obligatoriu o conota ie teritorial , spa ial specific Geografiei. Ca urmare
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
elementele definitorii ale acestuia vor fi coeziunea teritorial , conservarea mediului, prezervarea resurselor naturale, optimul demografic, afirmarea economic şi armonia social . Deoarece fenomenul dezvolt rii nu este liniar, lipsit de convulsii şi contradic ii, el presupune, pentru a îmbr ca forma durabilit ii, un management adecvat. El const în gestionarea urm toarelor aspecte principale: utilizarea resurselor regenerabile, complementaritatea resurselor, raport optim popula ie-resurse, presiune antropic tolerabil , armonizarea raportului cerere-ofert , rezilien a la schimb rile climatice şi disiparea permanent a impacturilor negative din natur şi societate. Concluzia studiului reliefeaz complexitatea fenomenului dezvolt rii durabile, dar şi posibilitatea optimiz rii lui printr-un management permanent şi inspirat.
Se consider c dezvoltarea durabil are cel pu in trei dimensiuni „clasice” (***, 2005, Hull, 2008, Bo an, Ilovan, Oana-Ramona, Pop, Ana-Maria, 2005): environmentală, socială şi economică, invitând toate la o reflec ie asupra responsabilit ii umanit ii pentru natur şi pentru urmaşi, în vreme ce, unii argumenteaz (Pawlowski A., 2008) pentru includerea, al turi de cele anterioare, şi a dimensiunilor tehnice, legale şi politice, întrucât toate sunt interconenctate. Este evident c dezvoltarea durabil oscileaz între politic , mediul de afaceri şi organiza ii nonguvernamentale militante. Îns , indiferent de sus in tori şi detractori, cuantificarea dezvolt rii durabile este utilizat şi, uneori, manipulat de fiecare dintre aceste grupuri. Dimensiunile dezvolt rii durabile la care România este de dorit s se raporteze sunt cele care guverneaz discursurile ştiin ifice sau ale tehnicienilor pe plan interna ional, reperele majore fiind date de politicile UE în acest context şi de c tre discursul global al c rui ton este dat de c tre Organiza ia Na iunilor Unite.
Indiferent care sunt autorii diverselor discursuri oficiale, se pot identifica o serie de tendin e exploatate detaliat, abordate atât cantitativ, cât şi calitativ. Acestea sunt: coeziunea teritorial , afirmarea economic , armonia social , optimul demografic, prezervarea resurselor naturale şi conservarea mediului (fig. 1).
elurile de dezvoltare ale mileniului presupun (***, 2007, p. 21): eradicarea s r ciei extreme, accesul universal la educa ie primar , promovarea egalit ii sexelor şi oferirea de putere femeilor, reducerea mortalit ii copiilor, îmbun t irea s n t ii mamelor, combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli, asigurarea sustenabilit ii mediului,
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
dezvoltarea unui parteneriat global. Între acestea şi nevoile de dezvoltare ale statelor, se interpun indicatorii de dezvoltare durabil . Strategiile na ionale de dezvoltare durabil trebuie adaptate la indicatorii identifica i şi utiliza i la nivel macro-regional şi mondial. Strategiile na ionale sunt v zute ca „mecanisme importante prin care obiectivele na ionale de dezvoltare durabil sunt traduse în politici şi ac iuni concrete” (***, 2007, p. 35).
Acestea trebuie „s includ politici economice, sociale şi environmentale care s transcead sectoare, teritorii şi genera ii” (***, 2007, p. 35). Monitorizarea este vital şi previne transformarea strategiei „într-o simpl list de inten ii” (***, 2007, p. 36).
Conservarea
Fig. 1. Elementele constituente ale conceptului de „dezvoltare durabilă”
Coeziunea teritorială este un obiectiv al politicilor UE. Coeziunea teritorial în Uniunea European este perceput ca o dimensiune complementar coeziunii economice şi sociale, toate trei fundamentând echilibrul competi ional şi dezvoltarea durabil , şi, în acelaşi timp, toate servind politicii de coeziune a UE.
Coeziunea teritorial , conform agendei Uniunii Europene, presupune:
„- concentrarea politicilor regionale şi na ionale de dezvoltare teritorial pe exploatarea mai bun a poten ialului regional şi a capitalului teritorial – diversitatea teritorial şi cultural a Europei;
- pozi ionarea mai bun a regiunilor în Europa, atât prin înt rirea profilului lor, cât şi prin cooperare trans-european , intit la facilitarea conectivit ii lor şi a integr rii teritoriale;
Prezervarea resurselor naturale
Optim Afirmare
Armonie Coeziune
DEZVOLTAREA
DURABILĂ
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
- promovarea coeren ei politicilor UE care au un impact teritorial, atât orizontal, cât şi vertical, în aşa fel încât s sus in dezvoltarea durabil la nivel na ional şi regional” (***, 2008).
În UE, politicile de coeziune teritorial îşi au originea în Agenda Rotterdam, din 2004, creat de Miniştrii de Dezvoltare Spa ial . Un pas important a fost semnarea Tratatului de la Lisabona, de c tre liderii UE, în 13 decembrie 2007. Cele trei tipuri de coeziune considerate obiective ale politicilor UE (coeziune economic , social şi teritorial ) au un loc important în acest tratat. De altfel, înc din 1957, de la Tratatul de la Roma,
coeziunea economică şi socială au primit aten ie în contextul reducerii disparit ilor regionale, iar din trei în trei ani, Comisia European prezint un raport privind progresul în atingerea celor dou obiective. Actul European Unic (Single European Act) din 1986 a plasat definitiv coeziunea economic şi social printre obiectivele UE. Dezideratele atingerii dezvolt rii durabile se reg sesc în principalele idei cuprinse în acest tratat: o Europ mai democratic şi mai transparent ; o Europ mai eficient ; o Europ a drepturilor şi a valorilor, a libert ii, solidarit ii şi a securit ii; o Europ – actor pe scena global .
Politicile de coeziune ale UE, pentru perioada 2007-2013, includ trei obiective: convergen a, competitivitatea regional şi ocuparea for ei de munc şi cooperare teritorial , toate acestea subordonându-se coeziunii teritoriale. Pentru perioada 2007-2013, coeziunea economică şi socială
vizeaz , în primul rând, creşterea economic şi ocuparea for ei de munc . ESPON (European Spatial Planning Observation Network) ofer documenta ia de specialitate privind indicatorii teritoriali, tipologiile, analizele, datele statistice, scenariile etc. Din punctul nostru de vedere, coeziunea teritorial este rezultanta atingerii tuturor celorlalte obiective şi le integreaz prin finalitate.
Pe plan mondial, natura integrativă a conceptului de dezvoltare durabilă este dovedit de corela ia între indicatorii de dezvoltare durabil crea i de Na iunile Unite, cei incluşi în Agenda 21 şi cei din Planul de Implementare de la Johannesburg (adoptat în 2002, la summit-ul mondial de dezvoltare durabil ). În ghidul şi metodologia privind indicatorii de dezvoltare durabil publica i în 2007 de c tre Na iunile Unite, se realizeaz o introducere ampl în ceea ce priveşte relevan acestora. Aceşti indicatori au fost publica i pentru prima dat în 1996, iar edi ia a doua a ap rut în 2001. Edi ia a III-a, din 2007, include o reflec ie a experien ei rilor şi a
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
organiza iilor interna ionale, a ultimilor 15 ani, de la adoptarea Agendei 21 în Rio de Janeiro. Agenda 21 este un program de Ac iune pentru Dezvoltare Durabil , adoptat la conferin a Na iunilor Unite cu tema Mediul şi Dezvoltarea, din 1992. Aceşti indicatori, aproba i de Comisia de Dezvoltare Durabil , pot fi percepu i şi ca o avertizare privind posibilele probleme economice, sociale şi environmentale.
Conform viziunii ONU, dezvolt rii durabile îi sunt subordonate urm toarele: dimensiunea social şi cea economic , conservarea şi managementul resurselor pentru dezvoltare, înt rirea rolului grupurilor majore implicate, mijloacele de implementare. De asemenea, m surile de implementare a dezvolt rii durabile sunt adaptate specificului fiec rei microregiuni (continent) şi regiuni. Se acord o importan mare analizei şi ierarhiz rii regiunilor în func ie de PIB, productivitate şi de ocuparea for ei de munc .
Indicatorii de dezvoltare durabil au fost diviza i în func ie de patru coordonate majore: social, economic, environmental şi institu ional, iar, în func ie de aceştia, au fost stabilite temele şi subtemele în care principalii indicatori au fost incluşi. Ini ial au existat 134 de indicatori, o parte fiind excluşi din aceast list ca urmare a test rii lor la nivel na ional (au existat 22 de ri pilot în perioada 1996-1999) (***, 2007, p. 5). Aceşti indicatori de dezvoltare durabil au fost crea i prin colaborarea dintre statele membre, organiza iile Na iunilor Unite, organiza iile interguvernamentale şi organiza iile non-guvernamentale şi sunt necesari pentru dezvoltarea unor politici adecvate de interven ie. De aceea, existen a datelor şi accesul la acestea este de o importan vital .
Temele indicatorilor principali ai dezvolt rii durabile (50 de indicatori dintr-un total de 90) sunt: s r cia (venituri mici, inegalitatea veniturilor, igiena, apa potabil , accesul la energie, condi iile de trai); sistemul de guvern mânt (corup ie, criminalitate); s n tatea (mortalitate, servicii de s n tate, statutul nutri ional, starea de s n tate şi riscurile); educa ia (nivelul de educa ie, alfabetizarea); demografia (popula ie, turism); hazardele naturale (vulnerabilitatea la hazarde naturale, preg tirea pentru dezastre şi r spunsul la acestea); atmosfera (modific ri climatice, rarefierea stratului de ozon, calitatea aerului); terenurile (utilizarea terenurilor şi statutul acestora, deşertificare, agricultur , p duri); oceanele, m rile şi zonele de coast (zone de coast , zone de pescuit, mediul marin); apa potabil (cantitatea şi calitatea apei); biodiversitatea (ecosistem, specii),
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
dezvoltare economic (performan macroeconomic , finan e publice sustenabile, ocuparea for ei de munc , tehnologii ale informa iei şi comunica iei, cercetare şi dezvoltare, turism); parteneriat economic global (comer , finan are extern ), modele de consum şi produc ie (consum, utilizarea energiei, generarea şi managementul deşeurilor, transporturi).
Aceste teme de interven ie pot fi subsumate coordonatelor majore ale conceptului de dezvoltare durabil (figura 1), între care, coeziunea teritorial este obiectivul major ce poate între ine tendin a de atingere a dezvolt rii durabile. Mai jos, prezent m o grupare a temelor care permit, prin indicatorii aferen i, cuantificarea dezvolt rii durabile într-o regiune:
a. afirmarea economică este caracterizat de dezvoltarea economic , tr s turile modelelor de consum şi produc ie şi de locul regiunii respective în cadrul parteneriatului economic pe glob. Indicatorii specifici fiec reia dintre coordonatele afirm rii economice sunt enumera i mai jos:
- dezvoltarea economică: PIB/locuitor; rata investi iei în PIB; economiile; economiile nete ajustate ca procent din venitul intern brut (gross national income); rata infla iei; datoria corelat la rata venitului intern brut; rata de ocupare a for ei de munc ; ocuparea vulnerabil a for ei de munc ; productivitatea muncii şi costurile pe angajat; procentul femeilor din totalul angaja ilor în sectoare non-agricole; num rul de utilizatori de Internet din popula ia total ; num rul de linii telefonice fixe la 100 de locuitori; de in tori de contracte cu firmele de telefonie mobil la 100 de locuitori; cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare ca procent din PIB; contribu ia turismului la PIB;
- modele de consum şi produc ie: intensitatea material a economiei; consumul domestic; consumul anual de energie, total şi pe principalele categorii; procentul surselor reciclabile de energie din totalul consumului energetic; intensitatea consumului de energie, total şi pe activit i economice; generarea de deşeuri care produc hazarde; generarea de deşeuri; tratarea şi depozitarea deşeurilor; managementul deşeurilor radioactive; mijloace de transport persoane; mijloace de transport marf ; consumul de energie al mijloacelor de transport;
- parteneriatul economic pe glob: deficitul curent ca procent din PIB; procentul importurilor din rile în curs de dezvoltare şi din cele mai pu in dezvoltate; bariere tarifare medii impuse exportului în rile în curs de dezvoltare şi din cele mai pu in dezvoltate; asisten a pentru dezvoltarea oferit sau primit ca procent din venitul na ional brut; investi iile str ine
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
directe nete ca procent din PIB; remiterile ca procent din venitul na ional brut;
b. armonie socială poate fi între inut de valori cât mai mici ale indicatorilor care m soar nivelul de s r cie al popula iei, are caracteristici strâns conectate cu urm rile aplic rii unei anumite forme de guvern mânt şi cu oportunit ile oferite de niveluri cât mai ridicate ale nivelului de educa ie:
- sărăcia: propor ia popula iei care tr ieşte sub limita na ional de s r cie; propor ia popula iei care tr ieşte cu mai pu in de 1$ pe zi; rata din venitul na ional a celor mai mari şi mai mici venituri; propor ia popula iei care utilizeaz facilit i sanitare îmbun t ite; propor ia popula iei care utilizeaz o surs de ap îmbun t it ; propor ia caselor f r electricitate sau alte servicii moderne de furnizare a energiei; procentul popula iei care utilizeaz combustibili solizi pentru g tit; propor ia popula iei urbane care tr ieşte în ghetouri;
- sistemul de guvernare: procentul celor care au dat mit ; num rul de crime cu premeditare înregistrate la 100.000 de locuitori;
- educa ia: num rul total de copii care a avut acces la şcoala primar în timpul ultimului an; rata net de înscriere în înv mântul primar; num rul adul ilor cu şcoal gimnazial şi liceu; educa ie pe parcursul întregii vie i; rata de alfabetizare a adul ilor;
c. optimul demografic poate fi definit prin indicatori demografici clasici, între care starea de s n tate a popula iei are un rol semnificativ în asigurarea durabilit ii dezvolt rii oric rei comunit i:
- demografia: sporul natural; rata total de fertilitate; rata de dependen demografic ; num rul reziden ilor raportat la cel al turiştilor în regiuni şi destina ii turistice importante;
- sănătatea: rata de mortalitate a copiilor sub 5 ani; speran a de via la naştere; speran a de via s n toas la naştere; procentul popula iei cu acces la servicii minime de s n tate; imunizare la boli infec ioase/ale copil riei; rata de prevalen a contracep iei; statutul nutri ional al copiilor; morbiditatea cauzat de boli majore ca HIV/SIDA, malaria, tuberculoza; prevalen a utiliz rii tutunului; rata sinuciderilor;
d. prezervarea resurselor naturale şi conservarea mediului ia în considerare indicatori referitori la managementul durabil al resurselor de ap potabil , al terenurilor, al activit ilor cu impact negativ asupra învelişului atmosferic, oceanelor, m rilor şi zonelor de coast , asupra biodiversit ii,
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
precum şi indicatori care pot fi utiliza i la prevenirea unor pagube considerabile ale hazardelor naturale:
- apa potabilă: propor ia resurselor totale de ap utilizat ; intensitatea utiliz rii apei dup activitatea economic ; prezen a reziduurilor umane în apa potabil ; necesarul de oxigen biologic în râuri, lacuri etc.; tratarea apelor uzate;
- terenurile: schimbarea utiliz rii terenurilor; degradarea terenurilor; terenuri afectate de deşertificare; terenuri arabile şi cu culturi permanente; eficien a utiliz rii fertilizatorilor; utilizarea pesticidelor în agricultur ; terenuri cu agricultur organic ; propor ia arealelor acoperite cu p duri; copaci deteriora i prin c derea frunzelor; areale de p dure aflate în programe de management sustenabil;
- atmosfera: emisii de dioxid de carbon; emisii de gaze cu efect de ser ; consumul de substan e care duc la rarefierea stratului de ozon; concentra ia de substan e care polueaz aerul în zonele urbane;
- oceane, mări şi zone de coastă: procentul popula iei care tr ieşte în zonele de coast ; calitatea apei pentru sc ldat; propor ia rezervelor de peşte în limitele lor biologice sigure; propor ia zonelor marine protejate; indexul trofic marin; arealul cu ecosisteme de recife de coral;
- biodiversitatea: propor ia arealelor terestre protejate, totalul şi pe regiuni ecologice; eficacitatea managementului arealelor protejate; arealul cu ecosisteme cheie selectate; fragmentarea habitatului; modificarea statutului speciilor pe cale de dispari ie/amenin ate; abunden a speciilor cheie; abunden a speciilor str ine invazive;
- hazarde naturale: procentul popula iei care tr ieşte în zone expuse
hazardelor; pagube umane şi materiale cauzate de dezastre.
Într-un astfel de context, contradictoriu şi contrastant, în care euforia ascenden ei frizeaz uitarea de sine, managementul fenomenului dezvolt rii primeşte o importan din ce în ce mai mare. El devine nu numai o condi ie a afirm rii fenomenului în cauz , ci şi o necesitate imperioas a monitoriz rii lui, a asigur rii rezilien ei sale.
Conform schi ei al turate (fig. 2), apreciem c durabilitatea dezvolt rii poate fi asigurat prin: utilizarea resurselor regenerabile, complementaritatea resurselor, raportul optim popula ie-resurse, presiunea antropic tolerabil , rezilien a la schimb rile climatice, armonizarea raportului cerere-ofert şi disiparea permanent a impacturilor negative.
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
Utilizarea resurselorregenerabile
Complementaritatea resurselor
Raport op resurse
tim populaĠ
ie-Presiune antropică tolerabilă
RezilienĠa la schimbările climatice
Disiparea per impacturilor negati
manentă a ve DEZVOLTARE
DURABILĂ
Armoniza cerere-ofert
rea raportului
ă
Fig. 2. Coordonate majore ale managementului dezvoltării durabile
Utilizarea resurselor regenerabile apare ast zi ca una dintre solu iile cele mai sigure pentru substituirea materiilor prime în curs de epuizare sau devenite din ce în ce mai scumpe, mai greu accesibile. Primul domeniu vizat este cel energetic unde petrolul şi gazele naturale devin, în ciuda descoperirilor unor noi z c minte pe platformele continentale, din ce în ce mai disputate. Creşterea galopant a pre ului petrolului la peste 100 $/baril, la începutul anului 2008, este o dovad a transform rii acestei resurse energetice, dar şi a gazelor naturale, într-o „arm strategic ” prin concentrarea sa în posesia unui num r tot mai restrâns de ri care dicteaz astfel pre urile. Cererea în continu creştere şi oferta în sc dere genereaz premisele crizei de alimentare, de sus inere a diverselor ramuri economice, dar şi a consumului public, ceea ce poate fi contrabalansat doar apelând la resursele energetice regenerabile (energia solar , eolian , geotermic , biocombustibilii). Deşi simptomele crizei combustibililor clasici au ap rut înc din anii 70 ai secolului trecut, dup primul „şoc petrolier”, realiz rile tehnologice pentru valorificarea acestor surse energetice sunt înc modeste. Ele se men in înc în faza test rilor de laborator sau a ini iativelor de mic
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
rezonan (vezi centralele solare din Pirinei sau regiunile deşertice, centralele eoliene din SUA, Danemarca, Germania, Austria) ceea ce amân , desigur, reconversia infrastructurilor şi vectorilor de difuzie spa ial a energiei astfel ob inute.
Complementaritatea resurselor poate participa, de asemenea, la sus inerea dezvolt rii prin diversificarea gamei materiilor prime şi sc derea presiunii asupra celor tradi ionale devenite, prin exploatare îndelungat şi intens , mai rare şi mai costisitoare. Introducerea, în Brazilia, a etanolului, ob inut din produsele vegetale abundente ale unei ri cu climat ecuatorial şi tropical umed, drept combustibil, a redus dependen a de petrol, în consumul automobilistic, la jum tate. Faptul este valabil şi în cazul altor materii prime din industria textil , a materialelor de construc ii, chimic , constructoare de maşini, unde substituentele înseamn , înainte de orice, alte materii prime incluse în circuitul productiv, cu consecin e favorabile în prelungirea duratei lor de întrebuin are şi a men inerii ramurilor şi a subramurilor industriale utilizatoare.
Un alt aspect ce trebuie reglat pentru a asigura o dezvoltare durabil este cel derivat din raportul populaţie-resurse. Se constat , la scar global , o larg varia ie a acestui indicator, cu valorile sale negative în cazul Indiei, unde explozia demografic risc s compromit definitiv dezvoltarea prin deficitul în creştere al resurselor per locuitor sau dimpotriv , cu valori pozitive extreme în cazul Rusiei, Canadei sau al Australiei, ri cu o densitate redus a popula iei şi resurse deosebite. La scar redus , densitatea mare a popula iei unor jude e din Moldova (Botoşani, Iaşi), pe fondul unor resurse, îndeosebi ale subsolului, pu ine, dezechilibreaz raportul men ionat diminueaz şansele dezvolt rii. Deoarece indicatorul în cauz este dificil de controlat, orice interven ie asupra popula iei primind conota ii negative, iar majoritatea resurselor fiind finite, revine strategiilor de dezvoltare regional sau local rolul de-a prefigura acele direc ii care, în contexte nuan ate, s sus in un trend ascendent al fenomenelor economice şi sociale, inclusiv prin transformarea popula iei într-o veritabil resurs . Una dintre solu iile la îndemân este afirmarea acelor activit i economice cu valoare ad ugat mare, care s valorifice poten ialul uman dincolo de stricta prezen şi condi ionare a resurselor.
Legat aparent de aspectul precedent este presiunea antropică tolerabilă asupra teritoriului. Numai aparent deoarece se constat , mai ales în ariile intens urbanizate, a megalopolisurilor sau ale aglomera iilor urbane,
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
c presiunea antropic poate atinge valori deosebite, de mii de locuitori/km², f r a se transforma într-un inhibitor al dezvolt rii, ci dimpotriv , ele alc tuiesc structuri efervescente economic şi social, cu standarde net superioare altor teritorii. Exist îns un domeniu unde fenomenul poate primi o semnifica ie cert şi anume cel environmental. Artificializarea mediului, ruperea echilibrului ecologic, segmentarea şi, ulterior, distrugerea lan urilor trofice etc., sunt fenomene care, în ciuda progresului economic sau social, submineaz dezvoltarea durabil . Procesele cumulative ale presiunii se transform în riscuri şi hazarde tehnogene tot mai variate şi mai frecvente, ca s nu amintim contribu ia ei la declanşarea unor fenomene naturale cu impact negativ major (inunda iile cauzate de desp durire, alunec rile de teren generate de subminarea antropic a versan ilor). Iar deşeurile au devenit, prin cantitatea şi diversitatea lor, o problem global .
Armonizarea raportului cerere-ofertă vizeaz atât optimizarea nevoilor economice şi sociale prin eliminarea disfunc iilor generate de penurii de materii prime sau produse finite, cât şi eliminarea risipei printr-o ofert supranormativ , generatoare de stocuri şi ineficien . Planificarea intervine aici ca solu ie de reglare a dou deziderate intercondi ionate. Ea primeşte o materializare optim în cazul strategiilor de dezvoltare pe termen lung şi în cel al planurilor de amenajare a teritoriului unde dimensionarea corect , riguroas a parametrilor dezvolt rii trebuie s exclud , înc din start, voluntarismul necontrolat şi ini iativele ad-hoc.
O problem recent , aflat înc într-o faz greu decelabil a dinamicii şi consecin elor sale viitoare asupra mediului în general şi asupra economiei sau componentei sociale în particular, este modificarea parametrilor climatici datorit fenomenului global al înc lzirii. Semnalat de specialişti în ultimele dou decenii, înc lzirea climatic , subven ionat masiv de interven ia antropic prin industrializare masiv sau proliferarea mijloacelor de transport poluante, în special a automobilismului, risc s deregleze, prin accentuarea fenomenelor meteorologice extreme şi prin diversificarea riscurilor climatice, întregul sistem economico-social al planetei. In situa ia dat , promotorii dezvolt rii durabile au dou op iuni fundamentale: oprirea deregl rii în continuare a mecanismului climatic planetar sau rezilienţa la schimbările climatice (Cocean, 2005).
Prima op iune este extrem de dificil de pus în practic , datorit intereselor majore care graviteaz în jurul cauzelor generatoare, ale rilor industriale de-aşi men ine produc ia şi standardele atinse (a se vedea în acest
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
sens refuzul SUA, cel mai mare poluator mondial, de-a semna acordul de mediu de la Kyoto), ale rilor în curs de dezvoltare de-aşi afirma propria economie ceea ce evident înseamn nu o limitare, ci, dimpotriv , o amplificare a dezechilibrului existent în raporturile omului cu mediul. Adaptarea la aceste schimb ri r mâne astfel o solu ie anticipativ , de limitare la maximum a pierderilor pe care imprevizibilul climatic poate s le genereze la nivel local sau regional, prin destructurarea agriculturii, afectarea activit ilor industriale sau turistice, a infrastructurilor sau ambientului social în ansamblul s u. Este greu de anticipat dac totalitatea costurilor rezilien ei vor fi inferioare celor reclamate de materializarea primei op iuni (aridizarea zonei temperate va presupune, numai în domeniul agricol, schimbarea structurii folosin elor, a speciilor de plante cultivate, generalizarea iriga iilor etc.), dar, cu certitudine, ea este imperios necesar într-o lume definit de interese mercantile ce primeaz înc în raport cu cele de supravie uire.
In sfârşit, o alt ipostaz a managementului dezvolt rii durabile este
disiparea permanentă a impacturilor negative astfel încât s se împiedice acumularea lor sub forma unor factori restrictivi cu ac iune generalizat . Un exemplu concret provine din cele susmen ionate: dac impactul negativ indus de dezvoltarea industriei poluante ar fi fost eliminat punctual, una dintre cauzele majore ale înc lzirii climatice, respectiv fenomenul în sine, n-ar fi existat. De aici, concluzia c dezvoltn-area durabil reclam monitorizn-are atent şi permanent , la nivel economic, social sau environmental, cu semnalarea oric rui factor perturbator, a oric rei disfunc ii, ce trebuie înl turat în faza primar a eviden ierii sale, când logistica şi costurile reclamate pentru înl turarea sa sunt minimale.
Pentru a deveni cu adev rat durabil , dezvoltarea presupune echilibru, ra iune şi capacitate de prospec ie pe o perioad cât mai îndelungat .
B I B L I O G R A F I E
BO AN, C. N., ILOVAN, OANA-RAMONA, POP, ANA-MARIA(2005),
The Geographical Region and the Desiderata of Sustainable Development, Romanian Review of Regional Studies, nr.1, Presa Universitar Clujean , Cluj-Napoca.
Geographia
Napocensis
Anul II, nr.2/2008
17
COCEAN, P. (2005), Geografie Regională, Edi ia a II-a, rev zut şi ad ugit , Presa Universitar Clujean , Cluj-Napoca.
PAWLOWSKI, A. (2008), How Many Dimensions Does Sustainable Development Have?, Sustainable Development, John Wiley & Sons, Ltd and ERP Environemnt, vol. 6, nr. 2.
HULL, Z. (2008), Sustainable Development: Premises, Understanding and Prospects, în Sustainable Development, John Wiley & Sons, Ltd and ERP Environemnt, vol. 6, nr. 2.
*** (2005), Geografia României, vol. V, Edit. Academiei Române, Bucureşti.
